La 27 septembrie 1914 in castelul Peles, inceta din viata regele Carol I. Primul rege al Romaniei a facut din mica provincie vasala Turciei, o mare putere in Balcani. In cei 48 de ani de domnie a reusit sa castige respectul poporului sau, dar si ai conducatorilor Europei. Cu toate acestea moartea ii este agravata de sentimentul ca nu si-a facut datoria de ofiter german si de print Hohenzollern, nereusind sa angajeze Romania de partea Triplei Aliante in primul Razboi Mondial.
Karl Eiter Friedrich Zephyrinus Ludwig, print de Hohenzollern-Sigmariengen a fost cel de-al doilea fiu al printului Karl Anton si al printesei Josephina. In 1848, in acel an al Revolutiilor Europene, tatal lui Carol decide sa abdice si sa accepte incorporarea micului sau principat in Prusia, dandu-si seama ca viitorul depinde de o Germanie unita.
Cand Filip de Flanda refuza tronul Romaniei, imparatul Napoleon al III-lea il recomanda pe tanarul print german. Suntem in 1866, cu doar patru ani inainte de izbucnirea razboiului franco-prusac, in mometul cand toata Europa incepea sa realizeze puterea unei Germanii unite. In aceste conditii, alegerea lui Napoleon al III-lea isi are originea legaturile de rudeniei ce il legau pe Karl de Hohenzoller-Sigmariengen de familia Bonaparte. Bunica materna se nascuse Stephanie de Beauharnais, si devenise, cu ocazia necesitatii incheierii unei aliante cu Baden, fiica adoptiva a lui Bonaparte. In acelasi timp, bunica paterna era Marie-Antoinette Murat, nepoata de frate a lui Joachim Murat.
Dupa o calatorie incognito, prin Imperiul Austro-Ungar, Carol - cum se va numi de acum inainte - ajunge in noua sa patrie la 10 mai. Print de sange, Carol nu accepta sa fie supusul sultanului. Cand merge la Constantinopol sa ceara firmanul de confirmare, nu se aseaza pe o perna in fata sultanului - cum era obiceiul, ci se aseaza langa sultan. Obligatiunile fata de Poarta sunt omise din Constitutia din 1866. Declararea Razboiului de Independenta este pasul firesc pe care il ia acest domnitor si astfel incepe povestea Romaniei Moderne, a Romaniei construita in timpul si cu ajutorul lui Carol I.
Este de prisos sa enumar toate realizarile acestui Rege neobosit ... Chiar si cei mai mari adversari ai monarhiei recunosc meritul pe care Carol l-a avut in transformare Romaniei.
"Tot pentru tara, nimic pentru mine" a fost deviza sa si prin puterea exemplului a reusit sa faca din asta un model pentru cei din jurul sau.
este foarte interesant
RăspundețiȘtergere"Tot pentru tara, nimic pentru mine"a fost o “gargară”. De fapt a fost pe invers. I. G. Duca despre Carol I “În genere, mintea lui nu era frământată de chestii mari, ci de mici abilităţi, de calcule meschine de divizare a partidelor, de învrăjbire a oamenilor politici, din care el să poată profita, dominând şi pe unii şi pe alţii, mereu deasupra tuturora. “ Horia Sima despre Carol I “El a coborît de la linia neamului în linia intereselor unei clase... Regele Carol I a acceptat sa devina patronul clasei care l-a adus pe tron... Prin transactia la care a ajuns cu clasa suprapusa a întârziat cu o jumatate de veac evolutia politica si sociala a poporului român.” A avut dreptate Bismarck atunci când, dându-şi acordul pentru Carol sa devină domn al românilor, i-a zis lui Brătianu: „Să nu te aştepţi la recunoştinţă din partea unui Hohenzollern”. De văzut şi „Afacerea Stroussberg” Hohenzolernii, “o rasă de criminali şi idioţi stacojii"( Nietzsche)
RăspundețiȘtergere