Pelisor

"Alaturi de castel, se ridica Pelisorul, locuinta familiei princiare. Era urat, dar era vesel; lipsit de gust, dar luminos; in locul armoniei domnea o animatie zgomotoasa. Cinci copii frumosi, nurse, feciori, caini, trasuri, cai de calarie, automobile forfoteau imprejurul Pelisorului, intretinand o atmosfera zgomotoasa si agitata, in contrast cu tinuta Pelesului.

Pe scari rasuna glasul printului Nicolae, care-si chema cockerul negru, prieten nedespartit: <Fuji-i-i, Fuji-i-i> Mignon fluiera baieteste. Din odaia printului Carol veneau sunetele unui gramofon care repeta cu incapatanare o arie din Thais de Massenet, melodii de Reynaldo Hahn sau Chausson, Petit Suite de Debussy. Muzica noua care ne invaluia cu farmecul ei fluid destepta in imaginatia noastra o lume miraculoasa  ... In zilele cu ploaie, luam ceaiul la Pelisor, in turn. O camera patrata, inconjurata de un balcon, de unde vedeai de jur imprejur gradina, padurea si muntii. Avea acea camera si un camin in care se aprindea focul in zilele reci. Zambeta ne arata carti ilustrate aduse de la Munich sau desene facute de ea, inspirate de vreo poveste stranie, in care totul era intens, culori, expresii, gesturi si simtaminte"

- Zoe Camarasescu

Printul Knud al Danemarcei

Printii Frederick si Knud ai Danemarcii

       Knud Christian Frederick Michael al Danemarcei s-a nascut la 27 iulie 1900, fiind al doilea fiu al viitorului Christian X al Danemarcei si a sotiei sale Alexandrine, nascuta printesa de Mecklenburg-Schwerin. Knud a fost numele purtat de sase regi danezi medievali. Christian a fost in onoarea strebunicului sau, regele Danemarcei Christian IX, in timpul domniei caruia Knud s-a nascut. Frederick este in onoarea bunicului sau, printul mostenitor al Danemarcei. In acelasi timp Christian si Frederick sunt nume traditionale in familia regala a Danemarcei. Michael este in onoarea bunicului mamei sale, Marele Duce Mihai Nicolaievici.

           Knud s-a nascut la un an dupa nasterea unicului sau frate, viitorul Frederick IX. Printul Knud a urmat traditia familiei, intrand in marina. In 1933, Knud s-a casatorit cu verisoara sa primara, printesa Caroline-Mathilde a Danemarcei. Din aceasta casatorie s-au nascut trei copii: Elisabeth, Ingolf si Christian.

      In 1947, pe tronul Danemarcei urca Frederick IX. Noul rege avea trei fete, asa ca in conformitate cu lege salica Knud devine print mostenitor. Dar urcarea sa pe tronul Danemarcei nu era privita cu ochi buni de politicienii danezi. Knud avea o personalitate stearsa. Mai mult, soacra lui Knud, Helene de Schleswig-Holstein a fost foarte apropiata de germani in cel de-al doilea razboi mondial, fiind exilata in 1945 din Danemarca. In acelasi timp, in 1952 pe tronul Angliei urcase regina Elisabeth II, ceea ce i-a indemnat pe guvernantii danezi sa elaboreze un proiect de revizuire a Constitutiei prin care femeiilor le este permis sa mosteneasca tronul. In 1953, danezii aproba modificarea Constitutiei si Knud isi pierde locul in favoarea nepoatei sale, Margareta. Knud a murit in 1972.

George Alexander Louis, Print de Cambridge

       Astazi a fost anuntat numele fiului ducelui si ducesei de Cambridge. Baiatul se va numi George Alexander Louis si este al treilea in linia de succesiune la tronul Regatului Unit. Cand va urca pe tron, printul de Cambridge va fi al saptea rege cu numele de George, ultimul care a purtat acest nume fiind tatal actualei Regine.

Printesa Katherine, Ducesa de Cambridge, Printul William, Duce de Cambridge si Printul George de Cambridge

Domnia Regelui Albert II

       Astazi a luat sfarsit domnia de 20 de ani a regelui Albert II al Belgienilor. Albert a urcat pe tron in 1993, la moartea fratelui sau mai mare, regele Baudouin al Belgiei.  Printul Philippe al Belgiei fusese educat sa ii urmeze unchiului sau, dar moartea lui Baudouin a luat pe toata lumea prin surprindere si politicienii belgieni l-au convins pe Albert sa urce pe tron.

Regina Paola si Regele Albert al Belgienilor

       In ultimii ani, regele Albert II a fost vazut drept unica figura unificatoare intr-o tara puternic divizata, oferind un simbol al stabilitatii. Intr-o tara divizata intre comunitatea valona si cea flamanda, Regele Albert II a fost cel care in 2011, in timpul crizei politice a mentinut Belgia unita.

Regele Albert II al Belgienilor

       Prin discursul tinut dupa semnarea actului de abdicare, Albert promoveaza inca odata unitatea tarii in slujba careia si-a pus viata "Ultima mea recomandare, pentru toti cei adunati aici, este sa munciti fara odihna pentru coeziunea Belgiei. Astfel, veti fi mai mult decat arhitecti ai pacii ... Tara noastra va fi o ispiratie pentru Europa, care cauta unitate in diversitate "

Regina Paola, Regele Albert, Printul Philippe si Printesa Mathilde

Regele Philippe I al Belgienilor

              Astazi, printul Philippe a devenit cel de-al saptelea Rege al Belgiei, odata cu abdicarea tatalui sau, regele Albert II. In varsta de 53, Philippe a spus juramantul de Rege al Belgienilor in cele trei limbi ale tarii sale, franceza, olandeza si germana.

              Dupa ce si-a semnat actul de abdicare, regele Albert si-a exprimat intreaga incredere in Philippe spunand "ai toate calitatile de care ai nevoie  pentru a servi tara ... Tu si draga ta sotie Mathilde aveti toata increderea nostra".

          Regele Philippe si Regina Mathilde urca pe tronul Belgiei intr-un moment de cumpana. In contextul situatiei politice problematice, monarhia este privita ca una din putinele institutii care tine Belgia impreuna. Timp de 20 de ani, regele Albert a fost vazut ca figura unificatoare a tarii, iar astazi fiul sau trebuie sa gaseasca forta de a-i urma exemplul.

Abdicarea regelui Albert II al Belgiei

         Timp de 20 de ani, regele Albert II a fost figura ce reprezenta unitatea unei tari marcate de luptele dintre comunitatea flamanda si cea valona. La 3 iulie 2013, el a anuntat ca va abdica in favoarea fiului sau la data de 21 iulie, ziua nationala a Belgiei.

              Regele Albert II este primul rege al Belgiei care a decis sa abdice in mod voluntar. El isi va pastra titlul  de Rege, dar va renunta la cel de Rege al Belgienilor. In timpul ceremoniei solemne in care el a semnat actul de abdicare, Albert le-a multumit liderilor politici si demnitarilor "pentru tot ce ati indeplinit in timpul domniei mele".

"Daca ar fi sa ma intrebati, in acest moment care sunt dorintele mele pentru viitor ... Speranta mea este ca Belgia sa isi pastreze coeziunea"

Executia Marii Ducese Elisabeta Fedorovna si a altor mebrii ai familiei Romanov

      La 18 iulie 1918, la Alapaevsk au fost executati: Marea Ducesa Elisabeta Feodorovna, Marele Duce Serghei Mihailovnici si printii Ioan Constantinovici, Constantin Constantinovici, Igor Constantinovici si Vladimir Pavlovici Paley. Impreuna cu ei au mai fost executati: Feodor Remez, secretarul marelui duce si Varvara Yakovleva, o maicuta de manastirea Marii ducese.

Trupurile Printului Ioan Constantinovici si a Marii Ducese
Elisabeta Feodorovna

      In noaptea de 17/18 iulie 1918 prizonierii au fost dusi in apropierea unei mine de fier abandonate. Ajunsi acolo li s-a ordonat sa mearga de lemnul care acoperea intrarea in mina. Marele Duce Serghei Mihailovnici s-a luptat cu cei care ii tineau prizonieri. Vassili Ryabov a afirmat ca Marele Duce i-a intrebat Spuneti-mi de ce ... Nu am fost niciodata implicat in politica. Am iubit sportul, am jucat biliard ..." . Bolsevicii l-au fost impuscat. Ceilalti prizonieri au fost batuti si apoi aruncati in mina. Pentru ca nu au murit imediat, au fost aruncate grenade in mina. Singurul care a murit in urma exploziei a fost Feodor Remez. Unul din ucigasi, Vassili Ryabov a afirmat ca dupa explozie i-a auzit pe supravietuitori cantand imnuri ortodoxe.

       Ramasitele Romanovilor omorati la Alapaevsk au fost gasite la 8 octombrie 1918 de soldatii armatei albe. Din cauza degradarii corpurilor, identificarea Romanovilor a fost facuta pe baza hainelor si a hartiilor din buzunare. Din cauza avansului armatei rosii, sicriile ce contineau ramasitilor Romanovilor au fost scoase din Rusia in 1920.

         Ramasitele Marii Ducese au fost duse la Ierusalim. Marea Ducesa a fost canonizata si in dupa caderea comunismului, in fata manastirii fondate de ea a fost ridicata o statuie pe care scrie Marii Ducese Elisabeta Feodorovna: Cu cainta. Ramasitele celorlati Romanovi au fost duse la Beijing si puse in capela din misiunea Rusa. In 1957, cand capela a fost demolata au fost inmormatati in cimitirul rus, care a fost distrus in anii '80 pentru a se construi un parc.

Executia tarului Nicolae II si a familiei sale

      La 2/15 martie 1917, tarul Nicolae II a semnat abdicare punand capat a peste 300 de ani de dinastie Romanov. Din august 1917, Nicolae, Alexandra si copiii lor au fost prizonieri in casa guvernatorului din Tobolsk. Tarul vroia cu disperare sa plece in exil in Anglia. Initial guvernul englez i-a oferit axil, dar George V se temea de efectele pe care le-ar avea adapostirea unui autocrat asupra popularitatii monarhiei engleze. Cele opt luni petrecute de familia imperiala in Tobolsk au fost marcate de frig si de temeri pentru viitor. 

Nicolae II, Alexei Nicolaeievici, Olga Nicolaievna, Maria Nicolaeievna,Tatiana Nicolaeivna
Tarina Alexandra Feodorovna si Anastasia Nicolaievna

    In putinele scrisori pe care le-a putut trimite de aici, tariana Alexandra isi manifesta credinta in Dumnezeu "Inima mea este plina de probleme, dar sufletul imi ramane linistit, pentru ca simt ca Dumnezeu este intodeauna aproape. Viata aici nu este nimic - Eternitatea este totul, si ceea ce facem este sa ne pregatim sufletele pentru Regatul Cerului. ... si daca ei ne iau totul, nu pot sa ne ia sufletele ... aceste zile de suferinta se for sfarsi. Vom uita toata nelinistea si vom multumi Domnului ... Totul este voia lui .... Toate suferintele ne sunt trimise ca sa ne elibereze de pacatele noastre si ca sa ne testeze credinta".  

Marea Ducesa Olga Nicolaievna, Tarul Nicolae II, Marea Ducesa Maria Nicolaievna si
Marea Ducesa Tatiana Nicolaeivna in captivitate

        In martie 1918, Lenin a semnat pacea cu Germania, tradand Alianta cu Antanta. Nicolae II a fost distrus "Daca stiam ca se va ajunge la asta nu as fi abdicat niciodata". Omul care a pus interesul tarii sale si onoarea fata de aliati in fata interesului propriu, vedea ca sacrificiul sau nu a servit la nimic. In primavara 1918, familia imperiala e mutata in Ekaterinburg, un oras in Urali. Casa in care stau aici, Ipatiev, este numita casa cu scop special. In noaptea 16/17 iulie 1918, familia a fost trezita. Jacob Yurovsky le-a ordonat sa mearga sa astepte masinile, deoarece trebuiau sa fie mutati din cauza apropierii armatei albe. Dupa ce le-a spus sa se pregateasca sa fie fotografiati, Yorovsky a anuntat "Pentru ca rudele voastre continua atacul asupra Rusiei Sovietice, Comitetul Executiv din Urali a decis sa va execute". Nicolae II s-a intors spre familia sa si a intrebat "Ce, ce?". Yorovsky a repetat anuntul, a scos pistolul si la impuscat pe Tar. Restul membrilor politiei secrete a inceput sa traga asupra prizonierilor. Alexandra si Olga au incercat sa faca semnul crucii, dar au fost ucise imediat. Tatiana, Maria si Anastasia aveau cusute bijuterii in corsete si asa gloantele au ricosat, asasinii au folosit baionetele pentru a le omora mai repede. 

Icoana reprezentand Familia Imperiala Rusa

      Imediat dupa asasinarea Familiei Imperiale au inceput sa apara zvonuri privind soarta ultimului tar al Rusiei. Imparateasa Vaduva Maria Feodorovana a refuzat sa creada ca fiul ei este mort si isi va petrece restul vietii rugandu-se sa il vada din nou. In ziua urmatoare, bolsevicii ii vor asasina pe Marea Ducesa Elisabeta Feodorovana, pe Marele Duce Serghei Mihailovnici, si pe printii Ioan Constantinovici, Constantin Constantinovoci, Igor Contantinovici si Vladimir Pavlovici Paley. In ianuarie 1919 vor fi asasinati Marii Duci Paul Alexandrovici, Nicolae Mihailovnici, George Mihailovnici si Dimitri Constantinovici. 
        In 1981, Nicolae, Alexandra, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei au fost recunoscuti drept martiri de catre Biserica ortodoxa Rusa din afara Tarii. Dupa multe controverese, in 2000, Biserica Rusa a recunoscut canonizarea pentru ca Familia Imperiala si-a primit moartea cu credinta in Dumnezeu. Pe locul unde au fost asasinati a fost construita Biserica Sangelui.

Bibliografie:
*Gelardi, Julia P. (2011-02-15). From Splendor to Revolution: The Romanov Women, 1847--1928 (Kindle Location 8084). Macmillan. Kindle Edition. 

Victoria, Printesa Mostenitoare a Suediei

       Astazi, printesa mostenitoare a Suediei  implineste 36 ani. 

Victoria, Printesa Mostenitoare a Suediei

 

Printul Louis Ferdinand al Prusiei

          La 11 iulie 1977 murea printul Louis Ferdinand al Prusiei. In timpul unor manevre militare, Louis Ferdinand a fost prins intre doua vehicule. Doctorii au decis sa ii amputeze ambele picioare, dar la cateva saptamani dupa operatie Louis Ferdinand a murit. Lasa in urma un copil, Georg Friedrich (actualul sef al Casei Regale a Prusiei) si o sotie insarcinata (dupa cinci luni se va naste printesa Cornelia-Cecilia a Prusiei).

in picioare: Printul Michael al Prusiei, Printesa Marie-Cecile a Prusiei, Printul Christian al Prusiei, Pritul Friedrick Wilhelm al Prusiei, Printul Louis-Ferdinand II,    asezati: Printesa Kira a Prusiei, Ducesa Viktoria Louise a Hanovrei, Printul Louis-Ferdinand al Prusiei, Printesa Kira a Prusiei,  jos: Printesa Xenia a Prusiei

               Louis Ferdinand s-a nascut in 1944, fiind al cincilea copil si al treilea baiat al printului Louis-Ferdinand al Prusiei si a Marii Ducese Kira Kirilovna a Rusiei. Imparatul Wilhelm II hotarase ca averea familiei Hohenzollern si pretentia la tron va fi mostenita doar de acei barbati care realizeaza o casatorie egala. Unchiul lui Louis Ferdinand II, pritul Wilhelm al Prusiei renuntase la tron pentru a se casatori cu o fata din popor, asa ca tatal sau era mostenitorul Casei de Hohenzollern. In 1966 si 1967, fratii mai mari ai lui Louis Ferdinand II au renuntat la pretentiile pentru tron pentru a se casatori cu femei din popor. Louis Ferdinand II a devenit mostenitorul tatalui sau. In 1975, el se casatoreste cu contesa Donata Emma of Castell-Rüdenhausen. 

                 Din 1967, Louis Ferdinand II a fost voluntar in Armata Germaniei de Vest, devenind un ofiter in rezerva. In 1972 a inceput sa lucreze in servicii bancare, continuand in acelasi timp si pregatirea militara. Intr-un din aceste exercitii militare s-a accidentat. 

Printul Emanuel Filiberto, Duce de Aosta

Printul Emanuele Filiberto, Duce de Aosta

        Cel de-al doilea duce de Aosta, Emanuele Filiberto de Savoia a murit la 4 iulie 1931. Emanuele Filiberto s-a nascut in 1869, fiind cel mai mare fiu al printului Amadeo de Savoia si a sotiei sale printesa Maria Victoria del Pozzo della Cisterna. 

       In 1870, dupa alungarea Isabelei II a Spaniei, Cortesurile spaniole l-au ales pe Amadeo drept Rege si Emanuele Filiberto a devenit print al Asturiilor. Odata cu intoarcerea pe tron a regelui Alfonso XII in 1873, Emanuelle a pierdut acest titlu. Familia de Aosta s-a intors in Italia. In ciuda mariajului inegal al parintilor sai, Emanuele era nepotul regelui Victor Emmanuel II al Italiei.

       In 1895, Emanuele Filiberto s-a casatorit cu Helene de Orleans, fiica contelui de Paris si a printesei Marie Isabella, fiica ducelui de Montpensier. Cei doi au avut doi copii: Amadeo (casatorit cu Anne de Orleans) si Aimone (casatorit cu Irene a Greciei si Danemarcei).

       In timpul primului razboi mondial, ducele de Aosta a participat la luptele impotriva Austro-Ungariei, primind numele de Ducele Invincibil. Pentru serviciul in serviciul Italiei, ducele a fost numit maresal al Regatului si apoi senator. Ducele de Aosta a fost unul din principalii sustinatori ai lui Mussolini existand zvonuri ca daca Regele refuza sa il accepte pe Dictator va fi inlocuit cu verisorul sau, ducele de Aosta.

Regele Albert II al Belgiei anunta ca va abdica

        Regele Albert II si-a anuntat astazi abdicarea, punand capat zvonurilor privind finalul domniei sale. Domnia de 20 de ani a regelui Albert II a fost marcata de lupta politica dintre comunitatea olandeza din Flandra si comunitatea franceza din Valonia.

          Anuntul abdicarii regelui Albert II in favoarea fiului sau, printul mostenitor Philippe, vine la doar cateva luni dupa abdicarea reginei Beatrix a Tarilor de Jos. 

           In declaratia prin care si-a anuntat abdicarea, Albert II a spus :"Am realizat ca varsta si starea sanatatii mele nu imi mai permit sa imi indeplinesc indatoriile asa cum as dori".

Printul Philipp de Saxa-Coburg-Gotha-Kohary

Printul Philippe de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary

       Printul Philipp de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary a murit la 3 iulie 1921, la Coburg. In urma cu patruzeci de ani, la moartea tatalui sau, Philipp a mostenit a treia avere din Imperiul Austro-Ungar. Dupa primul razboi mondial si disparitia acestui imperiu, el a pierdut o mare parte a posesiunilor sale imobiliare si s-a retras la Coburg. 

       Philipp s-a nascut in 1844, fiind cel mai mare baiat al printului Auguste de Saxa-Cobourg si Gotha-Kohary si a printesei Clementine de Orleans, formidabila fiica a lui Louis-Philippe I al Frantei. Primii ani ai copilariei au fost petrecuti in Franta, la curtea bunicului sau. Philippe a fost foarte apropiat de fratele sau mai mic, Auguste, impreuna ca care si-a facut studiile si pregatirea militara. In 1872, cei doi printi au realizat o calatorie in jurul lumii. 

       La intoarcere Philippe a inceput sa isi caute sotie. In 1874 s-a logodit cu printesa Louise a Belgiei, cea mai mare fiica a regelui Leopold II. Nunta celor doi a fost un mare eveniment, dar in noaptea nuntii Louise (in varsta de 17 ani) a fugit de sotul ei in bratele mamei sale. Convinsa sa se intoarca in dormitorul matrimonial, Louise a fost primita de Philippe, care a incercat sa o faca sa se relaxeze cu alcol si literatura si arta erotica. Ajutata de el naiva printesa s-a transformat intr-o femeie sofisticata. Cei doi s-au stabilit la curtea vieneza si au avut doi copii, Leopold si Dorothea. Mariajul celor doi a fost profund nefericit. In acelasi timp cei doi erau in centrul societatii vieneze. Mai mult, prestigiul lor a crescut in 1881, cand sora lui Louise, printesa Stephanie a Belgiei, s-a casatorit cu printul mostenitor Rudolf al Austro-Ungariei. Philippe a fost bun prieten cu Printul mostenitor. In 1889, el a fost alaturi de Rudolf la Mayerling , descoperind trupul printului mostenitor si a al amantei sale. 

       In 1895, Louise il cunoaste pe contele Geza Mattachich, cu care are o aventura, ce va ajunge sa fie cunoscuta in curand de toata curtea vieneza. Imparatul Franz-Joseph ii cere sa paraseasca curtea. Toata Europa e de partea lui Philippe, care nu pare deranjat de aventura sotiei sale. La presiunile Imparatului si ale familiei sale, Philipp il provoaca la duel de Matachich, fiind ranit in mana. Philippe refuza sa ii plateasca cheltuielile Louise si dupa ceva timp o inchide pe Louise intr-un spital mintal. Dupa sapte ani, ea scapa cu ajutorul lui Metachich si publica o carte in care printul Philippe apare ca un pervers sexual iar familia Coburg ca personajele nagative ale povestii. Cei doi divorteaza in 1906.

Louise, Printesa de Waldeck si Pyrmont

Printesa George Victor de Waldeck si Pyrmont

        La 2 iulie 1936 murea Louise, printesa consoarta a lui George Victor, print de Waldeck si Pyrmont. Louise s-a nascut in 1858, fiind al treilea copil si prima fiica a lui Friedrich, duce de  si a printesei Adelheid de Schaumburg-Lippe. Unchiul patern al printesei era regele Christian IX al Danemarcei, asa ca printre verisorii lui Louise se numarau regele Frederik VIII al Danemarcei, regina Alexandra a Regatului Unit, Tarina Maria Feodorovna, regele George I al Greciei.

        In 1891, Louise de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glusksburg s-a casatorit cu George Victor, print de Waldeck si Pyrmont, fiind a doua sa sotie. Printul mai fusese casatorit cu printesa Helena de Nassau si avea sapte copii cu acesta. Printre copii vitregi ai lui Louise se numara Marie, regina Wurttenbergului, Emma, regina Olandei si Helena, ducesa de Albany. La un an dupa casatorie, Louise l-a nascut pe Wolrad, unicul copil al cuplului. Printul Wolrad a fost ucis in timpul primului razboi mondial. Louise si-a pierdut sotul in 1893 si nu s-a mai recasatorit niciodata.

Manuel II, Regele Portugaliei

             Ultimul Rege al Portugaliei, Manuel II a murit la 2 iulie 1932, in Anglia. In ultimii 22 de ani, Regele Portugaliei a trait in exil in Anglia. Manuel s-a nascut in 1889, fiind al doilea fiu al printului mostenitor Carlos al Portugaliei si a sotiei sale, nascute Marie de Orleans. Manuel nu era destinat sa devina Rege, dar asasinarea fratelui si tatalui sau in 1908 l-a fortat sa urce pe tron. 

Regele Manuel II si Regina Augusta Victoria a Portugaliei

      Imediat dupa ce a fost declarat rege, Manuel II a decis demiterea dictatorului Joao Franco; politicile austere ale acestuia au fost considerate responsabile pentru Regicidul din Lisabona. In acelasi timp, Regele a incercat sa respecte in totalitate atributiile unui rege constitutional, temandu-se sa nu aiba soarta tatalui sau care s-a implicat in politica.  

           Manuel era foarte apropiat de mama sa. In acelasi timp, legaturile de familie cu familia regala engleza au ramas la fel de puternice.  La moarte regelui Edward VII, guvernul liberal nu mai avea niciun interes sa il sprijine pe rege. In 1910, dupa caderea a sapte guverne Revolutia l-a fortat pe Rege sa abdice. 

              Regele, impreuna cu bunica si mama sa, a plecat in exil in Anglia, unde a fost primit de George V. In 1912, in timpul unei vizite in Germania, Regele o cunoaste pe printesa Augusta Victoria de Hohenzollern-Sigmariengen. Bunicul regelui, Luis I si bunica miresei, Antonia de Hohenzollern-Sigmariengen erau frati, si monarhistii portughezi au primit cu bucurie vestea casatoriei. Cei doi au avut o casatorie fericita, dar nu au avut copii, asa ca in anii '20, Regele a incercat o reconciliere cu urmasii regelui Miguel I, fara a ajunge la un rezultat. 

           Manuel II a murit la varsta de 42 de ani. Imediat au inceput sa apara zvonuri privind asasinarea Regelui, mai ales ca cu o zi inainte jucase tenis cu regele Alfonso XIII al Spaniei. 

Regele Olav V al Norvegiei

Printul Alexandru al Danemarcei in bratele\
bunicului sau regele Edward VII

          Printul Alexander Edward Christian Frederick, fiul printului Carl al Danemarcei si a Printesei Maud de Wales s-a nascut la 2 iulie 1903, la Appleton House, casa pe care Edward VII i-a facut-o cadou fiicei sale la nunta acesteia. Micul print a fost numit in onoarea bunicii materne, Alexandra a Danemarcei, a bunicului matern Edward VII al Regatului Unit, a bunicului ambilor parinti, Christian IX al Danemarcei si a bunicului patern, Frederik VIII al Danemarcei. Print al Danemarcei, el isi va pastra acest nume ilustru pentru doar doi ani, deoarece in 1905, tatal sau devine Regele Norvegiei. Dornic sa se apropie mai mult de noua sa tara, Carl isi schimba numele sau si al mostenitorului sau, devenind Haakon VII si Olav al Norvegiei. 

       Olav a fost primul print mostenitor, care a copilarit in Norvegia din Evul Mediu. Educatia mostenitorului tronului a inceput in Norvegia, dar dupa finalizarea Academiei Militare a studiat la Oxford si Balliol. Olav era un pasionat sportiv, care a excelat la condusul yachturilor, castingand si medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Amsterdam din 1928.

      In 1929, printul mostenitor al Norvegiei se casatoreste cu printesa Martha a Suediei, verisoara sa primara. Frumoasa printesa era nepoata lui Oscar II, Regeke Suediei care a trebuit sa renunte la tronul Norvegiei in 1905. Casatoria celor doi a fost in primul rand o casatorie din dragoste, dar in acelasi timp ea era vazuta ca raspunsul la neintelegerile existente intre cele doua tari din 1905. Cuplul princial a avut trei copii: Ragnhild, Astrid si Harald. 

      In aprilie 1940, Norvegia este ocupata de germani. Regele si printul mostenitor, impreuna cu guvernul au plecat in exil la Londra, in timp ce printesa mostenitoare si copii au plecat S.U.A. Cu un an inainte, Olav si Martha au realizat un tur al Statelor Unite, in cadrul caruia l-au cunoscut pe presedintele Roosevelt si au pus bazele unei prietenii trainice. Cu ajutorul presedintelui, printul mostenor al Norvegiei a realizat in 1942 un nou tur al SUA, incercand sa obtina ajutorul pentru eliberarea tarii sale. 

Printesa Radnhild, Printul mostenitor Olav, Printul Harald, Printesa
Astrid si Printesa mosetenitoare Martha a Norvegiei

     Spre sfarsitul razboiului, printul mostenitor a fost numit Seful Apararii norvegiene. Din aceasta functie, el a cooperat cu Puterile Aliate pentru a obtine ajutorul acestora pentru Norvegia. In mai 1945, Olav si cinci ministri s-au intors in Norvegia, fiind intampinati de multimea fericita. Pana la intoarcerea tatalui sau, printul Olav a fost Regent al Norvegiei.

        Fiu unic, Olav a fost foarte apropiat de tatal sau, ajutandu-l de multe ori in indeplinirea sarcinilor regale. Dupa moarte reginei Maud, Martha a indeplinit functia de prima doamna a Norvegiei, dar in 1954 a murit. Moartea Marthei a fost o lovitura puternica atat pentru Familia Regala, cat si pentru norvegieni.

          Olav a urcat pe tronul Norvegiei in 1957, dupa moartea tatalui sau. El a decis sa adopte motto-ul tatalui sau "Totul pentru Norvegia". Vaduv in momentul urcarii pe tron, Regele Olav V a fost ajutat de fiica sa Astrid, dar si de printul mostenitor Harald. Urmand exemplul tatalului sau, Olav V a respectat atributiile sale de rege constitutional, dar in acelasi timp a muncit neobosit pentru cauzele sociale.