Actul de la 23 august

In cercetarea realizata cu privire la Imaginea publica a Casei Regale a Romaniei, unul din respondenti imi spunea ca Regele Mihai este ca un catel care s-a conformat cu contextul, neputand lua nicio decizie care sa schimbe acest lucru, s-a supus neavand nicio putere ... atunci, ca si acum, ma gandesc cat de inselatoare poate fi imaginea unui om ...

Regele - pentru ca mai presus de toate Mihai I este intruchiparea principiului monarhic - este vazut prin prisma actiunilor, atitudinilor si vorbelor sale. Dar, vai, cat dintre acestea sunt cunoscute !?

Cate din actiunile Regelui care la 23 de ani a scurtat un razboi cu cel putin sase luni au ramas in mintea poporului sau?

Cate din principiile celui care astazi ar fi fost cel mai longeviv lider din lume sunt intelese de poporul sau?

Cati dintre noi au mai ascultat discursurile Regelui Mihai?

Fara incetare din momentul in care a devenit Rege in 1940, acest lider innascut a tinut in 31 decembrie discursurile de Anul Nou, discursuri care abordeaza problemele curente si incearca sa imprime in constiinta ascultatorilor valori care stau dincolo de necesitatile primare si materiale .

Intoarcerea armelor impotriva germanilor a fost mai presus de toate un act curajos ... un act infaptuit de un tanar Rege, un act confiscat de puterea comunista, un act uitat astazi - deoarece am devenit prea democrati pentru a ne aminti de momentul in care un tanar de 23 de ani a stat singur intr-o camera cu cel mai putenic om din Romania, un apropiat al lui Hitler si a ordonat arestarea sa; prea democrati pentru a ne gandi la ce au insemnat pentru Rege si apropiatii sai urmatoarele zile - fugind din Bucuresti si urmarit de armata germana, fiind nevoiti sa accepte armata rusa, deoarece asta a fost decizia vesticilor ...

Cum poate fi considerat un supus, omul care dupa trei ani de cosmar - trei ani in care s-a temut nu doar pentru viata sa si a mamei sale, dar si pentru vietile tuturor romanilor - s-a intors in Romania. In ciuda avertismentelor multor oameni politici britanici, Mihai I s-a intors in tara sa pregatit sa-si infrunte destinul ... De fapt asta poate fi povestea vietii Regelui, un lung sir de incercari, pe care a reusit sa le depaseasca cu curaj si credinta in viitor ... Astazi, Regele trece poate prin una din cele mai grele incercari ... este martorul degradarii in care a ajuns tara sa si nu este lasat sa faca nimic ...

Asta fiindca oameni care sa gandeasca ca Elisabeta Rizea "Pastoru' nostru bun! Ai plecat si s-a-mpangarat turma. Adun-o la loc!" sunt putini; romanii nu vor valori, nu vor principii, ei vor circ si manele, sarbatori campenesti cu mici si bere la greve, la inundatii, la liturghie ... intr-o astfel de lume ce loc mai are omul care nu plecat niciodata capul in fata nimanui, omul care a preferat sa creasca gaini decat sa accepte ajutorul unui presedinte care recunoscuse Republica Populara Romania, omul care urmarind mereu binele tarii sale si nu binele sau personal a acceptat sa faca lobby pentru intrarea Romaniei in Nato si UE, omul caruia ii este recunoscut meritul de a fi scurtat cel de-al doilea razboi mondial si de a fi salvat atatea vieti peste tot in lume, mai putin in Romania, omul care e considerat un las pentru ca niciodata nu a facut parada din actiunile si principiile sale.

Istoria e scrisa de invingatori, iar in acest tragic joc al destinului Regele Mihai I are rolul unui invins ... tragic deoarece dupa toate definitiile Regele ar trebui sa fie INVINGATORUL