Ferdinand I

Ferdinand Victor Albert Meinard s-a nascut la 24 august 1865, la Sigmaringen ca al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmariengen si a infantei Antonia de Portugalia.

Ferdinand era nepotul unor suverani puternici, unor suverani care au pus mereu interesul patriei lor in fata interesului propriu. 

Carol Anton, bunicul patern, a primit cu bucurie unirea micului sau stat Sigmaringen cu regatul german, deoarece era un partizan hotarat al unirii neamului sau. Credinta ca nimeni nu are dreptul de a opri o natie sa traiasca in hotarele ei firesti a fost transmisa si viitorului Rege al Romaniei.

Maria a II a Portugaliei, bunica materna, a luptat cu curaj, in ciuda tineretii, pentru tronul Portugaliei.  Dupa ce l-a obtinut, a luptat pentru imbunatatirea conditiilor de trai a poporului sau, ceea ce i-a atras numele de "Buna Mama". 

Ferdinand al II lea al Portugaliei, bunicul patern, a fost perechea potrivita pentru tanara Regina a Portugaliei. Conducand Portugalia ca rege unic in timpul numeroaselor sarcini ale sotiei sale, Ferdinand era un adept al ideilor liberale. 

 Ferdinand I al Romaniei, impreuna cu verisorul sau Albert I al Belgiei

 In septembrie 1914 a inceput Primul Razboi mondial. Consiliul de Coroana, intrunit de regele Carol I, a decis neutralitatea Romaniei. Cateva saptamani mai tarziu, in 10 octombrie se stinge din viata primul rege al Romaniei. Ferdinand devine Rege la 49 de ani, jurand in fata membrilor Parlamentului ca va fi "un bun roman".

Isi va indeplini aceasta promisiune chiar daca asta va insemna sa pierderea majoritatii familiei sale. Familia Hohenzollern va purta doliu, considerand ca de la intrarea Romaniei de partea Antantei, Ferdinand a murit. El va pastra legatura cu verisorul sau Albert I al Belgiei, un alt rege greu incercat de primul razboi mondial. 

Odata cu inaintarea armatei germane pe teritoriul Romaniei, Ferdinand I pleaca in exil in Moldova. Dupa imensele sacrificii de la Marasti, Marasesti si Oituz, din vara anului 1917, Romania se vede singura in fata Puterilor Centrale, datorita retragerii Rusiei, bulversata de revolutie si nu are alta optiune decat negocierea unei paci pe care regele Ferdinand nu a ratificat-o niciodata.

La 18 noiembrie 1918, regele Ferdinand se intoarce din refugiu, la Bucuresti, in fruntea oastei sale, trecand pe sub Arcul de Triumf.  In timpul receptiei oferite, in aceeasi zi, oficialitatilor romane si generalului Berthelot, regele a afirmat: ,,Cand am luat mostenirea intemeietorului Romaniei moderne am fagaduit inaintea reprezentantilor natiunii ca voi fi bun roman; cred ca m-am tinut de cuvant. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar stralucita a fost rasplata si astazi pot spune cu fruntea senina: fata de Dumnezeu si de poporul meu am constiinta curata”, continuand apoi: ,,dupa Basarabia si Bucovina, Ardealul, frumosul leagan al poporului roman, de unde au descalecat intaii voievozi ai tarilor romanesti, a votat la Alba – Iulia unirea cu Regatul Roman”.