La 22 ianuarie 1872, la Atena, se nastea Nicolae, cel de-al patrulea copil si al treilea baiat al regelui George si a sotiei sale Olga Constantinova, nascuta Mare Ducesa a Rusiei.Buncii paterni ai lui Nicolae erau Christian IX al Danemarcei si Louise de Hesse-Cassel, iar bunicii materni erau Konstantin Nicolaveici, fratele preferat al tarului Alexandru II si Alexandra Iosifovna.
In ciuda diversitatii mostenirii sale genetice, Nicolae era mai intai de toate un Print Grec. Spre deosebire de tatal sau care s-a tinut mai departe societatea greaca si de mama sa, care in ciuda implicarii in opere sociale in Grecia, a ramas o Mare Ducesa Rusa, Nicolae si fratii sai au fost crescuti sa serveasca Grecia. Mai mult, Olga si George si-au educat copii astfel incat acestia sa uite ca erau printi si sa devina adevarati gentlemen, capabili si disciplinati, bine informati, cu simtul datoriei si umili in fata reusitelor lor.
Nicolae si fratii sai erau foarte apropiati de Familia Imperiala Rusa; mama sa era nepoata Tarului Alexandru al II-lea, sora tatalui sau era imparateasa Maria Feodorovna si doua din surorile sale, Alexandra si Maria, se vor casatori cu Mari Duci. In timpul deselor vizite in Rusia, Nicolae o va cunoaste pe Marea Ducesa Elena Vladimirovna, de care se va indragosti. Fiica fratelui tarului Alexandru al III-lea al Rusiei si a Mariei Pavlovna, Elena era o partida foarte prestigioasa. Timp de doi ani, Cea Mai Mare dintre Marile Ducese a facut tot posibilul sa isi convinga fiica sa refuze cererea in casatorie a lui Nicolae, considerand ca cel de-al treilea fiu al Regelui Greciei nu este un sot suficient de bun pentru fiica ei. In acelasi timp, Nicolae, gasind-o pe Elena "fascinanta", a continuat sa ii faca curte. Invingand opozitia Mariei Pavlovna, cei doi s-au casatorit in august 1902. Nicolae si Elena au devenit parintii a trei fiice: Olga, Elisabeta si Marina.
In timpul Razboielor Balcanice, Nicolae a fost alaturi de fratele sau Constantin in asigurarea guvernarii Salonicului si Elena s-a implicat in organizarea spitalelor si ajutorarea ranitilor. Printul a fost primul care a aflat de asasinarea tatalui sau si impreuna cu mama sa, a insotit trupul Regelui inapoi in Atena.
Nicolae este trimis in 1916 inpreuna cu fratele sau Andrei, in Anglia, Franta si Rusia pentru a vorbi cu lideri acestor natiuni, pentru a explica motivele neutralitatii Greciei si pentru a le cere sa inceteze presiunile asupra Familiei Regale. Din pacate aceste demersuri au fost in zadar; cu exceptia Tarului Nicolae al II-lea care si-a exprimat dezacordul in legatura cu tratamentul la care Anglia si Franta il supunea pe Constantin I al Greciei, liderii celorlalte natiuni au continuat sa faca tot posibilul pentru a asigura intrarea Greciei in razboi de partea Antantei. Urmarea acestor presiuni a fost detronarea lui Constantin in 1917. Impreuna cu restul Familiei Regale, Nicoale si Elena au plecat in exil. Inainte de a pleca insa ei au trebuit sa infrunte multimea, care nu vroia sa ii lase sa plece "Mergeti inapoi, nu o sa va lasam sa treceti". Printul Nicolae s-a stabilit impreuna cu familia sa la Montreux, unde au fost vizitati de Maria Pavlovna, care reusise sa scape din Rusia. Cand mama Elenei era pe moarte, Nicolae a vrut sa isi insoteasca sotia in Franta, unde Maria Pavlovna s-a stabilit, dar guvernul francez i-a negat viza. Exilul Elenei si a lui Nicolae i-a sfarsit in 1920, cand norocul Familiei Regale a Greciei se schimba inca odata si Constantin al II-lea isi incepe a doua domnie.
Din pacate, dupa valul de bucurie ce a cuprins Grecia odata cu intoarcerea lui Constantin, urmeaza dezastrosul razboi greco-turc, care pune capat visului Greciei Mari. In 1922, cand Grecia se revolta inca odata impotriva Regelui ei, Nicolae cere, in numele fratelui si Regelui sau, ca un vas de razboi englez sa fie trimis pentru evacuarea membrilor Familiei Regale, ale caror vieti erau in pericol. Dupa detronarea nepotului sau George al II-lea al Greciei, incepe un alt exil pentru Nicolae. Dupa 12 ani de exil, Nicolae si Elena se intorc in Grecia, unde printul moare in 8 februarie 1938.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu