joi, 29 septembrie 2011

Elisabeta, Regina Greciei

La nici un an de la nasterea printului Carol, Maria a Romaniei are un alt copil, o fetita pe care o numeste Elisabeta, dupa numele Reginei.

Elisabeta mosteneste de la matusa sa nu doar numele, ci si personalitatea fragila a primei Regine a Romaniei. Copilaria Elisabetei, la fel ca cea a fratelui sau mai mare a fost marcata de certurile dintre principesa-mostenitoare Maria si regele Carol. In primii ani dupa casatorie, Maria a incercat sa isi dobandeasca libertatea sa isi construiasca o identitate proprie in noua ei tara. Din pacate, in lupta sa cu Carol a fost fortata sa isi neglijeze copiii, care au fost foarte rasfatati de cuplul regal, dar carora le-a lipsit dragostea materna.

Elisabeta era foarte apropiata de fratele sau mai mare, dar caracterul sau dificil o indepartau de familia sa. Egocentrica, nerealista si foarte sensibila, Elisabeta este cea mai neobisnuita dintre printesele romanesti.

La sfarsitul primului razboi mondial, parintii ei considerau ca e momentul sa se casatoreasca. La 26 de ani, Elisabeta a fost obligata de Maria a Romaniei sa accepte cea de-a treia cerere in casatorie a printului mostenitor a Greciei, George.
 
George era cel mai mare fiu al regelui Constantin I al Greciei si a reginei Sofia, sora imparatului Wilhelm II al Germaniei.  Cei doi s-au casatorit la 27 februarie 1921, la Atena. Dupa o luna la Bucuresti Carol al Romaniei schimba inelele cu Elena a Greciei. Casatoria dintre doua perechi de frati in zile diferite e vazute ca semn rau de superstitiosi, dar sunt alese zile diferite pentru ca Maria a Romaniei sa asiste la ambele casatorii. 


In septembrie 1922, Constantin I e obligat sa abdice din nou. George al II-lea urca pe tronul Greciei intr-un moment in care tara sa era prada a numeroase conflicte, ca urmare a semnarii tratatelor de pace. In 1923, colonelul Plastiras initeaza procesul de abolire a monarhiei. Elisabeta si George au inceput o serie de sejururi tot mai dese in strainatate, mai ales la Bucuresti.


La Bucuresti, regii Greciei au fost inconjurati de atentie de Familia Regala, guvern si societatea romaneasca, incercand sa le faca exilul mai usor de indurat. Intervenind pentru ei si pe plan diplomatic, Romania s-a indepartat de Grecia republicana pentru a se apropia de Turcia lui Mustafa Kemal.


In ciuda acestui sprijin oficial, cuplul regal elen s-a dezmembrat putin cate putin. Lipsa copiilor, dificultatile exilului au accentuat diferentele dintre cei doi. Chiar daca la vremea ei aceasta casatorie a fost atat de promitatoare pentru dinastiile greaca si romana, George si Elisabeta aveau caractere foarte diferite. Suveranii eleni s-au mutat in Anglia, dar au avut vieti separate. Gerge a trait ca o simpla persoana particulara, in timp ce Elisabeta s-a concentrat pe activitatile artistice.


In 1935, in ciuda opozitiei Reginei Maria, care tinea foarte mult la ginerele ei, cei doi au divortat ... doar cu cateva luni inainte ca George sa revina pe tronul Greciei.


Elisabeta si-a petrecut urmatorii ani in Romania, chiar daca o altercatie cu Elena Lupescu a alungata pentru ceva timp de la curtea de la Bucuresti.


In 1948, Elisabeta paraseste definitiv Romania si se stabileste in Franta.

marți, 27 septembrie 2011

Carol cel Mare

In 1914 gloantele unui terorist bosniac au aruncat Europa intr-una din cele mai ucigatoare furtuni ale Istoriei. 

In aceasta furtuna a fost prins si regele Carol I al Romaniei, unul din sefii de stat cei mai apreciati ai epocii. Membru al familiei de Hohenzollern, aliat al Austro-Ungariei, prieten al imparatului Franz Iosef, Carol s-a vazut fortat sa accepte neutralitatea impusa de guvernul sau. Moare dupa cateva saptamani, la 27 septembrie 1914. La inmormantarea sa, Regina Elisabeta ii va marturisi reprezentantului lui Wilhelm al II-lea ca sotul ei a murit din cauza "durerosului conflict moral care il impidicase sa intre in razboi de partea Germaniei"

Carol I a venit pe tronul Romaniei in urma cu 48 de ani.   Domnia acestui print german s-a suprapus cu epoca de dezvoltare a Romaniei moderne.

Carol nu s-a adaptat niciodata cu adevarat la mentalitatile romanesti, ramanand intodeauna un ofiter german. Cu timpul, insa a reusit sa isi intelega si sa isi aprecize poporul; sa munceasca pentru a lasa mostenire o Romanie mult mai mare, mai frumoasa si mai bogata decat a gasit-o ... ceea ce a reusit. 

Drumul de la printul german ce s-a ascuns ca sa poata trece granita in Romania la Carol cel Mare a fost lung.  In primii ani ai domniei sale Carol a trebuit sa castige increderea unui popor francofon. In 1871, cand Carol il sprijinea pe varul sau Wilhelm I, romanii au cerut abdicarea lui Carol. Faptul ca Carol a fost mare se datoreaza in primul rand faptului ca a lucrat cu indarjire si perseverenta sa faca din Romania un stat de frunte in Balcani. De o remarcabila constiinta profesionala, si-a sacrificat intreaga viata edificarii unei natiuni moderne si si-a pus in slujba tarii sale de adoptie calitatile militare, rigoarea, organizarea si dezinteresul. Sub domnia sa, Romania si-a castigat in sfarsit independenta. In razboiul de independenta din 1877-1878, Carol a preluat comanda armatei romane si a obtinut succese insemnate. 

In 1906, Romania a sarbatorit jubileul primului sau Rege. Pe panoul Filaretului au fost expuse progresele realizate de Romania sub domnia lui Carol I.