Oi fi eu republican convins, dar uneori parcă-mi pare rău.
Regele
Mihai I mi-a arătat azi că România pe care mi-o doresc e posibilă.
Regele trăieşte în continuare ca un lider dedicat ţării sale - cu toate
mojiciile, nedreptăţile şi loviturile pe care i le-a administrat
această ţară peste decenii. Regele are sinceritatea unui părinte
veritabil, care-şi va iubi mereu copilul, oricât de jos ar cădea
acesta. Regele este o constantă de devoţiune, stoicism şi echilibru
într-o ţară populată de politicieni care-i confundă destinul istoric cu
hăuleala din tiribombe.
Republican
fiind, mă întreb dacă republica noastră n-ar trebui să piară, acum,
ca să salveze ce-a mai rămas din ideea de republică în România. Să nu
mai avem preşedinţi care cheamă mineri, care se fandosesc cu
înfrângerile lor, care coboară în troacă, pe la televiziuni, unde se
tăvălesc în lături cu politicieni mărunţi.
Să avem, după atâta timp, măcar un reper de normalitate în fruntea acestei ţări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu