Executia Marii Ducese Elisabeta Fedorovna si a altor mebrii ai familiei Romanov

      La 18 iulie 1918, la Alapaevsk au fost executati: Marea Ducesa Elisabeta Feodorovna, Marele Duce Serghei Mihailovnici si printii Ioan Constantinovici, Constantin Constantinovici, Igor Constantinovici si Vladimir Pavlovici Paley. Impreuna cu ei au mai fost executati: Feodor Remez, secretarul marelui duce si Varvara Yakovleva, o maicuta de manastirea Marii ducese.

Trupurile Printului Ioan Constantinovici si a Marii Ducese
Elisabeta Feodorovna

      In noaptea de 17/18 iulie 1918 prizonierii au fost dusi in apropierea unei mine de fier abandonate. Ajunsi acolo li s-a ordonat sa mearga de lemnul care acoperea intrarea in mina. Marele Duce Serghei Mihailovnici s-a luptat cu cei care ii tineau prizonieri. Vassili Ryabov a afirmat ca Marele Duce i-a intrebat Spuneti-mi de ce ... Nu am fost niciodata implicat in politica. Am iubit sportul, am jucat biliard ..." . Bolsevicii l-au fost impuscat. Ceilalti prizonieri au fost batuti si apoi aruncati in mina. Pentru ca nu au murit imediat, au fost aruncate grenade in mina. Singurul care a murit in urma exploziei a fost Feodor Remez. Unul din ucigasi, Vassili Ryabov a afirmat ca dupa explozie i-a auzit pe supravietuitori cantand imnuri ortodoxe.

       Ramasitele Romanovilor omorati la Alapaevsk au fost gasite la 8 octombrie 1918 de soldatii armatei albe. Din cauza degradarii corpurilor, identificarea Romanovilor a fost facuta pe baza hainelor si a hartiilor din buzunare. Din cauza avansului armatei rosii, sicriile ce contineau ramasitilor Romanovilor au fost scoase din Rusia in 1920.

         Ramasitele Marii Ducese au fost duse la Ierusalim. Marea Ducesa a fost canonizata si in dupa caderea comunismului, in fata manastirii fondate de ea a fost ridicata o statuie pe care scrie Marii Ducese Elisabeta Feodorovna: Cu cainta. Ramasitele celorlati Romanovi au fost duse la Beijing si puse in capela din misiunea Rusa. In 1957, cand capela a fost demolata au fost inmormatati in cimitirul rus, care a fost distrus in anii '80 pentru a se construi un parc.

Executia tarului Nicolae II si a familiei sale

      La 2/15 martie 1917, tarul Nicolae II a semnat abdicare punand capat a peste 300 de ani de dinastie Romanov. Din august 1917, Nicolae, Alexandra si copiii lor au fost prizonieri in casa guvernatorului din Tobolsk. Tarul vroia cu disperare sa plece in exil in Anglia. Initial guvernul englez i-a oferit axil, dar George V se temea de efectele pe care le-ar avea adapostirea unui autocrat asupra popularitatii monarhiei engleze. Cele opt luni petrecute de familia imperiala in Tobolsk au fost marcate de frig si de temeri pentru viitor. 

Nicolae II, Alexei Nicolaeievici, Olga Nicolaievna, Maria Nicolaeievna,Tatiana Nicolaeivna
Tarina Alexandra Feodorovna si Anastasia Nicolaievna

    In putinele scrisori pe care le-a putut trimite de aici, tariana Alexandra isi manifesta credinta in Dumnezeu "Inima mea este plina de probleme, dar sufletul imi ramane linistit, pentru ca simt ca Dumnezeu este intodeauna aproape. Viata aici nu este nimic - Eternitatea este totul, si ceea ce facem este sa ne pregatim sufletele pentru Regatul Cerului. ... si daca ei ne iau totul, nu pot sa ne ia sufletele ... aceste zile de suferinta se for sfarsi. Vom uita toata nelinistea si vom multumi Domnului ... Totul este voia lui .... Toate suferintele ne sunt trimise ca sa ne elibereze de pacatele noastre si ca sa ne testeze credinta".  

Marea Ducesa Olga Nicolaievna, Tarul Nicolae II, Marea Ducesa Maria Nicolaievna si
Marea Ducesa Tatiana Nicolaeivna in captivitate

        In martie 1918, Lenin a semnat pacea cu Germania, tradand Alianta cu Antanta. Nicolae II a fost distrus "Daca stiam ca se va ajunge la asta nu as fi abdicat niciodata". Omul care a pus interesul tarii sale si onoarea fata de aliati in fata interesului propriu, vedea ca sacrificiul sau nu a servit la nimic. In primavara 1918, familia imperiala e mutata in Ekaterinburg, un oras in Urali. Casa in care stau aici, Ipatiev, este numita casa cu scop special. In noaptea 16/17 iulie 1918, familia a fost trezita. Jacob Yurovsky le-a ordonat sa mearga sa astepte masinile, deoarece trebuiau sa fie mutati din cauza apropierii armatei albe. Dupa ce le-a spus sa se pregateasca sa fie fotografiati, Yorovsky a anuntat "Pentru ca rudele voastre continua atacul asupra Rusiei Sovietice, Comitetul Executiv din Urali a decis sa va execute". Nicolae II s-a intors spre familia sa si a intrebat "Ce, ce?". Yorovsky a repetat anuntul, a scos pistolul si la impuscat pe Tar. Restul membrilor politiei secrete a inceput sa traga asupra prizonierilor. Alexandra si Olga au incercat sa faca semnul crucii, dar au fost ucise imediat. Tatiana, Maria si Anastasia aveau cusute bijuterii in corsete si asa gloantele au ricosat, asasinii au folosit baionetele pentru a le omora mai repede. 

Icoana reprezentand Familia Imperiala Rusa

      Imediat dupa asasinarea Familiei Imperiale au inceput sa apara zvonuri privind soarta ultimului tar al Rusiei. Imparateasa Vaduva Maria Feodorovana a refuzat sa creada ca fiul ei este mort si isi va petrece restul vietii rugandu-se sa il vada din nou. In ziua urmatoare, bolsevicii ii vor asasina pe Marea Ducesa Elisabeta Feodorovana, pe Marele Duce Serghei Mihailovnici, si pe printii Ioan Constantinovici, Constantin Constantinovoci, Igor Contantinovici si Vladimir Pavlovici Paley. In ianuarie 1919 vor fi asasinati Marii Duci Paul Alexandrovici, Nicolae Mihailovnici, George Mihailovnici si Dimitri Constantinovici. 
        In 1981, Nicolae, Alexandra, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei au fost recunoscuti drept martiri de catre Biserica ortodoxa Rusa din afara Tarii. Dupa multe controverese, in 2000, Biserica Rusa a recunoscut canonizarea pentru ca Familia Imperiala si-a primit moartea cu credinta in Dumnezeu. Pe locul unde au fost asasinati a fost construita Biserica Sangelui.

Bibliografie:
*Gelardi, Julia P. (2011-02-15). From Splendor to Revolution: The Romanov Women, 1847--1928 (Kindle Location 8084). Macmillan. Kindle Edition. 

Abdicarea tarului Nicolae II

"is a tale of glory and pathos, of heroism and cowarsice, of victory and defeat" and included giants of history such as Peter the Great, Catherine the Great, and Alexander I

         La 27 februarie 1917, la Petrograd se creaza un Comitet Provizoriu al Dumei si un Soviet al Muncitorilor si Soldatilor. In noaptea de 1/2 martie Nicolae II e convins ca numai abdicarea imparatului mai putea impiedica o naruire totala a ordinii din Petrograd. Inchinandu-se in fata inevitabilului, Nicolae semneaza abdicarea sa si a fiului sau, Alexei Nicolaievici. Abdicarea a fost cumplita pentru Nicoale II deoarece simtea ca prin asta isi incalca juramantul facut in fata tarii sale si in fata lui Dumnezeu. In acelasi timp el dorea sa impiedice un razboi civil, care ar fi facut ca Rusia sa fie invinsa de Germania (ceea ce s-a si intamplat). Daca nu era dorinta Tarului de a-si vedea tara scutita o umilitoare infrangere, el ar fi putut ordona armatei - care ii era inca fidela - sa zdrobeasca revolutia. Poate ca tarismul ar fi pierit, dar in acelasi timp poate ca nu ar fi murit atatia Romanovi ...

Bibliografie:
* Gelardi Julia, From splendor to revolution
* Warnes David, Cronica tarilor rusi

Marea Ducesa Kira Kirilovna

             La 9 mai 1909, la Paris s-a nascut a doua fiica a marelui duce Kiril Vladimirovici si a printesei Victoria Melita de Saxa-Coburg si Gotha. Printesa a fost numita Kira, pentru tatal sau. La cateva luni dupa nasterea Kirei, parintii sai au primit o telegrama de la bunica paterna, Marea Ducesa Maria Pavlovna,  "Ta femme est grande duchesse". Dupa aceasta telegrama, familia Kirei Kirilovana s-a intors in Rusia, unde tatal sau era al treilea in linia de succesiune al tronul imperial.

Victoria Feodorovna, Mare Ducesa a Rusiei

"There are few who in one person combine all that is best in soul, mind, and body, ... She had it all, and more. Few there are who are fortunate in having such a woman as the partner of their lives -- I was one of those privileged"

Marele duce Kirill Valdimirovici al Rusiei

 

Printesa Victoria Melita de Saxa-Coburg si Gotha

            Marea Ducesa Victoria Feodorovna a fost o femeie deosebit de puternica, care a luptat pentru ceea ce si-a dorit; a fost o printesa care s-a nascut in 1876, la apogeul epocii dinastiilor cand acestea au stralucit mai puternic ca niciodata; a fost o mama care si-a calcat pe mandrie pentru a asigura educatia si supravietuirea copiilor sai; a fost o sotie care si-a iubit sotul mai presus de orice ... de aceea nu i-a putut ierta tradarea. Victoria Melita de Edinburgh s-a nascut la Malta, fiind fiica ducelui de Edinburgh, cel de-al doilea fiu al Reginei Victoria si a Printului Consort, si a Marii Ducese Maria Alexandrovna, unica fiica a tarului Alexandru al II-lea si a Mariei de Hesse si Rin. Inca de mica, printesa era foarte incapatanata, timida, serioasa si sensibila, fiind in acelasi timp si foarte apropiata de sora ei mai mare, dar atat de diferita (viitoarea Maria a Romaniei).

        Casatoria Mariei cu Ferdinand de Hohenzollern-Sigmariengen a schimbat destinul Victoriei Melita. Bunica-Regina a decis ca Ernest de Hesse si Rin este sotul potrivit pentru a doua printesa de Saxa-Coburg si Gotha. Nedorind ca nimic sa ii strice planurile (cum s-a intamplat in legatura cu Missy si ducele de York), Regina Victoria il convinge pe Ernest sa o ceara in casatorie pe verisoara sa primara. Cedand presiunilor familiei, Victoria Melita devine Mare Ducesa de Hesse si Rin. Mariajul celor doi a fost profund nefericit, Ernest, homosexual, isi neglija sotia, in timp ce Victoria Melita nu isi indeplinea indatoriile de Mare Ducesa. Dupa moartea Reginei Victoria, in 1901, cei doi au decis sa divorteze. Desi divortul a fost de comun acord, Victorian Melita a fost considerata responsabila, devenind o paria. 

Marele Duce Kiril Vladimirovici si Marea Ducesa Victoria Feorodovna

          Printesa s-a refugiat la Coburg, alaturi de mama sa si a asteptat. Cu multi ani in urma, la incoronarea lui Nicolae II, Victoria Melita de Hesse si Rin l-a revazut la Moscova pe verisorul sau primar, Marele Duce Kiril Vladimirovici. Cei doi s-au indragostit si Victoria Melita spera ca se pot casatori dupa divortul ei. Daca ducesa de Saxa-Coburg si Gotha a acceptat ideea casatoriei (dupa ce s-a opus peste 10 ani), parintii lui Kiril au incercat sa il convinga sa o paraseasca pe Victoria, sau sa o pastreze drept amanta, dar sa se casatoreasca cu altcineva astfel incat sa nu isi piarta locul in linia de succesiune. In 1904 se declanseaza razboiul ruso-japonez, la care Kiril participa. Vasul sau este atacat si Kiril Vladimirovici este unul din putinii supravietuitori. Acesta experienta il face pe Marele Duce sa se hotarasca sa se castoreasca cu Victoria Melita. Cuplul s-a casatorit la 8 octombrie 1905, la Coburg in prezenta mamei si surorii Victoriei. Dupa casatorie Kiril Vladimirovici s-a intors in Rusia sa il anunte pe verisorul sau, tarul Nicolae al II-lea. Desi ramura Vladimirovna se astepta la o pedeapsa pentru ca Marele Duce s-a casatorit fara acordul tarului, Nicolae este foarte aspru: el il demite pe Kiril din Marina, ii anuleaza statutul militar, ordinele si onorurile si ii ia titlul de Mare Duce. Kiril si Victoria Melita se stabilesc la Paris. In 1907, Victoria melita decide sa se converteasca la ortodoxism. In urmatorii doi ani se nasc cele doua fete ale cuplului Maria Kirilovna si Kira Kirilovna.

        In 1909, Nicolae este obligat sa anuleze pedeapsa lui Kiril, deoarece acesta era al patrulea in linia de succesiune la tronul rus, dupa Alexei Nicolaievici, Mihai Alexandrovici si Vladimir Alexandrovici.  Victoria Melita devine Marea Ducesa Victoria Feodorovna. In St. Petersburg, noua Mare Ducesa se integreaza perfect in curtea neoficiala, dar autotputernica a soacrei sale, Marea Ducesa Maria Pavlovna. Victoria Feodorovna a ajuns sa se inteleaga foarte bine cu Miechen, mai ales ca cele doua aveau caractere asemanatoare, fiind unite si in dragostea pentru frumos "Nici o petrecere nu era considerata completa fara ea, hainele adorabile si adesea neobisnuite pe care le purata erau examinatate cu atentie si adesea copiate, culoarea si decoartiile camerelor sale erau discutate, admirate si invidiate iar petrecerile organizate de erau vanate de toata societatea." In acelasi timp, Marea Ducesa era buna prietena si cu Imparateasa Mama, Maria Feorodovna. Singurii absenti de la petrecerile date de Kiril Vladimirovici si Victoria Feodorovna erau Tarina si Tarul, Alexandra Feorodovna neputand sa isi ierte fosta cumnata. 

   Din 1914, Marea Ducesa Victoria Feodorovna se implica in eforturile de razboi ale Rusiei, conducand mai multe servicii de ambulanta; in acelasi timp, de mai multe ori Victoria a adus trenuri cu provizii si medicamente in Romania, tara unde domnea sora ei. Ducky si Kiril priveau cu ingrijorare miscarile revolutionare din tara lor, incercand impreuna cu alti Romanovi sa il convinga pe Nicolae al II-lea sa isi schimbe politica, fara succes insa. Dupa revolutia din 1917, Marele Duce Kiril Vladimirovici a acceptat guvernul bolsevic, fiind considerat tradator de multi Romanovi. Victoria Feorodovna a fost alaturi de sotul ei, aparandu-l si sprijinindu-l. Ei au reusit sa fuga in Finlanda, unde la 41 de ani, Victoria l-a nascut pe Vladimir Kirilovici, unicul sau fiu si mostenitorul dinastiei. Printesa engleza, Victoria Feodorovna a ajuns sa se departeze de tara sa natala si de familia sa, considerand ca Familia Regala Engleza nu a facut suficient ca sa ii ajute pe Romanovi.

Marele Duce Kiril Vladimirovici si Marea Ducesa Victoria Feorodovna

     In 1919, Victoria Feodorovna a reusit sa ajunga in Germania. In anul urmator, Marea Ducesa si-a pierdut mama si soacra, ducesa Maria de Edinburg murind la Coburg si Maria Pavlovna in Franta. In timpul petrecut in Germania, Kiril si Victoria au simpatizat cu miscarea nazista, vazand in aceasta o modalitate de invingere a comunismului. La inceputul anilor '20, Kiril are o cadere nervoasa, dar cu ajutorul Victoriei reuseste sa se refaca. In acesti ani Victoria Melita se dedica complet familiei sale. Kiril se declara Custode al Coroanei Ruse si incepe sa se comporte ca un Tar. In acest timp, Victoria Melita este cea care se ocupa cu intretinerea familiei sale, fiind nevoita sa isi vanda bijuteriile si picturile. In centrul vietii Victoriei Melitei era fiul sau, ea traind cu teama ca bolsevicii o sa-l rapeasca sau o sa-l omoare.

             Anii de dupa razboi au fost foarte grei, Victoria Melita si familia sa fiind ajutati de Maria, Regina Romaniei. In ciuda greutatilor, Victoria Melita era fericita si multumita fiindca se bucura de dragostea familiei sale. In mijlocul anilor '30, Kiril face o greseala, care o distruge pe Victoria Melita. Motivul rupturii dintre cei doi ramane in mister; regina Maria e unul dintre putinii oameni care l-a cunoscut si isi compatimeste sora care nu poate sa ierte. Indiferent care a fost motivul, din acel moment Marea Ducesa a inceput sa moara putin cate putin. Desi cei doi au continuat sa pastreze aparentele de dragul celor trei copii, din acel moment Victoria Melita si-a considerat sotul mort. 

               Marea Ducesa Victoria Feorodovna, cea care daca istoria ar fi fost scrisa altfel ar fi avut dreptul sa fie Tarina, a murit la 2 martie 1936. Alaturi de ea au fost cei trei copii, sora si sotul ei. Desi a fost foarte fericita ca Maria a fost acolo, ea s-a indepartat de atingerea lui Kiril. Victoria a fost ingropata in Coburg si in 1995, ramasitele ei si ale lui Kiril au fost aduse in Catedrala Sf. Pavel si Petru, unde odihneste alaturi de ceilalti Tari ai Rusiei. 

            La doi ani dupa moarte Victoriei Melita, fiica sa, Kira s-a casatorit cu Louis Ferdinand, seful casei Hohenzollern, unind cele doua dinastii. Kiril a devenit foarte trist dupa moartea sotiei sale si si-a pierdut dorinta de a trai si a murit in 1938.

Asasinarea Marele Duce Serghei al Rusiei

“Dry, nervous, short of speech, impatient, he had none of the rather careless good humor of his three elder brothers . . . but for all that we loved him, felt irresistibly attracted to him, hard though he could be. Few perhaps cherish his memory, but I do." 

- Maria a Romaniei

 

La 4/17 februarie 1905 a fost asasinat Marele Duce Serghei Alexandrovici, unchiul si cumnatul Tarului Nicolae al II-lea al Rusiei. La inceputul anului Marele Duce demisionase din functia de Guvenator General al Moscovei. In 1891, cand Alexandrul al III-lea si-a numit fratele in aceasta functiei, Marele Duce considera ca situatia politica a Rusiei se poate inca remedia spunand "Ganditi-va ce tara minunata va fi Rusia cand o sa il conducem pe Nicky la Incoronare". Dupa treisprezece ani, Serghei Alexandrovici nu mai avea nicio iluzie in legatura cu problemele tarii sale si a decis ca noile timpuri au nevoie de oameni noi.

Dupa demisie, Marele Duce s-a mutat impreuna cu sotia sa si cei doi nepoti (Maria Pavlovna si Dumitru Pavlovici) in Kremlin, temandu-se de un asasinat. De la moartea tatalui sau, Serghei Alexandrovici se temea ca va avea aceeasi soarta cu Tarul Alexandru al II-lea si a incercat sa isi protejeze familia.  Marele Duce nu a iesit din Kremlin decat in caz de urgenta la fel ca Marea Ducesa Elisabeta si nepotii lor. Marele Duce Serghei era adeptul credintei ortodoxie, autocratie, nationalism; ortodox infocat si descendent celei mai stalucitoare dinastii , el credea ca soarta sa se afla in mana lui Dumnezeu, iar daca Acesta crede ca el trebuie sa moara, nimic nu il moate salva. Singurul motiv pentru care a acceptat masuri de protectie a fost pentru a-si salva familia. 

La 15 februarie 1905, Marele Duce Serghei si familia sa au participat la un concert in cinstea activitatilor caritabile ale Marii Ducese Elisabeta Feodorovna. O organizatie terorista, care ii stia drumul a planuit sa il asasineze, dar vazand ca alaturi de el sunt cei doi copii si sotia sa au decis sa isi amane atacul. Teroristii considerau ca uciderea unei femei si a unor copii ar dauna cauzei lor, deci au planuit un nou atac.

In dimineata de 17 februarie, Marele Duce Serghei a decis sa mearga la biroul Guvernatorului General. Constient de pericol el a decis sa mearga singur, adjunctul sau avand copii mici. Teroristii au recunoscut caleasca Marelui Duce si Ivan Kalyayev, membru al Partidului Socialist Revolutionar a aruncat o bomba cu nitrogen in bratele Marelui Duce. Serghei Alexandrovici a fost literalmente spulberat in bucatele: capul, partea superioara a corpului si umarul drept au fost complet distruse ... degetele Marelui Duce au fost recuparate la ceva timp dupa explozie, fiind recunoscute dupa inelele pe care Marele Duce le purta ... Marea Ducesa Elisabeta era la Palatul Nicolae, cand a auzit explozia si s-a grabit la locul asasinatului; distrusa, dar foarte calma ea a ajutat la adunarea bucatilor din corpul sotului sau. Moartea lui Marelui Duce a socat Familia Imperiala. Tarul, Tarina si alti membrii ai Familiei au vrut sa mearga la inmormantarea sa, dar autoritatile au considerat ca este prea periculos pentru ei. Serghei Alexandrovici a fost condus pe ultimul drum de Elisabeta Feodorovna, Ducesa Maria de Coburg, Marele Duce Paul Alexandrovici si Marele Duce Constantin Constantinovici. 

Ella l-a vizitat pe ucigasul sotului ei in inchisoare si l-a iertat, dand dovada de mult eroism si demnitate. Inainte de a pleca spre Rusia  Paul Alexandrovici (care si-a pierdut atat tatal, cat si fratele in atentatele teroriste) a afirmat "Unde se va opri miselia acestor anarhisti? Dumnezeu sa il apere pe Imparat! Ma rog sa fie crutat de soarta tatalui meu".

Marele Duce Vladimir Alexandrovici

        Marele Duce Vladimir Alexandrovici a fost al treilea baiat al tarului Alexandru al II-lea si al sotiei sale Maria nascuta printesa de Hesse si de Rin. Parintii lui Vladimir Alexandrovici s-au casatorit din dragoste, dar in curand Alexandru al II-lea in inceput sa aibe tot mai multe aventuri. In ciuda acestui lucru, pana in 1866 el pastreaza aparentele si familia lor este fericita.

          In 1865 viata lui Vladimir se schimba deoarece fratele sau mai mare si mostenitorul tronului, Nicolae moare. Alexandru devine mostenitorul tronului, dar el nu avea nici talentul nici educatia unui viitor tar. In acest context in capitala rusa au inceput sa apara zvonuri ca Alexandru al II-lea o sa isi dezmosteneasca fiul si o sa-l numeasca pe Vladimir mostenitor. Aceste zvonuri s-a dovedit false, dar au reprezentat baza neincrederii lui Alexandru Alexandrovici fata de fratele sau mai mic, precum si a ambitiei lui Vladimir Alexandrovici. In tinerete, insa Alexandru, Vladimir si Alexei au fost nedespartiri; aventurile lor facand inconjurul St. Petersburgului si ajungand pana la Regina Victoria care si-a manifestat consternatia in scrisorile catre Printesa Mostenitoare a Prusiei. Dupa casatoria lui Alexandru cu Dagmar a Danemarcei, a venit randul lui Vladimir sa se casatoreasca si aleasa sa a fost ducesa Marie de Mecklenburg-Schwerin.

        Vladimir a cunoscut-o pe Miechen la Berlin si a descris-o astfel"ochi minunati de expresivi, si ceea ce e si mai important, ea e extrem de desteapta, vorbareata si draguta". Totusi, in acelasi timp el nu se gandea sa se casatoreasca. Maria a stiu de la bun inceput ca vrea sa se casatoreasca cu el, parasindu-si logodnicul. Cand Vladimir Alexandrovici a auzit de intentiile Mariei, el a exclamat "Saraca fata", explicand "Ce fel de sot as fi eu? Beau in fiecare noapte, si trec peste durerea de cap de a doua zi band din nou". Pana in 1872, Marele Duce Vladimir Alexandrovici decide sa isi schimbe viata si o cere in casatorie pe Miechen. Daca printesa e decisa sa devina Mare Ducesa, ea e la fel de decisa sa isi pastreze religia luterana. Dupa trei ani, Alexandru al II-lea ii permite sa ramana luterana. Miechen castiga prima batalie ... nu va fi ultima. Sotia Marelui Duce Vladimir Alexandrovici ia numele de Maria Pavlovna, dorind sa sublineze descendenta din tarul Paul I. Vladimir si Maria vor avea cinci copii: Alexandru, Kyril, Boris, Andrei si Elena si sunt strabunicii actualei pretendente la tronul imperial al Rusiei. Avand interese si ambitii comune, cei doi s-au bucurat de o casnicie fericita.

    Marele Duce a construit Palatul Vladimir in St. Petesburg, care in timpul domniei fratelui sau, dar mai ales in timpul domniei nepotului sau Nicolae al II-lea, palatul va deveni principala curte a Rusiei. Treptat intre Alexandru si Maria Feorovna, pe de o parte si Vladimir si Maria Pavlovna pe cealalata parte a inceput sa creasca pana nu a mai existat niciun contact intre ei in afara ocaziilor oficiale. Miechen nu si-a ascuns dezamagirea fata de Alexandru al III-lea si convingerea ca sotul ei era mult mai indreptatit decat fratele sau sa fie Imparat. Dovada ca cuplul imperial ii privea pe Vladimir si pe Maria drept rivali au iesit la suprafata cu ocazia dezastrului de la Borki din 1888 cand Alexandru a spus "Imi imaginez cat de dezamagit va fi Vladimir cand va afla ca suntem inca in viata". Dupa dezastru, Miechen va spune "Nu vom mai avea niciodata o astfel de sansa".

      Odata cu urcarea pe tron a nepotului sau, Marele Duce Vladimir Alexandrovici devine cel mai senior membru al Familiei Imperiale. In urmatorii ani, disputa dintre Vladimirovici si Cuplul Regal (Nicolae II si Alexandra Feodorovna) va creste, Nicolae II incercand sa se impuna ca Imparat, Vladimir considerand ca varsta si experienta il face demn de cea mai inalta pozitie in stat. 

       

      In 1905, Vladimir era comandantul garnizoanei St. Petersburg a ordonat politiei si soldatilor sa deschida focul asupra multimii de muncitori ce veneau sa ii ceara Tarului ajutorul. Evenimentul a ajuns sa fie cunoscut in istoria Rusiei drept "Duminica Sangeroasa". Initial Nicolae a vrut sa ii primeasca, dar Vladimir l-a convins sa plece din oras si sa raspunda cu forta. Acest eveniment a fost inceputul revolutiei ruse. Nicolae a fost nevoit sa semneze Manifestul din Octombrie care a insemnat sfarsitul autocratiei ruse. Vladimir Alexandrovici a fost distrus, deoarece in ciuda tuturor ambitiilor sale el era profund rus si credea ca autocratia era singura modalitate prin care acest vast imperiu  poate fi condus. 

  Odata cu razboiul ruso-japonez, popularitatea Alexandrei si a lui Nicolae a continuat sa scada, in timp ce Vladimir si Maria Pavlovna, exclusi din Curtea Imperiala, erau totusi in fruntea societatii din St. Peterburg. 

  Dupa terminarea razboiului, fiul si mostenitorul lui Vladimir, Kiril se casatoreste cu verisoara sa primara, Victoria Melita de Saxa-Coburg si Gotha. Pe langa faptul ca ei erau versiori, Victoria era si fosta sotie a fratelui tarinei, Ernest de Hesse si Rin. Dupa divortul celor doi, Victoria Melita devenise o parie. Multi ani, Vladimir si Maria au incercat sa impiedice aceasta poveste de dragoste, dar dupa ce Kiril fusese pe punctul sa moara in razboi, ei au fost de acord. Kiril Vladimirovici si Victoria Melita se casatoresc la Coburg si apoi Marele Duce se intoarce in Rusia pentru a-l anunta pe Tar. Nicolae II este furios; el il demite pe Kiril din Marina, ii anuleaza statutul militar, ordinele si onorurile si ii ia titlul de Mare Duce. Vladimir este furios si ii cere socoteala Tarului. Cand Nicolae II nu cedeaza, Vladimir isi smulge decoratiile, le arunca pe jos si isi tranteste usa in timp ce pleaca "L-am servit pe tatal tau, pe bunicul tau si pe tine. Dar mi-ai degradat fiul si nu mai doresc sa te servesc".

      Pentru restul vietii, Marele Duce Vladimir Alexandrovici a continuat sa se implice in conducerea Academiei Imperiale de Arta. In ianuarie 1909, sanatatea lui Vladimir a inceput sa se deterioreze. Nicolae a numit-o pe Victoria Melita Mare Ducesa si i-a dat inapoi titlul lui Kiril. Fericirea familei a fost de scurta durata, Vladimir Alexandrovici murind la 17 februarie 1909.

Marii Duci Romanovi executati in ianuarie 1919

28 ianuarie 1919 ... Petrograd: Fortareata Petru si Pavel ... Trei Mari Duci in fata unui pluton de executie ... Nicolae Mihailovici, George Mihailovici si Dumitru Constantinovici isi fac semnul crucii in momentul in care trec pe langa biserica in care sunt ingropati atatia dintre stramosii lor ... ajung langa fortareata si li se cere sa isi dea jos hainele ... un alt grup de soldati aduce o targa pe care era un om ... Marii Duci il recunosc pe Paul Alexandrovici, cel mai mic fiu al Imparatului Alexandru al II-lea al Rusiei ... Cei trei Mari Duci sunt impuscati in acelasi timp ... Paul Alexandrovici, foarte bolnav e impuscat pe targa ... Marii Duci au fost ingropati intr-o groapa comuna.

Moartea Marelui Duce Paul Alexandrovici si a verisorilor sai in Fortareata Petru si Pavel a fost ultima scena din acest crud final al celei mai fabuloase dinastii a Europei. Contesa Margarita Cassini scria "Unii spun ca era o lume nedreapta, un anacronism ce merita sa fie ras de pe fata pamantului, asa cum a fost de valurile istorie. Asa sa fie. Dar se uita ca binele si  frumusetea acestei lumi au fost si ele distruse ... "

Tarul Alexandru I al Rusiei

       "Desi avea trasaturi regulate si delicate si un ten stralucitor si proaspat, frumusetea lui fizica era la prima vedere mai putin impresionanta decat aerul de amabilitate blanda care cucerea orice inima si inspira increderea in orice clipa. Silueta lui inalta, nobila si maiestuoasa, care se inclina adesea ca in poza statuilor antice, ameninta deja sa devina indesata, dar proportiile erau perfecte ... "

- Contesa Tiesehausen

              Alexandru, primul copil al Marelui Duce Paul Petrovici si a printesei Sophia Dorothea de Wurttemberg, s-a nascut la 12/23 decembrie 1777. Alexandru Pavlovici a fost crescut de bunica sa, tarina Ecaterina II, care l-a alintat. Marele Duce isi vedea parintii foarte rar: un tata capricios si o mama care il diviniza. Ecaterina l-a angajate pe elvetianul Le Harpe, republican convins care i-a insuflat lui Alexandru credinata in atotputernicia legii si ura fata de despotism. Cu timpul, Alexandru a iesit de sub tutela Ecaterinei si a inceput sa admire disciplina militarea de la resedinta tatalui sau de la Gatcina. 

            Marele Duce Alexandru era un baiat frumos, admirat de femeile de la curte. Cand a avut paisprezece ani, Ecaterina a decis sa il insoare. Aleasa a fost fiica printului mostenitor de Baden, Louise. Devenita Elisabeta Alexeievna in religia ortodoxa, ea s-a casatorit cu Alexandru la 9 octombrie 1793. Chiar daca Elisabeta Alexeivna s-a indragostit de sotul ei, Alexandru a neglijat-o si in curand amandoi au inceput sa aiba aventuri. 

               In 1796 Ecaterina moare si Paul Petrovici devine Tarul Rusilor. La inceput Alexandru este foarte increzator in domnia tatalui sau, dar cu timpul si-a pierdut speranta "Cand tatal meu a ajuns suveran, a vrut sa reformeze totul. Inceputul domniei lui a fost promitator, dar asteptarile nu s-au adeverit. Totul a fost rasturnat cu capul in jos ... A stiut ca uneori m-a dus gandul sa plec din tara ... Starea jalnica de acum a patriei mele m-a facut sa-mi schimb ideile. Daca voi ajunge vreodata sa conduc tara, va fi mai bine pentru mine sa nu ma exilez de bunavoie ci sa ma dedic misiunii de a-i aduce libertatea si de a impiedica ca ea sa devina pe viitor o jucarie in mainile unui nebun." Alexandru a fost abordat de complotistii care planuiau detonarea lui Paul I. El a fost de acord sa urce pe tron, cu conditia ca tatal sau sa nu fie ranit.  

            Asasinarea lui Paul l-a facut sa se simta coplesit de remuscari si de vinovatie, iar masurile liberale instituite in saptamanile care au urmat au fost motivate de teama de ucigasii tatalui sau. Pana in iunie, insa, Alexandru s-a simtit suficient de sigur pe loialitatea amatei si a decis revenirea la politica tatalui sau. 

               Primii ani ai domniei lui Alexandru a fost dominati de impunerea unor reforme, dar nu au provocat schimbari majore in societatea rusa. In 1802, tarul acorda senatului dreptul a a respinge acele legi pe care le considera nepotrivite. Un an mai tarziu, cand acest drept e exercitat, tarul il limiteaza. In 1803, un decret urmareste crearea unei scoli parohiale in fiecare sat, oferind scolarizare gratuita tuturor, inclusiv serbilor. In practica foarte putini serbi si-au trimis copiii la scoala. 

                 Pe plan extern, domnia tarului Alexandru I a fost dominata de luptele cu Napoleon. In 1802,  Alexandru incheie un tratat de pace cu Franta. Pacea europeana a fost de scurta durata, deoarece in mai 1803, Franta intra in razboi cu Anglia. Incercarile lui Alexandru de a arbita acest conflict au fost respinse de conducatorul francez. Incoronarea lui Napoleon ca imparat in 1804 l-a convins pe Alexandru ca nu poate exista o coabitarea pasnica cu Franta. In 1805, Rusia condusa de Alexandru se alatura Austriei si Angliei in ce de-a Treia Coalitie impotriva Frantei. Campania condusa de Alexandru s-a sfarsit cu o mare infrangere pentru Rusia, in mare parte pentru ca tarul a desocotit sfatul experimentatului sau comandant Mihail Kutuzov. 

                  A Patra Coalitie, formata in 1806 s-a finalizat cu infrangerea Prusiei. In acelasi timp, atragerea Turciei in razboi de catre Franta a pus capat dorintei lui Alexandru de a continua razboiului. Rusia nu era pregatita sa lupte pe doua fronturi si a fost nevoita sa renunte la insulele din Marea Ionica si sa-si retraga trupele din Moldova si Tara Romneasca. In 1808, Napoleon a acceptat pretentiile Rusiei la cele doua tari romanesti in schimbul sprijinului rus la eventualitatea unui razboi intre Franta si Austria. Alianta lui Alexandru cu Napoleon nu a fost populara in randul conservatorilor rusi. Mai mult ca urmare a acestei aliante Rusia a fost nevoita sa intrerupa legaturile comerciale cu Anglia, ceea ce a avut un efect puternic negativ asupra economiei ruse. 

               In mai 1812, Alexandru inchei pacea cu turcii si Rusia se retrage din cele doua tari romanesti, dar pastreaza o mare parte din Basarabia. O luna mai tarziu, Napoleon patrunde in teritoriul rus. Armata rusa era depasita numeric, asa ca Kutuzov a decis evitarea luptei. La 2/14 septembrie, imparatul francez intra in Moscova, care a fost abandonata de general in ciudat dezacordului manifestat de Alexandru. In final Napoleon a parasit Rusia cu un numar mic de soldati din armata lui. 

               Dupa acest razboi, tarul rus a devenit convins ca era de datoria lui sa il rastoarene pe Napoleon si sa reinstaureze ordinea in Europa. In 1813 el a creat a Cincea Coalitie cu Austria si Prusia. Preluanda conducerea armatei, Alexandru a dat dovada de un mare eroism la batalia de la Leipzig.  Apogeul campaniei lui Alexandru a fost intrarea in Paris in fruntea armatei sale. Dupa abdicarea lui Napoleon, Alexandru a devenit "Salvatorul Europei". La Congresul de la Viena, el a trebui sa accepte crearea unui regat polonez sub un rege Romanov si nu recreerea Poloniei. Ultimul act de maretie a lui Alexandru pe scena internationala a fost incheierea Sfintei Aliante. 

               Alexandru I a murit in 1826 la Taganrog. Ramasitele lui au fost aduse si ingropate la St. Petersburg. Faptul ca trupul tarului nu a fost expus inainte de inmormantare a alimentat mitul popular ca nu ar fi murit, cu ar fi renuntat la tron ca sa devina un sfant ratacitor.

Bibliografie:
*David Warnes, Cronica tarilor Rusi
* Gudrun Ziegler, Secretele Romanovilor  

Marea Ducesa Maria Georgievna

           La 14 decembrie 1940 murea Marea Ducesa Maria Georgievna.

Marele Duce Mihai Alexandrovici

                     La 22 noiembrie/ 4 decembrie 1878 s-a nascut marele duce Mihai Alexandrovici, al treilea fiu al tarului Alexandru III si a tarinei Maria Feodorovna, nascuta printesa Dagmar a Danemarcei.

Moartea tarului Alexandru I al Rusiei

                        La 19 noiembrie / 1 decembrie 1825 murea tarul Alexandru I al Rusiei. Viata si personalitatea lui Alexandru a fost caracterizata de contradictii. Cei care l-au cunoscut au fost fermecati, uimiti si exasperati de el, iar istoricii au incercat sa explice discrepanta dintre sentimentele liberale din tinerete si conservatorismul represiv din ultimii ani ai vietii lui. Unii au pus aceasta schimbare pe seama crizei lui religioase. Altii au sustinut ideea ca idealismul sau din tinerete era izvorat din dorinta de a fi la moda. Desi multi din contemporanii lui Alexandru l-au considerat ipocrit si inconsecvent, exista o nota comuna a intregii sale domnii: tarul a fost un aparator consecvent al prerogativelor imperiale. 

Bibliografie:
*David Warnes, Cronica tarilor Rusi
* Gudrun Ziegler, Secretele Romanovilor  

Printesa Dagmar a Danemarcei

         In mai 1883, la doi ani dupa ce a urcat pe tron, Alexandru III calatorea spre Moscova pentru a fi incoronat. In cetatea sacra a Kremlinului, Alexandru si-a pus coroana Tarului Tuturor Rusilor pe cap. Maria Feodorovna s-a asezat in fata sotului sau si Alexandru si-a ridicat coroana de pe cap si a pus-o pe capul sotiei sale pentru cateva secunde. Apoi a luat coroana imparatesei si si-a incoronat sotia drept Tarina. Dupa ce a fost incoronata, Maria Feorovna si-a imbratisat sotul "Nu pot sa descriu, nu pot sa exprim cat de induiosator si gingas a fost sa vad imbratisarea si sarutul sotului si a sotiei sub coroana imperiala - aceasta comuna dragoste umana sub stralucirea majestatii imperiale". Incoronarea din 1883 a reprezentat implinirea destinului Mariei Feodorovna, nascuta Dagmar a Danemarcei. 

              Marie Sophie Frederica Dagmar s-a nascut la 26 noiembrie 1847, fiind a doua fiica si al saselea copil a printul Christian al Danemarcei si a sotiei sale, printesa Louise de Hessa-Cassel. Printesa a fost numita in onoarea Mariei Sophie Frederica de Hessa-Kassel, regina Danemarcei care l-a crescut pe viitorul Christian IX si in onoarea reginei medievale Dagmar a Boemiei. In familie, Dagmar a ajuns sa fie cunoscuta drept Minnie. Printesa era foarte apropiata de fratii sai Alexandra si Wilhelm.

          Printul Christian fusese ales mostenitorul tronului danez, dar familia sa avea o existenta simpla. Alexandra si Dagmar imparteau aceeasi camera. Vacantele familiei se faceau in Rumpenheim, langa Frankfurt, unde unori  familia lui Dagmar se intalnea cu tarina Marie, a carei sanate precara necesita dese calatorii in strainatate. In 1863, trio-ul Dagmar, Alexandra, Wilhelm a fost despartit cand printul danez a fost ales rege al Greciei. In acelasi an, Alexandra a devenit Printesa de Wales, prin casatoria cu Edward, cel mai mare fiu al Reginei Victoria. Dupa casatoria celei mai mari fiice, regina Louise a inceput sa isi concentreze atentia asupra gasirii unui sot pentru Dagmar. 

                Cand Dagmar avea patru ani a intalnit-o pe imparateasa Alexandra Feodorovna, care a exclamat "Ea e destinata familiei noastre". La inceputul anilor '60, Regina Victoria vroia sa aranjeze o casatorie intre Dagmar si Alfred, duce de Edinburg. Temandu-se ca intrarea a doua printese daneze in familia regala engleza ar putea supara Germania, Regina a decis sa se multumeasca cu casatoria dintre Alix si Bertie. Comparand cele doua surori, Victoria scrie "Alix este calma si draguta si gentila si adorabila ... Dagmar e mai inteligenta si sunt sigura ca ar fi foarte potrivita pentru pozitia din Rusia; este o fata foarte draguta". 

                 In 1864, mostenitorul Coroanei Imperiale, Marele Duce Nicolae Alexandrovici face o vizita in Danemarca si se indragosteste de Dagmar, scriind "Cum pot s-o descriu? Este atat de draguta, directa, inteligenta, plina de viata si in acelasi timp timida. Este mult mai draguta in realitate decat in portretele pe care le-am vazut. Ochii sai vorbesc pentru ea: sunt atat de buni, inteligenit si animati". Si Dagmar avea aceleasi sentimente pentru tarevici, asa ce cei doi s-au logodit imediat. In 1865, in timp ce pregatirile de nunta avansau, Nixa s-a imbolnavit si a plecat in Franta. Starea sa s-a gravat asa ca familia imperiala rusa si Dagmar au plecat spre Nisa. In aprilie 1865, Nicolae Alexandrovici moare. Inainte de a muri, el uneste mana logodniciei sale cu cea a fratelui mai mic, Alexandru Alexandrovici. Dagmar a fost distrusa la moartea logodnicului sau, un martor spunand ca abia au reusit sa o desparta de trupul sau. Durerea mortii lui Nixa a fost accentuata de faptul ca familia imperiala rusa ca Dagmar sa se logodeasca cu Sasha, care era acum mostenitorul tronului. 

                   In iunie 1866, Marele Duce Alexandru Alexandrovici viziteaza Copenhaga impreuna cu fratii sai Vladimir si Alexei. Spre surprinderea sa, Sasha descopera ce e atras de printesa daneza si o cere in casatorie. Convinsa ca Alexandru, care a fost atat de apropiat de fratele sau, e singurul barbat pe care l-ar putea iubi, Dagmar accepta. 

                     Inca de la intrarea sa in Rusia, Dagmar este foarte populara, fiind vazuta ca o raza de speranta. Imediat dupa ce a ajuns in Rusia, printesa daneza s-a convertit la religia ortodoxa, luand numele de Maria Feodorovna. In 28 octombrie/ 9 noiembrie 1866, la Palatul de Iarna, Marele Duce Alexandru Alexandrovici s-a casatorit cu Maria Feodorovana. Singura tristete pentru Maria Feodorovna in ziua nuntii sale a fost absenta parintilor sai. Din cauza cheltuielilor foarte mari presupuse de o vizita in St. Petersburg. regele si regina Danemarcei au decis sa ramana acasa. In ziua nuntii, Maria Feodorovna a fost insotita de fratele sau, Frederick si de cumnatul sau, Printul de Wales.   Marea Ducesa Maria Feodorovana a avut o influenta pozitiva asupra lui Sasha. Cei doi au ramas pentru tot restul vietii un cuplu unit. Spre deosebire de tatal si unchiul sau, Sasha i-a fost credincios lui Minnie. Dragostea lui Sasha reiese si din scrisorile pe care i le-a trimis toata viata si care incep mereu cu My dear love Minnie.  

Bibliografie:

*Gelardi, Julia P. (2011-02-15). From Splendor to Revolution: The Romanov Women, 1847--1928 (Kindle Locations 221-229). Macmillan. Kindle Edition.