Dupa jumatate de secol petrecut in Romania, fosta printesa Maria de Saxa Coburg Gotha devenise Maria cea Mare, Regina-Soldat, Regina Inimilor ... In 1938 era cel mai iubit membru al Familiei Regale si fusese obligata de fiul sau sa se autoexileze. In iulie 1938 Regina Maria era in strainatate cautand tratament pentru boala de care suferea. Din pacate doctorii credeau ca nu se mai poate face nimic asa ca au sfatuit-o sa se intoarca acasa. Carol nu a vrut sa plateasca un avion si a obligat-o sa se intoarca acasa cu trenul ... s-a oprit la Peles, unde avandu-i alaturi doar pe Carol si pe Elisabeta - copii de care nu fusese foarte apropiata - a murit.
Dupa patru zile a fost inmormantata la Curtea de Arges si inima i-a fost depusa de fiica ei preferata, Ileana, la Balcic, castelul ei preferat.
In testamentul sau, Maria isi ia ramas bun de la tara sa adoptiva: " Tarii mele si Poporului meu, Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului.[...]Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa. Am credinta ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit... "
Dupa patru zile a fost inmormantata la Curtea de Arges si inima i-a fost depusa de fiica ei preferata, Ileana, la Balcic, castelul ei preferat.
In testamentul sau, Maria isi ia ramas bun de la tara sa adoptiva: " Tarii mele si Poporului meu, Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului.[...]Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare. Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa. Am credinta ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit... "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu