Francisco de Assisi, Regele Consort al Spaniei

                  " un mic rege smochinit, cu parul grizonant si cu o voce subtirica de flaut si nu mai avea nimic monarhic"

- Paul Cambon

       La 17 aprilie 1902 se stinge din viata don Francisco, fostul Rege al Spaniei, sotul inselat al Isabellei II si tatal oficial al lui Alfonso XII. Regele si-a petrecut ultimii ani in Franta, ducand o viata simpla, dar respectand eticheta si intorcandu-se foarte rar in Spania. 

       Nascut in 1822, Francisco de Assisi era fiul lui Francisco de Paule si al Luisei Carlotta, printesa a Celor doua Sicilii. Don Francisco era si verisorul primar al Isabelei, cei doi avand aceeasi bunicii paterni, Carol IV al Spaniei si Maria Luisa, printesa de Parma. In mijlocul conflictului carlist, problema casatoriei Isabelei a atras mult interes. Dupa ce don Carlos refuza sa permita casatoria Isabelei cu fiul sau, e ales fiul celui mai mic frate al tatalui Reginei. Mic de stat, slabanog, cu o voce subtirica, supranumit "Paquita", devine din ratiuni de stat, regele Spaniei. A doua zi dupa casatorie, suveranii Spaniei dorm in camere separate. Regina nu asteapta mult pana incepe sa se afiseze cu amantii sai, ceea ce arunca indoieli asupra numerosilor copii ai Isabellei. 

        Umilit, don Francisco de Assisi unelteste cu adversarii periculosi ai reginei. Dupa lovitura din 1868, Regele si Regina se despart definitiv si don Francisco traieste in Epinay-sur-Seine. Dupa ce Alfonso XII urca pe tron, don Francisco are posibilitatea de a se intoarce in tara sa, dar detesta curtea asa ca se intoarce in Franta. Moare cu doi ani inainte de sotia sa si cere sa fie inmormantat in camasa de lana a calugarilor franciscani. 

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi           

Regina Victoria-Eugenia a Spaniei

         "I have always belived that the Spanish people were extremely unjust with Dona Victoria, who was never held in high esteem in spite of her extraordinary personality"

  La 15 aprilie 1969, cu sase ani inainte de reinstaurarea monarhie in Spania, murea Regina Victoria-Eugenia a Spaniei. Cu un an in urma, Regina a revenit in Spania pentru botezul stranepotului ei, infantele Felipe fiind primita de multimi entuziasmate. In timpul acestei vizite, Regina Spaniei s-a intalnit cu Franco. Dupa acesta intrevedere, au inceput sa circule zvonuri care spuneau ca Victoria Eugenia i-a cerut generalului sa decida viitorul Spaniei si al dinastiei, deci sa isi numeasca succesorul. Mai mult, se spune ca Regina a spus "Pntru mine Rege este don Juan, da noi toti suntem batrani si nimeni nu stie ce se va intampla daca lucrurile nu sunt rezolvate. In primul rand e Spania, in al doilea Monarhia, in al treile rand dinastia si abia apoi persoana. Si printul [don Juan Carlos] e matur". La sfarsitul vietii, regina Victoria-Eugenia isi ajuta pentru ultima oara poporul, contribuind la urcarea pe tron a lui Juan Carlos, si deci intr-o mica masura la instaurarea democratiei in Spania.

       Victoria-Eugenia s-a nascut in 1887, fiind fiica printesei Beatrice de Saxa-Coburg si Gotha si a printului Henry de Battenberg. In ciuda faptului ca familia de Battenberg erau considerati rudele sarace la curtea de la Saint James, Victoria-Eugenia era  una din nepoatele preferate ale Reginei Victoria. Ena, cum a ajuns sa fie cunoscuta printesa si-a petrecut copilaria la Windsor, Balmoral si Osborne. In 1905, la o cina oficiala in cinstea Regelui Spaniei, Ena il cunoaste pe Alfonso XIII. La cina erau si alte nepoate ale Reginei Victoria, dar tanarul Rege nu are ochi decat pentru blonda, tanara si incantatoare Victoria-Eugenia de Battenberg.

             Alfonso XIII si Victoria-Eugenia se casatoresc la 31 mai 1906, nunta fiind sarbatorita cu un fast nemaintalnit. In timpul procesiunii de la catedrala pana la palat, caleasca in care se aflau regele si regina Spaniei s-a oprit; dintr-un balcon a fost aruncat un buchet de flori, care a cazut langa calesca. In buchet era o bomba, care a omorat douazeci si sapte de oameni; rochia alba a Enei era acoperita de sange. Dupa explozie, Victoria-Eugenia a dovedit mult curaj si stapanire de sine. Spaniolii, foarte superstitiosi, nu sunt incantati de nunta insangerata care nu lasa sa se prevada o domnie pasnica si nici o casatorie fericita.

       Victoria-Eugenia si Alfonso XIII au sase copii: Alfonso, Jaime, Beatriz, Maria-Cristina, Juan si Gonzalo. Alfonso si Gonzalo sunt bolnavi de hemofilie, iar Jaime devine surdo-mut. Drama bolii copiilor lor ar fi putut sa ii apropie pe cei doi soti, dar Alfonso se indeparteaza de regina, care cade intr-o stare de deprimare, in timp ce el cauta sa se amageasca aruncandu-se in multiple aventuri galante. "Boala regala", mostenita de la regina Victoria a avut o influenta coplesitoare in viata femeilor care au transmis-o copiilor sai ... spre deosebire de regina Victoria si de tarina Alexandra Feodorvna, a caror casnicii nu au fost influentate de aceasta boala (mai mult in fata acestei drame, atat Albert, cat si Nicolae s-au apropiat si mai mult de sotiile lor), lumea Victoriei-Eugenia a fost distrusa. 

     Spre deosebire de verioara sa Alexandra, care s-a autoexilat dedicandu-se complet fiului sau bolnav, Ena nu s-a ascuns de societate. Considerata cea mai eleganta regina din Gotha, Victoria-Eugenia isi pastreaza o silueta impecabila in ciuda numeroaselor nasteri. Numita Englezoaica, Ena isi indeplineste indatoriile de regina in mod exemplar. In ciuda acestui lucru, spaniolii o considera putin prea rece si nu ii iarta faptul ca nu-i plac coridele. 

        La 14 aprilie 1931, familia regala a Spaniei pleca in exil; aceasta plecare reprezinta si separarea definitiva a suveranilor spanioli. Alfonso se stabileste la Roma, iar Victoria-Eugenia in Lausanne. In urmatorii ani, Victoria-Eugenia isi va pierde doi fii, Alfonso si Gonzalo fiind invinsi de hemofilie. Regina va ramane pentru tot restul vietii in exil, continuand sa mentina o curte plina de stralucire, inconjurata de doamne de onoare care vin din Spania pentru a-si asuma cu randul functii onorifice. 

           Victoria Eugenia a fost crescuta intr-o epoca in care responsabilitatea, dedicatia, sacrificiul si datoria fata de ceilalti au devenit cele mai inalte idealuri si abilitati indispensabile in meseria de Regina. Demnitatea, curajul si puterea sa au sustinut-o in cele mai grele momente ale vietii sale si i-au asigurat un loc aparte in istoria Spaniei.

Bibliografie: 
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 
Gelardi Julia, Born to rule

Isabella II, Regina Spaniei

          Ducesa de Toledo, fosta regina Isabella II a Spaniei moare la saptezeci si cinci de ani, la 10 aprilie 1904, in Paris. Dupa ce a parasit curtea din Madrid din cauza neintelegerilor cu nora sa, Maria-Cristina, Regina a trait in capitala Frantei uitata de toti. Paul Cambon o descrie astfel "un amestec de regina si de negustoreasca de haine vechi (...) enorma, cu carnuri care-i atarna, cu trasaturi deformate".

      Isabella s-a nascut in 1830, fiind cea mai mare fiica a regelui Fernando VII si a Marie-Cristina de Bourbon, printesa a Celor Doua Sicilii. Cand mica infanta avea trei ani, Regele a murit si Isabella a devenit a doua Regina domnitoare din istoria Spaniei, sub regenta mamei ei. Urcarea pe tron a Isabelei a declansat razboiul civil care ii opune pe carlisti, partizanii lui Don Carlos (fratele lui Fernando VII), "cristienilor", aparatorii drepturilor Isabellei.

     Isabella urca pe tron la treisprezece ani, dar Maria Cristina pastreaza puterea. In 1846 impotriva vointei sale este casatorita cu varul ei don Francisco de Assisi. Peste masura din lacoma, nimfomana, adorand balurile, ea este in acelasi timp si foarte bigota. Banii i se scurg printre degete, generozitatea ei fiind proverbiala: daruieste cu usurinta bratarile ei cersetorilor care o urmaresc, nu refuza niciodata o pomana. Foarte apropiata de popor, niciodata ipocrita, se plimba uneori pe strada fara escorta. Majoritatea populatiei a sustinut-o in timpul razboaielor carliste, ceea ce a facut-o sa castige.

     In 1854, dupa o noua lovitura de stat incepe domnia personala a Isabellei, care este insa zbuciumata de ideile liberale si de loviturile de forta date de generali. La treizeci si opt de ani, Isabella II a fost fortata sa plece in exil "Credeam ca am mai multe radacini in tara asta". Regina semneaza abdicare dupa doi ani in favoarea fiului sau, Alfonso. In 1874, republica este infranta in Spania de lovitura de stat a generalului Martinez Campos si Isabella este data la o parte in favoarea fiului sau. Pana in 1877, Isabella nu a are voie sa se intoarca in tara sa.

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi             

Infantele Juan, Conte de Barcelona

             La 1 aprilie 1993 murea contele de Barcelona, infantele spaniol caruia istoria i-a negat titlul de Rege. Inmormantarea are loc cu toate onorurile unui rege, fiul sau hotarand sa il inmormanteze la Escorial ca Juan al III-lea.

Drama din 29 martie 1956

            In timpul vacantei de Pasti a anului 1956, infantii Juan-Carlos - in varsta de optsprezece ani - si Alfonso - paisprezece ani - s-au intors acasa in La Giralda. Cei doi studiau in Spania, la Academia militara din Zaragoza. Cei doi infanti adorau sa traga la tinta cu pistolul si cu o zi inainte cumparasera gloante de la un armurier din Lisabona, pentru a se antrena impreuna cu Vitorio-Emmanuele de Savoia. In asteptare, cei doi frati se distreaza cu un pistol de salon ce le fusese daruit de Franco. Contele de Barcelona isi surprinde fii, le confisca arma si o inchide intr-un mic birou. Copii insista pe langa mama lor pentru a le reda arma ... Contesa cedeaza rugamintilor lor si le-o da. Dupa cateva ore Alfonso era mort. Versiunea oficiala e ca Alfonso s-a impuscat din greseala in timp ce curata arma. In curand au inceput sa apara diferite zvonuri, cu un singur punct comun: Juan Carlos si-a impuscat fratele. Versiunile sunt multiple: cei doi se jucau si crezand ca pistolul nu era incarcat, Juan Carlos a tras; Juan Carlos se juca cu pistolul si a fost speriat de intrarea surorii sale in camera si a tras ... apar si versiuni care spun ca mostenitorul tronului si-a impuscat fratele intentionat. Cei mai multi istorici sunt de acord ca viitorul Rege al Spaniei si-a impuscat accidental fratele pe care il adora. 

      

         Aceasta drama a avut puternice efecte asupra familiei de Bourbon. Juan Carlos, considerandu-se responsabil se gandeste sa se calugareasca; cei doi frati au fost foarte apropiati in copilaria; Juan Carlos si-a parasit familia in 1948 pentru a fi educat in Spania si doi ani mai tarziu, Gonzalo i s-a alaturat fiind mereu alaturi de el. Pentru Regele Spaniei, moartea fratelui sau a fost drama peste care nu a trecut niciodata. Juan nu va mai vorbi niciodata in despre cel care a fost "my querito hijo Alfonsino". Dupa inmormatarea infantelui, Contele de Barcelona il va trimite imediat pe Juan Carlos inapoi in Spania, si relatia dintre cei doi nu a mai fost niciodata la fel. Maria de Las Mercedes se va considera responsabila pentru moartea celui mai mic fiu al sau si ii va marturisi unei prietene "In acea zi, viata mea s-a oprit"...

Bibliografie: 

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi       

http://popcultureinstitute.blogspot.com/2010/03/pop-history-moment-shooting-of-spains.html

http://www.perfil.com/contenidos/2011/11/26/noticia_0001.html

Alfonso XIII, Regele Spaniei

"... mi-am dat intotdeauna silinta sa servesc Spania, avand drept unica preocupare pe aceea a interesului public, chiar in imprejurarile cele mai grele. Se pot comite erori si, fara indoiala, le-am comis si eu, Dar stiu ca tara noastra s-a aratat mereu indulgenta cu greselile facute fara intentii rele. Sunt regele tuturor spaniolilor si sunt eu insumi spaniol. As putea folosi mijloace energice pentru a-mi mentine prerogrativele regale si a rezista cu succes celor care ma ataca, dar prefer sa ma retrag decat sa provoc un conflict care ar putea opune compatriotii mei unii contra celorlalti, intr-o lume civila fratricida, Nu renunt la nici unul din drepturile mele, ele reprezinta un depozit acumulat de Istorie si de a caror pastrare va trebui intr-o zi sa dau socoteala"

       La 15 ianuarie 1941, regele Alfonso XIII isi transmite drepturile dinastice celui de-al treilea fiu al sau Juan, dandu-i astfel legitimitate regala. Moare o luna mai tarziu, la 28 februarie, strangand in maini crucifixul pe care-l smulsese din camera lui din Palatul Orient, inainte sa plece in exil. Ultimele sale cuvinte au fost adresate fiului sau Juan "Majestate, Spania inainte de toate". 

        Nascut la sase luni dupa moartea tatalui sau, Alfonso este proclamat Rege chiar in ziua nasterii, al treisprezecelea cu acest nume ... aceasta cifra fadica nu-i va ocoli destinul. Treisprezece este si numarul atentatelor de care regele va scapa in mod miraculos in timpul domniei sale. Unul din aceste atentate va avea loc chiar in ziua casatoriei sale cu printesa Victoria-Eugenia de Battenberg.

        Alfonso XIII domneste intr-o perioada critica a istoriei Spaniei. Dupa ce in primul razboi, Spania cunoaste o perioada de prosperitate, dar si cresterea miscarilor socialiste. In 1931, Regele paraseste Spania; nu a abdicat, nici nu a renuntat la tron, ci pur si simplu si-a suspendat temporar functiunile, izgonit de o revolutie de catifea, in care nici un strop de sange spaniol nu a fost varsat. Regele nu vrea sa fie motivul pentru care fratele se intoarce impotriva fratelui. 

          Din exil, Alfonso XIII urmareste cu tristete evenimentele din Spania, luptele inversunate ale razboiului civil, dezvoltarea fascismului si instaurarea dictaturii lui Franco. 

Bibliografie:

* Bricard Isabelle, Dinastiile Domnitoare ale Europei, Editura Vivaldi

Regina Maria-Cristine a Spaniei

        La 6 februarie 1929, in Palatul Regal din Madrid, murea Regina Maria-Cristina, mama regelui Alfonso XIII al Spaniei. Regina s-a nascut Arhiducesa a Austriei, fiind fiica arhiducelui Ferdinand-Karl si a arhiducesei Isabella. Marie-Christine a fost foarte educata, avand foarte bune cunostiinte de filozofie si stiinte economice. In acelasi timp, in centrul educatiei sale era religia, Marie-Christine devenind o catolica convinsa. 
 
        La 29 noiembrie 1879, Arhiducesa Marie-Christine de Austria se casatoreste cu Regele Alfonso XII al Spaniei. Prima sotie a Regelui, Infanta Maria de las Mercedes de Orleans si de Bourbon, murise cu un an inainte si Regele nu a putut fi consolat. Pentru a-si asigura dinastia, Alfonso se casatoreste cu Marie-Christine, dar o insala cu numeroase cantarete de opera. Arhiducesa se indragosteste de sotul ei si este umilita cand legatura Regelui cu Elena Sanz devine publica (mai ales ca din aceasta legatura se nasc si doi copii nelegitimi).

       Regina Maria-Cristina isi indeplineste indatoriile dinastice, dand nastere la doua fiice: Maria de las Mercedes si Maria-Therese. Cand Regele moare ea este insarcinata cu al treilea copil. Maria-Cristina este proclamata Regenta, in timp ce tronul e vacant: daca va fi baiat, acesta va deveni Rege, daca nu Maria de las Mercedes va deveni Regenta. Timp de saisprezece ani, pana cand fiul sau Alfonso va ajunge la majorat, Regina Maria-Cristina va conduce Spania cu tenacitate, seriozitate si abnegatie. In acelasi timp, Regina este o mama devotata care isi educa fiul pentru viitoarele sale obligatii si care il trateaza ca pe un Rege inca de la nastere. Regenta Mariei-Cristina i-a sfarsit la 17 mai 1902. 

            Din ziua in care fiul sau ia fraiele domniei, regina Maria-Cristina se retrage complet din viata publica, dedicandu-se operelor publice si familiei sale. Regina moare in 1929, cu doi ani inainte de exilarea fiului sau din Spania.

Juan, Conte de Barcelona

      Infantele Juan Carlos Teresa Silvestre Alfonso, fiul lui Alfonso XIII si a Victoriei-Eugenia de Battenberg, s-a nascut la 20 ianuarie 1913. Nasul baiatului este Regele Carol I al Romaniei, in onoarea acestuia copilul poarta numele Carlos, pe care il va da mai departe fiului sau, actualul Rege al Spaniei. Principesa Maria a Romaniei  este cea care il reprezinta pe Rege in Spania, mai ales ca sora sa era casatorita cu unul din verisorii regelui. Mai mult Missy si Ena erau amandoua nepoate ale Reginei Victoria.
      
      Juan este singurul baiat "normal" din familie, si creste alaturi de doi frati hemofili - Alfonso si Gonzalo si de al treilea surdo-mut, Jaime. Catre Juan se indreapta sperantele monarhice; sportiv, Infantele va face o cariera in marina, dragostea pentru mare fiind o constanta a vietii sale.

       In 1930, Infantele Juan intra in Scoala navala de la San Fernando de Cadix. Dupa plecarea tatalui sau la Roma, Infantele pleaca in Gibraltar si apoi isi continua educatia la Scoala Navala de la Dartmouth. In Regatul Unit, Infantele isi desavarseste conceptia lui democratica a monarhiei. In timp ce studia la Universitatea din Bruxelles, in 1933, Juan devine print al Asturiilor, dupa renuntarile succesive ale lui Alfonso si Jaime.

       La inceputul anului 1935, la un bal organizat de Victorio-Emmanuel III in onoarea casatoriei surorii sale Beatriz, Juan o cunoaste pe printesa Maria de las Mercedes de Bourbon si Orleans; cei doi se casatoresc cateva luni mai tarziu si se stabilesc la Cannes. La inceperea razboiului civil, printul revine in secret in Spania sub numele de Juan Lopez, pentru a lupta alaturi de nationalisti. Arestat de generalul Mora, el este convins de o scrisoare a lui Franco sa nu participe la razboi "Daca intr-o buna zi, in fruntea Statului s-ar gasi un rege, aceasta nu va putea reveni decat cu titlul de pacificator si nu ar fi decent ca el sa se numere printre invingatori". Pentru Juan, aceasta scrisoare este promisiunea unei restauratii. La 15 ianuarie 1941, Juan devine seful Casei Regale a Spaniei si mostenitorul tronului confiscat de Republica, cand tatal sau Alfonso XIII abdica drepturile sale dinastice. La moartea tatalui sau, Juan ia titlu de conte de Barcelona, unul din titlurile ereditare asociate cu Coroana Spaniei. Luand acest titlu, Juan si-a declarat legitimitatea, fara insa a pretinde titlu de Rege al Spaniei, pe care istoria i-l rapise.

           In 1945, Juan emite Manifestul de la Lausanne, vazut de multi ca sinuciderea politica a contelui de Barcelona. Pentru acest liberal convins, nu exista niciun compromis posibil intre monarhie si franchism. Familia contelui de Barcelona se stabileste la Estorial, unde Granzii de Spania vin pe rand sa se puna in serviciul Regelui Lor. Acesta lucreaza pentru restaurarea monarhiei in Spania, dar dispretul sau fata de Regimul lui Franco fac sa ii scada tot mai mult sansele de a domni.

           Duelul dintre Juan si General va dura zeci de ani; singurul subiect asupra caruia cei doi barbati vor cadea de acord va fi faptul ca Juan-Carlos va trebui educat in Spania. Cu timpul, rivalitatea dintre tata si fiu incepe sa se profileze, culminand cu desemnarea lui Juan Carlos drept mostenitorul lui Franco. Din acest moment, contele de Barcelona devine un distrugator al franchismului ... la moartea lui Franco, Juan-Carlos urca pe tronul Spaniei. Contele de Barcelona va renunta la drepturile sale dinastice doi ani mai tarziu. Juan moare in 1993 si e inhumat la Escorial cu toate onorurile funerare datorate unui Rege.

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi, Bucuresti, 2004

GAUTHIER Guy, Missy, Regina Romaniei, Humanitas, Bucuresti, 2006

GELARDI Julia, Born to rule 

Printesa Maria de las Mercedes, Contesa de Barcelona

          Sotia ducelui de Barcelona, Regele sacrificat si mama Regelui Juan Carlos I al Spaniei, Maria de las Mercedes se stinge la varsta de optzeci si sapte de ani, la 2 ianuarie 2000, in vila ei La Mareta, pe insula Lanzarote. 

     "Regina Maria" pentru partizanii sotului sau, Maria de las Mercedes s-a nascut la 23 decembrie 1910, fiind fiica infantelui Carlos (print al Celor Doua Sicilii) si a printesei Louise de Orleans. Tatal printesei a fost naturalizat spaniol dupa casatoria sa cu Printesa Asturiilor, sora regelui Alfonso XIII. Dupa moartea primei sale sotii, don Carlos s-a casatorit cu fiica Contelui de Paris si a avut o cariera frumoasa in armata spaniola. Maria de las Mercedes si-a petrecut copilaria in Sevillia, inainte de a pleca in exil in 1931.

         Printesa a trait in Paris, unde a urmat cursuri de istoria artei la Luvru. La inceputul anului 1935, Maria il cunoaste pe Juan, conte de Barcelona, al treilea fiu al Regelui Alfonso XIII. Cei doi se casatoresc la 12 octombrie 1935. Dupa ce au locuit in Roma si apoi in Laussane, contele si contesa de Barcelona s-au stabilit la Estorial, in Portugalia. Maria de las Mercedes este alaturi de sotul ei, sustinand cauza monarhiei. In 1948, primul ei nascut, Juan Carlos este trimis sa fie crescut si educat in Spania. Douazeci de ani mai tarziu, Franco il numeste Print al Spaniei si mostenitorul sau. In aceasta perioada Maria este cea care mentine legaturile dintre tata si fiu, sustinandu-si fiul, fara a-si trada sotul.

         Contele si Contesa de Barcelona se intorc in tara lor in 1976, la un an dupa ce Juan-Carlos a urcat pe tronul Spaniei. Un an mai tarziu, in palatul La Zarzuela, Juan renunta la drepturile sale dinastice in favoarea fiului sau, si acesta le permite parintilor sai sa pastreze titlul de Conti de Barcelona - care era asociat suveranului. Catre sfarsitul vietii, Contesa de Barcelona a suferit de o malarie osoasa, care a deformat-o. Ramasa vaduva in 1993, Maria de las Mercedes moare in 2000.

Bibliografie:

* Bricard Isabelle, Dinastiile Domnitoare ale Europei, Editura Vivaldi

Infanta Isabel a Spaniei

               Infanta Isabel, prima fiica a reginei Isabel II a Spaniei, s-a nascut la 20 decembrie 1851, la Palatul Regal din Madrid. Paternitatea acestui copil nu este atribuita regelui consort, Francisco, ci tanarului ofiter Jose Ruiz de Arana, ridicat de regina la rangul de duce de Baena. Nasterea infantei a fost asteptata cu nerabdare de popor deoarece fratele sau mai mare murise imedeiat dupa nastere. In agitata epoca a razboaielor carliste, Isabel a fost declarata mostenitorul mamei sale si i-a fost acordat titlu de printesa de Asturia.

Bibliografie:
Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei  

Maria de la Paz, Printesa a Bavariei

            La 4 decembrie 1946 murea printesa Maria de la Paz a Bavariei. In ultimii ani de viata, printesa a asistat la prabusirea monarhiei spaniole, la luarea puterii de catre Hitler in Germania, si la cel de-al doilea razboi mondial.

           Nascuta infanta a Spaniei, Maria de la Paz era a treia fiica a reginei Isabel II.

         

Regele Alfonso XII al Spaniei

             Alfonso, cel mai mare fiu al reginei Isabel II, s-a nascut la 28 noiembrie 1857. Majoritatea istoricilor sunt de acord ca nu este fiul regelui consort ci rodul unei aventuri amoroase pe care regina Isabel a avut-o cu un ofiterul Antonio Puig. De astfel, poporul l-a numit pe noul infante Puigmoltejo. 

                    Alfonso si-a petrecut copilaria in curtea corupta a mamei sale. Are opt ani cand este nevoit sa plece in exil impreuna cu regina Isabel II. La 25 iunie 1870 devine Alfonso XII, atunci cand mama sa abdica in favoarea lui. Timp de noua ani, Alfonso va trai in exil in Franta, apoi in Anglia unde este primit la scoala militara de la Sandhurst.

                 

             In 1874, generalul Martinez Campos da lovitura de gratie si ia puterea. La 29 decembrie Cortes-ul ii ofera coroana lui Alfonso: "Sire, Majestatea Voastra a fost proclamata ieri rege de catre armata spaniola. Traiasca regele". La Madrid, regele are o primire triumfala, spaniolii sarbatorind intoarcerea Bourbonilor cu tot atata pasiune, cata pusesera pentru a-i izgoni.

                 Domnia regelui Alfonso XII incepe sub auspicii fericite, mai ales ca regele pune capat razboiului si impune adoptarea unei constitutii liberale, dupa modelul celei britanice. Din nefericire, guvernele pe care le numeste se dovedesc neputincioase sa rezolve dificultatile Spaniei. Problema Marocului ingreuneaza relatiile cu Franta. 

                 In ianuarie 1878, Alfonso se casatoreste din dragoste cu verisoara sa primara, printesa Maria de las Mercedes de Orleans si Bourbon. Fericirea lor este de scurta durata, regina moare cinci luni mai tarziu din cauza unui avort spontan agravat de tuberculoza. Regele este disperat, dar pentru a asigura dinastia trebuie sa se gandeasca la o noua casatorie. Aleasa e arhiducesa Marie-Christine de Austria. Arhiducesa se indragosteste de sotul ei, dar Alfonso nu o iubeste si continua sa ii fie infidel. Cei doi au doua fete: Maria de las Mercedes si Maria Theresa. In 1885, regina Marie-Christine este insarcinata cu un al treilea copil cand regele se imbolnaveste de tuberculoza. Alfonso XII se stinge din viata la 25 noiembrie 1885, cu cateva zile inainte de a implini douazeci si opt de ani. Dupa sase luni se naste fiul sau, care va fi proclamat regele Alfonso XIII chiar in ziua nasterii sale. 


Bibliografie:
*Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei   

Regina Sofia a Spaniei

        Regina Sofia a Spaniei s-a nascut la 2 noiembrie 1938, la Atena, fiind cea mai mare fiica a regelui Paul si a sotiei sale, nascute Frederica de Hanovra. Printesa a fost numita in onoarea bunicii paterne, regina Sofia a Greciei. Dupa doi ani s-a nascut fratele Sofiei, viitorul rege Constantin II, iar in 1942 printesa Irene. La declansarea celui de-a doilea razboi mondial, familia regala a Greciei a plecat in exil in Africa. Sofia a a mers la scoala in exil, inainte de a se intoarce acasa in 1946.

          In 1947, regele George II a murit si tatal Sofiei a devenit Regele Greciei. Acesti ani au fost marcati de incertitudine si luptele civile. In aceasta perioada, printesa Sofia a fost la scoala la Schule Schloss Salem, aceeasi scoala unde studiase unchiul sau, viitorul printul Philipp, duce de Edinburgh. La Atena, printesa a studiat muzica si arheologie. 

Regina Isabella a Spaniei

       Maria Isabella Louisa de Bourbon s-a nascut la 10 octombrie 1830, fiind prima fiica a regelui Fernando VII si a celei de-a patra sotii a acestuia (si nepoata), printesa Maria-Cristina de Bourbon, printesa a Celor Doua Sicilii. Fernando VII nu a avut copii din primele trei casatorii, asa ca Isabella si Maria Fernanda erau singurele sale mostenitoare. Maria Cristina l-a convins sa schimbe legea succesiunii si sa promulge legea semi-salica. Prin aceasta lege, Isabella a devenit mostenitoarea tatalui sau, in defavoarea unchiului sau, Infantele Carlos, Duce de Molina. In 1833 Fernando VII moare si Isabella urca pe tron, sub regenta mamei sale.

Letizia, Printesa de Asturia

           La 24 mai 2004, Madridul era in plina sarbatoare. Mostenitorul tronului, Felipe, print de Asturia se casatorea cu Letizia Ortiz. 

Printul Felipe si Printesa Letizia, in ziua nuntii lor

Infanta Maria de las Mercedes, Printesa de Orleans

             Maria de las Mercedes, al saselea copil al infantei Louisa Fernanda a Spaniei si al printului Antoine de Orleans, s-a nascut la 24 iunie, la Palatul Regal din Madrid. Printesa franceza prin tatal sau si infanta spaniola prin mama sa, Maria de las Mercedes a copilarit in palatul San Telmo  din Andalusia. Incercarile ducelui de Montpensier de a o detrona pe cumnata sa l-au facut un oaspete nedorit la curtea din Madrid.

             In 1868, odata cu detronarea reginei Isabel II, Maria de las Mercedes si familia sa au plecat in exil in Franta. Aici infanta l-a cunoscut mai bine pe verisorul sau primar, Alfonso, Print de Asturia. Dupa ce Alfonso a urcat pe tronul Spaniei, a cerut-o in casatorie. Maria de las Mercedes este de o frumusete rapitoare, despre care un deputat care se opusese casatoriei nu s-a putut impiedica sa declare in Cortes "Despre infanta nu pot spune nimic deoarece este un inger si ingerii nu pot fi discutati".

              La 23 ianuarie 1878, regele Alfonso XII se casatoreste cu infanta Maria de las Mercedes. Din pacate fericirea celor doi este de scurta durata. La cinci luni dupa casatorie, Regina Spaniei moare din cauza unui avort spontan agravat de tuberculoza. Alfonso este distrus, dar trebuie sa se recasatoresca pentru a-si indeplini datoria dinastica. In amintirea marii sale iubiri, Alfonso isi va numi prima fiica Maria de las Mercedes. 


Bibliografie:
*Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei   

Infanta Maria de la Paz a Spaniei

              A treia fiica a reginei Isabel II, Maria de la Paz s-a nascut 23 iunie 1862. Nici paternitatea acestui copil nu poate atribuita regelui consort, Francisco de Assisi. Majoritate istoricilor sunt de acord ca tatal infantei este Miguel Tenorio de Castilla. 

Nunta de aur a Regelui si Reginei Spaniei

Printul Juan Carlos al Spaniei si  printesa Sofia a Greciei si Danemarcei

In 14 mai 1962, la Atena avea loc nunta dintre printul Juan Carlos al Spaniei si printesa Sofia a Greciei si Danemarcei. Destinati sa devina Regii Prea Catolici ai Spaniei, cei doi au avut trei ceremonii: cea civila, cea ortodoxa si cea catolica. Casa Regala a Spaniei a anuntat ca avest eveniment nu va fi sarbatorit nici in mod public, nici in privat. Greutatile economice prin care trece Spania in prezent pot fi justificarea neorganizarii unui eveniment public. Pe de alta parte, in ultima vreme ziarele au incalcat intelegerea nescrisa si au inceput sa publice stiri cu privire la infidelitatea Regelui.

Regina Sofia si Regele Juan Carlos I al Spaniei

In momentul casatoriei lor, Juan Carlos si Sofia au facut o alegere rationala si au pus bazele unui parteneriat care a servit Spania ... in timpul domniei sale Juan Carlos a trecut prin numeroase incercari, dar s-a bucurat de sprijinul si intelegerea Reginei, care de multe ori a fost cel mai important sfatuitor al sau ... pe de alta parte, intre ei nu a fost niciodata o mare poveste de dragoste si dupa jumatate de secol aparentele  nu mai sunt pastrate

Infanta Eulalia a Spaniei

"Stralucind de sanatate, de forta, de tinerete, se simte bine ca nu este fructul unei incrucisari regale si ca in vinele ei curge sange plebeu"

                                                                                                                                   - Paul Cambon

        Cea mai mica fiica a reginei Isabel a Spaniei s-a nascut la 12 februarie 1864. Mica printesa a fost numita Maria Eulalia Francisca de Asis Margarita Roberta Isabel Francisca de Paula Cristina Maria de la Piedad. La fel ca in cazul fratilor sai, se presupune ca don Francisco - sotul Isabelei - nu isi poate revendica paternitatea. Majoritatea istoricilor cad de acord ca tatal sau a fost Miguel Tenorio, la fel ca sora sa mai mare Maria de la Paz. 

       In 1868, Eulalia pleaca impreuna cu restul Familiei Regale Spaniole in Franta, unde isi petrece copilaria. Sase ani mai tarziu, fratele sau Alfonso XII urca pe tronul Spaniei. Eulalia ramane in exil impreuna cu mama sa. Cele doua se intorc in patria lor in 1877, dar Madridul le este interzis pentru inca un an.
  
           La 6 martie 1886, Infanta Eulalia a Spaniei se casatoreste cu Antoine d'Orleans si Bourbon, duce de Galliera, fiul intrigantului duce de Montpensier si a matusii sale Infanta Luisa Fernanda. Eularia si Alfonso au avut doi copii: Alfonso si Luis Fernando, dar mariajul lor s-a dezintegrat treptat si s-au despartit in 1900. 

        Eulalia a fost o femeie puternica, cu o vasta cultura si foarte progresista. Cartea sa "Pe firul vietii" va deveni un best-seller, dar publicarea sa va fi interzisa in Spania si Infanta va fi decazuta din calitatea ei. Eulalia isi va revedea tara natala in 1922, dupa impacarea cu Alfonso XIII si ridicarea pedepsei.

Bibliografie:

* Bricard Isabelle, Dinastiile Domnitoare ale Europei, Editura Vivaldi

Antoine, Duce de Montpensier, Infante al Spaniei

     Ducele de Montpensier a murit la 4 februarie 1890, la Madrid. Antoine de Orleans a fost cel mai mic fiu al ultimului Rege al Frantei, Louis Philippe I si al Mariei Amelie a Celor Doua Sicilii. Antoine, cel mai mic dintre copiii cuplului regal, a devenit Alteta Regala in 1830, cand tatal sau a devenit Rege dupa alungarea dinastiei Bourbon. Antoine a facut parte dintr-o familie unita, dar care era foarte constienta de pozitia sa. 

    In septembrie 1846, ducele de Montpensier se casatoreste cu Infanta Maria Louise Fernanda, cea de-a doua fiica a regelui Fernando VII si sora reginei Isabella II a Spaniei. In 1848, Franta e cuprinsa de Revolutie, Louis Philippe I este nevoit sa abdice si Familia Orleans se refugiaza in Anglia. Antoine decide sa plece impreuna cu Louise Fernanda in Spania. Cuplul se stabileste in Sevillia.

      In 1858, Antoine de Orleans este numit de cumnata sa, Isabelle I, mare comandant al Aragonului si capitan general al armatei spaniole. La 10 octombrie 1859, Antoine devine Infante al Spaniei. Foarte ambitios si considerand ca este mult mai indreptatit sa fie Rege decat cumnata sa, Ducele de Montpensier intra in conflict cu Isabella, care il exileaza. In 1868, la declansarea revolutiei generalului Juan Prim y Prats, Infantele Antonio se afla inca odata impotriva cumnatei sale. Ducele spera sa devina fie Print Consort (prin inlocuirea Isabellei cu Louisa Fernanda), fie Regent, dar noul guvern il exileaza si familia Montensier se stabileste in Portugalia. 

       In 1870, Infantele Henri de Bourbon publica un manifest prin care o apara pe Regina si denunta comploturile Ducelui de Montpensie. Antoine il provoaca la duel si il omoara. Cateva luni mai tarziu, cand Cortes-urile aleg un nou rege, si in ciuda comploturilor Ducelui, e ales Amadeo de Aosta. Infantele Antoine este exilat intr-o fortareata militara si exclus din armata pentru ca a refuzat sa ii jure fidelitate Regelui.  
       Dupa trei ani Spania este din nou in revolutie si Amadeo I este fortat sa abdice. Nepotul prin alianta al Ducelui devine rege sub numele de Alfonso XII. In 1875, Regele ii acorda ducelui de Montpensier si familiei sale permisiunea sa se intoarca in Spania. Unul din motivele pentru care le-a permis sa se intoarca este faptul ca Alfonso era indragostit de verisoara sa primara Maria de las Mercedes de Orleans. In ciuda opozitiei guvernului spaniol (care isi dorea o Regina straina), a Isabellei care nu si-a iertat cumnatul pentru comploturile sale, Alfonso si Mercedes se casatoresc. Statul lui Antoine de socru al Regelui este de scurta durata, Mercedes murind la cinci luni de la nunta. Antoine incearca sa il casatoreasca pe Alfonso cu o alta fiica de-a sa, Marie Cristine, dar aceasta moare in 1879. 
          Prin casatoria fiicei sale Marie-Isabelle cu verisorul sau Philippe de Orleans, Antoine este stramosul actualului Conte de Paris, pretendentul la tronul Frantei si a regelui Juan Carlos I al Spaniei