Charlotte, Marea Ducesa de Luxemburg

La 23 ianuarie 1896 se nastea Charlotte, cea de-a doua fiica a Marelui Duce Guillaume al IV-lea al Luxemburgului si a sotiei sale, nascuta Infanta Maria Anna a Portugaliei.  Guillaume a devenit Mare Duce in 1905. Pe langa Charlotte, Guillaume a mai avut alte cinci fiice, dar nici un fiu. Fiind ultimul descedent al liniei sale, Guillaume a decis sa isi numeasca fiicele in linia de succesiune. La moartea sa in 1912, cea mai mare dintre fiicele lui Guillaume a fost declarata Marea Ducesa Marie-Adelaide a Luxemburgului.

Marie-Adelaide a fost puternic implicata in viata politica a Marelui Ducat. Catolica devotata, Marea Ducesa a refuzat sa semneze o lege care reducea implicarea preotilor in sistemul de educatie. In timpul Primului Razboi Mondial, Marea Ducesa a dezvoltat o relatie cordiala cu germanii, iar la sfarsitul razboiului, guvernul pro-francez a cerut abdicarea ei. Charlotte a devenit cea de-a doua Mare Ducesa a Luxemburgului la 14 ianuarie 1919.

Charlotte a devenit Mare Ducesa intr-un moment foarte greu pentru Luxemburg. Ea a trebuit sa faca fata tendintelor revolutionale, care amenintau cu shimbarea formei de guvernamant. Invatand din greselile surorii sale, Charlotte nu s-a implicat in politica, ci a domnit fara sa guverneze. Constitutia adoptata in acelasi an a redus foarte mult puterile Marelui Duce. In acelasi an, Charlotte s-a casatorit cu verisorul sau primar, Printul Felix de Bourbon Parma, fiul lui Robert I de Parma si al Mariei Antonia a Portugaliei. Cei doi au avut sase copiii, dintre care si viitorul monarh, Jean. 

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Germania a cucerit Marele Ducat al Luxemburgului. Guvernul si Familia Ducala a plecat din tara in timpul ocupatiei germane, instituind un Guvern in exil, la Londra. Germanii i-au propus sa ramana pe tron, dar Charlotte, amintindu-si experienta Mariei-Adelaide a refuzat. De la Londra, Marea Ducesa a inregistrat numeroase discursuri la BBC, care erau difuzate apoi in Luxemburg, sustinand idea luptei impotriva Germaniei. Dupa ce si-a inscris copiii la scoli in Canada, Marea Ducesa impreuna cu Printul Felix au calatorit in SUA, incercand sa schimbe politica de izolare a acestei tari, fiind sprijiniti in demersul lor de presedintele Roosevelt.

Popularitatea pe care Charlotte a reusit sa o castige a fost intarita in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prin discursurile periodice transmise de BBC, Charlotte a devenit un simbol al unitatii natiunii, creindu-se un mit al Marii Ducese. Una din povestile pe care se bazeaza acest mit, povesteste discutia dintre un soldat german - ocupant si un localnic. Discutia se petrece intr-un bar, luxemburghezul inchinand paharul potretului Marii Ducese, si exprimandu-si speranta ca se va intoarce in curand in tara ei. Soldatul ii spune cat de inutil este acest lucru, pentru ca nimeni nu stie unde este Marea Ducesa. Ca raspuns, supusul Charlottei isi pune mana pe inima si spune "Ea traiesete in inima supusilor ei".

In 1964, dupa o domnie de 45 de ani, Marea Ducesa Charlotte abdica in favoarea fiului sau, Marele Duce Jean.