"Alaturi de castel, se ridica Pelisorul, locuinta familiei princiare. Era urat, dar era vesel; lipsit de gust, dar luminos; in locul armoniei domnea o animatie zgomotoasa. Cinci copii frumosi, nurse, feciori, caini, trasuri, cai de calarie, automobile forfoteau imprejurul Pelisorului, intretinand o atmosfera zgomotoasa si agitata, in contrast cu tinuta Pelesului.
Pe scari rasuna glasul printului Nicolae, care-si chema cockerul negru, prieten nedespartit: <Fuji-i-i, Fuji-i-i> Mignon fluiera baieteste. Din odaia printului Carol veneau sunetele unui gramofon care repeta cu incapatanare o arie din Thais de Massenet, melodii de Reynaldo Hahn sau Chausson, Petit Suite de Debussy. Muzica noua care ne invaluia cu farmecul ei fluid destepta in imaginatia noastra o lume miraculoasa ... In zilele cu ploaie, luam ceaiul la Pelisor, in turn. O camera patrata, inconjurata de un balcon, de unde vedeai de jur imprejur gradina, padurea si muntii. Avea acea camera si un camin in care se aprindea focul in zilele reci. Zambeta ne arata carti ilustrate aduse de la Munich sau desene facute de ea, inspirate de vreo poveste stranie, in care totul era intens, culori, expresii, gesturi si simtaminte"
- Zoe Camarasescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu