O printesa neobisnuita: Elisabeta a Romaniei

Prima fiica a principilor mostenitori, Ferdinand si Maria, s-a nascut la 29 septembrie 1894 la Peles. Micuta printesa a fost numita Elisabeta, in cinstea Reginei Romaniei. Din cauza varstei Mariei, Regele Carol si Regina Elisabeta au decis sa se ocupe de educatia principilor, Carol si Elisabeta. 

Elisabeta are o copilarie fericita, fiind foarte apropiata de matusa sa, Regina-Poeta Carmen Sylva. Considerata de multi excentrica, Regina va avea o influenta puternica asupra dezvoltarii tizei sale: i-a insuflat pasiunea pentru arta, dar si anumite credinte care o vor face pe Elisabeta "una din cele mai ciudate printese din Regatul Roman".

Mica printesa ia ore de vioara de la George Enescu si invata sa deseneze, devenind o pictorita sensibila. Elisabeta nu a urmat o scoala oficiala, ci a studiat in particular, pana la 25 de ani.

Odata cu urcarea pe Tron a parintilor sai, viata tinerei printese se schimba: paraseste izolarea Pelesului si se muta in capitala. Aici este nevoita sa participe la actiuni caritabile, la dineuri oficiale si la diverse alte manifestari. Melomana, pianista si pictorita talentata, ea intra in cercurile artistilor acelor vremuri, lucru care nu se potriveste cu regulamentul Caselor Regale ale acelor vremuri

In timpul razboiului, Elisabeta devine infirmiera si isi insoteste familia in exil, la Iasi. La sfarsitul razboiului, Missy aranjeaza casatoria dubla dintre Carol si Elena - fiica Regilor Greciei, si Elisabeta si George, printul mostenitor al Greciei.

Elisabeta il cunoscuse pe George in 1911, cand Familia Regala Elena era in vizita la Bucuresti. Elisabeta refuza cererea in casatorie a printului pe motiv ca e prea tanara si nu si-a incheiat inca studiile. Totusi, cei doi incep o corespondenta bogata, iar in 1914 George cere din nou mana Elisabetei. La 20 de ani, printesa il refuza din nou, acceptand sfatul lui Carmen Sylva care considera ca Elisabeta putea obtine o coroana mult mai stralucitoare decat cea zbuciumatei Grecii. Sfarsitul primului razboi mondial ii limiteaza deciziile Elisabetei, iar Regina Maria insista sa-l accepte pe George.  

La presiunile Familiei sale, Elisabeta accepta sa devina Printesa a Greciei "Am 26 de ani și mă simt aproape bătrână, obosită de speranțe și așteptarea unei iluzii ce nu mai sosește!”

Spre deosebire de Maria, care mereu a pus "meseria" de regina pe primul loc, chiar in fata copiilor ei si chiar spre deosebire de Elisabeta, care in ciuda vietii boeme pe care o ducea a reusit sa fie o regina buna, Elisabeta s-a izolat in Atena, nefacand niciun efort pentru a se adapta tarii sale adoptive.

Cand George este detronat, cuplul regal se muta la Bucuresti, unde Regele Ferdinad, Regina Maria, guvernul si poporul roman fac tot posibilul ca ei sa uite dezamagirea provocata de pierderea tarii. In ciuda tuturor dovezilor de afectiune pe care le primesc in Romania, cei doi se despart. George pleaca in Anglia, iar Elisabeta ramane in Romania.

In 1948 este fortata sa plece in exil; alege Coasta de Azur. In Franta, fosta Regina a Greciei, cea mai frumoasa dintre principesele romane isi castiga existenta dand lectii de pian. 

Aceasta printesa enigmatica moare in noiembrie 1956.