Ferdinand I: Omul potrivit la momentul potrivit

             "Omul potrivit la momentul potrivit, astfel personalitatea sa inconjurata de nimbul datoriei va dainui vesnic in inima romanilor" ... am adorat acest citat din momentul in care l-am citit prima data; mi se parea ca reda perfect imaginea regelui Ferdinand I ... Astazi se implinesc 145 de ani de la nastere celui care nu a fost cel mai mare Rege al Romaniei, dar a fost cel mai loial si cel mai bun Rege pe care ni-l puteam dori.

       Din pacate cea de-a doua parte a citatului de mai sus nu se aplica ... in inima a cati romani mai dainuie astazi imaginea sacrificiului acestui om, imaginea sacrificiului unui Hohenzollern care a pus binele Romaniei mai presus de tara si de familia sa?

      Ferdinand s-a nascut in Germania, fiind fiul lui Leopold de Hohenzollern Sigmaringen si al Antoniei de Saxa-Coburg si Gotha, infanta a Portugaliei.  Preferatul mamei sale, Ferdinand era un catolic fervent, care prefera natura, obligatiilor dinastice.

      Si totusi destinul nu i-a rezervat o existenta linistita fiind obligat, prin refuzul fratelui sau, sa devina mostenitorul tronului Romaniei. In aceasta tara personalitatea sa a fost supusa de Carol I. Fiind exclus din luarea deciziilor importante, mostenitorul tronului petrece tot mai mult timp impreuna cu Regina si cu doamnele sale de companie. Una dinte aceste doamne este Elena Vacarescu, de care se indragosteste si pe care vrea s-o ia in casatorie. Dar legea nescrisa si atotputernica a Romaniei, interzice urcarea pe tronul tari a unui roman ... si astfel Ferdinand este obligat sa renunte la prima sa dragoste. Dincolo de problemele pe care le-ar fi provocat in tara casatoria mostenitorului tronului cu urmasa boierilor Vacaresti, imaginea tinerei monarhii romane ar fi fost patata pe plan extern. Elena Vacarescu reprezinta prima jerfa depusa de Ferdinad cel Loial pe altarul Romaniei. 

        A doua jerfa o reprezinta religia sa ... Conform Constitutiei mostenitorul tronului era de religie ortodoxa, asa ca principele Carol este botezat in biserica rasariteana. Cand si principesa Elisabeta este botezata in aceeasi religie, Papa il excomunica pe Ferdinand, care va trai in urmatorii ani ca o paria neputand sa primeasca Sfanta Impartasanie. 

      La moartea lui Carol I, Ferdinand devine regele Romaniei. In Europa incepuse prima conflagratie mondiala si Romania isi declarase neutralitatea pentru a-l proteja pe Carol I, care vroia sa se alature Triplei Aliante. Dupa doi ani, la Consiliul de Coroana, Regele si majoritatea ministrilor au hotarat intrarea Romaniei de partea Antantei. In cadrul acestu consiliu are loc celebrul schimb de replici intre Ferdinand I si Petre Carp, cel din urma spunandu-i "sire, Hohenzollernii nu pot fi invinsi". Raspunsul lui Ferdinand I demonstreaza inca odata sacrificiu germanului care a fost mai roman decat multi romani "Va inselati domnule, am invins deja unul". Gandindu-se mereu la binele Romaniei, Ferdinand a suportat cu curaj reactia lui Wilhelm al II-lea si a familiei sale din Germania. La aflarea deciziei lui Ferdinand, fratele sau  a arborat stegul de doliu deasupra castelului Sigmaringen.

    Cu toate infrangerilor suferite de Romania, Ferdinand a ramas fidel Aliatilor. Cand guvernul roman a semnat Pacea de la Bucuresti, el a refuzat in ciuda tuturor amenintarilor sa o rectifice ... La sfarsitul razboiului, a devenit primul rege al tuturor romanilor, primind astfel o mica recompensa pentru toate sacrificiile sale ... 

     Drumul sacrificiului nu s-a incheiat insa pentru Rege, fiind nevoit sa-si dezmosteneasca intaiul nascut. 

      Puternica personalitate a reginei Maria i-a facut pe multi sa-l desconsidere pe Ferdinand. Chiar daca in cartile sale, Regina lasa sa se intelega ca ea era cea puternica, cea care trebuia sa il convinga sa ia decizia corecta, cei doi au fost o echipa. Nu au avut o casnicie bazata pe iubire, ci bazata pe un scop, binele tarii ai carei monarhi au devenit printr-un joc al sortii.

     Ion Bulei scria ca Ferdinand a fost cel mai bun Rege al nostru si e adevarat. In ciuda tuturor realizarilor sale, Carol I a ramas un Hohenzollern si un ofiter german. Carol al II-lea a pus mereu pe primul plan interesele personale, iar Mihai I nu a avut timp ca sa demostreze ce rege ar putea fi ... doar Ferdinand a fost omul potrivit la momentul potrivit.

Actul de la 23 august

In cercetarea realizata cu privire la Imaginea publica a Casei Regale a Romaniei, unul din respondenti imi spunea ca Regele Mihai este ca un catel care s-a conformat cu contextul, neputand lua nicio decizie care sa schimbe acest lucru, s-a supus neavand nicio putere ... atunci, ca si acum, ma gandesc cat de inselatoare poate fi imaginea unui om ...

Regele - pentru ca mai presus de toate Mihai I este intruchiparea principiului monarhic - este vazut prin prisma actiunilor, atitudinilor si vorbelor sale. Dar, vai, cat dintre acestea sunt cunoscute !?

Cate din actiunile Regelui care la 23 de ani a scurtat un razboi cu cel putin sase luni au ramas in mintea poporului sau?

Cate din principiile celui care astazi ar fi fost cel mai longeviv lider din lume sunt intelese de poporul sau?

Cati dintre noi au mai ascultat discursurile Regelui Mihai?

Fara incetare din momentul in care a devenit Rege in 1940, acest lider innascut a tinut in 31 decembrie discursurile de Anul Nou, discursuri care abordeaza problemele curente si incearca sa imprime in constiinta ascultatorilor valori care stau dincolo de necesitatile primare si materiale .

Intoarcerea armelor impotriva germanilor a fost mai presus de toate un act curajos ... un act infaptuit de un tanar Rege, un act confiscat de puterea comunista, un act uitat astazi - deoarece am devenit prea democrati pentru a ne aminti de momentul in care un tanar de 23 de ani a stat singur intr-o camera cu cel mai putenic om din Romania, un apropiat al lui Hitler si a ordonat arestarea sa; prea democrati pentru a ne gandi la ce au insemnat pentru Rege si apropiatii sai urmatoarele zile - fugind din Bucuresti si urmarit de armata germana, fiind nevoiti sa accepte armata rusa, deoarece asta a fost decizia vesticilor ...

Cum poate fi considerat un supus, omul care dupa trei ani de cosmar - trei ani in care s-a temut nu doar pentru viata sa si a mamei sale, dar si pentru vietile tuturor romanilor - s-a intors in Romania. In ciuda avertismentelor multor oameni politici britanici, Mihai I s-a intors in tara sa pregatit sa-si infrunte destinul ... De fapt asta poate fi povestea vietii Regelui, un lung sir de incercari, pe care a reusit sa le depaseasca cu curaj si credinta in viitor ... Astazi, Regele trece poate prin una din cele mai grele incercari ... este martorul degradarii in care a ajuns tara sa si nu este lasat sa faca nimic ...

Asta fiindca oameni care sa gandeasca ca Elisabeta Rizea "Pastoru' nostru bun! Ai plecat si s-a-mpangarat turma. Adun-o la loc!" sunt putini; romanii nu vor valori, nu vor principii, ei vor circ si manele, sarbatori campenesti cu mici si bere la greve, la inundatii, la liturghie ... intr-o astfel de lume ce loc mai are omul care nu plecat niciodata capul in fata nimanui, omul care a preferat sa creasca gaini decat sa accepte ajutorul unui presedinte care recunoscuse Republica Populara Romania, omul care urmarind mereu binele tarii sale si nu binele sau personal a acceptat sa faca lobby pentru intrarea Romaniei in Nato si UE, omul caruia ii este recunoscut meritul de a fi scurtat cel de-al doilea razboi mondial si de a fi salvat atatea vieti peste tot in lume, mai putin in Romania, omul care e considerat un las pentru ca niciodata nu a facut parada din actiunile si principiile sale.

Istoria e scrisa de invingatori, iar in acest tragic joc al destinului Regele Mihai I are rolul unui invins ... tragic deoarece dupa toate definitiile Regele ar trebui sa fie INVINGATORUL

Principele Nicolae al Romaniei - in umbra Coroanei Romaniei

La 5/ 18 august 1903, la Sinaia se nastea cel de-al doilea fiu al cuplului princial: Nicolae. Copilul rasfatat, strengarul caruia nici Carol I nu putea sa-i reziste, Nicolae de Hohenzollern parea ca are in fata un destin glorios.

Cu zece ani mai tanar decat cel ce va deveni regele Carol al II-lea, el il are ca nas pe Tarul Rusiei, Nicolae al II-lea

Nicky, cum este alintat in familei se naste intr-o perioada fericita a monarhiei romane: Carol I devenise liderul necontestat al acestei tari latine, Ferdinad incepe sa aiba incredere in el si sa se poarte ca un adevarat Print-mostenitor, iar Missy nu mai era fetita de 17 ani, care la nici un an dupa casatorie are in brate un copil. Femeie matura, ce reuseste sa isi impuna vointa in fata Regelui, Maria este o mama mult mai afectoasa pentru Nicolae decat fusese pentru Carol si Elisabeta. Mai mult, daca educatia primilor doi copii a fost decisa de Carol I si Elisabeta, acum Maria este cea care hotaraste. Pe de alta parte acum Principesa mostenitoare descopera politica si rolul pe care il poate juca in construirea tarii sale, si incearca sa compensenze prin alte mijloace timpul petrecut departe.

In primul razboi mondial, Nicolae isi insoteste familia in exil la Iasi, unde in 1918 primeste vestea renuntarii fratelui sau la tron. Presedintele consiliului de ministri, refuza sa accepte casatoria principelui Carol si propune ca acesta sa isi piarda toate drepturile, iar Nicolae sa fie declarat principe mostenitor. Propunerea este refuzata de Rege, care nu uita povestea sa de dragoste cu Elena Vacarescu si poate pastreaza speranta ca, la fel ca el, Carol va alege onoare si responsabilitatea fata de poporul sau si nu capriciile inimii. Poate ca daca nu biruia dragostea unui tata pentru fiul sau, istoria Romaniei ar fi aratat cu totul altfel ...

La sfarsitul razboiului, Nicolae se inscrie la celebru colegiu Eton, din Anglia, urmand deci traditia familie din partea mamei. La fel ca Alfred de Edinburg, bunicul sau, Nicoale urmeaza apoi Scoala Navala din Wembley.

Intors in tara, Printul e atras mai degraba de viata mondena, decat de politica ... totusi deciziile fratelui sau mai mare ii schimba din nou viata: in 1926, dupa alta renuntare la tron a lui Carol, se stabileste o regenta pe timpul minoratului lui Mihai I, formata din Miron Cristea, Gheorghe Buzdugan si printul Nicolae.

La moartea regelui Ferdinand cel Leal, Regenta conduce in numele lui Mihai I. Din cauza apartentei printului la Familia Regale, el era considerat un adevarat Prim Regent. Totusi activitatile sale nu se schimba, continuand sa apara in ziarele mondene. De aceea, cand pe fondul crizei ecomomice, Carol incearca sa se intoarca in tara, gaseste in Nicolae unul din cei mai devotati adepti.

Carol al II-lea il exclude din viata politica, acordandu-i o serie de titluri onorifice, ca Inspector General al Fortelor de UScat si Navale. Tot acum Printul o cunoaste pe Ioana Saveanu, sotia lui Radu Saveanu de care se va indragosti si cu care se va casatori fara sa ceara permisiunea Regelui. Urmeaza un episod asemanator celui din 1918-1919, al caror protagonisti fusesera Carol si Zizi Lambrino ... cu alt final insa, deoarece Nicolae ramane fidel sotiei sale si in ciuda unor incercari de anulare realizate de Casa Regale, o prezinta ca principesa a Romaniei.

Carol al II-lea nu este Ferdinand si nu incearca sa isi schimbe fratele - care in final nu facuse decat sa-i urmeze exemplu, ci il obliga in 1935 sa ia drumul exilului devenind Nicolae Brana.

La funerariile Reginei Maria, cortegiul funeral era urmat de Carol al II-lea, de voievodul de Alba Iulia, de Friedrich de Hohenzollern-Sigmariengen, de ducele de York si de cel trecut in programul oficial drept "al doilea fiu al Reginei Maria".

Dupa abdicarea lui Carol primeste de la Mihai I dreptul de a se numi Nicolae de Hohenzollern, dar traieste in exil pana la moarte.

Nicolae a fost singurul membru al Familiei Regale, prezent la inmormantarea lui Carol al II-lea, justificandu-si astfel prezenta "desi l-am urat pe Carol mai mult decat am urat vreodata pe cineva in viata mea, el a fost fratele si Regele meu"

Daca Maria si Ferdinad au pus mereu pe primul loc interesul Coroanei Romaniei si implicit al Romaniei, atat Nicolae, cat si Carol si Elisabeta au fost mult mai preocupati de interesul personal decat de reponsabilitatile pe care le aveau ca principi ai Romaniei. Educatia pe care Carol le-a impus-o lui Ferdinand si Maria a fost aspra, dar i-a modelat in asa maniera incat drepturile si raspunderile pe care le aveau ca Rege si Regina a Romaniei au biruit intodeauna asupra drepturilor si raspunderile unui barbat si a unei femei. Din pacate ei nu au stiu sa transmita aceste sentimente tuturor copiilor lor ... Nicolae a fost un print ce nu isi dorea si nu stia cum sa aiba responsabilitati ... un print care putea sa calce pe urmele parintilor sai daca descoperea ca exista ceva mai important decat persoana sa ...

In final viata lui Nicolae a fost traita in umbra parintilor sai, in umbra fratelui mai mare, in umbra coroanei Romaniei ...