Ce as putea sa-ti spun , Carol, fiul meu? Ce poate sa spuna o mama fiului sau atunci cand ii strapunge inima pentru a doua oara?Aveai totul: o tara care avea nevoie de tine, o munca mareata inaintea ta, un viitor mare, un camin fermecator, o sotie buna si frumoasa, un copil de adorat, parinti cari te iubeau si carora ai fi putut sa le fii mana dreapta. Parinti cari merg spre batranete, cari si-au dat viata pentru o misiune pe care tu trebuia sa o completezi. Renunti la toate acestea, le farami in bucati,le svarli deoparte ca pe lucruri de aruncat. si pentru ce? Incerci sa te inseli singur, pe noi si pe altii cu vorbe goale.Le faci imputarea ca n-au incredere in tine, ca n-au intelegere pentru nevoile tale omenesti si nu-ti recunosc straduintele.stii ca ai avut mai mult decat ti se cuvenea din lucrurile bune ale acestei lumi. Ai avut mai mult decat partea ta de dragoste, de ingaduinta, bani, prestigiu, incredere si daca n’ai avut inca destul este fiindca nu ai voit-o, fiindca ai preferat pe laudatorii goi si lipitori in locul celor cari dorindu-ti binele, s’au ridicat in fata primejdiei ca sa strige: Ia seama, pentru ca te iubeau mult, pentru ca aveau incredere in viitorul tau, fiindca voiau sa faca din tine un om.
Care dintre noi nu a fost silit uneori in viata sa asculte ratiunea, sa urmeze un sfat aspru, sa renunte la ceva, sa sacrifice o parte din cele mai scumpe dorinte?A iubi adanc nu insemneaza a merge orbeste dupa ceeace omul poate sa doreasca intr’un moment de inebunire. A iubi insemneaza sa incerci sa tintuiesti pe cel pe care-l iubesti in drumul drept, sa incerci sa-l ajuti sa traiasca, cum trebuie, sa se faca un om de onoare si folositor, sa incerci sa-l incurajezi ca sa accepte partea sa de durere ca si partea de munca si de placere.Cum ti-am spus-o in ultima noastra intalnire trista de la Sinaia, ceeace nu pot intelege la tine este conceptia ta de viata.Care este conceptia ta asupra datoriei? Asupra dragostei? Dragostea este pentru tine numai o ingaduinta catre tine insuti, numai lasarea in voia navalirilor de instincte impinse pana la dispretul satisfacerii si uitarii imediate.Nu este in codul tau nici o credinta, nici o stapanire, nici un sentiment al datoriei, nici o cinstire a cuvantului dat, nici o marginire a moralei, nici un drum drept pe care sa vrei sa-l urmezi, nimic, absolut nimic? Nici un ideal, nici un vis al viitorului? Numai sa te lasi prada pasiunilor care plutesc in jurul tau?Atunci, fiul meu, ai dreptate sa pleci; atunci nu ne putem intelege. Vorbim o limba deosebita. Atunci, in realitate, nu esti demn sa fii asezat in fruntea altora, sa fii ales sef al unui popor care are nevoie de un conducator capabil de sacrificii, de un om care sa-l iubeasca indeajuns pentru a se invinge pe el insusi din dragoste pentru popor. Daca nu recunosti nici o datorie, nici o credinta, nici o obligatie, atunci, intr’adevar esti nedemn sa porti faclia.Erai aici folositor pentru totul si la toti: erai nascut pentru o mostenire glorioasa. si acestea toate le arunci oamenilor in fata. si pentru ce? si pentru cine?Erai odata un drag copilas cu parul de aur, baiatul nostru, baietelul tarii "cel dintai nascut roman", primul lor copil.Erai nadejdea noastra, comoara noastra si bucuria viitorului nostru. Erai ca Mihai, un baietas cu bucle de aur si l-ai parasit pe Mihai.
Catre sotia ta, catre mama ta nu spui nici un cuvant.Pentru el nu trimeti o imbratisare. Il parasesti, il azvarli din viata ta si odata cu el pe dulcea ta tovarase pe care jurasesi sa o iubesti, sa o cinstesti si sa o protejezi. Nici un cuvant ca sa ne ceri sa ne ocupam de el.. Nici un cuvant ca sa-l apropii de inima tarii. A tarii pe care ai tradat-o. Nici un cuvant de iubire sau recunostinta pentru tatal tau care a fost asa de aproape de moarte in primavara, nimic ca sa micsorezi loviturile groaznice pe care i le-ai dat las in aceste ceasuri pline de primejdie. Nici un cuvant de amintire, de iubire, de recunostinta, de fidelitate. Numai imputari: ca n’ai fost inteles si acuzari ca n’ai fost tinut in seama.Carol, fiul meu, aceasta este urarea de despartire a mamei tale: ca sa poti sa nu-ti dai nici odata seama cat de hidos este actul pe care l-ai savarsit si in ce chip ingrozitor si neomenos ai facut ceeace ai facut.Lumea este mare, sunt multi ratacitori pe pamant, multi nelegiuiti, fii ratacitori. Te duci printre ei, intoarce-ti privirea spre cine si cu cine? Nici eu, mama ta, nu o stiu. Crezi ca poate sa fie pentru tine o fericire adevarata, chiar daca pe noi ne parasesti? Chipul pacatului incoronat in suvite rosii.
Am incercat odata sa te opresc. Am crezut odata ca ceva din baiatul cu par de aur traia inca in tine, primul meu nascut, ceva care era ca Mihai de astazi si care ar fi ramas in tine, ceva care ar fi putut sa slujeasca aceasta tara pe care noi o construim, ceva adevarat, ceva care sa fi fost inca fiul meu.Atunci m’am ridicat ca o tigroaica, aparandu-si puiul indarjita si luptand cu o lume plina de ura, din dragoste pentru tine Carol, pentruca mai credeam in tine. Astazi deschid mainile amandoua si le gasesc goale, goale de orice credinta. Daca socotesti ca viata iti datoreste totul si ca tu nu-i datoresti nimic in schimb, atunci, Carol, baiatul meu, faci mai bine sa pleci . Desigur, nu esti demn de misiunea pe care ti-o incredintase Dumnezeu. Nu esti demn sa fii un om printre oameni. Nu esti demn sa fii sot, parinte si fiu.si acum la despartire, nu-ti spun decat atat: Carol, oricat de nesfarsita ar fi lumea, inima unei mame este cu mult mai mare si chiar sfasiata in bucati, zdrentuita intr’atat ca nu mai este decat o rana sangeranda, o vei gasi inca batand pentru tine pana in ultimul ceas. Cand vei avea nevoie de ea adu-ti aminte de aceasta, Carol, si pentru baiatul cu suvitele de aur, care a fost altadata al meu, te imbratisez pentru ultima oara pe frunte, Carol, ultimul sarut de mama.Drumurile vietii sunt lungi si numeroase, Carol, si daca, eu Regina, trebuie sa te svarl din mine, inima mea te va astepta totusi la capatul fiecaruia din aceste drumuri, fiindca, fiul meu, Carol, cred ca va veni intr-o zi ceasul negru cand ai sa plangi singur, parasit de toti, asa cum tu i-ai parasit pe toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu