“Lumea uită, dar eu nu pot să uit
că era nepoata împăratului Frederick al Germaniei, că tatăl ei era rege, că
trei dintre fraţii ei eu fost regi, l-a avut soţ pe tatăl meu, regele Carol al
II-lea. A fost mama mea. Despre câte femei se poate spune acelaşi lucru? Eu nu
ştiu o altă persoană legată în felul acesta de monarhie.”
- Regele Mihai I
"Regina Elena a fost ghidul meu spiritual, mentorul meu, steaua calauzitoare. E m-a invatat multe depre viata, mi-a deschis ochii catre tot ce este frumos si bun pe lume"
- Principesa Margareta
Carol
îşi încheie la 17 septembrie 1920 călatoria făcută pentru a o uita pe Zizi, dar
nu s-a întors imediat în ţară, ci a rămas în Elveţia unde, prin grija reginei
Maria, se afla principesa Elena, fiica regelui Constantin al Greciei.
Căsătoria s-a oficiat la 10 martie 1921, iar la 23 octombrie s-a născut Mihai.110
Naşterea a avut loc prematur la Foişor, au fost complicaţii şi un timp s-a
crezut ca mama şi copilul vor scăpa cu viaţă.111 Familia regală era
încântată că succesiunea la tron fusese asigurată prin naşterea unui băiat şi
s-a luat hotărârea să fie botezat Mihai, după numele celui mai mare erou din
istoria României.112 Principesa Elena nu se putea acomoda cu stilul
soţului ei. Constantin Argetoianu scria: “Intimele principesei Elena lăsau
să se înţeleagă că motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei soţ
era brutalitatea cu care o supunea, zi şi noapte, în pat sau la repezeală pe un
colţ de canapea, datoriilor ei conjugale.”113 Când Carol începe
să se întâlnească cu Elena Lupescu, principesa moştenitoare pare uşurată. Se
ocupa îndeaproape de creşterea lui Mihai. Fire liniştită şi fără veleităţi, nu
întrăznea şi nu intervenea pentru a-şi tempera soţul. De astfel, căpătase
convingerea că orice intervenţie ar fi fost zadarnică. Pierdere de timp din
partea ei. Toate speranţele îi erau legate de fiul ei. Lângă el îşi găsise şi
ea un rost.114
Fuga
prinţului moştenitor Carol a produs un şoc cât se poate de neplăcut întregii
ţări, întrucât, fiind prinţ, îşi renegase patria, sfidând atât autoritatea
Casei Regale, cât şi respectul pe care i-l purta poporul, iar ca bărbat, se
purtase urât cu soţia şi copilul său.115
Conform
acctului de decădere din drepturi de la 4 ianuarie 1926, succesorul lui
Ferdinand I a fost prinţul Mihai. Proclamat rege la 20 iulie 1927, abandonat de
tată, dar susţinut de două femei curajoase: mama, prinţesa Elena, şi bunica,
văduva regină Maria, a fost asistat de un consiliu de regenţa pe toată durata
minoratului.116 Mamă de rege, fără să fi fost ea însăşi regina,
Elena cere anularea casătoriei cu principele Carol.
La
întoarcerea lui Carol, Iorga şi-a exprimat convingerea că naţiunea ar primi cu
bucurie împăcare cuplului regal. Răspunsul lui Carol a fost mai mult decât
evazi. Prinţul Nicolae s-a straduit s-o apropie din nou pe prinşesa Elena de
Carol.117 Carol însă, refuzase să semneze decretul prin care ei i se
conferea rangul şi titlul de Regină. I s-a spus că el scosese stiloul din
buzunar şi tăiase personal cuvântul “Regină”, iar apoi, sfătuit de unii
simpatizanţi, care considerau că aşa ceva nu va fi pe placul poporului, a
aprobat restul, adică “Maiestatea Sa, Elena”. Dar Elena a obiectat că
“Maiestatea Sa” “era numai un început de titlu, fără de care formula de adresare
nu avea nici o semnificaţie. Era ca şi cum s-ar fi vorbit de Maiestatea Sa,
Masa, ori Maiestatea Sa, Lampa. Dându-mi seama că titlul era bătaie de joc, nu
am permis nimănui să-l folosească în prezenţa mea, nici măcar în casă. Am
preferat să rămân Prinţesa-mamă.”118
În cele din urmă, separarea celor
doi a rămas definitivă. În virtutea aranjamentului secret din 17 februarie
1930, regele asigura fostei sale soţii o pensie anulă de 7200000 lei şi încă
30000000 de lei pentru cumpărarea unui imobil la Florenţa. La rândul ei, fosta
soţie promitea să renunţe la orice activitate de defăimare a regelui.
Principesa Elena va reveni în ţară în timpul celei de-a doua domnie a regelui
Mihai I. Încetează din viaţa în oraşul Lausanne.119