La
3 octombrie 1893, 101 de tunuri anuntau nasterea unui mostenitor de sex
masculin; nasterea primului mostenitor nascut pe pamant romanesc, a
primului mostenitor crescut in religia otodoxa, a primului mostenitor
educat in Romania.
Cred ca putin printi in decursul istoriei au fost cu atata bucurie si cu atata speranta ca printul Carol al Romaniei.
Este
numit Carol in onoarea unchiului sau Carol I; care cu nasterea acestui
mic print isi indeplineste o mare dorinta fondarea unei dinastii regale
durabile ...
Carol
al II-lea a fost din multe privinte o enigma; in el se intruneau cele
mai bune si cele mai rele calitati. Actiunile lui au creat imaginea unui
print nedem de inalta sa nastere, a unui print ce a pus mereu pe primul
loc dorintele sale.
In cartea sa Povestea vietii mele, Maria il descria astfel "avea într-însul un tainic imbold la domnie de a subjuga şi de a impune restricţii ... butal şi încăpăţânat ... impetos, tiranic ... răsfăţat şi îngânfat, simţ practic, bun organizator; perseverent ... zgârcit şi nepretenţios în gusturi ... inteligent, cu o memorie deosebită, curiozitate naturală, pedant, dispreţuitor ... "
O alta caracterizare i-o face regele Boris al Bulgariei “Vărul
meu din România are mult dintr-un Hohenzollern: pofta de panaş,
uniforme, decoraţii. Are si mult dintr-un Romanov: nu poate vedea o
fustă fără să fuga după ea. Are şi mult dintr-un Coburg: politeţe,
şiretenie”. In acelasi timp, el este educat in Romania si este patrus de multe din moravurile romanesti.
Mihail Manoilescu povesteste "În copilărie, chipul lui de elev, în şcoala militară de la Iaşi, era infinit mai popular decât acela al regelui Carol I şi mai ales decât al moştenitorului prinţ Ferdinand, căruia liberalii - şi atunci tot liberalii! - îi creaseră un renume antipatic de ofiţer prusac, rigid, distant şi dispreţuitor. (Admirabilul Ferdinand pe care copleşitoarea lui bunătate îl făcea timid şi modest, ca un licean de altă dată într-un salon, încorpora după aceşti intriganţi răceala şi trufia!). Ca orice popularitate, şi aceea a puiului de prinţ era întovărăşită de nenumărate anecdote, între care cea mai gustată pretindea că severul Carol I ar fi spus o dată despre micul “Cărluţă”: “Acesta este un adevărat român; fiindcă înjură şi face datorii!”
Mihail Manoilescu povesteste "În copilărie, chipul lui de elev, în şcoala militară de la Iaşi, era infinit mai popular decât acela al regelui Carol I şi mai ales decât al moştenitorului prinţ Ferdinand, căruia liberalii - şi atunci tot liberalii! - îi creaseră un renume antipatic de ofiţer prusac, rigid, distant şi dispreţuitor. (Admirabilul Ferdinand pe care copleşitoarea lui bunătate îl făcea timid şi modest, ca un licean de altă dată într-un salon, încorpora după aceşti intriganţi răceala şi trufia!). Ca orice popularitate, şi aceea a puiului de prinţ era întovărăşită de nenumărate anecdote, între care cea mai gustată pretindea că severul Carol I ar fi spus o dată despre micul “Cărluţă”: “Acesta este un adevărat român; fiindcă înjură şi face datorii!”
Acelasi autor afirma ca printul devenise sceptic cu privire la sansele Romaniei de a ramane monarhie "“Ştiu bine că în 20 de ani România, ca toate celelalte ţari, va fi republică; de ce să fiu împiedicat atunci să trăiesc cum vreau?”.
Daca
ne gandim la actiunile sale viitoare, citatul pare cel putin ciudat. In
cei zece ani de domnie, Carol a urmarit mereu intarirea regalitatii si
cresterea puterii acesteia. Din pacate felul in care a urmarit aceste
obiective a dus la declararea republicii.
Carol fost o personalitate plina de contradictii si ramane in constiinta urmasilor ca un Rege ce a devenit dictator.
Insa in afara de amestecul constant in viata politica, Carol al II-lea a domnit intr-o perioada de mari progrese economice, sociale si culturale. Tocmai sprijinul pe care l-a acordat culturii reprezinta o pata de culoare in indunecata domnie a primului Rege nascut pe pamant romanesc
Carol fost o personalitate plina de contradictii si ramane in constiinta urmasilor ca un Rege ce a devenit dictator.
Insa in afara de amestecul constant in viata politica, Carol al II-lea a domnit intr-o perioada de mari progrese economice, sociale si culturale. Tocmai sprijinul pe care l-a acordat culturii reprezinta o pata de culoare in indunecata domnie a primului Rege nascut pe pamant romanesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu