marți, 31 ianuarie 2012

Regina Beatrix a Tarilor de Jos

La 31 ianuarie 1938 s-a nascut Beatrix, cea mai mare fiica a Printesei Mostenitoare Juliana a Tarilor de Jos si a sotului sau Bernhard de Lippe-Biesterfeld. Copilăria lui Beatrix a fost marcata de cel de-al doilea Razboi Mondial si de exilul in Canada. La zece ani, dupa abdicarea bunicii sale, Regina Wilhemina, Beatrix a devenit Printesa-Mostenitoare a Tarilor de Jos.


In 1965, Printesa Mostenitoare s-a logodit cu contele Claus von Amsberg. In tinerete, contele a facut parte din Tineretul lui Hitler, deci mariajul a fost privit cu ostilitate de olandezi. In ziua nuntii a fost organizat un masiv protest impotriva lui Claus. Cu timpul, insa, printul Claus al Tarilor de Jos a devenit unul din cei mai populari membrii ai Familiei Regale: Regina si Printul Claus au avut trei baieti: Wilhelm Alexander (primul print mostenitor, dupa mai mult de un secol), Friso si Constantin.

Beatrix a devenit regina in 1980, la abdicarea mamei sale. Inceputul domniei sale a fost marcat de revolte populare. Desi Regina Tarilor de Jos domneste si  nu guverneaza, ea are o importanta foarte mare in politica externa a tarii sale. Regina Beatrix este membra a Grupului Bilderberg si a Clubului de la Roma. 

LA MULTI ANI, MAJESTATE!!!

luni, 30 ianuarie 2012

Incidentul de la Mayerling: Moartea Printului Mostenitor Rudolf al Austro-Ungariei

In 29 ianuarie 1889, Imparatul Franz Joseph si Imparateasa Elisabeta au organizat o cina in familie, inainte de plecarea in Budapesta. Fiul lor si mostenitorul tronului Austro-Ungar, Rudolf nu a participat. El a planuit o vanatoare in Mayerling in 30 ianuarie. Cand valetul sau a mers sa il trezeasca, Rudolf nu a raspuns. Dupa ce prietenii lui Rudolf au reusit sa sparga usa, au gasit trupurile neinsufletite ale lui Rudolf si ale amantei sale, Mary Vetsera. Desi Hoyos alearga la Viena, nimeni nu intrazneste sa il anunte pe Imparat, asa ca ii spun Imparatesei ... Elisabeta va fi cea care ii da cumplita veste sotului ei, care afirma "N-am fost scutit de nimic".

Moartea arhiducelui Rudolf a ramas cunoscuta in istorie sub numele de Incidentul de la Mayerling existand versiunea oficiala si numeroase zvonuri. Versiunea oficiala este ca dupa cearta Imparatul din 28 ianuarie, Mostenitorul tronului si amanta sa au facut un pact, hotarand ca daca nu pot fi impreuna in viata, vor fi impreuna in moarte, deci s-au sinucis. Zvonurile se bazeaza pe ideea ca Rudolf a fost omorat.  

Printii mostenitori sunt adesea contrariul monarhului care domneste: tatal franeaza, fiul accelereaza, unul o ia la dreapta, altul la stanga (Paul Morand). Arhiducele Rudolf este opusul tatalui sau. Imparatul era harnic, onest, potolit, constiincios, in timp ce Rudolf sau era o fire nervoasa, o inteligenta iute, pesimist, mostenind de la Elisabeta temperamentul, incoerenta, nevoia de libertate si de autodistrugere. Dupa moartea lui Rudolf, Elisabeta disperata se considera raspunzatoare pentru ereditatea incarcata a neamului Wittelsbach.

Rudolf este antireactionar, antirus, antiprusac. Il admira pe viitorul Wilhelm al II-lea, apoi brusc il detesta, vrea sa creeze o alianta cu Vestul impotriva Estului, pentru ca apoi sa propuna o alianta cu Sankt Petesburg-ul. 

In scrisoarea catre Imparateasa, Rudolf scrie Stiu prea bine ca n-am fost demn de a fi fiul lui. Valeriei ii scrie Mor impotriva vointei mele. Cuvintele stranii adresate surorii sale raman de neinteles si cresc misterul ce invaluie moartea Arhiducelui. Sapte persoane au cunoscut toate detaliile Incidentului de la Mayerling: Franz Joseph, Elisabeta, contele Hoyos, Brafisch, Loschek, Taafe si Szogyney, dar niciuna nu a vorbit ...

Moartea lui Rudolf a dus la declararea lui Franz Ferdinand (verisorul sau primar) mostenitor al tronului. Asasinarea acestuia la Sarajevo a declansat Primul Razboi Mondial, care a dus la sfarsitul monarhiei austro-ungare, sfarsit prevestit de Rudolf "Regalitatea nu e decat o imensa ruina care se va prabusi in prima furtuna."

Printesa Nadejdea a Bulgariei


Printesa Nadejedea Clementine Maria Pia Majella s-a nascut la 30 ianuarie 1899, fiind cea mai mica fiica a lui Ferdinand I al Bulgariei. Regina Maria Louise a murit la nasterea fiicei sale iar numele mici printese, Nadejdea, inseamna adica speranta in bulgara. Nadejdea si sora sa mai mare Eudoxia au fost educate de mama lor vitrega Eleonore de Reuss-Kostritz.

La 24 februarie 1924, printesa Nadejdea s-a casatorit cu Ducele Albrecht Eugen de Wurttemberg. Cei doi au avut cinci copii. Printesa Nadejdea si-a petrecut restul vietii in Germania, nefiind implicata in problemele din tara sa natala, care treptat cadea in comunism. Familia Regala Bulgara a fost foarte afectata de problemele din aceasta tara: Boris al III-lea a murit intr-un accident de avion dupa o intalnire cu Hitler si multi au crezut ca acesta l-a asasinat, Kiril a fost executat de comunisti, Eudoxia a fost torturata si obligata sa plece in exil in 1945 si Simion al II-lea a fost fortat sa abdice. 

Dupa razboi, Nadejdea a locuit aproape de sora sa Eudoxia pana cand a murit in varsta de 59 de ani.

Boris al III-lea al Bulgariei

Primul copil al regelui Ferdinand I al Bulgariei si al sotiei sale, Printesa Maria Louise de Bourbon-Parma s-a nascut la 30 ianuarie 1894. Printul a fost numit Boris Clement Robert Mary Pius Louis Stanislaus Xavier si conform contractului de casatorie a fost botezat in religia catolica, religia mamei sale. Ferdinand considera ca viitorul Rege al Bulgariei ar trebui sa aiba aceeasi religie cu poporul sau. Papa Leon XIII s-a opus si a gasit in Maria Louise un aliat de incredere, care considera ca o abdicare ar fi preferabila unui botez ortodox ... in final Boris a fost rebotezat in religia ortodoxa, avandu-l drept nas pe tarul Nicolae al II-lea al Rusiei: Ferdinand a fost excomunicat, la fel ca Ferdinand al Romaniei, iar Maria Louise a plecat in Italia, fiind convinsa cu greu de familia sa se intoarca la Sofia. 

Dupa moartea Mariei Louise, Boris si fratii sai au fost educati de Regina Eleonor, cea de-a doua sotie a lui Ferdinand. Regele Bulgariei a fost un tata absent, dedicandu-si toata atentia jocurilor politice. In 1914, Vulpoiul isi pierde flerul si decide sa pozitioneze Bulgaria in tabara Aliatilor. Dupa pierderea razboiului, Ferdinand I este fortat sa abdice si Boris devine Rege la varsta de douazeci si patru de ani. Desi noul Rege a impiedicat abolirea monarhiei, dar Bulgaria a fost obligata sa platesca numeroase cheltuieri de razboi. Boris al III-lea, lipsit de experienta si temandu-se sa nu i se reproseze tragedia din 1918, a trecut in spatele presedintelui de consiliu, Stambuliski. 

Anii '20 au fost marcati de un ciclu infernal al atentatelor si represiunii si Regele a fost prins in acest ciclu, neputand face nimic pentru a promova unitatea nationala. Desi Boris a obtinut o diploma din Scoala militara din Sofia, el era  pasionat de stiintele naturii si de fizica. Mai mult tanarul Rege avea un complex de inferioritate fata de un tata stralucitor, care a marcat primii ani ai domniei sale. Boris al III-lea se casatoreste la 25 octombrie 1930 in Italia, cu printesa Giovanna de Savoia. Aceasta casatoria a insemnat o alianta diplomatica intre Italia mussolinica si Bulgaria, dar a fost si o casatorie din dragoste, Giovanna a nutrit de la inceput pentru sotul ei un sentiment de admiratie si afectiune. Dupa casatorie tanarul monarh s-a schimbat, el si-a recapatat increderea in sine alaturi de o femeie puternica si incantatoare si a devenit un suveran mai atent la soarta tarii sale si sa se implice in bunul mers al statului. Aceasta schimbare a fost de scurta durata, Regele murind la 28 august 1943 intr-un misterios accident de avion.

duminică, 29 ianuarie 2012

Printesa Maria de Nassau

                  Printesa Maria Wilhelmine Fredericke Elisabeth de Nassau s-a nascut la 29 ianuarie 1825, la Biebrich in ducatul Nassau. Printesa era al optulea copil si a patra fiica a lui William, Duce de Nassau si a primei sale sotii, printesa Louise de Saxa-Hildurghausen. Printre fratii Mariei se numara Therese, Ducesa de Oldenburg (mama marii ducese Alexandra Petrovna), Adolphe, Mare Duce de Luxembourg (tatal marelui duce William IV), Helene, Printesa de Waldeck si Pymont (mama reginei Emma a Tarilor de Jos si a ducesei Helena de Albany) si Sophia, regina a Suediei (mama regelui Gustav V al Suediei).

                         La 20 iunie 1842, printesa Maria de Nassau s-a casatorit cu printul Hermann de Wied. Cei doi au avut trei copii: Elisabeta, Wilhelm si Otto.

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Marea Ducesa Elisabeta Mihailovna, Printesa de Nassau

        La 28 ianuarie 1826, in Palatul Kremlin din Moscova se nastea prima fiica a Marelui Duce Mihail Pavlovici si a sotiei sale Elena Pavlovna. Miica printesa a primit numele matusii sale, Imparateasa Elisabeta Alexeivna, sotia tarului Alexandru I si una din cele mai bune prietene ale mamei sale. Marea Ducesa Elena Pavlovna se va implica forte mult in educatie celor trei fete: Elisabeta, Maria, Ecaterina.
              
           La sfarsitul anului 1843, Marea Ducesa, numita Lili de apropiatii sai, il cunoaste pe Adolphe I de Nasau, de care se indragosteste. Cei doi se casatoresc la 31 ianuarie 1844, la cateva saptamani dupa nunta verisoarei sale Alexandra Nicolaievna cu Fredrich Wilhelm de Hesse-Kassel. Dupa nunta, Marea Ducesa a mai ramas un timp in Rusia inainte de a pleca spre Germania. Dupa putin timp, noua printesa de Nassau a descoperit ca este insarcinata. In august 1844, Elisabeta Mihailovna primeste vestea mortii verisoarei sale Alexandra Nicolaievna si este convinsa ca va avea aceeasi soarta. Elisabeta va muri la 28 ianuarie 1845, dupa ce a dat nastere unei fetite, Elisabeta, ce va muri dupa putin timp. Adolphe va fi distrus de moarte sotiei si fiicei sale si va ordona constructia bisericii ortodoxe Sf. Elisabeta in Parcul Neroberg din Wiesbaden, unde este astazi inmormantata Elisabeta Mihailovna.

               In decembrie 1843, Elisabeta Mihailovna si mama sa, Elena Pavlovna au devenit nasele unei mici printese, care va purta numele de Elisabeta, si va deveni Regina Romaniei.

vineri, 27 ianuarie 2012

Imparatul Wilhelm II al Germaniei

 From the outset, the half-German side of him was at war with the half-English side. He was wildly jealous of the British, wanting to be British, wanting to be better at being British than the British were, while at the same time hating them and resenting them because he never could be fully accepted by them

  - David Fromkin

La 27 ianuarie 1859 s-a nascut Wilhelm, primul nepot al reginei Victoria si printului-consort Albert al Marii Britanii. Nascut la Berlin, Willy era pe langa primul nepot al Reginei si primul copil al Printului Mostenitor Frederick Wilhelm si al Printesei Regale Victoria, deci al doilea in linia succesiunii la tronul Imperiului German. Printul Wilhelm s-a nascut cu bratul paralizat.

In copilarie, Wilhelm a fost influentat de tatal sau pe care il vedea ca un erou, datorita participarii sale in razboaiele de unificare. In acelasi timp, in societatea germana nu era incurajata legatura dintre parinti si copiii. Wilhelm a fost crescut sub directa supraveghere a bunicului sau, Wilhelm I, fiind influentat de politica si gandirea acestuia si a cercului din jurul Regelui. Pentru Rege si apropiatii sai, Printesa Regala era o straina,  ce incerca sa il influenteze pe sotul ei in transformarea Germaniei intr-o tara asemanatoare Angliei. In societatea germana, rolul femeii era de sotie si mama, deci Wilhelm a ajuns sa aiba sentimente negative fata de mama englezoaica care ii domina tatal si fata de tatal care permitea sa fie domintat. Wilhelm isi idolatiza bunicul si a fost cel care a creat si intarit mitul lui Wilhelm cel Mare. In acelasi timp, Wilhelm isi adora bunica materna, aceasta fiind singura care putea sa il impiedice sa faca ceea ce vroia. Relatia cu unchiul Bertie, fratele mai mic al mamei sale nu a fost niciodata foarte apropiata, acesta incercand sa se opuna politicii diplomatice duse de nepotul sau. Arogant si lipsit de tact, Wilhelm si-a atras opozitia membrilor familiei sale si a Cancelariilor Europene. 

In 1880, Wilhelm era indragostit de Elisabeta de Hesse si de Rin si a cerut-o de sotie, caruia i-a scris numeroase poeme de dragoste. Desi a fost flatata de atentia lui, Elisabeta l-a refuzat, ceea ce l-a distrus pe pe Wilhelm. Decis sa treaca peste refuzul Ellei, si avand sprijinul lui Bismarck, Wilhelm a cerut-o in casatorie pe Augusta Victoria de Schleswig-Holstein, casatorindu-se in 27 februarie 1881.
Cei doi au avut sase baieti si o fata, dar Dona nu a fost acceptata de membrii Familiei Imperiale, considerandu-se ca fiica unui duce ce nu domneste nu este suficient de buna sa devina Imparateasa Germaniei. 

In 1888, la moartea lui Wilhelm I, Frederick Wilhelm este proclamat Imparatul Germaniei. Cele 90 de zile ale domniei sale sunt o umbra tracatoare inainte ca fiul sau de 29 de ani sa devina Wilhelm al II-lea. 

In ciuda faptului ca Otto von Bismarck a incercat sa il domine la fel ca pe bunicul sau, cei doi au ajuns rapid la dezacord, Wilhelm cerandu-i demisia. Demisia primului ministru a insemnat schimbarea politicii externe a Germaniei si departarea de Anglia si Rusia, ceea ce a dus la alianta dintre aceste doua Puteri si Franta.  

Wilhelm al II-lea era prieten cu Arhiducele Franz-Ferdinand si a fost socat de asasinarea acestuia. In vara anului 1914, el a oferit Austro-Ungariei sprijin in distrugerea Mainii Negre, organizatie responsabila pentru asasinare si pentru pedepsirea Serbiei. Dupa declansarea razboiului cu Rusia si asteptarea inceperii ostilitatilor cu Anglia, Wilhelm scria "To think that George and Nicky should have played me false! If my grandmother had been alive, she would never have allowed it"

 Dovedindu-se un lider militar ineficient, Wilhelm a abdicat dupa pierderea razboiului si a plecat in exil in Olanda. Desi numerosi lideri politici au incercat extradarea lui pentru crime de razboi, Regina Wilhelmina nu a permis acest lucru. In Olanda, fostul Imparat al Germaniei a dus viata unui gentleman englez. 

Printesa Maria Anna a Bavariei


La 27 ianuarie 1805, la Munich s-au nascut printesele Sofia si Maria Anna a Bavariei, fiicele Regelui Bavariei. In 1833, Maria Anna s-a casatorit cu Printul Mostenitor Frederick al Saxoniei, care a devenit vaduv cu un an in urma. La Dresden traia de 11 ani sora ei Amalie, casatorita cu printul John al Saxoniei. In 1836, Frederick si Maria Anna au devenit Regele si Regina Saxoniei. Frederick a murit in 1854, iar Maria Anna in 1877, la cinci ani dupa sora sa geamana.

Printesa Sofia a Bavariei

Printesa Sofia a Bavariei s-a nascut la 27 ianuarie 1805 fiind fiica regelui Maximilian I Joseph al Bavariei si al celei de-a doua sotii a acestuia nascuta Karoline de Baden. Sofia s-a nascut cu cateva minute inainte de sora ei geamana, viitoarea regina Maria Anna a Saxoniei. 

La 24 noiembrie 1824 s-a casatorit cu Franz Karl, Arhiduce al Austriei, fiul imparatului Francis al II-lea. Sofia era o fire cu adevarat regala, foarte inteligenta si cu o personalitate foarte puternica. Spre deosebire de ea, Franz Karl era considerat lipsit de ambitie si badaran. Desi cei doi au fost casatoriti timp de 48 de ani si au avut sase copii (dintre care viitorii imparati Franz Joseph al Austriei si Maximilian al Mexicului), ei au fost foarte nefericiti impreuna. La Viena, Sofia a fost foarte apropiata de ducele de Reichstadt, fiul lui Napoleon si al Mariei Luisei de Habsburg, cumnata printesei Wittelsbach. Apropierea dintre matusa si nepot a declansat numeroase zvonuri in capitala Imperiului Habsburgic, ajungandu-se pana la presupunerea ca Maximilian era fiul Puiului de Vultur. Istoricii nu au nicio indoiala ca Sofia a fost singura femeie pe care Napoleon al II-lea a iubit-o, chiar daca el a murit virgin. Nu exista certitudinea ca Sofia i-a impartasit sau nu sentimentele, cert e ca dupa moartea sa a devenit rigida, austera si deci deloc indulgenta cu fanteziile nurorii si nepoatei sale Elisabeta a Austriei, fiica surorii sala Ludovika si a lui Maximilian a Bavariei.

La curtea austriaca, ambitiile Sofiei erau bine cunoscute. Sofia isi dispretuia atat cumnatul, retardatul imparat Ferdinand I, cat si sotul. Dupa revolutia din 1848, Sofia, considerata sigurul barbat din familie, l-a convins pe Franz Karl sa renunte la tron in favoarea fiului lor, Franz Joseph, devenit Impartul Imperiului Habsburgic. Dupa urcarea fiului ei pe tron, Sofia a devenit puterea din spatele tronului pana in 1867, cand fiul sau Maximilian I al Mexicului a fost decapitat in capitala sud-americana. Arhiducesa Sofia a Austriei a murit la 28 mai 1872.

joi, 26 ianuarie 2012

Imparateasa Amelie a Braziliei

La 26 ianuarie 1873 murea Imparateasa Amelie, sotia primului Imparat al Braziliei Pedro I. Amelie s-a nascut in 1812, fiind al patrulea copil al lui Eugen de Beauharnais si a printesei Augusta de Bavaria. Infrangerea lui Napoleon in 1814 a schimbat destinul familiei de Beauharnais. Nobletea lor a fost asociata cu Imparatul Frantei si deci ei nu erau acceptati de Curtile Regale. Bunicul lui Amelie l-a creat pe Eugen, Duce de Leuchatenberg.

In 1826, Imparatul Pedro I si-a pierdut prima sotie, Arhiducesa Leopodina a Austriei si isi cauta o noua sotie. Imparatul nu avea o imagine buna in Europa din mai multe motive. In primul rand relatia Imparatului cu amanta sa Domitila era notorie, mai ales ca aceasta era considerata responsabila pentru umilinata Mariei Leopodina. Mai mult, socrul Imparatului, Francis II si-a folosit influenta pentru a impiedica un nou mariaj, astfel incat nepotii sai sa nu fie exclusi de la tron. Ducesa Augusta de Leuchatenberg a reusit sa aranjeze casatoria dintre fiica sa si Imparat.

Amelie a ajuns in Brazilia in 1829 si Pedro s-a indragostit de sotia sa. Cei doi au avut o singura fiica, Marie Amelie. In 1831, Brazilia traversa o criza politica, la sfarsitul careia Pedro al II-lea a fost silit sa abdice in favoare fiului sau in varsta de cinci ani. El si Amelie au luat titlu de Duce si Ducesa de Braganza si au plecat in Europa, impreuna cu fiica lor. Copii lui Pedro din prima casatorie au ramas in Brazilia. In Europa, Pedro I a luptat pentru tronul Portugaliei, dar a murit in 1834.
Ducesa de Braganza si-a supravietuit sotul cu 39 de ani si fiica cu 20 de ani, dedicandu-se activitatilor caritabile.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Printesa Elisabeta de Saxa-Altenburg

         Printesa Elisabeth Auguste Marie Agnes de Saxa-Altenburg  s-a nascut la 25 ianuari 1865, fiind fiica printului Moritz de Saxa-Altenburg si a printesei Augusta de Saxa-Meiningen.


marți, 24 ianuarie 2012

Mesaj Mihai I


"Tot ce avem de facut este sa ne uitam catre trecut pentru a intelege prezentul si pentru a pregati viitorul"

Mihai I -
Din Mesajul cu prilejul sarbatoririi Unirii Principatelor Romane 
24 ianuarie 2000  


luni, 23 ianuarie 2012

Charlotte, Marea Ducesa de Luxemburg

La 23 ianuarie 1896 se nastea Charlotte, cea de-a doua fiica a Marelui Duce Guillaume al IV-lea al Luxemburgului si a sotiei sale, nascuta Infanta Maria Anna a Portugaliei.  Guillaume a devenit Mare Duce in 1905. Pe langa Charlotte, Guillaume a mai avut alte cinci fiice, dar nici un fiu. Fiind ultimul descedent al liniei sale, Guillaume a decis sa isi numeasca fiicele in linia de succesiune. La moartea sa in 1912, cea mai mare dintre fiicele lui Guillaume a fost declarata Marea Ducesa Marie-Adelaide a Luxemburgului.

Marie-Adelaide a fost puternic implicata in viata politica a Marelui Ducat. Catolica devotata, Marea Ducesa a refuzat sa semneze o lege care reducea implicarea preotilor in sistemul de educatie. In timpul Primului Razboi Mondial, Marea Ducesa a dezvoltat o relatie cordiala cu germanii, iar la sfarsitul razboiului, guvernul pro-francez a cerut abdicarea ei. Charlotte a devenit cea de-a doua Mare Ducesa a Luxemburgului la 14 ianuarie 1919.


Charlotte a devenit Mare Ducesa intr-un moment foarte greu pentru Luxemburg. Ea a trebuit sa faca fata tendintelor revolutionale, care amenintau cu shimbarea formei de guvernamant. Invatand din greselile surorii sale, Charlotte nu s-a implicat in politica, ci a domnit fara sa guverneze. Constitutia adoptata in acelasi an a redus foarte mult puterile Marelui Duce. In acelasi an, Charlotte s-a casatorit cu verisorul sau primar, Printul Felix de Bourbon Parma, fiul lui Robert I de Parma si al Mariei Antonia a Portugaliei. Cei doi au avut sase copiii, dintre care si viitorul monarh, Jean

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Germania a cucerit Marele Ducat al Luxemburgului. Guvernul si Familia Ducala a plecat din tara in timpul ocupatiei germane, instituind un Guvern in exil, la Londra. Germanii i-au propus sa ramana pe tron, dar Charlotte, amintindu-si experienta Mariei-Adelaide a refuzat. De la Londra, Marea Ducesa a inregistrat numeroase discursuri la BBC, care erau difuzate apoi in Luxemburg, sustinand idea luptei impotriva Germaniei. Dupa ce si-a inscris copiii la scoli in Canada, Marea Ducesa impreuna cu Printul Felix au calatorit in SUA, incercand sa schimbe politica de izolare a acestei tari, fiind sprijiniti in demersul lor de presedintele Roosevelt.

Popularitatea pe care Charlotte a reusit sa o castige a fost intarita in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prin discursurile periodice transmise de BBC, Charlotte a devenit un simbol al unitatii natiunii, creindu-se un mit al Marii Ducese. Una din povestile pe care se bazeaza acest mit, povesteste discutia dintre un soldat german - ocupant si un localnic. Discutia se petrece intr-un bar, luxemburghezul inchinand paharul potretului Marii Ducese, si exprimandu-si speranta ca se va intoarce in curand in tara ei. Soldatul ii spune cat de inutil este acest lucru, pentru ca nimeni nu stie unde este Marea Ducesa. Ca raspuns, supusul Charlottei isi pune mana pe inima si spune "Ea traiesete in inima supusilor ei".

In 1964, dupa o domnie de 45 de ani, Marea Ducesa Charlotte abdica in favoarea fiului sau, Marele Duce Jean.



duminică, 22 ianuarie 2012

Victoria, Regina a Angliei si Imparateasa a Indiei

           La 22 ianuarie 1901, murea Regina Angliei si Imparateasa Indiei. Victoria avea 81 de ani si a avut cea mai lunga domnie din istoria Angliei. Cei 63 de ani in care ea a fost Regina au ajuns sa fie cunoscuti drept epoca victoriana: o lunga perioada de pace, prosperitate, sensibilitate si  incredere in Marea Britanie.


Victoria s-a nascut la 24 mai 1819, ca fiica a lui Edward, duce de Kent si a printesei Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld. Tatal Victoriei era cel de-al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Moartea printesei Charlotte, fiica Printului Regent, a facut ca in linia de succesiune la tronul Marii Britanii sa fie fii lui George al III-lea, toti peste 40 de ani; acesti printi au inceput un veritabil consurs de casatorii pentru ca descendentii lor sa mosteneasca tronul. George si Frederick erau casatoriti si despartiti de sotiile lor, William s-a casatorit si a avut doua fetite care au murit, Ernest si Adolphus au avut fiecare un baiat, dar Edward era fratele mai mare si deci Victoria a devenit mostenitoarea unchiului sau William al IV-lea.

Dupa moartea tatalui sau, Victoria a fost crescuta de mama sa, care a fost foarte mult influentata de John Conroy. Influenta lui Conroy asupra ducesei de Kent a dus la racirea relatiilor dintre mama si fiica, relatii care nu au fost remediate decat dupa casatoria Victoriei si alungarea lui Conroy. O alta influenta in copilaria Victoriei a fost unchiul sau, Leopold I al Belgiei. Saptamanile de vara petrecute impreuna cu Leopold si familia sa erau singurile momente cand Victoria reusea sa scape de sub Kensington System, adica setul de reguli create de Conroy si ducesa de Kent. Leopold I a fost una din figurile paterne din viata Victoriei, ramanand un sfetnic important pentru Regina.

In ciuda influentei negative exercitate de Conroy, anumite reguli stabilite de el au stat la baza  epocii victoriene. Sub influenta lui, Ducesa a impiedicat intalnirea Victoriei cu membrii ai familiei tatalui sau, inclusiv aparitia Victoriei la Curtea lui William IV, unde era crescuti si copii sai nelegitimi. In acelasi timp, Conroy a crescut popularitatea tinerii printese prin organizarea procesiunilor regale, prin care Victoria vizita diferite regiuni ale Angliei. 

Victoria a devenit regina la 18 ani si imediat a cazut sub puterea primului ministru Wing, Lordul Melbourne. Victoria il vedea pe Melbourne ca pe un tata si ii asculta sfaturile; Melbourne, vaduv si fara copii, vedea in tanara Regina, fiica pe care nu a avut-o niciodata. Opinia publica, manevrata de Tory a inceput sa se revolte impotriva Reginei, numind-o doamna Melbourne. Cand Primul Ministru a fost nevoit sa demisioneze si Peel i-a luat locul, Victoria a provocat o adevarata criza politica cand a refuzat sa isi demita doamnele de onoare, care erau sotii ale liderilor Wing. Peel a refuzat sa formeze guvernul in aceste conditii si Melbourne s-a intors la guvernare.
 
Vizita mostenului tronului Rusiei, viitorul Alexandru II, a facut-o pe Victoria sa vada benefiicile unui sot. Regina Angliei era o partida dorita de multi printi, dar cel care a castigat-o a fost verisorul sau primar, Printul Albert de Saxa-Coburg si Gotha. Cei doi se casatoresc in 1840, Victoria scriind ca  ziua nuntii a fost cea mai fericita din viata ei. 

Albert a fost educat de unchiul sau Leopold I al Belgiei sa conduca, dar s-a lovit de puternica personalitate a Victoriei, care in primii ani ai domniei sale avusese o situatie privilegiata, fiind singura femeie din Regat ce nu trebuia sa asculte de niciun barbat. In primele luni ale casniciei lor, Albert a fost foarte frustrat, Regina continuand sa conduca de una singura. Dupa ce a ramas insarcinata, Victoria a ajuns sa se bazeze tot mai mult pe Albert. Dupa numirea lui Peel ca Prim Ministru, Albert a ajuns a lucreze foarte strans cu acesta, ajungand sa fie numit Regent in cazul mortii sotiei sale. Dupa nasterea Printesei Regale, Victoria a continuat sa lase conducerea statului in mainile lui Albert. Dupa nasterea lui Albert Edward, Victoria s-a dedicat complet familiei sale. 

In ciuda imaginii proiectate de Victoria de mama si sotie devotata, pentru Regina Albert a fost mereu pe primul loc. Victoria i-a oferit sotului sau puterea, asteptand in schimb ca acesta sa ii fie complet devotat si sa fie mereu la dispozitia ei. Regina a ajuns sa fie geloasa atat pe munca lui Albert, cat si pe copiii ei. Albert era un tata devotat, care adora sa petreaca timp cu copii sai, in special cu Printesa Regala, in timp ce Victoria isi considera copii obstacole in calea petrecerii timpului cu sotul ei. Victoria a fost modelata dupa asteptarile lui Albert, tanara Regina ce adora sa danseze si sa mearga la petreceri, a devenit o sotie ce isi petrecea fiecare seara in compania familiei sale. Daca la inceputul domniei sale, Victoria era prietena cu doamnele sale de onoare si chiar a vizita casele liderilor Wing, dupa casatoria cu Albert ea a pastrat distanta fata de tot anturajul sau. 

Din cauza dezvoltarii mijloacelor de comunicatie si de transport, Regina si-a permis sa plece tot mai mult departe de Londra, pe care Albert o detesta. Osborne si mai apoi Balmoral au devenit locuri in care Regina traia cu un mic anturaj, facea plimbari incognito si se bucura de diferitele surprize pregatite de printul Albert. In acelasi timp, Victoria a vizitat forte mult din Europa Continentala: Germania, tara natala a iubitului sau Albert, Belgia, unde si-a vizitat unchiul, Franta, unde a fost oaspetele regelui Louis-Phillipe I. Sub influenta lui Albert, Victoria a devenit tot mai implicata in relatiile diplomatice, pe care le vedea ca relatii de familiei. In viziunea lui Albert, viitorul Europei statea intr-o Germanie unita si democratica, de aceea el a dorit casatoria Printesei Regale cu Frederick Wilhelm, fiul mostenitorului tronului german. Desi in timpul logodnei Victoria nu parea foarte afectata de pierderea fiicei sale, in curand ea va incepe o corespondenta zilnica cu acesta, ce se va intinde pana la moartea ei. 

In 1861 Victoria este distrusa de moartea mamei sale. Citind hartiile mamei sale, Victoria a descoperit cat de mult a iubit-o ducesa de Kent si a inceput sa ii invinovateasca pe Lehzen si pe Conroy pentru ca raceala din tineretea ei. In noiembrie, sotul ei imi marturiseste zvonurile ce au inceput sa apara in Londra privind relatia dintre mostenitorul tronului si o actrita din Irlanda. Regina este socata. In decembrie, printul Albert isi confrunta fiul si obtine de la el promisiunea ca relatia va lua sfarsit. La putin timp dupa ce se intoarce de la Cambridge (unde studia Printul de Wales), Albert se imbolnaveste si moare in 14 decembrie. Victoria este distrusa si se retrage la Windsor, purtand negru pentru tot restul vietii si invinovatindu-l pe Bertie pentru moartea tatalui sau. 

 Primii ani dupa moartea lui Albert au fost marcati de refuzul Victoriei de a aparea in public, ceea ce a dus la scaderea prestigiului monarhiei si la cresterea miscarilor republicane. In 1870, dupa declararea celei de-a treia Republici Franceze si numarul tot mai mic de aparitii publice ale Victoriei, sentimentul republican era tot mai puternic in Anglia. La 10 ani de la moartea lui Albert, Bertie se imbolnaveste. Din fericire el supravietuieste si in februarie 1872, mama si fiu participa la o parada publica in Londra. O incercare de asasinare a Victoriei are loc dupa cateva zile; Regina supravietuieste si mai mult castiga din nou respectul si admiratia poporului sau.

In 1876, Primul Ministru Disraeli ii da titlul de Imparateasa a Indiei. Disraeli a fost alaturi de Melbourne, un ministru preferat de Victoria, spre deosebire de Gladstone cu care nu s-a inteles niciodata. Anii acestia ai domniei Victoriei sunt marcati de relatia cu John Brown, servitorul scotian care a aparut in viata ei in mijlocul anilor '50, fiind angajat de Printul Albert.

In 1897, Regina Victoria isi sarbatoreste Jubileul de Diamant; festivitatile organizate cu aceasta ocazie reprezentand o sarbatoare a vastului imperiu pe care Victoria il stapanea. In acelasi timp, Jubileul de Diamant era o ocazie de reuniune a marii familii a Victoriei: mama a 9 copii, bunica a 42 nepoti si strabunica a 85 stranepoti, multi dintre ei devenind Regi sau Regine. 

Astazi descendentii Victoriei si al lui Albert domnesc in Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Danemarca si Spania.

Printul Nicholas al Greciei si Danemarcei

La 22 ianuarie 1872, la Atena, se nastea Nicolae, cel de-al patrulea copil si al treilea baiat al regelui George si a sotiei sale Olga Constantinova, nascuta Mare Ducesa a Rusiei.Buncii paterni ai lui Nicolae erau Christian IX al Danemarcei si Louise de Hesse-Cassel, iar bunicii materni erau Konstantin Nicolaveici, fratele preferat al tarului Alexandru II si Alexandra Iosifovna. 

In ciuda diversitatii mostenirii sale genetice, Nicolae era mai intai de toate un Print Grec. Spre deosebire de tatal sau care s-a tinut mai departe societatea greaca si de mama sa, care in ciuda implicarii in opere sociale in Grecia, a ramas o Mare Ducesa Rusa, Nicolae si fratii sai au fost crescuti sa serveasca Grecia. Mai mult, Olga si George si-au educat copii astfel incat acestia sa uite ca erau printi si sa devina adevarati gentlemen, capabili si disciplinati, bine informati, cu simtul datoriei si umili in fata reusitelor lor. 

Nicolae si fratii sai erau foarte apropiati de Familia Imperiala Rusa; mama sa era nepoata Tarului Alexandru al II-lea, sora tatalui sau era imparateasa Maria Feodorovna si doua din surorile sale, Alexandra si Maria, se vor casatori cu Mari Duci. In timpul deselor vizite in Rusia, Nicolae o va cunoaste pe Marea Ducesa Elena Vladimirovna,  de care se va indragosti. Fiica fratelui tarului Alexandru al III-lea al Rusiei si a Mariei Pavlovna, Elena era o partida foarte prestigioasa. Timp de doi ani, Cea Mai Mare dintre Marile Ducese a facut tot posibilul sa isi convinga fiica sa refuze cererea in casatorie a lui Nicolae, considerand ca cel de-al treilea fiu al Regelui Greciei nu este un sot suficient de bun pentru fiica ei. In acelasi timp, Nicolae, gasind-o pe Elena "fascinanta", a continuat sa ii faca curte. Invingand opozitia Mariei Pavlovna,  cei doi s-au casatorit in august 1902. Nicolae si Elena au devenit parintii a trei fiice: Olga, Elisabeta si Marina.

In timpul Razboielor Balcanice, Nicolae a fost alaturi de fratele sau Constantin in asigurarea guvernarii Salonicului si Elena s-a implicat in organizarea spitalelor si ajutorarea ranitilor. Printul a fost primul care a aflat de asasinarea tatalui sau si impreuna cu mama sa, a insotit trupul Regelui inapoi in Atena. 

Nicolae este trimis in 1916 inpreuna cu fratele sau Andrei, in Anglia, Franta si Rusia pentru a vorbi cu lideri acestor natiuni, pentru a explica motivele neutralitatii Greciei si pentru a le cere sa inceteze presiunile asupra Familiei Regale. Din pacate aceste demersuri au fost in zadar; cu exceptia Tarului Nicolae al II-lea care si-a exprimat dezacordul in legatura cu tratamentul la care Anglia si Franta il supunea pe Constantin I al Greciei, liderii celorlalte natiuni au continuat sa faca tot posibilul pentru a asigura intrarea Greciei in razboi de partea Antantei. Urmarea acestor presiuni a fost detronarea lui Constantin in 1917. Impreuna cu restul Familiei Regale, Nicoale si Elena au plecat in exil. Inainte de a pleca insa ei au trebuit sa infrunte multimea, care nu vroia sa ii lase sa plece "Mergeti inapoi, nu o sa va lasam sa treceti". Printul Nicolae s-a stabilit impreuna cu familia sa la Montreux, unde au fost vizitati de Maria Pavlovna, care reusise sa scape din Rusia. Cand mama Elenei era pe moarte, Nicolae a vrut sa isi insoteasca sotia in Franta, unde Maria Pavlovna s-a stabilit, dar guvernul francez i-a negat viza. Exilul Elenei si a lui Nicolae i-a sfarsit in 1920, cand norocul Familiei Regale a Greciei se schimba inca odata si Constantin al II-lea isi incepe a doua domnie.

Din pacate, dupa valul de bucurie ce a cuprins Grecia odata cu intoarcerea lui Constantin, urmeaza dezastrosul razboi greco-turc, care pune capat visului Greciei Mari. In 1922, cand Grecia se revolta inca odata impotriva Regelui ei, Nicolae cere, in numele fratelui si Regelui sau, ca un vas de razboi englez sa fie trimis pentru evacuarea membrilor Familiei Regale, ale caror vieti erau in pericol. Dupa detronarea nepotului sau George al II-lea al Greciei, incepe un alt exil pentru Nicolae. Dupa 12 ani de exil, Nicolae si Elena se intorc in Grecia, unde printul moare in 8 februarie 1938.

Printul Christian de Schleswig-Holstein

Printul Christian de Schleswig-Holstein s-a nascut la 22 ianuarie 1831, fiind cel de-al doilea fiul al ducelui de Scheleswig-Holstein, Christian August al II-lea. Bunica paterna a lui Christian era Louise Auguste de Danemarca, unica fiica a regelui Christian al VII-lea si sora preferata a regelui Frederick al VI-lea si soacra lui Christian al VIII-lea. In aceasta epoca de puternic nationalism, familia lui Christian spera ca criza succesiunii la tronul danez va fi rezolvata prin alegerea fratelui mai mare al lui Christian, Frederik. 

Tatal lui Christian a fost implicat in razboiele pentru ducatele Schleswig si Holstein. Primul razboi in care Danemarca a luptat cu Austria si Prusia a fost castiga de ultimele doua tari, dar dupa razboiul austro-prusac, Prusia a invadat aceste doua teritorii. In ciuda acestui lucru, familia lui Christian inca pretindea titlul de Duci de Schleswig-Holstein.

Christian a cunoscut-o pe Helena la Coburg si in curand cei doi s-au logodit; logodna lor a starnit numeroase dispute atat din cauza familiei lui Christian, cat si din cauza diferentei de varsta. In ciuda acestor lucruri cei doi au fost fericiti impreuna, avand cinci copii.




sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Arhiducesa Ileana, Printesa a Romaniei

Vreti sa ingenuncheati cu noi ca sa spunem o rugaciune pentru rege si tara si pentru ca sa va reintoarceti?
Si acolo, in campul plin de noroi, in timp ce soarele asfiintea dincolo de Carpati si umplea lumea cu ultima scanteiere de splendoare, am ingenuncheat, rugandu-ma impreuna cu muncitorii si lucratorii pamantului. "Tatal nostru, Care esti in ceruri ..."
Soarele a apus atunci, dar el rasare din nou!

Maica Alexandra


Printesa Ileana a Romaniei a murit la 21 ianuarie 1991 la Ellywood City, dupa ce isi vizitase pentru ultima oara tara pe care o adora. Printesa Ileana s-a nascut la Bucuresti, la 23 decembrie 1908 ca fiica a regelui Ferdinand si a reginei Maria. Ileana a fost copilul favorit al mamei sale si de aceea a fost foarte afectata de refuzul fratelui sau de a-i acorda permisiunea sa ramana in Romania dupa casatoria sa cu Anton de Hasburg Toscana. 

Ileana, numita Domnita in popor, a incercat sa isi ajute tara si din Austria. In timpul celui de-al doilea Razboi mondial, Ileana organizeaza la castelul sau Sonnberg spitalul romanesc de convalescenti. Cu ajutorul servitorilor sai a unui numar mic de asistente, Printesa Ileana a incercat sa le faca viata mai usoara soldatilor care erau departe de casa. Domnita a facut un asa numit "Drum al Ranitor" in Austria, in incercarea de a gasi soldati romani. Odata cu schimbarea situatiei politice din Austria, Ileana decide in 1943 sa isi inscrie copiii mai mari la scoli in Brasov. Mai mult, in martei 1944 ii aduce la Bran pe ceilati copii. Din cauza incordarii politice dintre Germania si Ungaria din martie 1944, Ileana ramane in Romania, unde incepe sa lucreze la cantina Crucii Rosii din Gara. 

Arhiducesa Maria Magdalena, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Ileana, Arhiducesa Maria Ileana, Arhiducele Stefan, Arhiducesa Elisabeta, Arhiducesa Alexandra

In incercarea de a face tot ce ii sta in putere pentru cei ce aveau nevoie de ea, Ileana a cerut ajutorul autoritatilor. Prietena cu familia Antonescu, Ileana a colaborat strans si cu personalitatile comuniste, ceea ce i-a adus numele de Printesa Rosie. Multe din zvonurile aparute in acea perioada au fost false, totusi legatura dintre Ileana si Regele Mihai si Regina Mama s-a racit foarte mult.

Dupa razboi, Ileana a construit la Bran spitalul Inima Reginei si si-a petrecut urmatorii ani ajutant familiile nevoiase din zona. La 12 ianuarie 1948 a plecat in exil impreuna cu familie ei, ducand o cutie cu pamanant romanesc. 

In 1954, Printesa Ileana divorteaza si dupa doi ani se casatoreste cu doctorul Stefan Isarescu. Dupa divortul de cel de-al doilea sot, Printesa Ileana se calugareste sub numele de Maica Alexandra.

Principesa Ileana a Romaniei

Credinta a fost mereu foarte importanta in viata Printesei Ileana. Dupa dorinta Regelui Carol, printesa a fost crescuta in religia ortodoxa, chiar daca tatal ei era catolic si mama protestanta:  O armonie religioasa perfecta domnea in sanul familiei noastre; niciodata n-am auzit un cuvant de discreditare sau de critica la adresa credintelor noastre.

Dupa excomunicarea partiala a Regelui Ferdinand, s-a stabilit ca Ileana sa aiba o educatie in religia romano-catolica, pentru a o castiga de partea Romei. Pentru a se opune acestui lucru, Ileana a inceput sa studieze teologia cu capelanul Familiei Regale, reusind sa aiba o pregatire temeinica in ceea ce priveste invataturile Bisericii ortodoxe.

Treptat credinta mea a evoluta de la un imbold instinctiv, de la o perseverenta plina de pasiune la ceea ce am simtit ca este adevarat si bun. [...] Nu sunt ortodoxa doar prin traditie, ci si din convingerea profunda ca ortodoxia detine, mai mult decat oricare alta, adevarul, duhul si iubirea crestinesti.



vineri, 20 ianuarie 2012

Printesa Mathilde, Ducesa de Brahant

           La 4 decembrie 1999, "printul singuratic", cum era numit Philippe al Belgiei, se casatoreste cu contesa Mathilde d'Udekem d'Acoz. Intr-o tara puternic divizata, printul mostenitor se casatoreste cu o fiica a regatului, care - si asta constituie o minune - este de origine flamanda, dar traieste in regiunea valona. 


          Mathilde s-a nascut la 20 ianuarie 1973, la Uccle si a crescut in castelul Losange, la Viliers-la-Bonne-Eau. De profesie ortofonita, Mathilde s-a dedicat muncii cu persoanele vulnerabile. Dupa casatoria cu printul mostenitor, Mathilde devine Ducesa de Brahant. In 2001 se naste primul copil al cuplului, Elisabeth, care este a doua in linia de succesiune la tron. Ea este urmata de Gabriel, Emmanuel si Eleonore. 


             In 2000, din donatiile obtinute la nunta sa, ducesa de Brahant fondeaza "Fondul Printesa Mathilde" ; in fiecare an fondul alege cel mai bun proiect indreptat spre ajutorarea persoanelor vulnerabile. Din 2009, Printesa mostenitoare este presedinte Unicef Belgia. Mathilde a condus misiune umanitare impreuna cu UNICEF in Niger si Mali, indreptate spre protejarea drepturilor copiilor.


LA MULTI ANI !!!


Bibliografie: 
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi     
http://www.monarchie.be/royal-family/princess-mathilde

Printul Henry de Battenberg

In 1884, la nunta printesei Victoria de Hesse si Rin si a printului Louis de Battenberg, fratele mirelui, Henry de Battenberg o cunoaste pe matusa miresei, printesa Beatrice de Saxa-Coburg si Gotha, cea mai mica fiica a Reginei Victoria. Dupa casatoria surorilor sale mai mari, Beatrice a ramas alaturi de mama sa. Desi Printesa a avut numerosi admiratori, Victoria a descurajat-o, dorind ca Beatrice sa ramana alaturi de ea. Cand Beatrice se intoarce de la nunta nepoatei sale ii spune mamei sale ca planuieste sa se casatoreasca cu Henry. Regina nu a mai vorbit sapte luni cu Beatrice, fiind convinsa sa accepte casatoria doar dupa ce Henry accepta sa renunte la cetatenia germana si sa locuiasca alaturi de Regina.
Printul Henry de Bettenberg si Printesa Beatrice a Regatului Unit
 Henry s-a nascut in 5 octombrie 1858, fiind fiul Printului Alexander de Hesse si de Rin si al contesei Julia de Hauke. Casatoria parintilor sai a fost morganatica, deci Henry si fratii sai nu aveau dreptul la titlul tatalui lor. Alexander era fratele preferat al Mariei de Hesse si de Rin, Tarina Rusiei, care il vizita in fiecare zi in Hesse. Henry si fratii sai, desi nu aveau statutul de Alteta Regala, au traiti in apropierea Caselor Regale ale Europei.

Henry de Battenberg si Beatrice de Saxa-Coburg si Gotha s-au casatorit la 22 iulie 1885. Dupa o scurta luna de miere, cei doi s-au intors alaturi de Regina Victoria, care a fost implicata in fiecare aspect al vietii lor.

Printul Henry a avut patru copii: Alexander, Victoria-Eugenia, Leopold si Maurice. Relatia dintre Beatrice si Henry este comparata de multi cu relatia dintre Victoria si Albert; dragostea lui Beatrice pentru sotul ei a crescut odata cu casatoria lor, suportand foarte greu despartirile de Henry. 

Henry devine plictisit de viata la curte si de a nu a avea alta functie decat aceea de insotitor al Reginei, de aceea Victoria il numeste Guvernator al Insulei de Wight. In 1895, la declansarea razboiului cu burii, Printul o convinge pe regina Victoria sa ii permita sa merga in Africa. Fiind secretarul militar al comandantului General al Forteleor Armate Britanice din Africa, Printul se imbolnaveste de malarie si moare la 20 ianuarie 1896. Beatrice, care il astepta la Maidera primeste vestea ca a murit dupa doua zile si este devastata.

joi, 19 ianuarie 2012

Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf

In 19 ianuarie 1757 se nastea Auguste, printesa de Reuss-Ebersdorf. 

Faimoasa in timpul vietii pentru frumusetea sa, Augusta a ramas in istorie gratie nepoatei sale, Victoria, Regina Angliei si Imparateasa Indiei.

In momentul in care Augusta s-a casatorit cu Franz Frederick Anton, ducele de Saxe-Coburg-Saalfeld, ducatul de Coburg era un mic si sarac teritoriu german, cu nicio influenta politica si foarte putine perspective. Dupa jumatate de secol, familia si-a transformat pozitia. Finantele lor s-au imbunatatit si erau inruditi cu mai multe Familii Regale ale Europei: doua din fiicele Augustei, Juliana si Victoria s-au casatorit cu Constantin, al doilea fiu al tarului Rusiei, respectiv cu Edward, al treilea fiu al regelui Angliei, iar fiul sau Leopold (devenit Regele Belgiei) s-a casatorit cu Charlotte, unica fiica a lui George al IV, iar dupa moartea ei cu Marie Louise, fiica regelui Frantei.

Nepotii Augustei au fost: 
  • Marie de Wurttemberg (cea care s-a casatorit cu unchiul sau Ernest I de Saxa-Coburg si Gotha)
  • Ernest al II-lea de Saxa-Cobourg si Gotha, Albert, Print Consort al Marii Britanii (sotul reginei Victoria si tatal imparatesei Victoria a Germaniei, regelui Edward al VII-lea al Anglei)
  • Ferdinand al II-lea al Portugaliei (sotul Mariei a Portugaliei)
  • August de Saxa-Cobourg si Gotha (sotul lui Clementine d'Orleans si tatal lui Ferdinand al Bulgariei)
  • Victoria (sotia lui Louis d'Orleans, duce de Nemours si mama Luis, conte d'Eu, sotul Printesei Imperiale, Isabella a Braziliei)
  • Victoria a Marii Britanii (bunica Imparatului Wilhelm al II-lea al Germaniei, a reginei Sofia a Greciei, a regelui George al V-lea a Angliei, a reginei Maud a Norvegiei, a marelui duce Ernest de Hesse, a imparatesei Alexandra a Rusiei, a reginei Maria a Romaniei, a Victoriei Melita, intitulata imparateasa a Rusiei, a printesei mostenitoare Margareta a Suediei, a reginei Victoria Eugenia a Spaniei) 
  • Leopold al II-lea a Belgiei (tatal printesei mostenitoare a Austo-Ungariei, Stephanie)
  • Filip (tatal regelui Albert I al Belgiei)
  • Carlota a Mexicului
Augusta a murit la sase luni de la incoronarea fiului ei Leopold si cu noua ani inainte de casatoria nepotilor ei Albert de Saxa-Coborg si Gotha si Victoria a Marii Britanii, casatorie care a transformat acesta familie.