Friedrich Wilhelm IV al Prusiei

     La 2 ianuarie 1861 murea regele Friedrich Wilhelm al IV-lea al Prusiei. Conservator convins, Friedrich Wilhelm era impotriva liberalismului si impotriva unificarii Germaniei, chiar daca asta insemna dominarea lumii germanice de catre Austri. La moartea sa, pe tronul Prusiei a urcat fratele sau, care in 1870 va fi incoronat Imparatul Germaniei.

     Friedrich Wilhelm al IV-lea era supranumit Romanticul de pe Tron, din cauza dedicatiei fata de acest curent, izvorat din admiratia fata de Evul Mediu. La urcarea sa pe tron in 1840 a fost vazuta cu simpatie din cauza admiratiei sale fata de romanism, dar si din cauza sperantei ca va pune punct politicii represive ale tatalui sau. La inceputul domniei, Friedrich Wilhelm a redus cenzura presei si a promis ca in timpul domniei sale va proclama o noua constitutie; in acelasi timp el a refuzat o Adunare Reprezentativa, preferand sa lucreze cu aristocratia.

      In timpul Revolutiei din 1848, el a incercat sa o opreasca cu armata, dar apoi s-a declarat sustinator al ideilor, promitand unificarea Germaniei, formarea guvernului liberal, constituirea unei adunari nationale si a ordonatat crearea Constitutiei Regatului Prusiei. Dupa ce si-a recuperat pozitia, a dizolvat adunarea nationala, ramanand insa dedicat ideii de unificare. Cand parlamentul din Frankfurt i-a oferit coroana Germaniei, el a refuzat. Dupa Revolutie, regimul din Germania a fost mai liberal, dar in continuare era un sistem conservator in care toata puterea era in mana regelui, armatei si a aristocratiei.

       In 1857, Regele a avut in atac si a ramas paralizat, fratele sau fiind declarat Regent. Dupa patru ani, regele murea in Berlin la varsta de 66 ani. Alaturi de el era sotia sa Elisabeth Ludovica de Bavaria si fratele sau Wilhelm.

Printul Constantin Constantinovici

 "Era un ofiter extrem de modest din Garda, foarte iubit atat de ofiteri, cat si de soldati; alaturi de ei era un soldat curajos care s-a distins. L-am vazut in transee, alaturi de soldati, riscandu-si viata"

                                    - preotul Serafim

    

   Al patrulea copil al Marelui Duce Constantin Constantinovici si a sotiei sale Elisabeta Mavriekievna (nascuta printesa de Saxa-Altenburg) s-a nascut la 1 ianuarie 1891. Constantin si fratii sai au fost primii membri ai Familiei Imperiale Ruse care au fost afectati de legea data de tarul Alexandru III. Conform acestei legi, doar copiii tarului si nepotii sai au dreptul la titlu de Mari Duci.

    Urmand traditia familiei, Constantin Constantinovici a foat educat in Corpul de Paji, academia militarea de la St. Petersburg, urmand o cariera in armata.

    Dupa casatoria lui Ioan Constantinovici cu Elena a Serbiei si a Tatianei Constantinovna cu Printul Constantine Alexandrovici Bagration-Mukhransky, Constantin a inceput sa se gandeasca sa isi intemeieze propria familie. Desi initial spera sa se castoreasca cu Olga Nicolaievna, cea mai mare fiica a Tarului, curand el si-a intors atentia spre Printesa Elisabeta a Romaniei. In 1911, ducesa de Saxa-Coburg si Gotha ii scrie fiicei sale, Printesa-mostenitoare a Romaniei despre sperantele tanarului print. Aceste planuri nu s-au materializat si declansarea primului razboi mondial a distrus pentru totdeauna planurile lui Constantin. In martie 1918, Constantin Constantinovici a fost exilat in Urali si apoi omorat. 

Mesaj Mihai I

"Am trecut prin multe incercari in trecut. In secolul al XIX-lea erau unii care se indoiau ca noi puteam fi o tara. Un secol mai tarziu, chestiunea era daca puteam ramane independenti si daca putea uni pe toti romanii intr-un singur stat. De-a lungul veacurilor am avut de luptat cu nu mai putin de patru imperii. Si am supravietuit tuturor. Deci, daca simtiti o anume descurajare astazi, va cer sa va amintiti cat de multe am realizat noi in trecut si sa va ganditi car de multe putem noi implini daca ramanem determinati si uniti. "

 - Mihai I

din mesajul de Anul Nou, ianuarie 2001