"Sa ne iubim Tara asa cum este si sa ne luptam sa devina asa cum ar trebui sa fie."

- Majestatea Sa Regele Mihai I

Priveşte înapoi cu mânie: 30 decembrie 1947

           un articol aparut azi in cotidianul

Printesa Elisabeta de Wied

"Meseria de suverana nu cere decat trei calitati: frumusete, bunatate, fecunditate"

- Carmen Sylva

             In amiaza zilei de vineri, 29 decembrie 1843, la Neuwied s-a nascut primul copil al printului Hermann de Wied si a printesei Maria de Nassau: o fiica. Dupa nasile sale, regina Elisabeta a Prusiei si Elisabeta Mihailovna, Mare Ducesa a Rusiei si Printesa de Nassau, fetita a fost botezata cu numele de Elisabeta Paulina Otilia Louise.

Bibliografie : 
„Aus Carmen Sylvas Leben“ (Din viaţa Carmen Sylvei) de Natalie von Stackelberg, Heidelberg, 1885. Traducere în româneşte de Silvia I. Zimmermann.

Victor Emmanuel III, Regele Italiei

                    La 28 decembrie 1947, la Alexandria murea regele Victor Emmanuel III al Italiei. Timp de 46 de ani cat Victor Emmanuel a domnit, Regatul Italiei a fost implicat in doua razboaie mondiale. Domnia sa s-a suprapus si cu nasterea, cresterea si doborarea fascismului italian. Asocierea lui Victor Emmanuel cu fascismul a dus la proclamarea republicii italiene.

Printesa Alexandra de Kent

            Printesa Alexandra Elena Elisabeth Olga Christabel de Kent s-a nascut la 25 decembrie 1936, la Londra. Printesa era unica fiica a printului George de Kent si a printesei Marina a Greciei si Danemarcei. Nascuta in ziua de Craciun, printesa a fost numita in onoarea strabunicii paterne, regina Alexandra a Regatului Unit, in onoarea bunicii materne, printesa Elena a Greciei si Danemarcei si in onoarea matusilor materne, contesa Elisabeth de Torring-Jettenbach si printesa Olga a Iugoslaviei. In onoarea zilei in care s-a nascut, printesa a primit numele de Cristabel, la fel ca matusa paterna, Alice, ducesa de Glouchester. Cand printesa avea sase ani, tatal sau a murit intr-un accident de avion.


Bibliografie:
Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei  

Lady Alice Montagu Douglas Scott

                   Alice Christabel Montagu Douglas Scott s-a nascut la 25 decembrie 1901, fiind a treia fiica a lui John Montagu Douglas Scott, Duce de Bucchleuch si Queensberry si a sotiei sale, Lady Margaret Bridgeman. In 1935, lady Alice se casatoreste cu Henry, duce de Gloucester, al treilea fiu al regelui George V si a reginei Mary. 

Bibliografie:
Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei  

Regele George I al Greciei

                 In 1862, dupa detronarea lui Otto I, Grecia era din nou in cautarea unui Rege. Ca si in 1830-1832 au fost fost prevazuti mai multi candidati: ducele de Leuchtenberg, nepotul lui Alexandru II, printul Alfred de Saxa-Coburg si Gotha, fiul reginei Victoria si printul Wilhelm George de Schleswig-Holstein. Primii doi au fost dati la o parte din cauza intelegerii nescrise dintre Marile Puteri de a nu facilita alegerea unui membru a Familiilor Regale asa ca printul danez a devenit regele George I al Greciei.

                Christian Wilhelm Ferdinand Adolf George s-a nascut la 24 decembrie 1845, fiind al doilea fiu al printului Christian de Schleswig-Holstein si al printesei Louise de Hessa-Cassel. Printul a fost numit in onoarea bunicilor sai, printul Ferdinand Wilhelm, Duce de Sxleswig-Holstein si printul Wilhelm de Hessa-Cassel. In 1852, printul Christian a devenit print mostenitor al Danemarcei, dar viata familiei sale nu s-a modificat foarte mult. Educatia primita de Wilhelm si de fratii sai a fost stricta, dar familia era foarte unita. Pentru tot restul vietii sale, Wilhelm va ramane foarte apropiat de surorile sale Alexandra si Dagmar.

              Cariera sa in marina daneza ajunge la final in 1862 cand Marile Puteri hotarasc urcarea sa pe tronul Greciei. Printul Christian, constient de instabilitatea tronului grec, a vrut sa refuze, dar s-a lovit de opozitia regele Frederick VII si de cea a lui Wilhelm. Regele Frederick VII era incantat de onoarea pe care Marile Puteri a facut-o casei sale, in timp ce Wilhelm, al doilea fiu, visa sa urce pe un tron si la optsprezece ani nu vedea spinii din coroana Greciei. 

                  In momentul urcarii pe tron, noul rege a decis sa foloseasca numele de George, mult mai ortodox. El si-a pastrat insa religia luterana. Domnia tanarului rege a inceput sub auspicii fericite. George a avut sprijinul Marii Britanii, unde sora sa Alexandra era casatorita cu Albert Edwar, print de Wales. Marea Britanie a decis sa returneze Greciei insulele Ionice, castigand simpatia grecilor si recunostiinta noii dinastii. 

                Prevenit de exemplul predecesorului sau, George I n-a cautat sa schimbe modul de a fi a noului sau popor. Nerenuntand la atitudinea sa rezervata, foarte scandinava, s-a multimit sa observe desfasurarea evenimentelor. Domnind, fara sa guverneze, el a fost cam distant pentru Grecia. 

               Fin diplomat, stiindu-se prea marcat dinspre Marea Britanie, el a decis sa se casatoreasca cu o Mare Ducesa rusa. In 1867, cand o vizita pe Dagmar, casatorita cu tareveciul Alexandru Alexandrovici, George o cunoaste pe Marea Ducesa Olga Constantinova. Unirea unui monarh grec de confesiune luterana cu o printesa ortodoxa rusa a fost o excelenta intitiativa, nu numai pentru ca il multumea pe tar, dar si pentru ca permitea transformarea totala a unei dinstii straine intr-o dinastie nationala prin adoptarea religiei practicate de majoritatea poporului grec. Cuplul regal a avut sapte copii: Constantin, George, Alexandra, Nicolae, Maria, Andrei si Christof.

Bibliografie

Guy Gauthier, Acvile si Lei. O istorie a monarhiilor balcanice

Printesa Elisabeta a Bavariei

            Printesa Elisabeth Amalie Eugenie de Bavaria s-a nascut la 24 decembrie 1837, fiind a doua fiica a ducelui Maximilian al Bavariei si a printesei Ludovika a Bavariei. Inca din copilarie, printesa a fost cunoscuta sub numele de Sissy.

Regina Silvia a Suediei

               La 19 iunie 1976, la Stockholm avea loc o casatorie ce parea a fi scoasa din cartile de povesti: Silvia Sommerlath, o femeie fara rang nobiliar devenea sotia regelui Carl XVI Gustaf al Suediei. Povestea de dragoste dintre cei doi a inceput in urma cu patru ani, dar regele Gustaf VI Adolf era impotriva casatoriei dintre mostenitorul tronului si o femeie de rand, condiderand ca ar distruge monarhia. Departe de asta, casatoria dintre cei doi a avut un efect benefic asupra coroanei suedeze, iar astazi regina Silvia este unul din cei mai populari membri ai familiei regale.

Tarul Alexandru I al Rusiei

       "Desi avea trasaturi regulate si delicate si un ten stralucitor si proaspat, frumusetea lui fizica era la prima vedere mai putin impresionanta decat aerul de amabilitate blanda care cucerea orice inima si inspira increderea in orice clipa. Silueta lui inalta, nobila si maiestuoasa, care se inclina adesea ca in poza statuilor antice, ameninta deja sa devina indesata, dar proportiile erau perfecte ... "

- Contesa Tiesehausen

              Alexandru, primul copil al Marelui Duce Paul Petrovici si a printesei Sophia Dorothea de Wurttemberg, s-a nascut la 12/23 decembrie 1777. Alexandru Pavlovici a fost crescut de bunica sa, tarina Ecaterina II, care l-a alintat. Marele Duce isi vedea parintii foarte rar: un tata capricios si o mama care il diviniza. Ecaterina l-a angajate pe elvetianul Le Harpe, republican convins care i-a insuflat lui Alexandru credinata in atotputernicia legii si ura fata de despotism. Cu timpul, Alexandru a iesit de sub tutela Ecaterinei si a inceput sa admire disciplina militarea de la resedinta tatalui sau de la Gatcina. 

            Marele Duce Alexandru era un baiat frumos, admirat de femeile de la curte. Cand a avut paisprezece ani, Ecaterina a decis sa il insoare. Aleasa a fost fiica printului mostenitor de Baden, Louise. Devenita Elisabeta Alexeievna in religia ortodoxa, ea s-a casatorit cu Alexandru la 9 octombrie 1793. Chiar daca Elisabeta Alexeivna s-a indragostit de sotul ei, Alexandru a neglijat-o si in curand amandoi au inceput sa aiba aventuri. 

               In 1796 Ecaterina moare si Paul Petrovici devine Tarul Rusilor. La inceput Alexandru este foarte increzator in domnia tatalui sau, dar cu timpul si-a pierdut speranta "Cand tatal meu a ajuns suveran, a vrut sa reformeze totul. Inceputul domniei lui a fost promitator, dar asteptarile nu s-au adeverit. Totul a fost rasturnat cu capul in jos ... A stiut ca uneori m-a dus gandul sa plec din tara ... Starea jalnica de acum a patriei mele m-a facut sa-mi schimb ideile. Daca voi ajunge vreodata sa conduc tara, va fi mai bine pentru mine sa nu ma exilez de bunavoie ci sa ma dedic misiunii de a-i aduce libertatea si de a impiedica ca ea sa devina pe viitor o jucarie in mainile unui nebun." Alexandru a fost abordat de complotistii care planuiau detonarea lui Paul I. El a fost de acord sa urce pe tron, cu conditia ca tatal sau sa nu fie ranit.  

            Asasinarea lui Paul l-a facut sa se simta coplesit de remuscari si de vinovatie, iar masurile liberale instituite in saptamanile care au urmat au fost motivate de teama de ucigasii tatalui sau. Pana in iunie, insa, Alexandru s-a simtit suficient de sigur pe loialitatea amatei si a decis revenirea la politica tatalui sau. 

               Primii ani ai domniei lui Alexandru a fost dominati de impunerea unor reforme, dar nu au provocat schimbari majore in societatea rusa. In 1802, tarul acorda senatului dreptul a a respinge acele legi pe care le considera nepotrivite. Un an mai tarziu, cand acest drept e exercitat, tarul il limiteaza. In 1803, un decret urmareste crearea unei scoli parohiale in fiecare sat, oferind scolarizare gratuita tuturor, inclusiv serbilor. In practica foarte putini serbi si-au trimis copiii la scoala. 

                 Pe plan extern, domnia tarului Alexandru I a fost dominata de luptele cu Napoleon. In 1802,  Alexandru incheie un tratat de pace cu Franta. Pacea europeana a fost de scurta durata, deoarece in mai 1803, Franta intra in razboi cu Anglia. Incercarile lui Alexandru de a arbita acest conflict au fost respinse de conducatorul francez. Incoronarea lui Napoleon ca imparat in 1804 l-a convins pe Alexandru ca nu poate exista o coabitarea pasnica cu Franta. In 1805, Rusia condusa de Alexandru se alatura Austriei si Angliei in ce de-a Treia Coalitie impotriva Frantei. Campania condusa de Alexandru s-a sfarsit cu o mare infrangere pentru Rusia, in mare parte pentru ca tarul a desocotit sfatul experimentatului sau comandant Mihail Kutuzov. 

                  A Patra Coalitie, formata in 1806 s-a finalizat cu infrangerea Prusiei. In acelasi timp, atragerea Turciei in razboi de catre Franta a pus capat dorintei lui Alexandru de a continua razboiului. Rusia nu era pregatita sa lupte pe doua fronturi si a fost nevoita sa renunte la insulele din Marea Ionica si sa-si retraga trupele din Moldova si Tara Romneasca. In 1808, Napoleon a acceptat pretentiile Rusiei la cele doua tari romanesti in schimbul sprijinului rus la eventualitatea unui razboi intre Franta si Austria. Alianta lui Alexandru cu Napoleon nu a fost populara in randul conservatorilor rusi. Mai mult ca urmare a acestei aliante Rusia a fost nevoita sa intrerupa legaturile comerciale cu Anglia, ceea ce a avut un efect puternic negativ asupra economiei ruse. 

               In mai 1812, Alexandru inchei pacea cu turcii si Rusia se retrage din cele doua tari romanesti, dar pastreaza o mare parte din Basarabia. O luna mai tarziu, Napoleon patrunde in teritoriul rus. Armata rusa era depasita numeric, asa ca Kutuzov a decis evitarea luptei. La 2/14 septembrie, imparatul francez intra in Moscova, care a fost abandonata de general in ciudat dezacordului manifestat de Alexandru. In final Napoleon a parasit Rusia cu un numar mic de soldati din armata lui. 

               Dupa acest razboi, tarul rus a devenit convins ca era de datoria lui sa il rastoarene pe Napoleon si sa reinstaureze ordinea in Europa. In 1813 el a creat a Cincea Coalitie cu Austria si Prusia. Preluanda conducerea armatei, Alexandru a dat dovada de un mare eroism la batalia de la Leipzig.  Apogeul campaniei lui Alexandru a fost intrarea in Paris in fruntea armatei sale. Dupa abdicarea lui Napoleon, Alexandru a devenit "Salvatorul Europei". La Congresul de la Viena, el a trebui sa accepte crearea unui regat polonez sub un rege Romanov si nu recreerea Poloniei. Ultimul act de maretie a lui Alexandru pe scena internationala a fost incheierea Sfintei Aliante. 

               Alexandru I a murit in 1826 la Taganrog. Ramasitele lui au fost aduse si ingropate la St. Petersburg. Faptul ca trupul tarului nu a fost expus inainte de inmormantare a alimentat mitul popular ca nu ar fi murit, cu ar fi renuntat la tron ca sa devina un sfant ratacitor.

Bibliografie:
*David Warnes, Cronica tarilor Rusi
* Gudrun Ziegler, Secretele Romanovilor  

Printul George al Regatului Unit

                   Printul George Edward Alexander Edmund al Regatului Unit s-a nascut la 20 decembrie 1902, fiind al patrulea fiu si al cincilea copil al lui George, Print de Wales (viitorul George V) si a sotiei sale, printesa Mary de Teck. Printul a fost numit in onoarea tatalui sau, a bunicului patern, regele Edward VII si a bunicii paterne, regina Alexandra.

                   Copilul favorit al parintilor sai a fost printesa Mary, iar relatiile dintre George si parintii sai au fost mai degraba de teama, decat de afectiune. 


Bibliografie:
Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei  

Infanta Isabel a Spaniei

               Infanta Isabel, prima fiica a reginei Isabel II a Spaniei, s-a nascut la 20 decembrie 1851, la Palatul Regal din Madrid. Paternitatea acestui copil nu este atribuita regelui consort, Francisco, ci tanarului ofiter Jose Ruiz de Arana, ridicat de regina la rangul de duce de Baena. Nasterea infantei a fost asteptata cu nerabdare de popor deoarece fratele sau mai mare murise imedeiat dupa nastere. In agitata epoca a razboaielor carliste, Isabel a fost declarata mostenitorul mamei sale si i-a fost acordat titlu de printesa de Asturia.

Bibliografie:
Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei  

Arhiducele Franz Ferdinand al Austro-Ungariei

               Moartea Arhiducelui Franz Ferdinand al Austro-Ungariei a transformat pentru totdeauna vechiul continent. Franz Ferdinand a devenit mostenitorul unchiului sau, imparatul Franz Josef in 1889, dupa sinuciderea Arhiducelui Rudolf. In 1914,  dupa asasinarea lui Franz Ferdinandla Sarajev, Austria - care nu il iubea - s-a simtit datoare sa il razbune. 

                       Arhiducele Franz Josef s-a nascut la 18 decembrie 1863 la Graz, in Austria, fiind cel mai mare fiu al arhiducelui Karl Ludwing si a celei de-a doua sotii a acestuia, printesa Maria Annunciata a celor Doua Sicilii.

Leopold II, Regele Belgienilor

"Indiferenta, multimea nu manifesta nici un regret. Presa mondiala de dreapta deplangea disparitia unui mare barbat de sta, cea de stanga se bucura de sfarsitul unui rege capitalist"

- Regina Maria-Jose a Italiei

       In zorii zilei de 17 decembrie 1909, regele Leopold II al Belgiei moare din cauza unei embolii la varsta de saptezeci si patru de ani, dupa o domnie de patruzeci si patru de ani. Leopold va intra in istorie drept Africanul, regele care a schimbat destinul tarii sale prin achizitionarea Congolui. Dupa ce si-a dat seama ca din cauza pozitiei geografice si a neutralitatii sale, Belgia nu poate sa se intinda in Europa, Leopold si-a indreptat atentia spre una din cele mai bogate regiuni din Africa. Mai mult, el a reusit sa o cucereasca fara expeditii si cu ajutorul casetei personale. In 1890, Regele isi schimba testamentul, lasand mostenire Congo "patriei sale mult iubite".

Alexandru I al Iugoslaviei

Alexander I al Iugoslaviei s-a nascut in 16 decembrie 1888 in Muntenegru, fiind fiul lui Petru I al Serbiei si al Zorkai, cea mai mare dintre fiicele printului Nicolae al Muntenegrului. Alexandru si-a petrecut copilaria la curtea bunicului sau, tatal sau fiind alungat din Serbia condusa de dinastia Obrenovic. Dupa moartea sotiei sale, Petru se muta cu cei trei copii: George, Elena si Alexandru la Geneva.

 In 1903, Regele Alexandru si Regina Draga au fost asasinati la Belgrad si tatal lui Alexandru a devenit Regele Petru I al Serbiei. In timp ce Alexandru studia in Corpurile de Paji din Sant Petesburg, el a trebuit sa plece inapoi acasa deoarece fratele sau mai mare isi omorase servitorul si a renuntat la tron: Alexandru devine Printul Mostenitor al Serbiei. In urmatorii ani, printul va fi mereu alaturi de tatat si Regele sau, dovedindu-si vitejia pe campul de lupta, atat in Razboiaele Balcanice, cat si in timpul Marelui Razboi. Cand Serbia a fost atacata de Austro-Ungaria, Regentul Alexandru a lansat un apel catre armata "Soldati nu exista pe lume datorie mai sfanta decat cea de a-ti apara caminul, batranii si pe cei slabi. Sperand asadar, in darul providential si in dreptul nostru, sa pornim inainte, convinsi ca vom dobandi victoria, care ne va impodobi steagurile cu noi lauri."  Victorios in razboi, Alexandru trebuie sa apere in timpul negocierilor de pace de la Paris drepturile tarii sale.

Alexandru a pus bazele Regatului Sirbilor, Croatilor si Slovacilor. In calitatea sa de Regent in numele tatalui sau, Petru I, Printul Mostenitor a incercat sa consolideze noul Regat. Din pacate a avut de trecut peste multe dificultati. 

In august 1921, Alexandru se afla la Paris, cand s-a imbolnavit grav. Inca imobilizat, el a primit vestea mortii tatalui sau. Cand a putut in sfarsit sa se intoarca acasa, el s-a grabit sa ajunga la mormantul tatalui sau. La Paris, Alexandru a cunoscut-o pe Regina Romaniei, care l-a invitat sa petreca Craciunul din anul 1921, la Peles.  Aici el s-a logodit cu cea de-a doua fiica a reginei, Maria. 

Regele si Regina Iugoslaviei au avut trei copii: Petru, Tomislav si Andrei

Regele Leopold I al Belgiei

      Leopold Georg Christian Friedrich de Saxa-Coburg-Saalfeld s-a nascut la 16 decembrie 1790, fiind cel mai mic fiu al lui Francis, duce de Saxa-Coburg-Saalfeld si a contesei Augusta de Reuss-Edersdorf. Print german, naturalizat englez, Leopold este ales in 1830 regele belgienilor, fondand o dinastie care conduce si azi aceasta tara.

 

Regele Ferdinand II al Portugaliei

                       Regele Ferdinand II al Portugaliei a murit la 15 decembrie 1885. Rege al consort al Mariei II da Gloria, tata al regilor Pedro V si Luis I si a Antoniei, Printesa de Hohenzollern-Sigmariengen.

Marea Ducesa Maria Georgievna

           La 14 decembrie 1940 murea Marea Ducesa Maria Georgievna.

Regele George VI al Regatului Unit

           La 14 decembrie 1895, aniversarea mortii Printului Consort si a fiicei sale, Alice, Ducesa de Hessa si Rin, s-a nascut al doilea fiu al ducelui si ducesei de York (viitorii George V si Mary). Bunicul noului nascut, printul de Wales (viitorul Edward VII) se temea de reactia pe care mama sa o va avea cand va primi vestea, asa ca si-a sfatuit fiul sa isi numeasca copilul Albert, in onoarea strabunicului disparut in aceasta zi. Copilul a fost numit Albert Frederick Arthur George, dar va intra in istorie sub numele de George VI, regele improbabil care a salvat monarhia engleza.

Printesa Alice, Mare Ducesa de Hesse

           "Cei mai umili oameni au gasit un sprijin in Printesa care a fost model de fiica, sora, sotie si mama ... "

           In noiembrie 1878, familia marelui duce de Hesse s-a imbolnavit de difterie. Singurele care nu s-au molipsit au fost Marea Ducesa Alice si printesa Elisabeta. Ella a fost trimisa la palatul bunicii paterne, iar Alice a ramas sa aiba grija de ceilalti copii si de sotul ei. La 15 noiembrie, starea Mariei, cea mai mica fiica a cuplului ducal, s-a agravat si a murit dupa cateva ore. Marea Ducesa ii va scrie mamei sale "durerea este dincolo de cuvinte". Pentru urmatoarele saptamani, Alice va tine secreta vestea mortii fiicei sale. La inceputul lui decembrie, cand starea lui Ernest incepe sa se amelioreze ii va da cumplita veste. In fata lacrimilor unicului sau fiu, Alice isi incalca regula de a nu avea contact cu bolnavii si il imbratisaza. La 14 noiembrie, aniversarea mortii tatalui sau, starea lui Alice se agraveaza de la difteria molipsita de la Ernest. Ultimele sale cuvinte au fost dear Papa ... Moartea Marii Ducese de Hesse a avut un efect profund atat asupra marelui ducat, cat si asupra Angliei. Marele Duce Louis IV de Hessa a fost nevoit sa isi creasca singur cei cinci copii. Marele Duce s-a bucurat de ajutorul formidabilei sale soacre, regina Victoria, care a decretat ca nepotii sai vor petrece o parte a anului alaturi de ea, in Anglia, si ca printesa Helena va ramane cateva luni in Hessa. Poate cei mai afectati de moartea lui Alice au fost Alix si Ernest, mezinii familiei. Dupa pierderea mamei sale, Alix se va retrage in sine si se va increde doar intr-un numar redus de oameni, ceea ce va avea efecte dezastroase pentru familia sa si pentru Rusia. Ernest s-a invinovatit pentru moartea mamei sale. 

                Marea Ducesa de Hessa s-a nascut in 1843, fiind al treilea copil si a doua fiica a reginei Victoria si a printului Albert de Saxa-Coburg si Gotha. Alice a fost foarte apropiata de fratii sai mai mari. Victoria si Alice, cele mai fiice ale cuplului regal, erau la fel de inteligente ca si tatal lor, avand cu acesta o relatie foarte stransa. Alice a fost si sora preferata a lui Bertie, care se simtea complexat de Vicky si gasea in sora sa mai mica un aliat de nadejde. 

Printul Consort Albert al Regatului Unit

           La 14 decembrie 1861, la Castelul Windsor murea Albert, printul consort al Regatului Unit. Alaturi de el era Regina si cinci dintre cei noua copii ai cuplului. Moartea Printului Consort a avut un impact puternic atat asupra familiei regale, cat si a tarii.

Printesa Marina a Greciei si Danemarcei

                  Printesa Marina a Greciei si Danemarcei s-a nascut la 30 noiembrie/ 13 decembrie 1906 la Atena, in timpul domniei bunicului sau, regele George I. Marina era cea mai mica fiica a printului Nicolae al Greciei si Danemarcei si a marii ducese Elena Vladimirovna a Rusiei. Printesa a fost botezata la sfarsitul anului, avandu-i drept nasi pe regele George I (bunicul patern), regele Edward VII al Angliei (unchiul patern), Mary, printesa de Wales (matusa paterna), printul Andrei al Greciei si Danemarcei (unchiul patern), marele duce Boris Vladimirovici (unchiul matern) si printesa Victoria Melita de Saxa-Coburg si Gotha (matusa materna.

Wilhelm I, Regele Tarilor de Jos

                 La 12 decembrie 1843 murea primul rege al Tarilor de Jos, Wilhelm I.

Lady Mary Victoria Douglas-Hamilton

           La 11 decembrie 1850, la Lanarkhire s-a nascut al treilea copil, o fiica al ducelui de Hamilton, William Alexander si a printesei Marie Amelie de Baden. Mary a copilarit in Anglia, impreuna cu fratii sai: William si Charles.

Imparateasa Maria Leopoldina a Braziliei

               In decembrie 1826 imparateasa Maria Leopoldina a Braziliei era insarcinata un cel de-al optulea copil. La 11 decembrie Imparateasa a pierdut copilul si a murit in aceeasi zi.

Leopold I, Regele Belgienilor

              La 10 decembrie 1865, la Laeken murea primul rege al belgienilor, Leopold I. Nascut print de Saxa-Coburg si Gotha, Leopold a devenit Rege la 21 iulie 1830, dupa ce a fost ales de Congres cu 152 voturi din 196. 

           In 1831, pentru a asigura continuitatea noii dinastii, Leopold I se casatoreste cu printesa Louise-Marie de Orleans, fiica cea mai mare a regelui Louis-Philippe.

Printesa Victoria, Ducesa de Nemours

                Printesa Victoria, ducesa de Nemours murea la 10 decembrie 1857. Moartea sa l-a afectat puternic pe sotul sau, ducele de Nemous care i-a supravietuit pentru inca patru decenii.

Eitel Friedrich. Print al Prusiei

              Printul Eitel Friedrich al Prusiei a murit la 8 decembrie 1942, la Potsdam. Printul a murit in timpul unei batalii cu britanicii, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Oskar II, Regele Suediei

              La 8 decembrie 1907 murea regele Oskar II al Suediei.

Regele Wilhelm II al Tarilor de Jos

                  La 6 decembrie 1792, in Haga se nastea Wilhelm Frederick George Lodewijk, cel mai mare fiu al regelui Wilhelm I al Tarilor de Jos si a printesei Wilhelmina de Prusia.

Marea Ducesa Augusta de Mecklenburg-Strelitz

                  La 5 decembrie 1916 murea Augusta, Marea Ducesa de Mecklenburg-Strelitz. Nascuta printesa a Regatului Unit, Augusta era cea mai mare fiica a printului Adolphus, duce de Cambrige si a printesei Augusta de Hessa-Cassel.

Maria de la Paz, Printesa a Bavariei

            La 4 decembrie 1946 murea printesa Maria de la Paz a Bavariei. In ultimii ani de viata, printesa a asistat la prabusirea monarhiei spaniole, la luarea puterii de catre Hitler in Germania, si la cel de-al doilea razboi mondial.

           Nascuta infanta a Spaniei, Maria de la Paz era a treia fiica a reginei Isabel II.

         

Marele Duce Mihai Alexandrovici

                     La 22 noiembrie/ 4 decembrie 1878 s-a nascut marele duce Mihai Alexandrovici, al treilea fiu al tarului Alexandru III si a tarinei Maria Feodorovna, nascuta printesa Dagmar a Danemarcei.

Printesa Victoria a Regatului Unit

                 Printesa Victoria a Regatului Unit murea la 3 decembrie 1935. Moartea sa l-a afectat puternic pe fratele sau, regele George V, care a murit o luna mai tarziu.

Printesa Louise, Ducesa de Argyll

           La 3 decembrie 1939 murea printesa Louise, ducesa de Argyll. Printesa avea 91 de ani si a trait in timpul domniei a cinci monarhi englezi: mama sa regina Victoria, fratele sau regele Edward VII, nepotul sau regele George V si stranepotii sai regele Edward VIII si regele George VI.

Regina Adelaide a Regatului Unit si a Hanovrei

                 Adelaide, Regina Vaduva a Regatului Unit si a Hanovrei a murit la 2 decembrie 1849, in timpul domniei nepoatei sale Victoria.

Imparatul Pedro II al Braziliei

                  Pedro de Alcantara Joao Carlos Leopoldo,  al saptelea copil al imparatului Pedro I al Braziliei si a arhiducesei Maria Leopoldina a Austriei s-a nascut la 2 decembrie 1825. Fiind singurul baiat al Imparatului, Pedro a fost declarat mostenitorul tronului imperial al Braziliei. La cateva zile dupa ce Pedro a implinit un an, mama sa a murit. Imparatul Pedro I s-a recasatorit cu printesa Amelie de Leuchtenberg, care a reusit sa castige dragostea lui Pedro si a surorilor sale.

Printul Bernhard al Tarilor de Jos

             La 1 decembrie 2004 murea printul Bernhard al Tarilor de Jos, sotul reginei Juliana si tatal actualei regina Beatrix a Tarilor de Jos. Chiar daca printul a avut o viata controversata, el este popular in randul olandezilor, datorita performantelor sale de pilot combatant, a activitatilor sale ca ajutor al reginei Wilhelmina in timpul celui de-a doilea razboi mondial, a muncii sale din timpul reconstructiei si pentru diferitele sale proiecte caritabile.

               ^{Bernhard s-a nascut in Germania, fiind nepotul ultimului print domnitor de Lippe. Dupa ce a terminat studiile de drept in 1936, printul Bernhard se inscrie in partidul nazist si intr-un club de aeronautica (o scoala de pilotaj pentru viitorii aviatori din Luftwaffe, intrucat in urma infrangerii din primul razboi mondial, Germania nu avea dreptul sa aiba o armata a aerului). Dupa un accident, Bernhard devine director la firma germana de produse chimice IG Farbenindustrie, care are sediu la Paris. In aceeasi perioada, la Jocurile Olimpice din 1936, printul Bernhard o cunoaste pe printesa mostenitore Juliana a Tarilor de Jos.} 

Printesa Alexandra a Danemarcei

                 Printesa Alexandra Caroline Marie Charlotte Louise Julia de Schleswig-Holstein s-a nascut la 1 decembrie 1844, in Palatul Galben din Copenhaga. Cunoscuta in familie drept Alix, printesa era cea mai mare fiica a printului Christian de Schleswig-Holstein si a printesei Louise de Hessa-Cassel. Printesa era foarte apropiata de sora sa mai mica, printesa Dagmar, impartind o camera cu aceasta. Familia printului Christian nu era foarte bogata, traind din slujba din armata a printului. Finantele familiei nu s-au schimbat nici dupa ce printul Christian a devenit mostenitorul tronului Danemarcei.

Moartea tarului Alexandru I al Rusiei

                        La 19 noiembrie / 1 decembrie 1825 murea tarul Alexandru I al Rusiei. Viata si personalitatea lui Alexandru a fost caracterizata de contradictii. Cei care l-au cunoscut au fost fermecati, uimiti si exasperati de el, iar istoricii au incercat sa explice discrepanta dintre sentimentele liberale din tinerete si conservatorismul represiv din ultimii ani ai vietii lui. Unii au pus aceasta schimbare pe seama crizei lui religioase. Altii au sustinut ideea ca idealismul sau din tinerete era izvorat din dorinta de a fi la moda. Desi multi din contemporanii lui Alexandru l-au considerat ipocrit si inconsecvent, exista o nota comuna a intregii sale domnii: tarul a fost un aparator consecvent al prerogativelor imperiale. 

Bibliografie:
*David Warnes, Cronica tarilor Rusi
* Gudrun Ziegler, Secretele Romanovilor  

Regina Mama Elena a Romaniei

“Lumea uită, dar eu nu pot să uit că era nepoata împăratului Frederick al Germaniei, că tatăl ei era rege, că trei dintre fraţii ei eu fost regi, l-a avut soţ pe tatăl meu, regele Carol al II-lea. A fost mama mea. Despre câte femei se poate spune acelaşi lucru? Eu nu ştiu o altă persoană legată în felul acesta de monarhie.”

- Regele Mihai I

"Regina Elena a fost ghidul meu spiritual, mentorul meu, steaua calauzitoare. E m-a invatat multe depre viata, mi-a deschis ochii catre tot ce este frumos si bun pe lume"

- Principesa Margareta 

Carol îşi încheie la 17 septembrie 1920 călatoria făcută pentru a o uita pe Zizi, dar nu s-a întors imediat în ţară, ci a rămas în Elveţia unde, prin grija reginei Maria, se afla principesa Elena, fiica regelui Constantin al Greciei. Căsătoria s-a oficiat la 10 martie 1921, iar la 23 octombrie s-a născut Mihai.¹¹⁰ Naşterea a avut loc prematur la Foişor, au fost complicaţii şi un timp s-a crezut ca mama şi copilul vor scăpa cu viaţă.¹¹¹ Familia regală era încântată că succesiunea la tron fusese asigurată prin naşterea unui băiat şi s-a luat hotărârea să fie botezat Mihai, după numele celui mai mare erou din istoria României.¹¹² Principesa Elena nu se putea acomoda cu stilul soţului ei. Constantin Argetoianu scria: “Intimele principesei Elena lăsau să se înţeleagă că motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei soţ era brutalitatea cu care o supunea, zi şi noapte, în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, datoriilor ei conjugale.”¹¹³ Când Carol începe să se întâlnească cu Elena Lupescu, principesa moştenitoare pare uşurată. Se ocupa îndeaproape de creşterea lui Mihai. Fire liniştită şi fără veleităţi, nu întrăznea şi nu intervenea pentru a-şi tempera soţul. De astfel, căpătase convingerea că orice intervenţie ar fi fost zadarnică. Pierdere de timp din partea ei. Toate speranţele îi erau legate de fiul ei. Lângă el îşi găsise şi ea un rost.¹¹⁴

Fuga prinţului moştenitor Carol a produs un şoc cât se poate de neplăcut întregii ţări, întrucât, fiind prinţ, îşi renegase patria, sfidând atât autoritatea Casei Regale, cât şi respectul pe care i-l purta poporul, iar ca bărbat, se purtase urât cu soţia şi copilul său.¹¹⁵

Conform acctului de decădere din drepturi de la 4 ianuarie 1926, succesorul lui Ferdinand I a fost prinţul Mihai. Proclamat rege la 20 iulie 1927, abandonat de tată, dar susţinut de două femei curajoase: mama, prinţesa Elena, şi bunica, văduva regină Maria, a fost asistat de un consiliu de regenţa pe toată durata minoratului.¹¹⁶ Mamă de rege, fără să fi fost ea însăşi regina, Elena cere anularea casătoriei cu principele Carol.

La întoarcerea lui Carol, Iorga şi-a exprimat convingerea că naţiunea ar primi cu bucurie împăcare cuplului regal. Răspunsul lui Carol a fost mai mult decât evazi. Prinţul Nicolae s-a straduit s-o apropie din nou pe prinşesa Elena de Carol.¹¹⁷ Carol însă, refuzase să semneze decretul prin care ei i se conferea rangul şi titlul de Regină. I s-a spus că el scosese stiloul din buzunar şi tăiase personal cuvântul “Regină”, iar apoi, sfătuit de unii simpatizanţi, care considerau că aşa ceva nu va fi pe placul poporului, a aprobat restul, adică “Maiestatea Sa, Elena”. Dar Elena a obiectat că “Maiestatea Sa” “era numai un început de titlu, fără de care formula de adresare nu avea nici o semnificaţie. Era ca şi cum s-ar fi vorbit de Maiestatea Sa, Masa, ori Maiestatea Sa, Lampa. Dându-mi seama că titlul era bătaie de joc, nu am permis nimănui să-l folosească în prezenţa mea, nici măcar în casă. Am preferat să rămân Prinţesa-mamă.”¹¹⁸

            În cele din urmă, separarea celor doi a rămas definitivă. În virtutea aranjamentului secret din 17 februarie 1930, regele asigura fostei sale soţii o pensie anulă de 7200000 lei şi încă 30000000 de lei pentru cumpărarea unui imobil la Florenţa. La rândul ei, fosta soţie promitea să renunţe la orice activitate de defăimare a regelui. Principesa Elena va reveni în ţară în timpul celei de-a doua domnie a regelui Mihai I. Încetează din viaţa în oraşul Lausanne.¹¹⁹

          

Regina Elena a Italiei

             Regina Elena a Italiei murea la 28 noiembrie 1952, la Alexandria, la cinci ani dupa moartea sotului sau, regele Victor-Emmanuel III.

Wilhelmina, Regina Tarilor de Jos

               La 28 noiembrie 1962 se stinge din viata regina Wilhelmina a Tarilor de Jos. Ramasa in istorie drept Regina de Otel,  Wilhelmina a dominat viata politica a tarii ei pentru mai mult de jumatate de secol. Cu toate calitatile sale de necontestat, dispretul pentru regimul parlamentar, vointa sa de otel, dar si circumstantele domniei sale care nu e lipsita de duritate au lasat imaginea unei suverane mult respectate si admirate, dar nu iubite cu adevarat.

Bibliografie:
*Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei     

Regele Alfonso XII al Spaniei

             Alfonso, cel mai mare fiu al reginei Isabel II, s-a nascut la 28 noiembrie 1857. Majoritatea istoricilor sunt de acord ca nu este fiul regelui consort ci rodul unei aventuri amoroase pe care regina Isabel a avut-o cu un ofiterul Antonio Puig. De astfel, poporul l-a numit pe noul infante Puigmoltejo. 

                    Alfonso si-a petrecut copilaria in curtea corupta a mamei sale. Are opt ani cand este nevoit sa plece in exil impreuna cu regina Isabel II. La 25 iunie 1870 devine Alfonso XII, atunci cand mama sa abdica in favoarea lui. Timp de noua ani, Alfonso va trai in exil in Franta, apoi in Anglia unde este primit la scoala militara de la Sandhurst.

                 

             In 1874, generalul Martinez Campos da lovitura de gratie si ia puterea. La 29 decembrie Cortes-ul ii ofera coroana lui Alfonso: "Sire, Majestatea Voastra a fost proclamata ieri rege de catre armata spaniola. Traiasca regele". La Madrid, regele are o primire triumfala, spaniolii sarbatorind intoarcerea Bourbonilor cu tot atata pasiune, cata pusesera pentru a-i izgoni.

                 Domnia regelui Alfonso XII incepe sub auspicii fericite, mai ales ca regele pune capat razboiului si impune adoptarea unei constitutii liberale, dupa modelul celei britanice. Din nefericire, guvernele pe care le numeste se dovedesc neputincioase sa rezolve dificultatile Spaniei. Problema Marocului ingreuneaza relatiile cu Franta. 

                 In ianuarie 1878, Alfonso se casatoreste din dragoste cu verisoara sa primara, printesa Maria de las Mercedes de Orleans si Bourbon. Fericirea lor este de scurta durata, regina moare cinci luni mai tarziu din cauza unui avort spontan agravat de tuberculoza. Regele este disperat, dar pentru a asigura dinastia trebuie sa se gandeasca la o noua casatorie. Aleasa e arhiducesa Marie-Christine de Austria. Arhiducesa se indragosteste de sotul ei, dar Alfonso nu o iubeste si continua sa ii fie infidel. Cei doi au doua fete: Maria de las Mercedes si Maria Theresa. In 1885, regina Marie-Christine este insarcinata cu un al treilea copil cand regele se imbolnaveste de tuberculoza. Alfonso XII se stinge din viata la 25 noiembrie 1885, cu cateva zile inainte de a implini douazeci si opt de ani. Dupa sase luni se naste fiul sau, care va fi proclamat regele Alfonso XIII chiar in ziua nasterii sale. 


Bibliografie:
*Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei   

Printesa Maud de Marea Britanie si de Irlanda

               La 22 iulie 1896, printul Karl de Danemarca se casatoreste la Palatul Backingham din Londra, cu vara sa primara printesa Maud de Wales. In momentul casatoriei celor doi nimeni nu stia ca in viitorul lor este un un tron, tronul unei tari care era inca unita cu Suedia.

                Printesa Maud Charlotte Mary Victoria s-a nascut 26 noiembrie 1869, fiind ultimul copil al printului de Wales - viitorul Edward VII - si al sotiei sale Alexandra, nascuta printesa de Danemarca. 

                  Timida si nervoasa, dezavantajata de vederea slaba. printesa Maud se resemneaza fara nici un entuziasm sa devina regina a Norvegiei. La incoronare, avand o criza de depresie nervoasa  nu si-a indeplini obligatia protocolara de a se duce pe jos pana la catedrala. Obisnuita cu luxul si confortul locuintelor englezesti, se adapteaza cu greu la lipsa de confort a palatului si cu clima noii sale tari.

                 Regina Maud moare la Londra, in 1938, la varsta de saizeci si opt de ani, in timpul unei calatorii in tara ei natala pentru care a pastrat o nedomolita nostalgie.  


Bibliografie:
Isabe;;e Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei