Pe 9 octombrie 1934, la Marseille avea loc asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei. Asasinarea lui Alexandru era urmarea directa a esecului Regatului Sarbilor, Croatilor si Slavilor.
Al doilea fiu al Regelui Petru I al Serbiei si al Zorkai de Muntenegru, Alexandru s-a nascut in Muntenegru, la curtea bunicului sau Nicolae I. Moartea Zorkai in 1894 il face pe Petru sa se mute cu copii sai, mai intai in Rusia, apoi in Elvetia.
Cumplitul asasinat al Regelui Alexandru I si a Reginei Draga din 1903 il aduce aduce pe tronul Serbiei pe Petru I. George, primul sau fiu, devine mostenitorul tronului . In 1908, intr-un acces de furie, George isi ucide servitorul si este obligat sa renunte la tron. Alexandru devine deci printul mostenitor al Serbiei.
In 1903, in timp ce vizita o manastire rusa, Alexandru a atins cu fruntea una din candele si uleiul i s-a prelins pe crestet ... multi au vazut in aceasta intamplare vointa lui Dumnezeu, care l-a uns ca Rege.
Talentul militar de care a dat dovada in timpul razboielor balcanice, i-a adus lui Alexandru respectul armatei si devotamentul maselor. Victorios la Kumanovo, Uskub, Prilep, Alexandru a urcat cu usurinta in panteonul personalitatilor glorioase ale Serbiei inca din timpul vietii tatalui sau, fara a umbri insa prestigiul batranului suvernan. Multumit de succesorul sau, Petru I a decis in 1914 sa abdice; natiunea sarba nu i-a permis, suveranul s-a retras si Alexandru a devenit Regent.
Dupa atentatul de la Sarajevo si atacul Austriei asupra Serbiei, Alexandru s-a pus in fata trupelor, rezistand eroi in fata armatelor Austro Ungariei. Intrarea in razboi a Bulgariei a fost inceputul martiriului Serbiei. Dupa cucerirea Serbiei de catre Tripla Alianta, Alexandru i-a trimis presedintelui francez urmatorul mesaj "Serbia nu mai e, dar i-a ramas armata. Suntem gata sa venim sa continuam lupta pe pamant francez".
La sfarsitul razboiului Serbia a disparut pentru a deveni parte a Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. Pentru sarbi invingatori in razboi, acest regat reprezenta in primul rand Serbia Mare, in timp ce croatii si slavi vedeau in el o libera sociere de popoare egale in drepturi. In fruntea acestui Regat a fost incoronat Petru I, dar puterea era detinuta de Regentul Alexandru. Multi sloveni si croati au primit de la bun inceput de sus dinastia sirbeasca de origine rurala si au inceput sa manifeste opinii republicane. Aceasta atitudine nu putea decat sa ii supere pe sirbi, care de la sfarsitul razboiului ii venerau pe Petru I si pe fiul sau Alexandru socotindu-i, alaturi de intreaga lume, eroi nationali.
Multumita atitudinii sale din timpul razboiului, regatul lui Alexandru a beneficiat de bunavointa aliatilor in timpul Conferintei de Pace. La Paris a cunoscut-o pe Regina Maria a Romaniei si poate tot aici s-a infiripat in mintea acestor mari aliati ai Frantei ideea unei aliante matrimoniale.
Alexandru, constient ca absenta unei posteritati directe ar pune capat operei sale si a tatalui sau si poate chiar sl uniunii slavilor, a cerut mana lui Mignon, cea de-a doua fiica a Regilor Romaniei. Acesta casatorie fericita a insemnat si legitimarea pe plan dinastic a tinerii dinastii Karadjordjevic prin aportul prestigios de sange al familiilor Saxa-Coburg-Gotha si Hohenzollern. Prezenta la Belgrad, la botezul printului mostenitor Petru, a veriosorilor Reginei, ducele si ducesa de York, viitorii George al VI-lea si Elisabeta a Angliei a simbolizat introducerea acestei dinastii la un rang superior in almanahul Gotha.
Vizita lui Alexandru in Franta in 1934 a fost impusa din cauza situatiei politice din Balcani, dar reprezenta si o vizita de agrement pentru Regele care a vazut intodeauna in acesta tara a doua sa patrie. La Marseille a fost intampinat de ministrul afacerilor externe, escorta de onoare fiind formata din supravietuitorii francezi ai armatei Orientului. Un terorist macedonean, ce isi oferise servicilor teroristilor croati, il raneste mortal pe Rege.
Atentatul de la Marseille nu a avut acelesi urmari ca cel de la Sarjevo, in urma cu douazeci de ani, dar a socat opinia publica, care a vazut in el prevestirea unei teribile fatalitati pentru Balcani.
La moartea lui Alexandru pe tronul Iugoslaviei a urcat fiul sau, Petru in varsta de doar 11 ani.
Alexandru e descris de ziaristul francez Faure-Biguet astfel "din punct de vedere moral a fost un om integru. S-a spus uneori ca e nemilos. Nu este adevarat. A fost un conducator si, in fata unei misiuni dificile, nu admitea ca ordinele sa-i fie discutate. Inainte insa de a lua o decizie, isi chema cei mai buni consilieri, isi asculta specialistii, prelua toate sugestiile. Nimanui nu-i trecea de altminteri prin cap sa nu-l asculte. Caci era om bun si avea, incontestabil, acel magnetism individual care impune personalitatile. De cate ori i se ofera ocazia sa spuna un cuvant emotional, sa faca un gest binevoitor sau amabil, se grabea s-o faca. Spontan, printr-un soi de automatism al inimii, care ii atragea simpatia tuturor"
Nu știu prea multe date despre ei, dar ce vă spun acum nu stă scris nicăeri. Cele două famili regale și rivale Obrenovici și Karageorgevici a Serbiei și Muntenegrului, proveneau din ciobani foarte înstăriți. Toată viața lor au conspirat unul împotriva celuilalt. Dar asta e altă problemă. Maria soția lui Miloș Obrenovici au fost primi princiali urcați la tron, și au avut un fiu pe nume Milan. Acesta s-a căsătorit cu Natalia și au secundat la tron, născând un fiu pe nume Alexandru, care s-a căsătorit cu Draga, devenind a treia dinastie regală, dar care din păcate au fost asasinați. După aceștia din urmă a urcat la tron familia Karageorgevici. Mătușa Marghiolița Rosnovanu, originală din Stânca cei poartă numele Rosnovanu, o avusese de nepoată pe Natalia, soția regelui Miloș Obrenovici. Deci toate erau ieșence. Natalia la un moment dat s-a ocupat de strângere de mercenari, pentru desele conflicte ce le aveau, construind undeva în oltenia o tabără de recrutare soldați. Aici pe undeva există un vîrf de munte cumpărat de ea și pe care l-a botezat Petreanu prin reunirea numelor Petru Olteanul cu toate că nu era oltean dar așa i se spunea. Acest vârf de mumte este dispus în Carpații Meridionali.Nu am fost niciodată să-l vizitez, deci alte amănunte nu posed. Atâta știu că toată averea lor e ascunsă în acest loc, de nu se știe nici în prezent unde și cît e îngropat. Atât se știe că a fost adus de care mari trase de boi. Se presupune că e o grotă imensă unde s-a astupat cu o stâncă mare prăvălită din amonte. Cam atât am a vă spune, deoarece nu știu prea bine cum și ce legături de sânge străbuni mei au fost cu ei. E posibil să-mi mai amintesc ceva, dar asta-mi cere să depun un mare efort. Sunt ani buni decând eram copil și tatăl mi-a construit din asta un basm pe care când și când mă adormea cu el, dar fiind spus pe episoade nu mai rețin prea mult din el.
RăspundețiȘtergere