Elisabeta, Regina Greciei

La nici un an de la nasterea printului Carol, Maria a Romaniei are un alt copil, o fetita pe care o numeste Elisabeta, dupa numele Reginei.

Elisabeta mosteneste de la matusa sa nu doar numele, ci si personalitatea fragila a primei Regine a Romaniei. Copilaria Elisabetei, la fel ca cea a fratelui sau mai mare a fost marcata de certurile dintre principesa-mostenitoare Maria si regele Carol. In primii ani dupa casatorie, Maria a incercat sa isi dobandeasca libertatea sa isi construiasca o identitate proprie in noua ei tara. Din pacate, in lupta sa cu Carol a fost fortata sa isi neglijeze copiii, care au fost foarte rasfatati de cuplul regal, dar carora le-a lipsit dragostea materna.

Elisabeta era foarte apropiata de fratele sau mai mare, dar caracterul sau dificil o indepartau de familia sa. Egocentrica, nerealista si foarte sensibila, Elisabeta este cea mai neobisnuita dintre printesele romanesti.

La sfarsitul primului razboi mondial, parintii ei considerau ca e momentul sa se casatoreasca. La 26 de ani, Elisabeta a fost obligata de Maria a Romaniei sa accepte cea de-a treia cerere in casatorie a printului mostenitor a Greciei, George.

 
George era cel mai mare fiu al regelui Constantin I al Greciei si a reginei Sofia, sora imparatului Wilhelm II al Germaniei.  Cei doi s-au casatorit la 27 februarie 1921, la Atena. Dupa o luna la Bucuresti Carol al Romaniei schimba inelele cu Elena a Greciei. Casatoria dintre doua perechi de frati in zile diferite e vazute ca semn rau de superstitiosi, dar sunt alese zile diferite pentru ca Maria a Romaniei sa asiste la ambele casatorii. 


In septembrie 1922, Constantin I e obligat sa abdice din nou. George al II-lea urca pe tronul Greciei intr-un moment in care tara sa era prada a numeroase conflicte, ca urmare a semnarii tratatelor de pace. In 1923, colonelul Plastiras initeaza procesul de abolire a monarhiei. Elisabeta si George au inceput o serie de sejururi tot mai dese in strainatate, mai ales la Bucuresti.


La Bucuresti, regii Greciei au fost inconjurati de atentie de Familia Regala, guvern si societatea romaneasca, incercand sa le faca exilul mai usor de indurat. Intervenind pentru ei si pe plan diplomatic, Romania s-a indepartat de Grecia republicana pentru a se apropia de Turcia lui Mustafa Kemal.

In ciuda acestui sprijin oficial, cuplul regal elen s-a dezmembrat putin cate putin. Lipsa copiilor, dificultatile exilului au accentuat diferentele dintre cei doi. Chiar daca la vremea ei aceasta casatorie a fost atat de promitatoare pentru dinastiile greaca si romana, George si Elisabeta aveau caractere foarte diferite. Suveranii eleni s-au mutat in Anglia, dar au avut vieti separate. Gerge a trait ca o simpla persoana particulara, in timp ce Elisabeta s-a concentrat pe activitatile artistice.


In 1935, in ciuda opozitiei Reginei Maria, care tinea foarte mult la ginerele ei, cei doi au divortat ... doar cu cateva luni inainte ca George sa revina pe tronul Greciei.


Elisabeta si-a petrecut urmatorii ani in Romania, chiar daca o altercatie cu Elena Lupescu a alungata pentru ceva timp de la curtea de la Bucuresti.


In 1948, Elisabeta paraseste definitiv Romania si se stabileste in Franta.

Carol cel Mare

In 1914 gloantele unui terorist bosniac au aruncat Europa intr-una din cele mai ucigatoare furtuni ale Istoriei. 

In aceasta furtuna a fost prins si regele Carol I al Romaniei, unul din sefii de stat cei mai apreciati ai epocii. Membru al familiei de Hohenzollern, aliat al Austro-Ungariei, prieten al imparatului Franz Iosef, Carol s-a vazut fortat sa accepte neutralitatea impusa de guvernul sau. Moare dupa cateva saptamani, la 27 septembrie 1914. La inmormantarea sa, Regina Elisabeta ii va marturisi reprezentantului lui Wilhelm al II-lea ca sotul ei a murit din cauza "durerosului conflict moral care il impidicase sa intre in razboi de partea Germaniei"

Carol I a venit pe tronul Romaniei in urma cu 48 de ani.   Domnia acestui print german s-a suprapus cu epoca de dezvoltare a Romaniei moderne.

Carol nu s-a adaptat niciodata cu adevarat la mentalitatile romanesti, ramanand intodeauna un ofiter german. Cu timpul, insa a reusit sa isi intelega si sa isi aprecize poporul; sa munceasca pentru a lasa mostenire o Romanie mult mai mare, mai frumoasa si mai bogata decat a gasit-o ... ceea ce a reusit. 

Drumul de la printul german ce s-a ascuns ca sa poata trece granita in Romania la Carol cel Mare a fost lung.  In primii ani ai domniei sale Carol a trebuit sa castige increderea unui popor francofon. In 1871, cand Carol il sprijinea pe varul sau Wilhelm I, romanii au cerut abdicarea lui Carol. Faptul ca Carol a fost mare se datoreaza in primul rand faptului ca a lucrat cu indarjire si perseverenta sa faca din Romania un stat de frunte in Balcani. De o remarcabila constiinta profesionala, si-a sacrificat intreaga viata edificarii unei natiuni moderne si si-a pus in slujba tarii sale de adoptie calitatile militare, rigoarea, organizarea si dezinteresul. Sub domnia sa, Romania si-a castigat in sfarsit independenta. In razboiul de independenta din 1877-1878, Carol a preluat comanda armatei romane si a obtinut succese insemnate. 

In 1906, Romania a sarbatorit jubileul primului sau Rege. Pe panoul Filaretului au fost expuse progresele realizate de Romania sub domnia lui Carol I.

Nunta Principesei Mostenitoare

In urma cu 15 ani, la Lausanne avea loc casatoria principesei mostenitoare Margareta a Romaniei cu Radu Duda.

Felicitări pentru rege, domnule Paleologu!

La 25 octombrie 2011, Regele Mihai se va adresa națiunii române. Va fi primul mesaj al regelui ținut în fața Parlamentului din 1947 încoace. Ziua în care va împlini 90 de ani va fi prima zi de după comunism în care regele va fi celebrat în mod oficial.
Prin acceptarea unei ședințe solemne de ziua regelui, parlamentarii care au votat ”pentru”, 203 la număr, au făcut un gest care depășește cu mult și granițele partinice, și limitele mandatelor lor de membri ai Legislativului. În momentul în care au decis să se poarte cu ”obraz”, cei 203 au permis statului român să-și vină în fire. Sau cel puțin, să înceapă să-și vină în fire.
O ședință solemnă a Parlamentului de ziua regelui înseamnă că statul român recunoaște în sfârșit noblețea, sacrificiul și măreția celui mai important lider român în viață. Omul care i-a înfruntat deopotrivă pe Hitler și Stalin, suveranul care a rezistat cel mai mult în Europa de Est în fața invaziei sovietice, omul care a avertizat Occidentul asupra ororilor ce se petreceau în România comunistă, acesta este omul care se va adresa la 25 octombrie Parlamentului. 
Omul care spunea românilor de fiecare An Nou, la radio, că speranțele se și împlinesc pe pământ, omul dat afară din țară de fricile staliniste care îl bântuiau pe Ion Iliescu pe vremea mineriadelor, omul care a fost trecut pe sub Arcul de Triumf în ziua de Paști 1992, acesta este omul. 
De când n-am mai avut parte de ceva atât de… firesc?  Când au stat ultima dată valorile la mare cinste în Parlament? De când nu a mai fost celebrată decența?
Începutul  a fost însă prost. Metehne de birocrat îngust și/sau de politician oportunist erau cât pe-aci să anuleze o zi cel puțin la fel de importantă în istoria României precum cea în care președintele Băsescu a condamnat comunismul ca ”regim ilegitim și criminal” și a cerut iertare în numele statului român, victimelor , ziua de 18 decembrie 2006. În mare lipsă de carte și bun-simț, unii au crezut că e bine să se ralieze poziției mai recente a lui Traian Băsescu, cea din iunie 2011, cea cu ”actul de trădare” încorporat, plină de minciuni și calomnii. Prin urmare, votul de luni din Birourile Permanente reunite a fost unul jenant. Declarația Robertei Anastase – ”Parlamentului i se adresează numai șefi de stat în funcție” sau comentariul lui Radu Berceanu cum că mesajul regelui ridică probleme constituționale - au stârnit zâmbete amare prin cinismul și stângăcia lor. Regulamentele și legile au și spirit, nu numai literă.
Iar primul democrat-liberal care a sesizat aceste lucruri a fost Toader Paleologu. ”Este o chestiune de obraz, este o chestiune de întâlnire cu istoria”, le-a spus el colegilor, unii vechi membrii FSN, atunci când inițiatorii au insistat ca hotărârea să fie rediscutată de plenul celor două Camere. Au votat alături de Toader Paleologu câțiva parlamentari PDL, UDMR-ul, minoritățile,  voturi esențiale pentru ca decizia să treacă. Voturile liberalilor erau deja asigurate devreme ce ideea le-a aparținut prin șefii de grup Călin Popescu Tăriceanu și Puiu Hașotti, iar social-democrații se alăturaseră deja partenerilor din USL.  Așa că 203 parlamentari au făcut astăzi României un mare cadou.
Dar declick-ul din tabăra coaliției îi aparține indiscutabil deputatului democrat-liberal cu obraz subțire. Felicitări pentru rege, domnule Paleologu!

Elena Vijulie

Printesa Ana de Bourbon-Parma

Cea de-a patra Regina a Romaniei s-a nascut la 18 septembrie 1923, la Paris ca principesa de Bourbon Parma. 

 

Anul trecut scriam ca existenta Reginei Ana este redata foarte bine prin titlul autobiografiei sale Un razboi, Un Exil. O viata.

Ana de Bourbon Parma a fost unica fiica a principesei Margareta de Danemarca si a principelui Rene de Bourbon Parma. Margareta de Danemarca era unica fiica a printului Valdemar, cel mai mic fiu al regelui Cristian al IX-lea al Danemarcei. Mama Margaretei era printesa franceza Marie d'Orleans. Regina Ana e deci urmasa unor femei puternice, ce nu s-au supus rigorilor societatii, ci au avut o vointa proprie. 

Marie d'Orleans s-a casatorit in 1885 cu printul Valdemar al Danemarcei. Ea a cerut permisiunea curtii daneze sa paraseasca casa fara o doamna de companie si prefera sa fie inconjurata de artisti.  Mai mult a refuzat sa se supuna obiceiurilor si sa stea departe de politica. Avand vederi de stanga, l-a convins pe rege sa accepte reformele din 1901 care reprezentau introducerea parlamentarismului in Danemarca.

Margareta de Danemarca a crescut intr-un camin artistic impreuna cu cei patru frati. Conform contractului de casatorie, Margareta a fost crescuta in religia catolica, spre deosebire de fratii sai care erau luterani. Atunci cand fiica sa s-a logodit cu Regele Mihai I, Margareta a mers la Papa pentru a-l ruga sa accepte aceasta casatorie. In fata refuzului Papei, Margareta a dat cu pumnul in masa, dar nu a putut schimba hotararea. 

Ana a Romaniei a fost fortata sa traiasca in exil inca de la inceputul casatoriei sale. Timp de aproape zece ani, Regele si Regina s-au mutat din Italia, unde stateau in vila Reginei Elena in Elvetia, apoi in Anglia. Familia Regala s-a stabilit in Versoix, langa Geneva.

Regina Ana a vizitat tara sotului sau pentru prima oara in 1992. Timp de cinci ani, cat Regelui i-a fost interzisa intrarea, Regina a fost ambasadorul sau, vizitand Romania si incercand sa cunoasca tara care i-a fost negata timp de aproape peste patru decenii.

Dupa 2000, Regelui i-au fost retrocedate tot mai multe proprietati si deci, pe langa Versoix, Familia Regala petrece foarte mult timp si in tara.

In Romania, Regina prefera satele romanesti, stand departe de manifestarile pompoase.

Regina Ana a fost mereu alaturi de sotul sau, din acea zi in Elvetia, cand stand alaturi de el in masina, privea in fata si i-a raspuns da cereri sale in casatorie. 

La multi ani Majestate!!!

A war, an exile, a life: Anne of Romania

... povesteste viata unei femei carei istoria i-a negat rolul de Regina.

Anne de Bourbon-Parma a fost o printesa neobisnuita, careia viata i-a rezervat unul din cele mai grele destine: Regina unei tari in care va veni la aproape 50 de ani de la casatoria cu Mihai I.

Povestea Reginei este transcrisa de ginerele sau Radu al Romaniei intr-o carte extraordinara, plina de umor si plina de speranta.

Vazand Romania prin ochii acestei printese franceze, ce a trait majoritatea vietii in Elvetia m-am simtit mandra ca sunt romanca.

Mi se pare ca Oana Pellea face in Jurnal, o recenzie perfecta "cel mai bine o descrie Regina Ana: "O tara care canta". da, ai senzatia stranie ce fiecare peisaj canta! o tara dureros de frunoasa, batjocorita. Cartea Majestatii Sale Regina Ana ar trebui predata in scoli, lectie de frumusete, demnitate si delicatete. O minune de om"

Princess Victoria Melita: Grand Duchess Cyril of Russia 1876-1936

Coperta cartii Princess Victoria Melita

Victoria Melita a fost una din cele mai neobisnuite printese. Nepoata a Reginei Victoria, Victoria Melita a fost fortata sa se casatoreasca cu verisorul ei primar Ernest de Hesse. La moartea bunicii sale, Ducky scandalizeaza curtile regale, divortand de sotul ei. Toata lumea o considera vinovata de despartire, mai ales sora lui Ernest, Tarina Alexandra. Victoria era indragostita de verisorul ei Cyril al Rusie, dar Tarul s-a impotrivit casatoriei lor, asa ca cei doi au fost in exil in primii ani ai casniciei lor. Victoria Melita a fost victima a Revolutiei Bolsevice si o supravietuitoare, care a fost fortata sa isi reconstruiasca lumea odata cu pierderea pozitiei si a rudelor sale.

Cartea lui John Van der Kiste Page prezinta povestea Victoriei Melita de Saxa Coburg si Gotha de la casatoria parintor ei - care a reprezentat inceperea unei aliante intre Rusia si Anglia - pana la moartea sa. Victoria Melita, fiica preferata a mamei sale, era o printesa engleza, o adevarata nepoata a marii Regine Victoria, dar in acelasi timp era nepoata tarului Rusiei, tara pe care a iubit-o mai presus de orice. 

Maria a Romaniei este mult mai cunoscuta decat sora ei mai mica, mult mai admirata, mult mai iubita, dar Victoria a Rusiei este o femeie care a luptat cu toate puterile pentru fericirea ei, lucru care nu a fost inteles de multi si care s-a dedicat complet familiei sale si Rusiei.

Bellevue

Bellevue este o parte a fostului palat Regal din Brussels ... dupa construirea noului palat de catre Leopold al II-lea, in aceast palat au locuit membrii ai Familei Regale a Belgiei ... Palatul a devenit Muzeu de istorie a Belgiei si al dinastiei. Este foarte interesant pentru ca prezinta istoria Regatului Belgiei din 1830 pana in 1993, la moartea regelui Baudouin I. 

La intrare ti se da un mic ghid in care ti se explica fiecare obiect ... in camere este prezentata istoria Belgiei, in timp ce pe holul este prezentata istoria dinastiei Saxa-Coburg-Gotha.

Alegerea lui Leopold de Saxa-Cobourg-Gotha a fost rezultatul razboiului de independenta al Belgiei. De foarte multi ani existau diferente intre provinciile catolice si vorbitoare de fraceza ale Tarilor de Jos si provinciile protestante si vorbitoare de olandeza. 

Belgia independenta a primit un rege si una din cele mai democratice constitutii din lume, care limita foarte mult puterile regale ... Leopold a fost primul rege constitutional din lume. A fost si mentorul nepoatei sale Victoria a Angliei.

In timpul lui Leopold I, dar mai ales in timpul urmasului sau Leopold al II-lea cresc diferentele economice dintre Flanda si Valonia, diferente provocate de dezvoltarea industriala ...

Leopold al II-lea este cel de-al doilea rege al Belgiei. Leopold a fost o personalitate foarte complicata: nu se intelegea deloc cu sotia sa, si-a desmostenit cele trei fiice si considera ca Albert nu este demn sa mosteneasca tronul Belgiei. In acelasi timp a avut ambitia sa lase Belgia mai mare, mai frumoasa si mai bogata decat atunci cand a urcat pe tron, lucru pe care l-a reusit.

Inca de mic, Leopold al II -lea isi dorea sa mareasca Belgia. Stiind ca aceast lucru nu e posibil in Europa, el si-a indreptat privirile catre Africa, unde a achizitionat Congo ca domeniu personal. La moartea sa, acest rege foarte nepopular a lasat Congo mostenire tarii sale.

 Domnia lui Albert I marcheaza o noua epoca pentru Belgia si pentru dinastia belgiana ... Anii dinainte de primul razboi mondial sunt la belle epoque ...

Pentru prima oara familia regala e prezentata ca o familie. Mai mult, in timpul primului razboi mondial, Regele Cavaler si Regina Infirmiera devin simboluri ale Belgiei.

Moartea lui Albert I, in accident de alpinism, il pune pe tronul Belgiei pe tanarul sau fiu, Leopold. Dupa nici doi ani, Familia Regala a Belgiei e lovita de o noua tragedie: tanara si foarte populara regina, Astrid moare in accident de masina. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Leopold e prizonier in Germania si apoi nu se poate intoarce in tara.

Vazand divergentele provocate de actiunile sale, Leopold al III-lea decide sa abdice in favoarea fiului sau Baudouin I.

Baudouin I este ultimul rege prezentat in acest muzeu. Mi se pare o personalitate fascinanta, un om care a trecut prin atatea incercari, ramanand o persoana extraordinara.

Familia Regala  a Belgiei a avut cu siguranta zilele ei negre, dar continua sa isi dovedeasca utilitatea mai ales in aceste zile in care nu exista stabilitate politica.

Scrisoarea Reginei Maria catre Carol

Ce as putea sa-ti spun , Carol, fiul meu? Ce poate sa spuna o mama fiului sau atunci cand ii strapunge inima pentru a doua oara?Aveai totul: o tara care avea nevoie de tine, o munca mareata inaintea ta, un viitor mare, un camin fermecator, o sotie buna si frumoasa, un copil de adorat, parinti cari te iubeau si carora ai fi putut sa le fii mana dreapta. Parinti cari merg spre batranete, cari si-au dat viata pentru o misiune pe care tu trebuia sa o completezi. Renunti la toate acestea, le farami in bucati,le svarli deoparte ca pe lucruri de aruncat. si pentru ce? Incerci sa te inseli singur, pe noi si pe altii cu vorbe goale.Le faci imputarea ca n-au incredere in tine, ca n-au intelegere pentru nevoile tale omenesti si nu-ti recunosc straduintele.stii ca ai avut mai mult decat ti se cuvenea din lucrurile bune ale acestei lumi. Ai avut mai mult decat partea ta de dragoste, de ingaduinta, bani, prestigiu, incredere si daca n’ai avut inca destul este fiindca nu ai voit-o, fiindca ai preferat pe laudatorii goi si lipitori in locul celor cari dorindu-ti binele, s’au ridicat in fata primejdiei ca sa strige: Ia seama, pentru ca te iubeau mult, pentru ca aveau incredere in viitorul tau, fiindca voiau sa faca din tine un om.

Care dintre noi nu a fost silit uneori in viata sa asculte ratiunea, sa urmeze un sfat aspru, sa renunte la ceva, sa sacrifice o parte din cele mai scumpe dorinte?A iubi adanc nu insemneaza a merge orbeste dupa ceeace omul poate sa doreasca intr’un moment de inebunire. A iubi insemneaza sa incerci sa tintuiesti pe cel pe care-l iubesti in drumul drept, sa incerci sa-l ajuti sa traiasca, cum trebuie, sa se faca un om de onoare si folositor, sa incerci sa-l incurajezi ca sa accepte partea sa de durere ca si partea de munca si de placere.Cum ti-am spus-o in ultima noastra intalnire trista de la Sinaia, ceeace nu pot intelege la tine este conceptia ta de viata.Care este conceptia ta asupra datoriei? Asupra dragostei? Dragostea este pentru tine numai o ingaduinta catre tine insuti, numai lasarea in voia navalirilor de instincte impinse pana la dispretul satisfacerii si uitarii imediate.Nu este in codul tau nici o credinta, nici o stapanire, nici un sentiment al datoriei, nici o cinstire a cuvantului dat, nici o marginire a moralei, nici un drum drept pe care sa vrei sa-l urmezi, nimic, absolut nimic? Nici un ideal, nici un vis al viitorului? Numai sa te lasi prada pasiunilor care plutesc in jurul tau?Atunci, fiul meu, ai dreptate sa pleci; atunci nu ne putem intelege. Vorbim o limba deosebita. Atunci, in realitate, nu esti demn sa fii asezat in fruntea altora, sa fii ales sef al unui popor care are nevoie de un conducator capabil de sacrificii, de un om care sa-l iubeasca indeajuns pentru a se invinge pe el insusi din dragoste pentru popor. Daca nu recunosti nici o datorie, nici o credinta, nici o obligatie, atunci, intr’adevar esti nedemn sa porti faclia.Erai aici folositor pentru totul si la toti: erai nascut pentru o mostenire glorioasa. si acestea toate le arunci oamenilor in fata. si pentru ce? si pentru cine?Erai odata un drag copilas cu parul de aur, baiatul nostru, baietelul tarii "cel dintai nascut roman", primul lor copil.Erai nadejdea noastra, comoara noastra si bucuria viitorului nostru. Erai ca Mihai, un baietas cu bucle de aur si l-ai parasit pe Mihai.

Catre sotia ta, catre mama ta nu spui nici un cuvant.Pentru el nu trimeti o imbratisare. Il parasesti, il azvarli din viata ta si odata cu el pe dulcea ta tovarase pe care jurasesi sa o iubesti, sa o cinstesti si sa o protejezi. Nici un cuvant ca sa ne ceri sa ne ocupam de el.. Nici un cuvant ca sa-l apropii de inima tarii. A tarii pe care ai tradat-o. Nici un cuvant de iubire sau recunostinta pentru tatal tau care a fost asa de aproape de moarte in primavara, nimic ca sa micsorezi loviturile groaznice pe care i le-ai dat las in aceste ceasuri pline de primejdie. Nici un cuvant de amintire, de iubire, de recunostinta, de fidelitate. Numai imputari: ca n’ai fost inteles si acuzari ca n’ai fost tinut in seama.Carol, fiul meu, aceasta este urarea de despartire a mamei tale: ca sa poti sa nu-ti dai nici odata seama cat de hidos este actul pe care l-ai savarsit si in ce chip ingrozitor si neomenos ai facut ceeace ai facut.Lumea este mare, sunt multi ratacitori pe pamant, multi nelegiuiti, fii ratacitori. Te duci printre ei, intoarce-ti privirea spre cine si cu cine? Nici eu, mama ta, nu o stiu. Crezi ca poate sa fie pentru tine o fericire adevarata, chiar daca pe noi ne parasesti? Chipul pacatului incoronat in suvite rosii.

Am incercat odata sa te opresc. Am crezut odata ca ceva din baiatul cu par de aur traia inca in tine, primul meu nascut, ceva care era ca Mihai de astazi si care ar fi ramas in tine, ceva care ar fi putut sa slujeasca aceasta tara pe care noi o construim, ceva adevarat, ceva care sa fi fost inca fiul meu.Atunci m’am ridicat ca o tigroaica, aparandu-si puiul indarjita si luptand cu o lume plina de ura, din dragoste pentru tine Carol, pentruca mai credeam in tine. Astazi deschid mainile amandoua si le gasesc goale, goale de orice credinta. Daca socotesti ca viata iti datoreste totul si ca tu nu-i datoresti nimic in schimb, atunci, Carol, baiatul meu, faci mai bine sa pleci . Desigur, nu esti demn de misiunea pe care ti-o incredintase Dumnezeu. Nu esti demn sa fii un om printre oameni. Nu esti demn sa fii sot, parinte si fiu.si acum la despartire, nu-ti spun decat atat: Carol, oricat de nesfarsita ar fi lumea, inima unei mame este cu mult mai mare si chiar sfasiata in bucati, zdrentuita intr’atat ca nu mai este decat o rana sangeranda, o vei gasi inca batand pentru tine pana in ultimul ceas. Cand vei avea nevoie de ea adu-ti aminte de aceasta, Carol, si pentru baiatul cu suvitele de aur, care a fost altadata al meu, te imbratisez pentru ultima oara pe frunte, Carol, ultimul sarut de mama.Drumurile vietii sunt lungi si numeroase, Carol, si daca, eu Regina, trebuie sa te svarl din mine, inima mea te va astepta totusi la capatul fiecaruia din aceste drumuri, fiindca, fiul meu, Carol, cred ca va veni intr-o zi ceasul negru cand ai sa plangi singur, parasit de toti, asa cum tu i-ai parasit pe toti.