tag:blogger.com,1999:blog-737556787568248977.post2649400792402542440..comments2024-02-24T20:13:43.761+02:00Comments on istorie si destin: Regele Carol I al Romanieiblanchehttp://www.blogger.com/profile/08282470889977808736noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-737556787568248977.post-23654138624677823352013-01-15T12:32:50.542+02:002013-01-15T12:32:50.542+02:00Mare farsor, mari gogomani
Ion Luca Caragiale
Un c...Mare farsor, mari gogomani<br />Ion Luca Caragiale<br />Un comediante de bravură<br />Joacă de patruzeci de ani,<br />Făcînd enormă tevatură<br />În faţ-a nişte gogomani.<br /><br />Dibaci, sub latele-i fireturi,<br />Ascunde un talent îngust,<br />Jucînd cu-aceleaşi marafeturi<br />Aceeaşi farsă de prost gust.<br /><br />Întîi cu toţii, zi și noapte,<br />Îl gratulau pe-acest farsor<br />Cu ouă moi şi mere coapte<br />Dar el urma nepăsător.<br /><br />L-au maltratat. Ce nu-i făcură?<br />În brînci afar-au vrut să-l dea...<br />Aş! răbdătoarea creatură<br />Că nu-nţelege se făcea.<br /><br />Primea zîmbind fluierătura;<br />În dreapta,-n stîng-a salutat<br />Şi grav, bravînd huiduitura,<br />Rolu-nainte şi-a jucat.<br /><br />Şi-ncet-încet, toţi gogomanii<br />De-acest farsor au fost nebuni;<br />La beneficii, în toţi anii,<br />Flori, daruri, saltant, cununi !<br /><br />Că-n loc să poarte o tichie<br />Ca un farsor ce este, el<br />Şi-a pus pe cap cu fudulie<br />O cască mîndră de oţel.<br /><br />Şi joacă - joacă prost, da-i iese;<br />Stau paf toţi bieții gogomani,<br />Paf ! Din succese în succese,<br />De douăzeci ş-atîţi de ani !<br /><br />Și ţine-te d-acu reclamă:<br />Măreţ, sublim, nemuritor !<br />O lume-ntreagă îl aclamă<br />Ca pe un geniu creator !<br /><br />Acuma-mbătrînit în slavă,<br />Sub casca lui de caraghioz<br />Şi cam zaharisit la glavă,<br />Vrea chiar triumful grandioz.<br /><br />Nobil metal nu e oţelul,<br />Dar scump destul, destul de greu...<br />Ca rol fu mare mititelul !<br />Hai, gogomani la jubileu !<br />Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-737556787568248977.post-69029864194704706452013-01-14T15:51:58.637+02:002013-01-14T15:51:58.637+02:00I. G. Duca “Mare ar fi regele Carol dacă am putea ...I. G. Duca “Mare ar fi regele Carol dacă am putea spune că lui îi datoreşte România independenţa şi că el a fost în fruntea mişcării democratice care a rezolvat problemele vitale ale societăţii româneşti din zilele lui. Când însă ştiut este că la independenţă a fost dus de Ion Brătianu, că se temea la 1877 să ia armele împotriva Turciei, că a incins coroana de oţel numai fiindcă a avut înţelepciunea în cele din urmă să se supuie stăruinţelor sfetnicilor săi, este greu să apari ca autorul independenţei, oricât de mult ai încerca mai târziu să cercetezi adevărul istoric în memorii cu iscusinţi ticluite. Iar când aproape 50 de ani ai lăsat ca nici una din problemele mari interne să nu primească o serioasă dezlegare, afară poate de chestia financiară şi de unele lucrări publice, chestia administrativă să se mărginească la diferite încercări nereuşite de organizare, chestia şcolară să ne poată ridica mai sus de ultima treaptă pe scara analfabetismului european, chestia agrară – cea mai însemnată – să rămână nerezolvată sub un regim de răscoale periodice şi în mijlocul multor avertismente sângeroase, când, în fine, ai stat pururea împotriva mişcării democratice şi, abia în ultimul an al domniei tale ţi s-a putut smulge consimţământul pentru o lărgire a dreptului de vot, nu se poate spune că a fost un om superior şi un rege mare.” I.G. Duca, Amintiri politice, vol.I, Jon Dumitru, Munchen, 1981, pag.95-106.<br />S-au făcut adesea comparaţii între domnia regelui Carol şi domnia lui Cuza. Nu voi încerca să stabilesc nici un fel de paralele între valoarea morală a unuia şi a celuilalt. Dar, incontestabil că mai mari au fost problemele ce şi-au găsit deslegare în scurta domnie a lui Vodă Cuza, decât toate câte le-a putut rezolva domnia lui Carol I în 48 de ani şi, incontestabil, că Alexandru Ion I, prin pornirile generoase ale sufletului său şi prin larga înţelegere a marilor aspiraţiuni naţionale din vremea lui, a ştiut să se identifice mai de aproape cu Unirea, secularizarea şi împroprietărirea, decât a ştiut Carol de Hohenzollern Sigmaringen să-şi lege numele de neatârnarea ţării şi de toată opera de organizare şi consolidare a tânărului regat dunărean. I.G. Duca, Amintiri politice, vol.I, Jon Dumitru, Munchen, 1981, pag.95-106.<br />Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-737556787568248977.post-48443141077943215442013-01-14T15:49:11.494+02:002013-01-14T15:49:11.494+02:00Mihail Kogalniceanu. “Regalitatea însemnă ridicare...Mihail Kogalniceanu. “Regalitatea însemnă ridicarea conştiinţei naţionale, afirmarea demnităţii şi independinţei ţării... Când acei ce trebuie să apere drepturile acestei ţări nu au curajul pe care-l aveau acei gospodari, acei Domni regulamentari, acei vasali din trecut, atunci permiteţi-mi să declar că am proclamat un rege, dar nu am făcut un regat roman, căci regatul insemnează neumilire.”<br /><br />I. G. Duca despre Carol I <br />“În genere, mintea lui nu era frământată de chestii mari, ci de mici abilităţi, de calcule meschine de divizare a partidelor, de învrăjbire a oamenilor politici, din care el să poată profita, dominând şi pe unii şi pe alţii, mereu deasupra tuturora. Dar unde meschinăria lui se poate vedea şi mai bine este în nespusa lui vanitate. Ţinea la onoruri, la decoraţii mai mult ca la orice. Măgulindu-i vanitatea, obţineai multe de la el. Niciodată n-a fost mai fericit decât atunci când a primit bastonul de mareşal al armatei germane… Ai fi zis că n-a visat niciodată atâtea onoruri şi atâta splendoare. În contactul cu cei mari, regele României păstrase mentalitatea micului principe de Sigmaringen, care niciodată nu s-a putut ridica până la dispreţul ierarhiilor sau vanităţilor omeneşti.” I.G. Duca, Amintiri politice, vol.I, Jon Dumitru, Munchen, 1981, pag.95-106. <br /><br />Horia Sima despre Carol I “El a coborît de la linia neamului în linia intereselor unei clase. Rodnicul început de ridicare a clasei taranesti, inaugurat de Domnitorul Cuza, a fost parasit sub Regele Carol. Regele Carol I a acceptat sa devina patronul clasei care l-a adus pe tron. El si-a cheltuit în buna parte autoritatea regala ca sa înabuse legitimele revendicari ale poporului nostru. Prin transactia la care a ajuns cu clasa suprapusa a întârziat cu o jumatate de veac evolutia politica si sociala a poporului român. Aceasta clasa nu merita sa se bucure de favoarea Regelui, fiind o “oligarhie de strânsura”, cum o numeste Caragiale. “Nu este o oligarhie macar statornica, de traditie istorica, de bravura, de obligatiuni morale, de nobilitate ori de merite” (din studiul lui Caragiale asupra Rascoalei din 1907). În momentul decisiv, când s’au aruncat sortii unitatii nationale, orientarea Regelui Carol I nu s’a potrivit cu linia neamului. Originea lui etnica s’a dovedit mai tare decât obligatiile ce le contractase fata de noua lui Patrie. “<br />Anonymousnoreply@blogger.com