joi, 29 decembrie 2011

Carmen Sylva - Prima Regina a Romaniei

Elisabeta Pauliana Otilia Louisa s-a nascut in 17/29 decembrie 1843 la Neuwied, ca fiica a printului Hermann de Wied si a printesei Maria de Nassau-Weilburg. Tanara printesa a fost botezata asa dupa numele naselor sale, care au fost Elisabeta Louisa, sotia lui Frederic Wilhelm IV al Prusiei si marea ducesa Elisabeta Mihailovna a Rusiei.  Elisabeta a fost cel mai mare copil al familiei de Wied, fiind urmata de fratii sai Wilhelm si Otto.


 Hermann de Wied a renuntat la o viata in armata pentru a se dedica familiei sale. Desi rolul cel mai important in educarea tinerei printese l-a avut mama sa, Maria de Wied, exemplu dat de tatal sau nu poate fi ignorat. Era atat de erudit, incat credea in lucrurile supranaturale pe care nestiutorii le dispretuiesc ... Insa vointa lui plina de energie si calm reusea sa imblanzeasca moartea. Se vedea clar ca acest visator delicat apartinea unei rase stravechi ...".
 Elisabeta a fost un copil foarte vioi, care nu putea sa stea foarte mult timp linistita. Cand a trebui sa pozeze impreuna cu fratele ei pentru un tablou, a lesinat din cauza efortului. Printesa Maria se temea ca Elisabeta sa nu devina superficiala din cauza acestei vioiciuni. In acelasi timp, dezvoltarea spiritului era foarte importanta in casa printului Hermann. 

In 1850 se naste cel de-al doilea fiu al familiei de Wied, Otto, care s-a nascut cu o malformatie ceea ce a dus la moartea sa timpurie, cand nu avea decat 12 ani. Dupa nasterea lui Otto, printesa Maria paralizeaza. In acelasi timp, printul Hermann devine o victima a ftiziei, ceea ce il face sa plece in America de Nord, in speranta ca climatul din Cuba ar putea sa il salveze. In ciuda sperantelor sale, cand se intoarce in Germania, printul era surd si aproape de nerecunoscut. In timpul absentei sotului sau, printesa Maria de Wied a ramas la Bonn, fiind gazda unei societati stralucitoare de mari aristocrati, de artisti si eruditi. Desi Elisabeta avea doar noua ani, ea era alaturi de mama sa. De la printesa Maria, Elisabeta a invatat ce inseamna datoria si moartea. Printesa considera ca moartea este fericirea absoluta, cea mai frumoasa rasplata, sfarsitul tuturor relelor si nenorocirilor noastre.

Dupa tragicul an 1862 si boala tatalui ei, Elisabeta este pentru prima oara fara griji in 1863, odata cu vizita la Ouchy, resedinta marii ducese Elena a Rusiei.  
Marea ducesa, care incerca sa obtina ingaduinta ca printesa sa petreaca iarna cu ea in Rusia, scria Elisabeta e indragita de toata lumea. Toti sunt fermecati de ea. Privirea ei deschisa si senina reuseste sa incalzeasca pana si inimile cele mai lipsite de sensibilitate, iar noi ne-am regasit tineretea alaturi de ea ...".

Cele trei luni petrecute la Sant Petesburg au fost pline de fast si maretie. Viata impartita intre opera,  conferinte despre Chateaubriand, sau lectii de pian este curmata de boala tinerei printese, febra tifoida. In timpul convalescentei, Elisabeta primeste vestea mortii tatalui sau. Din cauza bolii sale, marea ducesa se opune dorintei Elisabetei de a se intoarce in Germania. Printesa isi reincepe studiile de pian, de acesta data cu Clara Schumann, care i-a insuflat pasiunea pentru muzica. 

Dupa Rusia, urmeaza Italia, printesa Elisabeta fiind alaturi de familia matusii sale Therese de Oldenburg dupa moartea verisoarei sale Ecaterina. In Italia, Elisabeta ii dadea lectii lui Therese de Oldenburg, verisoara sa de 14 ani. Scriindu-i fratelui sau, Elisabeta ii marturiseste dorinta de a preda "daca n-am sa ma marit, vreau cu orice pret sa-mi dau examenele. E un scop pe care nu-l scap din vedere, oricat de nomada mi-ar fi existenta ... O voce parca-mi spune: vocatia ta e sa fii dascal. Daca-mi fac doar iluzii, viitorul mi-o va demonstra"


 Viitorul i-a demostrat contrariul, pentru ca destinul Elisabetei a fost sa devina prima Regina a Romaniei. In 1869, Elisabeta il cunoaste la Koln pe cel care era de trei ani principele Romaniei, Carol de Hohenzollern Sigmaringen. Iuteala cu care s-au logodit avea sa scandalizeze curtile europene. In timpul logodnei, Carol ii daruieste un album cu imagini din noua tara cu dedicatia "Un popor intreg are dreptul asupra ta, un popor intreg te contempla cu incredere si speranta si-ti va rasplati iubirea cu iubire."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu