Victoria, Regina a Angliei si Imparateasa a Indiei

           La 22 ianuarie 1901, murea Regina Angliei si Imparateasa Indiei. Victoria avea 81 de ani si a avut cea mai lunga domnie din istoria Angliei. Cei 63 de ani in care ea a fost Regina au ajuns sa fie cunoscuti drept epoca victoriana: o lunga perioada de pace, prosperitate, sensibilitate si  incredere in Marea Britanie.

Victoria s-a nascut la 24 mai 1819, ca fiica a lui Edward, duce de Kent si a printesei Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld. Tatal Victoriei era cel de-al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Moartea printesei Charlotte, fiica Printului Regent, a facut ca in linia de succesiune la tronul Marii Britanii sa fie fii lui George al III-lea, toti peste 40 de ani; acesti printi au inceput un veritabil consurs de casatorii pentru ca descendentii lor sa mosteneasca tronul. George si Frederick erau casatoriti si despartiti de sotiile lor, William s-a casatorit si a avut doua fetite care au murit, Ernest si Adolphus au avut fiecare un baiat, dar Edward era fratele mai mare si deci Victoria a devenit mostenitoarea unchiului sau William al IV-lea.

Dupa moartea tatalui sau, Victoria a fost crescuta de mama sa, care a fost foarte mult influentata de John Conroy. Influenta lui Conroy asupra ducesei de Kent a dus la racirea relatiilor dintre mama si fiica, relatii care nu au fost remediate decat dupa casatoria Victoriei si alungarea lui Conroy. O alta influenta in copilaria Victoriei a fost unchiul sau, Leopold I al Belgiei. Saptamanile de vara petrecute impreuna cu Leopold si familia sa erau singurile momente cand Victoria reusea sa scape de sub Kensington System, adica setul de reguli create de Conroy si ducesa de Kent. Leopold I a fost una din figurile paterne din viata Victoriei, ramanand un sfetnic important pentru Regina.

In ciuda influentei negative exercitate de Conroy, anumite reguli stabilite de el au stat la baza  epocii victoriene. Sub influenta lui, Ducesa a impiedicat intalnirea Victoriei cu membrii ai familiei tatalui sau, inclusiv aparitia Victoriei la Curtea lui William IV, unde era crescuti si copii sai nelegitimi. In acelasi timp, Conroy a crescut popularitatea tinerii printese prin organizarea procesiunilor regale, prin care Victoria vizita diferite regiuni ale Angliei. 

Victoria a devenit regina la 18 ani si imediat a cazut sub puterea primului ministru Wing, Lordul Melbourne. Victoria il vedea pe Melbourne ca pe un tata si ii asculta sfaturile; Melbourne, vaduv si fara copii, vedea in tanara Regina, fiica pe care nu a avut-o niciodata. Opinia publica, manevrata de Tory a inceput sa se revolte impotriva Reginei, numind-o doamna Melbourne. Cand Primul Ministru a fost nevoit sa demisioneze si Peel i-a luat locul, Victoria a provocat o adevarata criza politica cand a refuzat sa isi demita doamnele de onoare, care erau sotii ale liderilor Wing. Peel a refuzat sa formeze guvernul in aceste conditii si Melbourne s-a intors la guvernare.
 
Vizita mostenului tronului Rusiei, viitorul Alexandru II, a facut-o pe Victoria sa vada benefiicile unui sot. Regina Angliei era o partida dorita de multi printi, dar cel care a castigat-o a fost verisorul sau primar, Printul Albert de Saxa-Coburg si Gotha. Cei doi se casatoresc in 1840, Victoria scriind ca  ziua nuntii a fost cea mai fericita din viata ei. 

Albert a fost educat de unchiul sau Leopold I al Belgiei sa conduca, dar s-a lovit de puternica personalitate a Victoriei, care in primii ani ai domniei sale avusese o situatie privilegiata, fiind singura femeie din Regat ce nu trebuia sa asculte de niciun barbat. In primele luni ale casniciei lor, Albert a fost foarte frustrat, Regina continuand sa conduca de una singura. Dupa ce a ramas insarcinata, Victoria a ajuns sa se bazeze tot mai mult pe Albert. Dupa numirea lui Peel ca Prim Ministru, Albert a ajuns a lucreze foarte strans cu acesta, ajungand sa fie numit Regent in cazul mortii sotiei sale. Dupa nasterea Printesei Regale, Victoria a continuat sa lase conducerea statului in mainile lui Albert. Dupa nasterea lui Albert Edward, Victoria s-a dedicat complet familiei sale. 

In ciuda imaginii proiectate de Victoria de mama si sotie devotata, pentru Regina Albert a fost mereu pe primul loc. Victoria i-a oferit sotului sau puterea, asteptand in schimb ca acesta sa ii fie complet devotat si sa fie mereu la dispozitia ei. Regina a ajuns sa fie geloasa atat pe munca lui Albert, cat si pe copiii ei. Albert era un tata devotat, care adora sa petreaca timp cu copii sai, in special cu Printesa Regala, in timp ce Victoria isi considera copii obstacole in calea petrecerii timpului cu sotul ei. Victoria a fost modelata dupa asteptarile lui Albert, tanara Regina ce adora sa danseze si sa mearga la petreceri, a devenit o sotie ce isi petrecea fiecare seara in compania familiei sale. Daca la inceputul domniei sale, Victoria era prietena cu doamnele sale de onoare si chiar a vizita casele liderilor Wing, dupa casatoria cu Albert ea a pastrat distanta fata de tot anturajul sau. 

Din cauza dezvoltarii mijloacelor de comunicatie si de transport, Regina si-a permis sa plece tot mai mult departe de Londra, pe care Albert o detesta. Osborne si mai apoi Balmoral au devenit locuri in care Regina traia cu un mic anturaj, facea plimbari incognito si se bucura de diferitele surprize pregatite de printul Albert. In acelasi timp, Victoria a vizitat forte mult din Europa Continentala: Germania, tara natala a iubitului sau Albert, Belgia, unde si-a vizitat unchiul, Franta, unde a fost oaspetele regelui Louis-Phillipe I. Sub influenta lui Albert, Victoria a devenit tot mai implicata in relatiile diplomatice, pe care le vedea ca relatii de familiei. In viziunea lui Albert, viitorul Europei statea intr-o Germanie unita si democratica, de aceea el a dorit casatoria Printesei Regale cu Frederick Wilhelm, fiul mostenitorului tronului german. Desi in timpul logodnei Victoria nu parea foarte afectata de pierderea fiicei sale, in curand ea va incepe o corespondenta zilnica cu acesta, ce se va intinde pana la moartea ei. 

In 1861 Victoria este distrusa de moartea mamei sale. Citind hartiile mamei sale, Victoria a descoperit cat de mult a iubit-o ducesa de Kent si a inceput sa ii invinovateasca pe Lehzen si pe Conroy pentru ca raceala din tineretea ei. In noiembrie, sotul ei imi marturiseste zvonurile ce au inceput sa apara in Londra privind relatia dintre mostenitorul tronului si o actrita din Irlanda. Regina este socata. In decembrie, printul Albert isi confrunta fiul si obtine de la el promisiunea ca relatia va lua sfarsit. La putin timp dupa ce se intoarce de la Cambridge (unde studia Printul de Wales), Albert se imbolnaveste si moare in 14 decembrie. Victoria este distrusa si se retrage la Windsor, purtand negru pentru tot restul vietii si invinovatindu-l pe Bertie pentru moartea tatalui sau. 

 Primii ani dupa moartea lui Albert au fost marcati de refuzul Victoriei de a aparea in public, ceea ce a dus la scaderea prestigiului monarhiei si la cresterea miscarilor republicane. In 1870, dupa declararea celei de-a treia Republici Franceze si numarul tot mai mic de aparitii publice ale Victoriei, sentimentul republican era tot mai puternic in Anglia. La 10 ani de la moartea lui Albert, Bertie se imbolnaveste. Din fericire el supravietuieste si in februarie 1872, mama si fiu participa la o parada publica in Londra. O incercare de asasinare a Victoriei are loc dupa cateva zile; Regina supravietuieste si mai mult castiga din nou respectul si admiratia poporului sau.

In 1876, Primul Ministru Disraeli ii da titlul de Imparateasa a Indiei. Disraeli a fost alaturi de Melbourne, un ministru preferat de Victoria, spre deosebire de Gladstone cu care nu s-a inteles niciodata. Anii acestia ai domniei Victoriei sunt marcati de relatia cu John Brown, servitorul scotian care a aparut in viata ei in mijlocul anilor '50, fiind angajat de Printul Albert.

In 1897, Regina Victoria isi sarbatoreste Jubileul de Diamant; festivitatile organizate cu aceasta ocazie reprezentand o sarbatoare a vastului imperiu pe care Victoria il stapanea. In acelasi timp, Jubileul de Diamant era o ocazie de reuniune a marii familii a Victoriei: mama a 9 copii, bunica a 42 nepoti si strabunica a 85 stranepoti, multi dintre ei devenind Regi sau Regine. 

Astazi descendentii Victoriei si al lui Albert domnesc in Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Danemarca si Spania.