Regina Sofia a Greciei

"Poor misjudged Queen Sophie is one of the best of women.  Her patience in adversity was wonderful, and her stoical philosophy enabled her to regard life as entirely a state of omnia vanitas, in which nothing was lasting."

- Eularia, infanta a Spaniei

In 13 ianuarie 1932, la Frankfurt, dupa o lunga lupta cu cancerul murea Sofia, cea de-a treia Regina a Elenilor, nepoata Reginei Victoriei si a Imparatului Wilhelm I, fiica Imparatului Frederick III si a Printesei Regale Victoria, verisoara Reginei Maria a Romaniei,  a Reginei Victoria Eugenia a Spaniei, a reginei Maud a Norvegiei si a Tarinei Alexandra aRusiei, a Regelui George V al Angliei, mama a trei Regi si a reginei Romaniei, bunica Regelui Mihai I al Romaniei, a Reginei Alexandra a Iugoslaviei, a Reginei Sofia a Spaniei si a Regelui Constantin II al Greciei. 

Sofia a devenit printesa  mostenitoare a Greciei in 1889 cand s-a casatorit cu printul mostenitor Constantin (Tino). Initial, mama lui Constantin, Regina Olga nu a vrut sa permita casatoria fiului sau cu o persoana care nu e ortodoxa, dar in final le-a dat binecuvantarea. Pentru monarhia greaca, o printesa mostenitoare inrudita cu majoritatea Caselor Regale ale Europei aducea un prestigiu dinatic important. 

Dupa nasterea primului ei fiu, George, printesa mostenitoare a decis sa se converteasca la religia ortodoxa, considerand ca este important sa aiba aceeasi religie ca si copii sai. Totusi decizia sa l-a infuriat pe Wilhelm II, care nu a mai vorbit mult timp cu ea. Mai mult, decizia Sofiei a suparat-o foarte mult pe Dona, care l-a nascut prematur pe printul Joachim. Atat Dona, cat si Wilhelm au invinovatit-o pentru acest lucru pe Sofia. Relatiile dintre cei doi frati (care nu au fost niciodata foarte calde, din cauza ca Wilhelm fusese crescut de bunicii sai intr-o spirit german si Sofia avusese o educatie englezeasca) nu au fost refacute niciodata. Dupa ce si-a schimbat religia pentru a fi mai aproape de copiii sai si de poporul sau, Sofia a inceput sa invete limba greaca, pe care o va vorbi ca un nativ.

Printesa mostenitoare a Greciei a fost prinsa in mijlocul luptelor interne din Grecia. In timpul razboiului cu turcii din 1897, Wilhelm al II-lea a dat ajutor dusmanilor grecilor, ceea ce a generat un val de ura la adresa Sofiei in noua ei tara, ea fiind vazuta ca o germanca si deci straina in noua ei tara. Eforturile Sofiei in ajutarea soldatilor raniti au fost complet ignorate de greci. Urmand exemplul mamei si soacrei sale, Sofia a imbunatatit sistemul sanitar din Grecia, aducand medici si infirmiere engleze. Mai mult Printesa Mostenitoare s-a implicat in ajutare Uniunii Femeilor Elene.

Zvonurile cu care s-a confruntat Printesa Mostenitoare a Greciei, au urmarit-o si dupa ce a devenit Regina. In 1914, la inceputul primului razboi mondial, Regina a fost tinta atacurilor franceze ce urmarea sa il forteze pe Constantin sa se alature Aliatilor. In 1915, cand Sofia isi ingrijea sotul, grav bolnav, in Atena au inceput sa apara zvonuri ca ea il atacase cu un cutit deoarece Regele nu vroia sa intre in razboi de partea Germaniei. Regina a fost fortata sa plece in exil si sa il lase la Atena pe Alexandru, fiul sau preferat. Regele si Regina au fost obligati sa plece de Marile Puteri, dar grecii nu a fost intrebati si multimea care a incercat sa impiedice plecarea Familiei Regale dovedeste adevaratele lor sentimente.

Exilul Sofiei a fost ingreunat de faptul ca Alexandru a ramas singur la Atena. Spre deosebire de fratele sau mai mare, cel de-al doilea fiu al Sofiei nu a fost niciodata educat sa devina Rege. Mai mult, au inceput sa apara zvonuri cu privire la logodna, apoi casatoria lui Aspasia Manos. Regina a fost devastata cand a aflat de moartea fiului sau. Printul Nicolae povesteste ca momentele care au urmat anuntului mortii fiului sau sunt prea sacre pentru a putea vorbi despre. Sofia a trait inca 12 ani, dar nu trecut niciodata peste moartea lui Alexandru.

In decembrie 1920, grecii doreau intoarcerea Regelui Constantin si a Reginei Sofia pe tron. Intr-un interviu dat in acelasi an, Sofia marturiseste bucuria ce a cuprins-o odata cu posibilitatea de a se intoarce acasa. Odata cu intoarcerea acasa, Sofia pregateste nuntile celor doi copii mai mari, George si Elena, care erau logoditi cu Carol si Elisabeta a Romaniei. Dupa nici un an de la aceste doua nunti, Sofia este din nou bunica.

In 1922, Regina infrunta din nou exilul, apoi moartea sotului ei. In anii care au urmat ea va vedea abdicarea fiului sau, George al II-lea, apoi schimbarea formei de guvernamant din Grecia, pierderea averii sale, separarea casniciilor Elenei si a lui George, divortul fiicei sale si exilul acestei (mai ales ca Elena a fost fortata sa isi lase fiul in Romania). In ciuda acestor lucruri, familia Sofiei a fost foarte puternica si au fost mereu alaturi unul de celalalt.