Pagini

vineri, 31 august 2012

Regina Wilhelmina a Tarilor de Jos

                 Wilhelmina Helena Pauline Marie, unica fiica a regelui Wilhelm III al Tarilor de Jos si a printesei Emma de Waldeck si Pyrmont, s-a nascut la 31 august 1880. Wilhelmina a devenit printesa mostenitoare a Tarilor de Jos in 1884, la moartea fratelui sau vitreg, printul Alexander. Copilaria fericita a Wilheminei a luat sfarsit in 1890, cand tatal pe care il adora a murit. 

             In primii ani de domnie al Wilhelminei, regenta este exercitate de formidabila sa mama, regina Emma. Emma supravegheaza si educatia unicei sale fiice, care se bazeaza pe cateva principii: evlavie, smerenie, austeritate si munca. Inca din copilarie, Wilhelmina era foarte autoritara si independenta, preferand sa se joace cu copii pe care putea sa ii conduca. 

                   La 18 ani, regina Wilhelmina primeste investitura, dar refuza sa citeasca discursul pe care l-a pregatit primul ministru. In discursul compus de ea spune "Increzandu-ma in Dumnezeu si rugandu-l sa-mi dea forta necesara, imi incep domnia!". Trei ani mai tarziu, regina se casatoreste cu ducele Henrich de Mecklemburg-Schwerin. Casatoria celor doi a fost profund nefericita; dragostea negasindu-si locul in casatoria dintre o tanara autoritara si un barbat amator al sexului frumos. Nasterea unui mostenitor este vitala, mai ales ca in lipsa unui copil al Wilhelminei, tronul olandez ar ajunge la un print german. In 1909 se naste unicul copil al cuplului, printesa Juliana.   

                  Puternica, inteligenta, atenta sa actioneze intre limitele pozitiei sale, Wilhelmina a devenit o forta atat in Tarile de Jos, cat si in strainatate. Cu ocazia primului razboi mondial, regina Wilhelmina a Tarilor de Jos si regele Albert I al Belgiei isi ofera oficiile in speranta de a evita razboiul. Tarile de jos ii proclama neutralitatea, dar regina mobilizeaza armata, care sta timp de patru ani pe picior. La sfarsitul razboiului, Wilhelmina stie sa se arate generoasa si ii ofera azil verisorului sau, Wilhelm II, imparatul Germaniei invinse. Intr-o perioada in care multe tronuri europene se clatinau si social-democratii cereau abolirea monarhiei, regina Wilhelmina a reusit sa isi intareasca tronul. 

                   In 1934, regina Wilhelmina isi pierde in acelasi timp sotul si mama. Din acel moment nimeni nu se mai poate impotrivi autoritatii sale. Cel de-al doilea razboi mondial ii va da ocazia sa isi demonstreze postura de barbat, potrivit expresiei lui Churchill: pentru el regina Tarilor de Jos era "singurul barbat al razboiului" dintre suveranii europeni. Dupa ce armata germana invadeaza Tarile de Jos, regina decide sa plece spre Zeelanda, pentru a se intalni cu armata sa si a astepta ajutorul acolo. Apropierea armatei germane a facut imposibila debarcarea in portul olandez, asa ca regina este nevoita sa accepte ospitalitatea regelui George VI. In timp ce familia sa pleaca in Canada, regina ramane la Londra. In timpul anilor de exil, Wilhelmina a reusit sa isi intareasca ascedentul asupra politicii guvernului. Popularitatea reginei, respectul de care se bucura din partea liderilor lumii au facut-o cea mai importanta forta politica a Tarilor de Jos.

                 Dupa razboi, regina a fost frustata sa isi reia rolul de monarh constitutional. Din aceasta cauza si pe fondul unei sanatati in declin, Wilhelmina decide sa abdice in favoarea fiicei sale.  Chiar daca se retrage din afacerile publice, cea care a fost numita Regina de Otel, nu se poate abtine sa nu intervina in afacerile private ale Reginei Juliana. 

                    Printesa Wilhelmina, cum a fost cunoscuta dupa ce a abdicat, moare la varsta de optzeci si doi de ani. Demna descendenta a printilor de Orania-Nassau, ea a dat onoarea devizei Casei sale: "Voi mentine". 


Bibliografie:
*Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu