Asasinarea Regelui Umberto I al Italiei

        In seara zilei de 29 iulie 1900, regele Umberto I al Italiei a fost asasinat de anarhistul Gaetano Bresci. Cu doi ani inainte, revoltele provocate de cresterea pretului paini din Milan au fost oprite prin folosirea tunurilor de catre generalul Bava-Beccaris. Umberto a timis o telegrama sa il felicite pe general si dupa l-a decorat. Gaetano Bresci a sustinut ca l-a asasinat pe Regele Italiei pentru a-i razbuna pe acei oameni ucisi in masacru.

         Al doilea rege al Italiei unificate a fost ingropat in Panteonul din Roma, alaturi de tatal sau Victorio-Emmanuell II. 

Mormantul lui Umberto I

       Umberto s-a nascut in 1844, fiind primul fiu al lui Victorio-Emmanuel II, pe atunci regele Sardiniei si viitorul rege al Italiei Unificate. Mama sa era Arhiducesa Adelaide a Austriei.  Umberto a participat la razboaiele de unificare ale Italiei, fiind alaturi de tatal sau. Dupa realizarea unificarii Italiei de catre casa de Savoia, a fost dificil sa se gaseasca Case Regale care sa vrea sa stabileasca legaturi cu aceasta, de aceea Umberto s-a casatorit cu verisoara sa primara, Marguerita de Savoia. Cei doi au avut un singur copil, viitorul Victorio-Emmanuel III.

Umberto I al Italiei

          Umberto a devenit Rege al Italiei la 9 ianuarie 1878. Spre deosebire de tatal sau, noul rege a decis sa fie cunoscut sub numele de Umberto I si nu Umberto IV (cum trebuia sa fie numit al patrulea rege al Sardiniei cu acest nume). Umberto a vrut ca prin aceast nume, unifiacarea Italiei sa se faca si prin persoana Regelui. Inca de la inceputul domniei sale, Umberto a decis sa faca un tur al tarii pe care a fost sortit sa o conduca. In noiembrie 1878, un anarhist a tras asupra Regelui si a primului ministru. Umberto I a scapat nevatamat, dar primul ministru a fost ranit in incercarea de a-si proteja Regele. 

                 Umberto I al Italiei a fost adeptul Triplei Aliante, facand numeroase vizite in Berlin si Viena. Multi italieni nu vedeau cu ochi buni apropierea de Imperiul Austro-Ungar, care continua sa detina anumite parti ale peninsulei. In acelasi timp, Umberto era adeptul extinderii influentei italiene in Africa. 

                In ciuda faptului ca domnia lui Umberto a fost considerata belle epoque, dupa tumultoasa domnie a tatalui sau, ea a fost si o perioada de tulburali sociale, de cresterea importantei ideilor socialiste.