"Regina a murit la Bucuresti, in camaruta ei, unde ajungeai pe o scara atat de stramta, incat nici sicriul nu a putut fi adus pana sus. Doctorul Manulea, ajutat de devotatul Lupin, au coborat-o pe brate, plangand-o pe aceea care fusese stapana lor infinit de buna, o femeie a carei fire atat de bogata in sentimente mari, iesind din cadrul prea conventional al societatii de atunci, avusese cinstea de a fi prima regina a Romaniei, dar niciodata n-a fost inteleasa de poporul pe care-l iubise atat de mult. Acum nu mai era decat un trup neinsufletit, o regina de piatra, ce va fi condusa cu mare alai si asezata in scumpa sa manastire din Arges, alaturi de domnitorii si doamnele peste care veghea lacasul de cult"
- Zoe Camarasescu