luni, 15 octombrie 2012

Regele Carol II al Romaniei


avea într-însul un tainic imbold la domnie de a subjuga şi de a impune restricţii ... butal şi încăpăţânat ... impetos, tiranic ... răsfăţat şi îngânfat, simţ practic, bun organizator; perseverent ... zgârcit şi nepretenţios în gusturi ... inteligent, cu o memorie deosebită, curiozitate naturală, pedant, dispreţuitor ...  "   

- Regina Maria

           Cel dintâi fiu al dinastiei născut român, vorbind întâi româneşte şi botezat ortodox, a fost primul bărbat al Casei domnitoare, însămânţat, iar nu răsădit în pământul ţării, născut, iar nu făcut.87 Fiul principelui mostenitor Ferdinand si al principesei Maria (nascut printesa a Regatului Unit) a fost numit in onoarea unchiului patern, regele Romaniei. Carol I înregistrează ca pe o dovada a legăturii dintre dinastia sa de obârşie germană şi poporul român numeroasele dovezi de bucurie pentru naşterea micului prinţ, care este chemat „să-i continue opera începută şi să asigure viitorul României”.88 Carol I vede in micul principe continuitatea dinastii pe care a fondat-o. Inca de la inceput, micul Carol a fost educat de Regele si Regina Romaniei, cei doi considerand ca printesa mostenitoare este mult prea imatura pentru a avea grija de fiul ei. Aceasta perioada a fost marcata de lupta Mariei pentru independenta, lupta ce a stat la baza relatiei dificile pe care Carol o va avea cu mama sa. 

            Ca mostenitor al tronului, Carol a fost foarte rasfatat. În copilărie, chipul lui de elev, în şcoala militară de la Iaşi, era infinit mai popular decât acela al regelui Carol I şi mai ales decât al moştenitorului prinţ Ferdinand, căruia liberalii îi creaseră un renume antipatic de ofiţer prusac, rigid, distant şi dispreţuitor. (Admirabilul Ferdinand pe care copleşitoarea lui bunătate îl făcea timid şi modest, ca un licean de altă dată într-un salon, încorpora după aceşti intriganţi răceala şi trufia!). Ca orice popularitate, şi aceea a puiului de prinţ era întovărăşită de nenumărate anecdote, între care cea mai gustată pretindea că severul Carol I ar fi spus o dată despre micul “Cărluţă”: “Acesta este un adevărat român; fiindcă înjură şi face datorii!”89

   La 11 octombrie 1914, Carol a devenit print mostenitor al Romaniei. La consiliul de coroana care a hotarat intrarea Romaniei in razboi, Carol a fost mesagerul mamei sale, militand pentru intrarea in razboi. Insa, după înfrângerile suferite de România în anul 1917, Carol, principele moştenitor, devenise sceptic în legătură cu perspectivele monarhiei în această ţară. Potrivit unor informaţii, el ar fi declarat: “Ştiu bine că în 20 de ani România, ca toate celelalte ţari, va fi republică; de ce să fiu împiedicat atunci să trăiesc cum vreau?90

In timp ce jumatate din Romania se afla sub ocupatie germana, in timp ce parintii sai incercau din rasputeri sa ii apere mostenirea, Carol face un lucru inadmisibil: în 1918, a parasit ţara ca să se căsătoreasca morganatic în Rusia, la Odessa, cu iubita lui, Zizi Lambrino, aparţinând unei familii de boieri din Moldova. Această acţiune îi păruse lui Ionel Bratianu un foarte prost semn în privitor la maturitatea sa. Casatoria este anulata, iar Carol este trimis in arest la o manastire. Mai multi fruntasi politici incearca sa il convinga pe Ferdinand sa il dezmosteneasca si sa il numeasca mostenitor al tronului pe principele Nicolae. Ferdinand, amintindu-si de iubirea sa neimplinita pentru Elena Vacarescu, precum si de faptul ca in cazul sau onoarea a invins, refuza. Regina Maria organizeaza pentru Carol o calatorie in jurul lumii, in speranta ca o va uita pe Zizi. Initiativa are succes; Zizi paraseste Romania.


          Spre sfarsitul calatoriei, Carol se opreste la Geneva unde se intalneste cu mama sa, care vizita familia regala a Greciei. Aici o cunoaste pe printesa Elena a Greciei si Danemarcei. Fratele Elenei, printul George si sora lui Carol, Elisabeta s-au logodit, asa ca Regina Maria le invita pe Elena si pe Irene in vizita in Romania. Vizita lor este scurtata de vestea mortii fratelui preferat al Elenei, regele Alexandru I al Greciei. Deoarece ducesa de Coburg murise cu o zi mai devreme, regina Maria decide sa le insoteasca pe cele doua printese. Spre surprinderea ei, Carol vine si el. In Elvetia, principele mostenitor o cere in casatorie pe Elena, care accepta. Cei doi se casatoresc la 10 martie 1921, la Atena. 

          Dupa cateva luni de la casatorie se naste unicul copil al cuplui, Mihai. Cu timpul mariajul celor doi incepe sa se destrame. Carol si Elena erau firi complet diferite. Mai mult, familia regala greaca a fost o familie foarte unita si Elena a fost puternic afectata de detronarea, si mai apoi de moartea tatalui sau. In 1923, Elena a parasit Romania mai multe luni pentru a fi alaturi de familia sa in exil. La intoarcere, ea a fost insotita de sora sa, Irene. In aceasta perioada Carol a inceput sa aiba o serie de legaturi. In 1925, nu se mai vorbea despre legaturile printului mostenitor, ci de legatura sa cu Elena Lupescu. Pentru a incerca o despartire intre cei doi, Carol este trimis sa reprezinte Casa Regala a Romaniei la inmormantarea reginei Alexandra a Regatului Unit. Carol se intalneste cu Elena Lupescu la Paris si trimite o noua scrisoare de renuntare la tron. Principesa Elena propune sa mearga sa il convinga sa se intoarca, dar regele Ferdinand ii spune ca el si Regina au mai trecut prin aceasta situatie si il dezmosteneste pe Carol. Fiul sau in varsta de patru ani devine mostenitorul bunicului sau.

            În 1927, când moare regele Ferdinand, principele Carol este deci, în mod legal, dezmoştenit, tronul trecând direct la fiul său, Mihai, care nu are decât 6 ani.91 În 1930, date fiind dificultăţile economice şi politice în care se zbate ţara, apare o tendinţa din ce în ce mai vădită la marele public şi chiar în sânul partidelor politice: “să-l rechemăm pe principele Carol”. Iar principele dă impreună cu câţiva complici, o lovitură: vine în ţară pe neaşteptate cu avionul, la 6 iunie 1930, într-un moment când Iuliu Maniu este preşedintele guvernului. Maniu are slăbiciunea de a demisiona pentru a lăsa Parlamentul să hotărască, iar Carol este recunoscut de Parlament ca rege al ţării. 92

La 37 de ani, când s-a suit pe tron, Carol avea deja o bogată experienţa de viaţa. Călatoriile îl purtaseră până în Japonia. Citise mult, văzuse multe, avea vaste cunoştiinţe. A continuat să muncească, să-şi studieze cu grijă dosarele. Avea multă prestanţă, deşi silueta îi fusese îngreuiată de o obezitate timpurie. Îi placea meseria de rege şi ar fi fost, desigur apt s-o exercite spre binele ţarii, dacă n-ar fi fost cu totul lipsit de curaj şi de simţ moral. 93 Pe de alta parte, Carol II a urcat pe tron intr-o perioade tulbure pentru Europa.

         Carol a jurat să respecte Constituţia şi să impuna respectarea ei. Odată ajuns pe tron, s-a străduit s-o ocolească. În loc să se mulţumească cu rolul de arbitru între partide, să le încurajeze fuzionarea, să le întărească – cum făcuse regele Ferdinand -, a făcut eforturi să le învrăjbească. A subminat pas cu pas unitatea fiecăruia.94 Era vorba de a dovedi opiniei publice că organizaţiile democratice tradiţionale erau incapabile să guverneze. Înşelat de un om pe care-l crezuse pe cuvânt, Iuliu Maniu a intrat în opoziţie, nu înainte de a-l blestema pe rege.95 În noiembrie 1933 regele a încredinţat mandatul formării noului guvern lui I.G. Duca, preşedintele Partidului Naţional.96 , care a luat imediat măsuri coercitive împotriva legionarilor din Garda de Fier, a căror mişcare a fost dizolvată. La 29 decembrie 1933, după ce periculoasa acţiune a fost încheiată, Duca a fost asasinat într-un mod misterios pe peronul gării din Sinaia, pe când se întorcea de la o întrevedere cu regele. Serviciul de protecţie tocmai fusese redus numeric, iar gara din Sianaia plute în întuneric din cauza unei pene providenţiale de curent, astfel încât crima a putut fi dusă fără dificultate la bun sfârşit. Regina Maria şi-a suspectat fiul de a fi fost la originea dramei, dar Carol a aruncat vina pe Grada de Fier. Într-adevăr, trei asasini având legătură cu mişcarea fascistă au fost judecaţi şi condamnaţi pe viaţă.97
 
Dupa ce reuseste sa discrediteze partidele politice, Carol II le desfinteaza si impune o dicatatura de inspiratie fascista. Regimul dictatorial, instituit de Carol II, în 1938, nu se sprijină pe un program, ci pe o camarilă, cu Elena Lupescu în frunte şi din care făceau parte mai mulţi industriaşi şi parteneri de afaceri. Această camarilă încurajează o atmosferă de corupţie şi nu va întârzia să pună regimul într-o stare de criză. Carol guverneză sprijinindu-se pe armată şi poliţie. Opinia publică rămâne mai degrabă apatică, iar un consens al forţelor politice, pe care situaţia externă l-ar fi cerut, nu se realizează. Cu partidele istorice suveranul nu colaborează, acestea neacceptând condiţiile impuse de rege, iar cu legionarii intră în confict.98 

            La începutul celui de-al doilea razboi mondial, nereuşiind să formeze “Blocul Neutrilor”, Carol a constatat că a rămas singur în faţa germanilor şi a ruşilor. Stalin a revendicat Basarabia şi Bucovina, pe care le-a ocupat militar în iunie 1940, în timp ce Hitler impunea României un pact al petrolului ce rezerva Reichului 3 milioane de tone de petrol românesc pe an.101  Complet depăşit de evenimente şi definitiv descreditat în ochii opiniei publice, Carol II a fost constrâns să-l cheme la putere pe generalul Ion Antonescu. 102 Pe fondul continuării manifestaţiilor publice şi obligat de Antonescu, Carol II abdică la 6 septembrie 1940. Împreună cu imensa avere pe care o stânse, Carol s-a refugiat în Portugalia, unde moare in 1953.

    Regele Carol II ramane si astazi un personaj foarte controversat. Domnia sa a fost caracterizata de camarila stansa in jurul Elenei Lupescu si de o mare coruptie. În cei zece ani cât a purtat coroana României a depus în Bancile stăine aproximativ 50 de milioane de dolari, ceea ce la valoare de atunci a dolarului însemna mult.10 In acelasi timp, Carol II a domnit intr-o perioada de mare dezvoltare economica si culturala a Romaniei. Sprijinul acordat de el culturii nu a mai fost egalat in istoria acestei tari. Carol II a pus bazele primei dictaturi din Romania, dictatura care a creat contextul celorlalte dictaturi.

 Regele Boris al Bulgarie spunea despre Carol într-o convorbire cu un apropiat de-al său: “Vărul meu din România are mult dintr-un Hohenzollern: pofta de panaş, uniforme, decoraţii. Are si mult dintr-un Romanov: nu poate vedea o fustă fără să fuga după ea. Are şi mult dintr-un Coburg: politeţe, şiretenie”. Să adăugăm că era totodată pătruns de moravurile româneşte şi că nu le alesese chiar pe cele mai bune.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu