Willem-Alexander, cel mai tanar Rege al Europei

           Astazi, odata cu abdicarea reginei Beatrix, fiul sau, Willem-Alexander a devenit cel mai tanar rege al Europei. In primul sau discurs de la urcarea pe tron, regele Willem-Alexander i-a multumit mamei sale pentru o viata inchinata tarii si familiei sale: "Wherever the path leads, your wisdom and your warmth I carry with me. Thank you for the many wonderful years in which we were allowed to have you as our queen. She stood for the values anchored in the constitution. Dear mother, you were queen in full knowledge of the duties you had you were also a wife and mother, and you were fully aware of your duties there too. You were a great support to us all".

             Mai putin protocolar decat mama sa, noul rege a jurat sa fie un monarh al secolului 21. Conform ultimelor sondaje realizate, sprijinul pentru monarhie este puternic, 80% dintre olandezi dorind sa pastreze aceasta forma de guvernamant, chiar daca exista anumite voci care ridica semne de intrebare in legatura cu cheltuielile necesare sustinerii monarhiei.

             Pastrand obiceiul, la incoronarea noului rege nu au fost invitati alti monarhi, ci doar printi mostenitori: printul Charles al Regatului Unit si ducesa Camila, printul Felipe si printesa Letizia ai Spaniei, printul Frederick si printesa Mary ai Danermarcei, printesa Victoria si printul Daniel ai Suediei, printul Haakon Magnus si printesa Mette Marit ai Norvegiei, printul Philippe si printesa Mathilde ai Belgiei, marele duce mostenitor Guillamme si printesa Stephanie ai Luxembourgului, printul mostenitor Alois si printesa Sophia ai Lienchesteinului si printul Albert de Monaco. 

Abdicarea regine Beatrix a Tarilor de Jos

              

             Dupa 33 de ani pe tronul Tarilor de Jos, regina Beatrix a abdicat astazi in favoarea intaiului sau nascut, printul Willem-Alexander. Considerand ca este momentul sa dea responsabilitatea conducerii tarii noii generatii, Beatrix  a urmat exemplul mamei si bunicii sale. Spre deosebire de monarhii englezi, in Tarile de Jos, abdicarea este vazuta ca o alegere corecta, recompensa pentru o viata inchinata tarii. 

                Regina Beatrix a fost o regina populara, care astazi da responsabilitarea coroane fiului sau si sotiei sale.

 

Regele Carl XVI Gustaf al Suediei

                             Astazi regele Suediei, Carl XVI Gustaf implineste 67 ani. Unicul fiu al printului Gustaf Adolf, Duce de Vasterbotten si a printesei Sybilla de Saxa-Coburg si Gotha, Carl Gustaf a devenit rege in 1973, la moartea bunicului sau. Avand reputatia unui print mediocru, nedept de a conduce tara care premiaza laureatii Nobel, Carl Gustaf are de infruntat numeroase obstacole inca de la inceputul domniei sale. Constitutia din 1975 ii limiteaza puterile si partidul socialist isi reafirma dorinta de proclamare a republicii. 

                           Cu timpul si cu ajutorul sotiei sale, regina Silvia, Regele Suediei isi castiga supusii. Fostul print timid, a devenit un suveran dinamic si apreciat de suedezi, care a indeplinit motto-ul pe care si l-a ales la urcarea pe tron "pentru Suedia - cu Timpul" .

                     In ultimii ani, furtuna care a trecut prin numeroase monarhii europene nu a ocolit Suedia. In 2010 a aparut o biografie neautorizata a Regelui in care se spune ca acesta a avut numeroase aventuri. In acelasi an, numerosi suedezi au fost impotriva acordarii unei sume publice pentru casatoria printesei Victoria, considerand asta o extravaganta in contextul crizei economice.  Cu toate greutatile, familia regala Suedeza pastreaza imaginea unei familii unite. In 2012, la nasterea printesei Estrelle, suedezii au inceput sa se reaproprie de monarhul lor. In  acelasi timp, Regele a marturisit ca Printesa Victoria nu va trebui sa astepte moartea sa, dand semnale ca poate va urma exemplul verisoarei sale, regina Beatrix a Olandei.

Regina Juliana a Tarilor de Jos

       Dupa opt ani de casnicie, la 30 aprilie 1909 regina Wilhelmina ii ofera sotului sau primul copil, o fetita pe care o va numi Juliana in cinstea indepartatei strabune Juliana, mama lui Willem Taciturnul. In 1937 printesa mostenitoare a tarilor de Jos se casatoreste cu printul Bernhard de Lippe-Biesterfeld. Casatoria Julianei cu un print german este prost primita la inceput de opinia publica, dar dupa nasterea lui Beatrix si asigurarea succesiunii Casei de Orania-Nassau, printul e acceptat de noul sau popor.

       La declansarea celui de-al doilea razboi mondial, printesa mostenitoarea paraseste tara pentru a se refugia in Anglia si apoi, pentru a se pune la adapost de bombardamentele care indoliaza in fiecare zi capitala engleza, in Canada – unde este oaspetele matusii sale Alice, ducesa de Albany.  Dupa eliberare, sanatatea reginei Wilhelmina se subrezeste si Juliana devine in doua randuri regenta inainte de a urca pe tron la 4 septembrie 1948.

        Sub domnia Julianei, Tarile de Jos au avut o crestere economica importanta. In acelasi timp, aceasta regina fara mare stralucire a modernizat imaginea monarhiei olandeze – in ciuda unor scandaluri care au stropit-o cu noroi. Juliana a reusit sa seduca o societate profund democratica, mandra de traditiile ei, dar putin amatoare de protocol. Spre deosebire de mama sa, care era respectata dar nu iubita, regina Juliana se bucura de o popularitate enorma.

Timp de treizeci si doi de ani, Juliana a avut o domnie preserata de incercari, pe care le-a infruntat bucurandu-se de dragostea poporului sau, care au numit-o « Buna noastra regina ».

Bibliografie

- http://www.theroyalforums.com/3718-death-anniversaries-of-queen-juliana-and-queen-emma/

Willem-Alexander, print Regal al Tarilor de Jos

             Astazi Willem-Alexander, printul Regal al Tarilor de Jos implineste 46 de ani. In trei zile el va deveni Regele Tarilor de Jos. Fiu al printesei regale Beatrix  si a printului Claus, Willem-Alexander a fost primul print mostenitor nascut in Tarile de Jos in mai mult de un secol. Multi ani,  printul mostenitor a fost vazut cu suspiciune de olandezi, dar cu timpul el a inceput sa isi imbunatateasca imaginea.
                 Casatoria sa cu Maxima si nasterea celor trei fetite, Catherina-Amalia, Ariana si Alexia, au transformat complet imaginea printului Willem-Alexander. Mai putin protocolar ca mama sa, apropiat de oladezi, Willem-Alexander va urca pe tronul Tarilor de Jos intr-un moment in care multi se intreaba daca monarhia mai e o forma de guvernamant pentru secolul 21.

La multi ani!!!

Marea Ducesa Louise de Baden

              La 23 aprilie 1923 murea Marea Ducesa Louise de Baden. Nascuta in 1838, Louise era unica fiica a primului imparat german Wilhelm I si a  printesa Augusta de Saxa-Weimar-Eisench. Copilaria Louisei a fost marcata de certurile dintre parintii sai care aveau personalitati foarte diferite si au facut o casatorie de convenienta. Louise a fost foarte apropiata de fratele sau mai  mare, viitorul Frederick III si de viitoarea sa sotie, printesa regala Victoria a Regatului Unit. Louise a fost copilul preferat al Imparatului, avand insa o relatie dificila cu mama sa.

             Printesa Louise a Prusiei s-a casatorit cu Fredercik, Printul Regent de Baden. Cei doi au avut trei copii: Frederik, Victoria si Ludwig. Mare Ducesa de Baden din 1856, Louise  devenit vaduva in 1907. La sfarsitul primului razboi mondial, Louise a asistat la abdicarea nepotului si fiului sau.

Christian X, Regele Danemarcei

          La 20 aprilie 1947 se stinge din viata Regele Christian X al Danemarcei. Pentru supusii sai, Christian X va reprezenta mereu demnitatea poporului danez in timpul ocupatiei germane.

            Nascut in 1870, Christian este cel mai mare fiu al printului mostenitor Frederick, viitorul Frederick VIII si al printesei Lovisa a Suediei.  In 1906, la moartea bunicului sau, Christian devine print mostenitor si dupa sase ani urca pe tron. Are in fata o domnie grea de treizeci si cinci de ani, care va trece prin doua razboaie mondiale in timpul carora va constitui un exemplu neclintit de curaj si demnitate.

         In 1918, in urma infrangerii Germaniei, Danemarca recapata Schleswigul de Nord. La 10 iulie 1920, calare pe un cal alb, regele trece frontiela si isi face intrarea triumfala in teritoriile dobandite, imagine care va ramane mult timp in mintea supusilor sai. Sase ani mai tarziu, cand socialistii preiau puterea sunt fortati sa stearga primul obiectiv din programul lor: abolirea monarhiei.

        In 1939, cu mainile tremurande regele demn declara ca tara sa trebuie sa accepte instalarea de baze germane, cu conditia ca problemele daneze sa ramana in mana danezilor. Prin aceasta hotarare Christian X evita o baie de sange, la capitularea armatei daneze 13 danezi au cazut contra a 20 de germani.

           In timpul ocupatiei germane, regele si-a reluat primbarile calare pe strazile din Copenhaga, fara escorta si cand ocupantii, minunati de spectacol ii intrebau pe supusii care il aclamau "Cine il pazeste pe regele vostru?", danezii le raspundeau cu simplitate "Noi toti". De atunci, la fiecare aniversare, mai cu seama la cea de saptezeci de ani au loc manifestatii patriotice in cursul carora populatia ii dovedeste afectiunea si sustinerea.

Bibliografie: 
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi       

Francisco de Assisi, Regele Consort al Spaniei

                  " un mic rege smochinit, cu parul grizonant si cu o voce subtirica de flaut si nu mai avea nimic monarhic"

- Paul Cambon

       La 17 aprilie 1902 se stinge din viata don Francisco, fostul Rege al Spaniei, sotul inselat al Isabellei II si tatal oficial al lui Alfonso XII. Regele si-a petrecut ultimii ani in Franta, ducand o viata simpla, dar respectand eticheta si intorcandu-se foarte rar in Spania. 

       Nascut in 1822, Francisco de Assisi era fiul lui Francisco de Paule si al Luisei Carlotta, printesa a Celor doua Sicilii. Don Francisco era si verisorul primar al Isabelei, cei doi avand aceeasi bunicii paterni, Carol IV al Spaniei si Maria Luisa, printesa de Parma. In mijlocul conflictului carlist, problema casatoriei Isabelei a atras mult interes. Dupa ce don Carlos refuza sa permita casatoria Isabelei cu fiul sau, e ales fiul celui mai mic frate al tatalui Reginei. Mic de stat, slabanog, cu o voce subtirica, supranumit "Paquita", devine din ratiuni de stat, regele Spaniei. A doua zi dupa casatorie, suveranii Spaniei dorm in camere separate. Regina nu asteapta mult pana incepe sa se afiseze cu amantii sai, ceea ce arunca indoieli asupra numerosilor copii ai Isabellei. 

        Umilit, don Francisco de Assisi unelteste cu adversarii periculosi ai reginei. Dupa lovitura din 1868, Regele si Regina se despart definitiv si don Francisco traieste in Epinay-sur-Seine. Dupa ce Alfonso XII urca pe tron, don Francisco are posibilitatea de a se intoarce in tara sa, dar detesta curtea asa ca se intoarce in Franta. Moare cu doi ani inainte de sotia sa si cere sa fie inmormantat in camasa de lana a calugarilor franciscani. 

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi           

Regina Victoria-Eugenia a Spaniei

         "I have always belived that the Spanish people were extremely unjust with Dona Victoria, who was never held in high esteem in spite of her extraordinary personality"

  La 15 aprilie 1969, cu sase ani inainte de reinstaurarea monarhie in Spania, murea Regina Victoria-Eugenia a Spaniei. Cu un an in urma, Regina a revenit in Spania pentru botezul stranepotului ei, infantele Felipe fiind primita de multimi entuziasmate. In timpul acestei vizite, Regina Spaniei s-a intalnit cu Franco. Dupa acesta intrevedere, au inceput sa circule zvonuri care spuneau ca Victoria Eugenia i-a cerut generalului sa decida viitorul Spaniei si al dinastiei, deci sa isi numeasca succesorul. Mai mult, se spune ca Regina a spus "Pntru mine Rege este don Juan, da noi toti suntem batrani si nimeni nu stie ce se va intampla daca lucrurile nu sunt rezolvate. In primul rand e Spania, in al doilea Monarhia, in al treile rand dinastia si abia apoi persoana. Si printul [don Juan Carlos] e matur". La sfarsitul vietii, regina Victoria-Eugenia isi ajuta pentru ultima oara poporul, contribuind la urcarea pe tron a lui Juan Carlos, si deci intr-o mica masura la instaurarea democratiei in Spania.

       Victoria-Eugenia s-a nascut in 1887, fiind fiica printesei Beatrice de Saxa-Coburg si Gotha si a printului Henry de Battenberg. In ciuda faptului ca familia de Battenberg erau considerati rudele sarace la curtea de la Saint James, Victoria-Eugenia era  una din nepoatele preferate ale Reginei Victoria. Ena, cum a ajuns sa fie cunoscuta printesa si-a petrecut copilaria la Windsor, Balmoral si Osborne. In 1905, la o cina oficiala in cinstea Regelui Spaniei, Ena il cunoaste pe Alfonso XIII. La cina erau si alte nepoate ale Reginei Victoria, dar tanarul Rege nu are ochi decat pentru blonda, tanara si incantatoare Victoria-Eugenia de Battenberg.

             Alfonso XIII si Victoria-Eugenia se casatoresc la 31 mai 1906, nunta fiind sarbatorita cu un fast nemaintalnit. In timpul procesiunii de la catedrala pana la palat, caleasca in care se aflau regele si regina Spaniei s-a oprit; dintr-un balcon a fost aruncat un buchet de flori, care a cazut langa calesca. In buchet era o bomba, care a omorat douazeci si sapte de oameni; rochia alba a Enei era acoperita de sange. Dupa explozie, Victoria-Eugenia a dovedit mult curaj si stapanire de sine. Spaniolii, foarte superstitiosi, nu sunt incantati de nunta insangerata care nu lasa sa se prevada o domnie pasnica si nici o casatorie fericita.

       Victoria-Eugenia si Alfonso XIII au sase copii: Alfonso, Jaime, Beatriz, Maria-Cristina, Juan si Gonzalo. Alfonso si Gonzalo sunt bolnavi de hemofilie, iar Jaime devine surdo-mut. Drama bolii copiilor lor ar fi putut sa ii apropie pe cei doi soti, dar Alfonso se indeparteaza de regina, care cade intr-o stare de deprimare, in timp ce el cauta sa se amageasca aruncandu-se in multiple aventuri galante. "Boala regala", mostenita de la regina Victoria a avut o influenta coplesitoare in viata femeilor care au transmis-o copiilor sai ... spre deosebire de regina Victoria si de tarina Alexandra Feodorvna, a caror casnicii nu au fost influentate de aceasta boala (mai mult in fata acestei drame, atat Albert, cat si Nicolae s-au apropiat si mai mult de sotiile lor), lumea Victoriei-Eugenia a fost distrusa. 

     Spre deosebire de verioara sa Alexandra, care s-a autoexilat dedicandu-se complet fiului sau bolnav, Ena nu s-a ascuns de societate. Considerata cea mai eleganta regina din Gotha, Victoria-Eugenia isi pastreaza o silueta impecabila in ciuda numeroaselor nasteri. Numita Englezoaica, Ena isi indeplineste indatoriile de regina in mod exemplar. In ciuda acestui lucru, spaniolii o considera putin prea rece si nu ii iarta faptul ca nu-i plac coridele. 

        La 14 aprilie 1931, familia regala a Spaniei pleca in exil; aceasta plecare reprezinta si separarea definitiva a suveranilor spanioli. Alfonso se stabileste la Roma, iar Victoria-Eugenia in Lausanne. In urmatorii ani, Victoria-Eugenia isi va pierde doi fii, Alfonso si Gonzalo fiind invinsi de hemofilie. Regina va ramane pentru tot restul vietii in exil, continuand sa mentina o curte plina de stralucire, inconjurata de doamne de onoare care vin din Spania pentru a-si asuma cu randul functii onorifice. 

           Victoria Eugenia a fost crescuta intr-o epoca in care responsabilitatea, dedicatia, sacrificiul si datoria fata de ceilalti au devenit cele mai inalte idealuri si abilitati indispensabile in meseria de Regina. Demnitatea, curajul si puterea sa au sustinut-o in cele mai grele momente ale vietii sale si i-au asigurat un loc aparte in istoria Spaniei.

Bibliografie: 
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 
Gelardi Julia, Born to rule

Isabella II, Regina Spaniei

          Ducesa de Toledo, fosta regina Isabella II a Spaniei moare la saptezeci si cinci de ani, la 10 aprilie 1904, in Paris. Dupa ce a parasit curtea din Madrid din cauza neintelegerilor cu nora sa, Maria-Cristina, Regina a trait in capitala Frantei uitata de toti. Paul Cambon o descrie astfel "un amestec de regina si de negustoreasca de haine vechi (...) enorma, cu carnuri care-i atarna, cu trasaturi deformate".

      Isabella s-a nascut in 1830, fiind cea mai mare fiica a regelui Fernando VII si a Marie-Cristina de Bourbon, printesa a Celor Doua Sicilii. Cand mica infanta avea trei ani, Regele a murit si Isabella a devenit a doua Regina domnitoare din istoria Spaniei, sub regenta mamei ei. Urcarea pe tron a Isabelei a declansat razboiul civil care ii opune pe carlisti, partizanii lui Don Carlos (fratele lui Fernando VII), "cristienilor", aparatorii drepturilor Isabellei.

     Isabella urca pe tron la treisprezece ani, dar Maria Cristina pastreaza puterea. In 1846 impotriva vointei sale este casatorita cu varul ei don Francisco de Assisi. Peste masura din lacoma, nimfomana, adorand balurile, ea este in acelasi timp si foarte bigota. Banii i se scurg printre degete, generozitatea ei fiind proverbiala: daruieste cu usurinta bratarile ei cersetorilor care o urmaresc, nu refuza niciodata o pomana. Foarte apropiata de popor, niciodata ipocrita, se plimba uneori pe strada fara escorta. Majoritatea populatiei a sustinut-o in timpul razboaielor carliste, ceea ce a facut-o sa castige.

     In 1854, dupa o noua lovitura de stat incepe domnia personala a Isabellei, care este insa zbuciumata de ideile liberale si de loviturile de forta date de generali. La treizeci si opt de ani, Isabella II a fost fortata sa plece in exil "Credeam ca am mai multe radacini in tara asta". Regina semneaza abdicare dupa doi ani in favoarea fiului sau, Alfonso. In 1874, republica este infranta in Spania de lovitura de stat a generalului Martinez Campos si Isabella este data la o parte in favoarea fiului sau. Pana in 1877, Isabella nu a are voie sa se intoarca in tara sa.

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi             

Print-consort Felix de Luxembourg

            Printul Felix de Luxembourg se stingea din viata la 8 aprilie 1970, in castelul de la Fischbach. Nascut in 1893, el este al saselea copil al ducelui Robert de Bourbon-Parma si a celei de-a doua sotii, nascute Maria-Antonia de Braganza. In timpul primului razboi mondial, spre deosebire de fratii sai Sixto si Xavier care lupta de partea Aliatilor, Felix si fratele sau, Rene, se inroleaza sub drapelul Habsburgilor (sora sa Zita era imparateasa Austro-Ungariei).

         La 6 noiembrie 1919, printul Felix s-a casatorit cu marea-ducesa Charlotte de Luxembourg. Casatoria celor doi indispune populatia Marelui Ducat. In primii ani ani ai casatoriei, datorita legaturilor sale cu Germania si "anilor nebunatici", printul Felix era foarte nepopular in noua sa tara. Treptat, el a inceput sa se adapteze. Printul-consort si-a asumat presedintia Crucii Rosii luxembourgheze. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Printul Felix pleca in exil impreuna cu familia sa si dupa ce copii (Jean, Elisabeth, Marie-Adelaide, Marie Gabriele, Charles, Alix) sunt pusi la adapost in Canada, Felix si Charlotte se stabilesc la Londra. Aici, Felix se angajeaza in Armata Britanica si revine in Luxembourg la 10 septembrie 1944 cu divizia a V-a blindata a armatei americane.

              In 1964, Marea Ducesa abdica in favoarea fiului sau Jean, si impreuna cu Felix se retrage la castelul de la Fischbach. Cinci ani mai tarziu cei doi isi sarbatoresc nunta de aur.     
        

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi     

Regina Victoria a Suediei

          

         Regina Victoria a Suediei murea la Roma, la 4 aprilie 1930. Incepand din 1884, Victoria, a carei sanatate este fragila, obisnuieste sa-si petreaca iernile la Capri. 

         Victoria s-a nascut in 1862, fiind printesa de Baden. Bunica paterna era Louise Wilhelmina, printesa a Suediei si fiica lui Gustav IV Adolf, Regele detronat in 1809. In 1881 printesa Victoria de Baden se casatoreste cu printul Gustaf, aducand dinastiei Bernadotte, sangele vechii dinastii suedeze. 

             Gustaf si Victoria au trei copii: Gustaf-Adolf, Wilhelm si Erik, dar pe masura ce anii trec cuplul regal traieste tot mai separat. In ciuda acestui lucru, Victoria are o puternica influenta politica asupra sotului sau. 

      Incapatanata, conservatoare si pro-germana, Victoria era foarte stricta cu disciplina. In ciuda faptului ca Suedia a fost neutra in primul razboi mondial, Regina a avut o atitudine pro-germana, care a facut-o sa isi piarda popularitatea.

Printesa Louise de Schaumburg-Lippe

        La 4 aprilie 1906, la Castelul Ratiboritz murea printesa Louise de Schaumburg-Lippe. Printesa Louise era cea mai mare fiica si al treilea copil al regelui Frederick VIII si a printesei Lovisa de Suedia. In 1896, printesa Louise de Danemarca s-a casatorit cu printul Frederick de Schumburg-Lippe. In ciuda faptului ca au avut trei copii (Marie Louise, Christian, Stephanie), cei trei au avut un mariaj profund nefericit. Printesa Louise petrecea foarte mult timp in tara natala. Varianta oficiala a mortii sale a fost complicatii cauzate de meningita, dar au existat zvonuri ca printesa a incercat sa se innece si a racit, ceea ce i-a provocat moartea.

Nicolae, Principe al Romaniei

                   Astazi, Principele Nicolae al Romaniei implineste 28 de ani.

La multi ani!!!

Infantele Juan, Conte de Barcelona

             La 1 aprilie 1993 murea contele de Barcelona, infantele spaniol caruia istoria i-a negat titlul de Rege. Inmormantarea are loc cu toate onorurile unui rege, fiul sau hotarand sa il inmormanteze la Escorial ca Juan al III-lea.

Carol I, Imparat al Austro-Ungariei

             La 1 aprilie 1922 murea Carol I, ultimul imparat al Austriei si ultmul rege al Ungariei. Ultimii ani din viata Imparatului au fost petrecuti in exil; Carol a decis in 1918 sa renunte la participarea in afacerile de stat, fara insa sa abdice. Carol a pastrat mereu speranta ca isi va recapata tronul, speranta pastrata vie de sotia sa, Imparateasa Zita. Considerat in timpul primului razboi mondial Imparatul Pacii, Carol a devenit in Biserica Catolica Binecuvantatul Carol al Austriei.

Moartea regelui George II al Greciei

 "the most important tool for a King of Greece is a suitcase."

           Cand grecii au primit vestea mortii regelui lor, multi au crezut ca este vorba de o pacaleala de 1 aprilie. George II a murit la cincizeci si sapte de ani in Palatul Regal din Atena, chiar daca o importanta parte a vietii sale a petrecut-o in exil.

          George II s-a nascut in 1890, fiind fiul printului mostenitor Constantin al Greciei si al Sofiei de Prusia. George a avut o copilarie fericita, Familia Regala a Greciei fiind foarte unita. In acelasi timp, regatul Greciei era foarte instabil. In septembrie 1909, printul mostenitor si familia sa au fost fortati sa isi paraseasca tara din cauza Ligii Militare. In 1917, Constantin I a fost fortat sa plece din nou din tara sa. Fara sa semneze un act de abdicare, Constantin a plecat si Alexandru - al doilea fiu al Regelui - a urcat pe tron. George, foarte apropiat de Rege si crescut pentru a fi Rege, a plecat in exil cu tatal sau. Cand Alexandru a murit, Constantin s-a intors pe tron, dar in 1922 a fost fortat sa abdice din nou ... George a devenit Regele Greciei. Dupa nici un an, junta militara care a fortat abdicarea lui Constantin a decis sa supuna plebiscitului problema monarhiei. George a plecat in Romania si apoi in Anglia, unde si-a petrecut urmatorii doisprezece ani. Grecia a fost declarata republica. In urmatoarea perioada anarhia militara a alterat cu puciurile militare. In 1935, generalul Condylis a avut originala idee ca o restabilire a monarhiei va putea asana situatia interna a Greciei. In 1941, frontul grecesc a fost strapuns de germani. George s-a exilat cu ce a mai ramas din guvern in Anglia.

           George II era militar de formatie si exilul nu l-a predispus spre o atitudine deschisa si concilianta fata de opozitia dinastica. Prima domnie a lui George a fost dominata de consecintele razboiului cu Turcia. In timpul exilului, cuplul regal elen s-a dezagregat putin cate putin, si in 1935 Elisabeta si George divorteaza. In a doua domnie a lui George II el a adoptat drept model atitudinea rezervata a bunicului sau si nu s-a implicat in afacerile interne ale tarii. Atitudinea sa din timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost exemplara, Regele fiind singurul reprezentant legitim al statului grec. Cand George s-a intors, Grecia era in plin razboi civil si in ciuda faptului ca 70% din greci au votat pentru revenirea Sa, ostalitatile au continuat. Ca si pe tatal sau, pe George l-a vlaguit o Grecie care nu l-a crutat nici in privinta dramelor, nici a necazurilor.

Bibliografie:
Gauthier Guy, Acvile si lei. O istorie a monarhiilor balcanice, Humanitas, Bucuresti, 2004
Gelardi Julia, From Spendor to Revolution