Regele George I al Greciei

                 In 1862, dupa detronarea lui Otto I, Grecia era din nou in cautarea unui Rege. Ca si in 1830-1832 au fost fost prevazuti mai multi candidati: ducele de Leuchtenberg, nepotul lui Alexandru II, printul Alfred de Saxa-Coburg si Gotha, fiul reginei Victoria si printul Wilhelm George de Schleswig-Holstein. Primii doi au fost dati la o parte din cauza intelegerii nescrise dintre Marile Puteri de a nu facilita alegerea unui membru a Familiilor Regale asa ca printul danez a devenit regele George I al Greciei.

                Christian Wilhelm Ferdinand Adolf George s-a nascut la 24 decembrie 1845, fiind al doilea fiu al printului Christian de Schleswig-Holstein si al printesei Louise de Hessa-Cassel. Printul a fost numit in onoarea bunicilor sai, printul Ferdinand Wilhelm, Duce de Sxleswig-Holstein si printul Wilhelm de Hessa-Cassel. In 1852, printul Christian a devenit print mostenitor al Danemarcei, dar viata familiei sale nu s-a modificat foarte mult. Educatia primita de Wilhelm si de fratii sai a fost stricta, dar familia era foarte unita. Pentru tot restul vietii sale, Wilhelm va ramane foarte apropiat de surorile sale Alexandra si Dagmar.

              Cariera sa in marina daneza ajunge la final in 1862 cand Marile Puteri hotarasc urcarea sa pe tronul Greciei. Printul Christian, constient de instabilitatea tronului grec, a vrut sa refuze, dar s-a lovit de opozitia regele Frederick VII si de cea a lui Wilhelm. Regele Frederick VII era incantat de onoarea pe care Marile Puteri a facut-o casei sale, in timp ce Wilhelm, al doilea fiu, visa sa urce pe un tron si la optsprezece ani nu vedea spinii din coroana Greciei. 

                  In momentul urcarii pe tron, noul rege a decis sa foloseasca numele de George, mult mai ortodox. El si-a pastrat insa religia luterana. Domnia tanarului rege a inceput sub auspicii fericite. George a avut sprijinul Marii Britanii, unde sora sa Alexandra era casatorita cu Albert Edwar, print de Wales. Marea Britanie a decis sa returneze Greciei insulele Ionice, castigand simpatia grecilor si recunostiinta noii dinastii. 

                Prevenit de exemplul predecesorului sau, George I n-a cautat sa schimbe modul de a fi a noului sau popor. Nerenuntand la atitudinea sa rezervata, foarte scandinava, s-a multimit sa observe desfasurarea evenimentelor. Domnind, fara sa guverneze, el a fost cam distant pentru Grecia. 

               Fin diplomat, stiindu-se prea marcat dinspre Marea Britanie, el a decis sa se casatoreasca cu o Mare Ducesa rusa. In 1867, cand o vizita pe Dagmar, casatorita cu tareveciul Alexandru Alexandrovici, George o cunoaste pe Marea Ducesa Olga Constantinova. Unirea unui monarh grec de confesiune luterana cu o printesa ortodoxa rusa a fost o excelenta intitiativa, nu numai pentru ca il multumea pe tar, dar si pentru ca permitea transformarea totala a unei dinstii straine intr-o dinastie nationala prin adoptarea religiei practicate de majoritatea poporului grec. Cuplul regal a avut sapte copii: Constantin, George, Alexandra, Nicolae, Maria, Andrei si Christof.

Bibliografie

Guy Gauthier, Acvile si Lei. O istorie a monarhiilor balcanice