sâmbătă, 10 martie 2012

Tarul Alexandru al III-lea al Rusiei

       La 26 februarie (10 martie) 1845 s-a nascut al doilea baiat al tarului Alexandru al II-lea si al sotiei sale, nascute Maria de Hessa si de Rhin. Daca primul primea numele bunicului sau, tarul Nicolae I, acest baiat a fost numit Alexandru. Alexandru a copilarit impreuna cu fratii sai, Nicolae, Vladimir, Alexei, Serghei, si Paul. Fiind al doilea baiat, Alexandru Alexandrovici a fost destinat unei cariere in armata si educatia sa in alte domenii a fost ignorata. Destinul lui s-a schimbat in 1865, odata cu neasteptata moarte a fratelui sau mai mare Nicolae.

          
          Inainte de muri, Nicolae i-a spus tatalui sau "Papa, ai grija de Sasha, este o persoana atat de buna si de onesta". Mai mult, el a facut un gest, care va avea serioase consecinte: a luat mana fratelui sau si a unit-o cu cea a logodnicei sale, Dagmar a Danemarcei.  Tareviciul isi lasa logodnica in grija iubitului sau frate, care ii ocupa si locul. Desi Sasha si Nixa erau mai mult decat frati, fiind si cei mai buni prieteni, ei erau foarte diferiti. Spre deosebire rafinatul Nixa, Sasha era inalt, puternic avand puterea unui Hercule (fiind capabil sa indoaie copitele de cal cu mana. In acealasi timp, noul tarevici nu era un intelectual.

       Dupa moartea lui Nicolae Alexandrovici, au inceput sa apara zvonuri ca Alexandru al II-lea o sa il numeasca drept succesor pe al treilea fiu, Marele Duce Vladimir Alexandrovici. Mai mult, in timp ce toata lumea astepta ca Alexandru Alexandrovici sa se casatoreasca cu Dagmar a Danemarcei, acesta era indragostit de una din doamnele de onoare ale mamei sale, scriind "Vreau sa refuz sa ma casatoresc cu Dagmar, pe care nu o pot iubi si nu vreau ... Poate ar fi mai bine daca renunt la tron. Ma simt incapabil sa domnesc. Am prea putin respect pentru oameni si ma satur de tot ce are legatura cu pozitia mea." Dezamagit si obosit de renuntarile fiului sau, Tarul Alexandru al II-lea l-a confruntat pe Alexandru Alexandrovici. Cu timpul noul tareveci, a inceput sa isi accepte destinul si sa se pregateasca pentru pozitia pe care o va ocupa intr-o zi. Mai mult, determinat sa rezolve ceea ce parea o situatie imposibila, Sasha a plecat la Copenhaga
           Cand a revazut-o pe Dagmar, Sasha a realizat ca e atras de ea, facandu-si curaj sa o ceara in casatorie. Dagmar a fost primita cu multa bucurie in Rusia, convertindu-se la religia ortodoxa cu numele de Maria Feodorovna. La cateva saptamani dupa casatorie, Sasha scria "Imi iubesc sotia din ce in ce mai mult, pe ea care ma iubeste cu toata inima; o dragoste pentru care sunt foarte recunoscator, la fel pentru sacrificiul sau de a-si parasi parinti si tara pentru mine. Adesea simt ca nu sunt demn de ea, dar chiar daca ar fi adevarat, voi face tot ce imi sta in putinta sa fiu".

         Maria Feorodorovna a fost o influenta pozitiva in viata sotului sau si cei doi au avut o casnicie fericita. Cei doi au avut sase copii: Nicolae, Alexandru, George, Xenia, Mihai si Olga. Mai mult, spre deosebire de tatal sau si de unchii sai, Alexandru Alexandrovici a fost un sot fidel. Cei doi s-au completat reciproc: farmecul si tactul Marie Feodorovna au compesat taciurnismul grosolan al sotului ei. Dupa casatoria sa, Alexandru Alexandrovici a castigat o experienta considerabila in domeniile administrativ si militar, luand parte la sedintele Consiliului de Ministrii si servind in razboiul ruso-turc.


         Alexandru a devenit tar in 1881, dupa asasinarea tatalui sau. Daca Alexandru al II-lea a incercat sa isi liberalizeze tara, fiul sau a devenit convins ca autocratia este singura solutie pentru vastul sau imperiu. La urcarea lui Alexandru pe tron, Rusia era intr-un moment foarte greu, tendintele revolutionale fiind tot mai puternice. Alexandru a gasit putere in credinta, fiind convins - la fel ca tatal sau - ca este trimisul lui Dumnezeu pe pamant: "Nu este nicio indoiala ca coroana Rusiei este cea mai grea de purtat ... Ca un autocrat, tarul poate face orice, dar ramane responsabil pentru ceea ce face in fata lui Dumnezeu ... Departe de a fi un privilegiu nelimitat, autocratia este o reponsabilitate teribila."  
        In aprilie 1881, Alexandru al III-lea publica un Manifest Imperial care afirma hotararea imparatului de a invinge autocratia a spulberat sperantele celor care credeau ca doar prin continuarea reformelor se puteau desparti clasele educate de terorism. Treptat, noul Imparat s-a inconjurat de un grup mic de persoane care au incurajat maniera dominatoare de guvernare abordata de imparat, luand inflexiunea drept putere.  Mai mult, Alexandru era adeptul rusificarii, incercand in timpul domniei sale sa limiteze influenta evreilor si polonezilor; din 1887 s-au introdus primele masuri impotriva evreilor. Pentru Alexandru ortodoxia si Rusia erau inseparabile; atat de inseparabile incat rolul ortodxiei pentru identitatea rusa nu putea fi negat. Daca tatal sau vorbise franceza, Alexandru prefera rusa inainte oricarei alte limbi. Prin inclinatie si temparament, Alexandru al III-lea era Rus, adoptatand ideologia Nationalismului Oficial preferata de bunicul sau Nicolae. Dupa domnia tatalui sau, perioada in care Alexandru a condus Rusia a fost considerata o epoca in care tarismul a instrainat in  cele din urma  clasele educate ale Rusiei. 
           
           In 1888, in timpul unei calatorii cu trenul, trenul a deraiat si Alexandru al III-lea si-a salvat sotia si copiii, sustinand cu umerii tavanul prabusit al imensului salon. Acest accident a contribuit la declinul fizic al Tarului, acesta murind in 1894, in Livadia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu