Irina, principesa a Romaniei

        Astazi, Alteta Sa Regala, Principesa Irina a Romaniei implineste 59 de ani. Nascuta la Lausanne, in Elvetia, Principesa este cea a treia fiica a Regelui Mihai I si a Reginei Ana. Numele micii principese a fost in onoarea matusii sale, Irene, ducesa de Aosta.

Principesa Elena, Regina Ana, Principesa Irina, Regele Mihai I, Principesa Margareta

       Principesa Irina a copilarit in Elvetia, alaturi de cele patru surori, iar vacantele le-a petrecut in Italia (unde locuia bunica paterna), in Danemarca (tara bunicii materne), in Grecia (tara bunicii paterne) sau in Franta (tara unde traiau bunicii materni).

           In 1983, Principesa Irina s-a casatorit cu John Kreuger in Arizona. Cei doi au avut doi copii: Michel Torsten si Angelica Margareta Bianca, inainte de a divorta in 2003. In noiembrie 2007, Principesa s-a recasatorit cu John Walker. Principesa Irina traieste in SUA, unde detine o ferma de cai.

Angelica de Romania Kreuger, Principesa Irina, Regele Mihai I, Regina Ana, Michael Torsten de Romania Kreuger

            Principesa Irina a fost alaturi de familia sa in Romania, cu ocazia aniversarii surorii sale, Principesa Margareta si cu ocazia aniversarii tatalui sau.

LA MULTI ANI !!! 

Printesa Alice de Battenberg

       La 25 februarie 1885 s-a nascut Victoria Alice Elisabeth Julia Marie, cea mai mare fiica a printesei Victoria de Hesse si Rin si a sotului sau Louis de Battenberg. Primul nume al mici printese a fost in onoarea strabunicii sale, regina Victoria a Regatului Unit, Alice era numele bunicii sale materne care a murit in 1878, Elisabeth era in onoarea nasei si matusii materne Marea Ducesa Elisabeta Feodorovna, Julia era in onoarea bunicii paterne, contesa Julia Hauke in timp ce ultimul nume era in onoarea nasei si matusii paterne Printesa Marie de Erbach-Schonberg. 

         Louis de Battenberg era ofiter in Fortele Navale engleze si a petrecut foarte mult timp in strainatate. Victoria si copii sai si-au impartit timpul intre Darmstadt (principat condus de bunicul patern al Alicei), Londra, Jugenheim sau Malta (unde Louis era uneori stationat). Printesa Victoria a observat ca Alice avea dificultati in a invata sa vorbeasca, iar printesa Julia de Battenberg a descoperit ca este surda. Cu sprijinul mamei sale, Printesa Alice a invatat sa citeasca pe buze si sa vorbeasca in engleza si germana, iar mai apoi in franceza si greaca.
         
          In 1901, la incoronarea unchiului sau Edward al VII-lea al Regatului Unit, Alice de Battenberg l-a cunoscut pe printul Andrei al Greciei si Danemarcei, cel de-al patrulea baiat al regelui George I al Greciei si al Olgai Constantinovna. Cei doi s-au casatorit in octombrie 1903, avand cinci copii: Margarita, Theodora, Cecile, Sophie si Phillip. Dupa casatorie, Andrei a continuat sa activeze in armata greaca, in timp ce Alice s-a implicat in actiuni caritabile. Munca de infirmiera desfasurata de Alice in razboiele balcanice l-a facut pe Regele George V al Regatului Unit sa ii acorde Crucea Rosie Regala. In timpul primului razboi mondial, Constantin I al Greciei a dus o politica de neutralitate ceea l-a facut sa fie nevoit sa fuga din tara sa. Alice si Andrei au plecat in exil impreuna cu Regele si restul familiei lor. Dupa trei ani s-au intors inapoi si Andrei a fost numit comandant in razboiului greco-turc, o noua incercare de creare a Greciei Mari. Dupa infrangerea suferita de trupele grecesti, Andrei a fost arestat si doar intervetia verisorului sau, George V-lea a impiedicat Guvernul Revolutional sa il omoare. Familia printului Andrei al Greciei si Danemarcei s-a stabilit la Paris, unde au locuit intr-o casa detinuta de printesa Maria Bonaparte, sotia fratelui mai mare a lui Andrei, George al Greciei si Danemarcei.
 
       In urmatorii ani, Alice a inceput sa fie tot mai credincioasa, hotarand sa se converteasca la religia ortodoxa. Imediat ea a inceput sa auda voci si in 1930 s-a descoperit ca are schizofrenie. A fost internata intr-un sanatoriu si pentru urmatorii  sase ani a ramas in legatura doar cu mama sa. Familia sa s-a destramat treptat: cele patru fete s-au casatorit cu printi germani, Philip s-a mutat in Anglia, unde a fost educat de unchii sai George si Louis de Mountbatten si de bunica materna, iar Andrei s-a stabilit in sudul Frantei. 
         
       Dupa ce Printesa Alice si-a revenit a decis sa se mute in Grecia si sa se dedice muncii caritabile. Andrei a ramas in Franta, casnicia lor luand sfarsit. Alice a incercat sa se implice in viata fiului sau, dorind ca acesta sa ramana cu ea in Atena. Philipp fusese deja introdus de Louis de Mountbatten Familiei Regale Engleze si a decis sa se dedice serviciului in Regatul Unit. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Alice a ramas in Atena impreuna cu Elena, Printesa Nicolae al Greciei, in timp ce restul familiei regale era in exil in Africa. In anii de razboi, printesa a trait in conditii precare, marturisindu-i lui Philip ca nu mai avea ce manca. Dupa eliberare Greciei, Alice a aflat ca sotul ei a murit.

       In 1947, Printese Alice a Greciei si Danemarcei a participat la nunta fiului sau Philip cu printesa Elizabeth, mostenitoarea tronului Regatului Unit. Dupa exilarea regelui Constantin al II-lea din Grecia, Alice a fost invitata de fiul sau si de Regina Elisabeta sa traiasca in Londra. Printesa Alice a Greciei si Danemarcei a murit la 5 decembrie 1969. 

Numele fiicei Printesei mostenitoare Victoria a Suediei

    Regele Carl XVI Gustaf al Suediei a anuntat astazi numele nepoatei sale, nascute pe 23 februarie. Mica printesa se numeste Estelle Silvia Ewa Mary si a declarata ducesa de Ostergotland. Estelle este a doua in linia de succesiune a tronului Suediei, dupa mama sa, Printesa Mostenitoare Victoria. Estelle este numele sotiei contelui Folke Bernadotte, asassinat in Israel, Silvia si Ewa sunt numele bunicilor printesei. Nasterea primului copil in Familia Regala a Suediei, dupa 30 de ani pare sa cresca popularitatea acestei familii, dupa scandalurile din ultimii doi ani. 

Regele Harald V al Norvegiei

         La 21 februarie 1937, s-a nascut Harald, fiul printului mostenitor Olav al Norvegiei si al sotiei sale, printesa Martha a Suediei si al treilea copil al cuplului princial dupa doua surori: Ragnhild si Astrid. Harald a fost primul print mostenitor nascut in Norvegia din 1370. In 1940, cand Germania a invadat Norvegia, printesa mostenitoare Martha a plecat in Suedia impreuna cu cei trei copii. Desi Regele Suediei a fost ospitalier cu verisoara sa, el si guvernul suedez nu dorea sa ii primeasca pe Regele si Printul Mostenitor al Suediei pentru a nu intra in conflict cu germanii. Haakon si Olaf au decis sa ramana in Londra impreuna cu guvernul norvegian din exil, in timp ce Harald, mama si surorile lui s-au stabilit in Washington, unde Printesa Martha si Printul Olaf au devenit foarte buni prieteni cu presedintele Roosevelt.

          Cand Harald avea 15 ani, Printesa Martha a murit de cancer. Dupa trei ani Harald a devenit Print Mostenitor al Norvegiei la moartea bunicului sau. In 1959, printul Harald o cunoaste pe Sonja Haraldsen, o fata din popor. Timp de noua ani cei doi se intalnesc, printul mostenitor declarand ca se va casatori cu Sonja sau va ramane singur pentru restul vietii. Nevoiti sa aleaga intre regina Sonja si abolirea monarhiei din Norvegia (Harald era singurul mostenitor, deci daca el renunta la tron sau nu se casatorea ar fi trebuit gasit un mostenitor in Casa Regala a Danemarcei sau in alte case inrudite), guvernul si Regele si-au dat acordul. Harald si Sonja s-au casatorit la 29 august 1968, la Oslo. Cuplul are doi copii:  Martha Louise si Haakon Magnus.

         Harald a devenit Regele Norvegiei la 17 ianuarie 1991, la moartea tatalui sau. Monarh constitutional, Regele conduce intalnirile guvernamentale in fiecare vineri la Palatul Oslo. Regele are un rol foarte important in politica externa a tarii sale. Saptamanal Regele se intalneste cu Primul Ministru si Ministru Afacerilor Externe si primeste ambasadorii straini si emisarii altor tari. 

LA MULTI ANI MAJESTATE!!!

Karl, Print de Hohenzollern-Sigmaringen

        La 20 februarie 1785 se nastea printul Karl de Hohenzollern-Sigmaringen, fiul lui Anton Aloys, Print de Hohenzollern-Sigmaringen si a Printesei Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburn.  Dupa nasterea sa, mama sa a plecat in Paris. Printesa Amalie a fost crescuta in capitala Frantei si nu s-a adaptat niciodata la micul principat german asa ca dupa ce i-a oferit un mostenitor sotului sau, ea a plecat in orasul copilariei sale, unde a avut o relatie cu Alexandre de Beauharnais. Karl a fost educat de tatal sau fiind destinat sa devina Print de Hohenzollern-Sigmariengen.

     In 1808, la Paris, Karl s-a casatorit cu printesa Marie Antoinette Murat, fiica lui Pierre Murat (fratele mai mare al regelui Celor doua Sicilii, Joachim Murat)  si a Louisei d'Astorg. Cei doi au avut patru copii: Karoline, Karl Anton (tatal regelui Carol I al Romaniei), Amalie, si Friederike.

      In 1831, la moartea tatalui sau, Karl devine principatului Hohenzollern-Sigmariengen. Karl si-a educat copiii intr-o randuiala patriarhala, fiind in acelasi timp un domnitor sever ce veghea la respecatrea etichetei de curte si mai ales la disciplina de familie. Printul Karl era serios, cumpatat, cu spirit gospodaresc si cu o profunda dragoste pentru ordine

         Doi ani dupa ce a urcat pe tron, Karl a hotarat sa adune o adunare constitutionala, care mai apoi va crea constitutia principatului sau. Noua Constitutie a inlaturat mai multe legi medievale, ca iobagia.

         Marie Antoinette a murit la 19 ianuarie 1847. Dupa un an, Printul Karl s-a casatorit cu Katharina von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfurst

     Anul revolutiilor nu a trecut cu vederea micul principat german. La 28 august 1848, Karl, profund mahnit de rasturnarea politica a decis sa renunte la domnie in favoarea fiului sau mai mare Karl Anton. Printul a murit la 11 martie 1853, la Bologna.

Regele William III al Tarilor de Jos

      William Alexander Paul Frederik Lodewijk s-a nascut la 19 februarie 1817. In 1849, la moartea tatalui sau devine Regele Tarilor de Jos si Marele Duce de Luxembourg. Parintii lui William au fost printii mostenitori ai Tarilor de Jos, William si Anna Pavlovna. 

          William se casatoreste in 1839 cu verisoara sa primara, Sophia de Wurtemberg. William al II-lea al Tarilor de Jos si William I al Wurtemburgului au dorit o alianta intre cele doua familii, in timp ce Anna Pavlovna, ortodoxa convinsa era impotriva casatoriei intre verisorii primari. Desi William a fost foarte indragostit de sotia sa, Sophie s-a casatorit cu el doar pentru ca tatal pe care il adora i-a cerut-o. Mariajul lor a fost profund nefericit, cei doi fiind foarte diferiti: William era conservator, Sophie liberala, William adora armata, Sophia detesta orice forma de autoritate, William era simplu, in timp ce sotia sa era intelectuala. Timp de treizeci de ani cei doi s-au certat in legatura cu credintele politice ale fiecaruia, in legatura cu cei trei copii si in legatura cu aventurile lui William. Printul Mostenitor al Tarilor de Jos a detestat Constitutia olandeza din 1848 promulgata de William al II-lea si sprijinita de Sophia. Decat sa accepte sa domneasca cu puteri limitate, William s-a gandit sa abdice in favoarea fratelui sau. Anna Pavlovna l-a convins sa ramana Print Mostenitor si dupa un an el a devenit ultimul Rege al Olandei care a fost si Mare Duce al Luxemburgului.

          In timpul domniei sale, William al III-lea a incercat in mod repetat sa isi impuna vointa asupra guvernelor si parlamentelor olandeze. In cele doua secole ale domniei sale, acest rege a demis mai multe cabinete si adunari generale, conducand prin multe cabinete regale ce nu se bucurau de sprijinul populatiei, ceea ce l-a facut pe William al III-lea foarte nepopular.

         In 1877, Regina Sophia a murit si dupa doi ani William s-a casatorit cu Emma de WAldeck and Pyrmont, care era cu patru decenii mai mica decat el. In ciuda acestui lucru, cei doi au avut o casnicie fericita. In 1884, Alexander, ultimul dintre cei trei fii ai Regelui din prima casnicie a murit si Wilhelmina, fiica lui cu Emma, a devenit printesa mostenitoare.

Regina Elisabeta a Romaniei

"Putini sunt aceia care sa se fi bucurat atat de mult ca mine cand am implinit saizeci de ani. Cand eram de douazeci de ani doream cu ardoare sa fiu de saizeci. Mi se parea ca aceasta varsta este limanul desavarsit al linistii si pacii si ca atunci cand viata, care a inceput pentru mine foarte viforoasa, ar trebui sa se netezeasca si sa sa oglindeasca numai in culori stralucite cel mai frumos apus de soare. Dar viata ramane de cele mai multe ori intunecata si plina de enigme pana la sfarsit. Nu viata se netezeste, ci sufletul.

      Prima Regina a Romaniei, Elisabeta a incetat din viata la 18 februarie 1916, la Curtea de Arges, orasul unde s-a refugiat dupa moartea sotului sau, Carol I. Elisabeta s-a nascut in anul 1843, fiind fiica printului Herman de Wied si a sotiei sale, printesa Maria de Nassau. In copilarie, Elisabeta a fost inconjurata mereu de intelectuali si a calatorit mult, devenind foarte cultivata. 

      Elisabeta de Wied a devenit Doamna si mai apoi Regina Romaniei prin casatoria cuprintul german Karl de Hohenzollern-Sigmariengen. Printesa s-a ridicat la inaltimea rolului sau devenind o mare Regina. Totusi, nu numai asta a facut-o sa ramana in istorie, ci mai ales munca sa artistica. Regina sensibila si cultivata a fost cunoscuta si sub pseudonimul literar Carmen Sylva. Carol si Elisabeta au fost un cuplul regal care au lucrat cu eficacitate la prestigiul si maretia Romaniei. Lasand politica pentru sotul sau, Elisabeta s-a consacrat in intregime lumii artelor si a facut din tara noastra locul de trecere obligatoriu pentru numerosi artisti si scriitori. La Bucuresti sau Sinaia, salonul Reginei era o adevarata curte a artelor. Elisabeta a Romaniei il sprijina pe Nicolae Grigorescu, pune bazele carierei lui George Enescu, fara sa luam in seama tot ceea ce a facut pentru scriitorii romani.

      Desi Regina Elisabeta a Romaniei a scris inca din copilarie, dupa moartea fiicei sale, Maria a Romaniei, Regina a gasit in scris un substitut pentru pierderea unicului sau copil :

 " De atitea ori spre odaita

Copilei  eu ma-intorc privind -

tresar si vreau sa plec sa prind

Ca-n fuga intra iar fetita

Pe larga usa chicotind

De-ai fi si inselator vederii

Un chip de mort, si mut ai sta

In orice chip te-ai arata

Sa nu te temi tu ca ma sperii

Copila, cu ivirea ta. "

        Regina ii arata poeziile lui Vasile Alexandri, care incearca sa o convinge sa le publice. Desi la inceput are rezerve (deoarce nu stie cum opera poetica se potriveste cu meseria de "Regina"), Carmen Sylva isi publica prima poezie in 1879, iar dupa doi ani la Bonn ii apare primul volum de poezie. In acelasi timp impreuna cu Mite Kremitz, Regina Elisabeta publica sub pseudonimul Dido si Idem cinci romane scrise in forma epistolara.

          Pe langa propiile poezii, Regina a tradus poezii ale lui Vasile Alexandri, Mihai Eminescu si alti mari poeti romani contribuind la rapandirea culturii romane in Europa.

           Pentru opera sa poetica, Regina Romaniei va primi laurii Academiei Franceze. 

Printesa Helena de Waldeck si Pyrmont

       Printesa Helena Frederica Augusta de Waldeck si Pyrmont s-a nascut la 17 februarie 1861, fiind fiica lui George Victor, Print de Waldeck si Pymont si a sotiei sale Printesa Helena de Nassau. Impreuna cu surorile ei Pauline si Emma, Helena a fost considerata ca sotie pentru Regele Wilhelm al III-lea al Tarilor de Jos. Emma va fi aleasa, devenind mama reginei Wilhelmina. Printesa Helena a atras atentia Reginei Victoria, care cauta o sotie pentru cel mai mic dintre fii sai, printul Leopold. La 27 aprilie 1882, Helena s-a casatorit cu Leopold, fiul hemofilic al Reginei Victoria.

     Casnicia Helenei cu Leopold a fost una scurta, dar foarte fericita, cei doi avand doi copii: Alice si Charles. Cel de-al doilea cupil s-a nascut al cateva luni dupa moartea tatalui sau, intr-un accident la Cannes.

    Helena si-a dedicat viata actiunilor caritabile. Inainte de casatoria sa, tatal Helenei a creat-o Superintendent al scolilor din principatul sau; din aceasta pozitie, Helena s-a implicat in stabilirea programei scolare. In scurta casnicie a Helenei, sotul sau (cel mai intelectual dintre fii reginei Victoria) si-a introdus sotia in cercul de academicieni pe care ii cunoscuse la Oxford; Ducesa de Albany va mentine aceste prietenii pentru tot restul vietii sale.

    In 1894, Helena se implica in fondarea Fondului Depford, indreptat spre gasirea altor mijloace de sustinere pentru femeile si fetele ce erau angajate in meserii periculoase. Treptat, Fondul s-a dezvoltat, ajungand sa aiba mulye proiecte indreptate spre ajutorarea comunitatii. 

    In 1899, Helena a deschis Institutul Albany, un teatru, dar si un centru comunitar. Institutul Albany s-a dezvoltat ajungand Imperiul Albany, care a fost distrus de un atac in 1978, pentru a renaste sub numele de teatrul Albany. 

      In timpul primului razboi mondial, Helena si printesa Beatrice si-au unit actiunile caritabile pentru le eficientiza.        

          In 1900, dupa moartea Printului Alfred de Saxa-Coburg si Gotha, fiul Helenei a devenit mostenitorul ducatului german, fiind educat in Germania si luptand impotriva Regatului Unit in timpul marelui razboi. Alice a ramas alaturi de ea, in Anglia si s-a casatorit cu Alexander de Teck, devenind cumnata regelui George V. Alteta Sa Regala, Ducesa de Albany a murit 1 septembrie 1922, in timp ce isi vizita fiul.

Infanta Antonia a Portugaliei

 I must speak of Leopold & Antoinette. I must say now how charmed with her we are. How lovely she is and what a look of dear Aunt Victoire she has. How like her she is - only handsomer perhaps. And so simple & unaffected - and dear Leopold I am so fond of. Oh if Bertie & Alix were like them ! Of if Antoinette was in Alix's place ! she is so much more sympathique and grande dame. 

 - Regina Victoria    

Infanta Antonia a Portugaliei

   Infanta Antonia Maria Fernanda Micaela Gabriela Rafaela Francisca de Assis a Portugaliei, Printesa de Saxa-Coburg si Gotha s-a nascut la 17 februarie 1845, la Lisabona, fiind a treia fata a reginei Maria II si a regelui Ferdinand II al Portugaliei. 

       Maria da Gloria a murit in 1853 si Maria Anna, sora mai mare a Antoniei s-a ocupat de fratii sai. In 1858, Pedro V al Portugaliei se casatoreste cu printesa Stephanie de Hohenzollern-Sigmariengen. Printesa a fost insotita in noua sa tara de fratele sau, Leopold. Dupa moartea Stephaniei, care a fost lovitura foarte dura atat pentru Pedro, cat si pentru familia sa, Leopold a vizitat din nou Portugalia. Infanta Antonia avea 14 ani si a petrecut foarte mult timp alaturi de Print. In urmatoarele vizite ale lui Leopold in Portugalia, cei doi au devenit tot mai apropiati si in 1860 s-au logodit. Infanta Antonia si Printul Leopold s-au casatorit la 12 septembrie 1861. In timpul casatoriei de nunta, Antonia a aflat ca fratii ei Pedro V, Joao si Fernando au murit de holera. Fratele preferat al Antoniei a devenit Luis I. Infanta a fost foarte afectata de moartea fratilor sai. Mai mult, ea a avut dificultati de adaptare in noua sa tara. Antonia isi adora sotul, dar sangele latin al Infantei o facea sa fie mult prea diferita de aceasta familie tipic germana.
  
       Antonia si Leopold au avut trei copii: Wilhelm, Ferdinand si Karl Anton. Cei doi au avut o casnicie fericita, chiar daca Printesa Antonia petrecea foarte mult timp in tara sa natala. Fiica preferata a regelui Ferdinand II, Antonia a fost foarte afectata de casatoria acestuia cu contesa de Edla. La fel ca Maria Alexandrovna, cumnata sa, Infanta Antonia a fost sfasiata intre dragostea pentru tatal sau si dispretul fata de sotia sa. In Hohenzollern, Josephine de Baden, mama lui Leopold, a incercat treptat sa o schimbe pe Antonia, ceea ce a facut-o pe aceasta sa devina mai trista si distanta, dorind sa se intoarca in Portugalia.

Printul si Printesa Leopold de Hohenzollern, si cei trei fii: Wilhelm, Ferdinand si Karl

     In 1880, Romania condusa de cumnatul sau, Carol I devine Regat si pentru ca cuplul regal nu avea copii s-a decis ca mostenitorul Regelui va fi fratele sau, Leopold de Hohenzollern-Sigmariengen. Leopold si Wilhelm au renuntat la tron si Ferdinand, fiul preferat al Antoniei, devine mostenitorul unchiului sau, regele Carol I al Romaniei. Infanta Antonia a fost mereu impotriva plecarii fiului sau in Romania si a sperat ca nu v-a ajunge niciodata Rege. Pentru Antonia, fiul sau a ramas mereu Nando. Maria de Edinburg a fost deranjata de atitudinea soacrei sale, considerand ca Printesa Antonia continua sa isi vada fiul ca un copil. In scrisorile catre fratele sau, Luis I, Antonia scria "El ar fi acceptat un tron oriunde in lume, doar ca sa fie Rege, e atat de copilararos". Antonia, la fel ca Missy, era o femeie foarte puternica care nu intelegea cu Ferdinand nu a putut sa ii spuna niciodata nu unchiului sau.

       Infanta Antonia a incercat sa aduca cat mai mult din tara sa natala in Germania. Printesa Hohenzollern-Sigmariengen a decorat "Galeria portugheza" cu lucrurile mostenite de la Ferdinand II al Portugaliei; dintre toti copii reginei Maria II, Antonia era cea care iubea cel mai mult antichitatile si obiectele traditionale portugheze. 

      Alteta Sa Regala Infanta Antonia, Printesa de Hohenzollern a murit in decembrie 1913, cu putin timp inainte de urcarea fiului sau pe tronul Romaniei.         

Marea Ducesa Vera Constantinovna

      Marea Ducesa Vera Constantinovna s-a nascut la 16 februarie 1854, la St. Petersburg, fiind cea de-a doua fiica a Marelui Duce Constantin Nicolaievici si a Alexandrei Iosifovna. In 1861, Constantin Nicolaievici, fratele preferat al Tarului Alexandru II este numit vicerege al Poloniei si familia Verei se muta in Varsovia.

 

       Vera Constantinovna a avut o copilarie dificila, avand numeroase crize de nervi. Medicii au diagnosticat-o cu o "stare nervoasa". Marea Ducesa a devenit incontrolabila, ceea ce i-a determinat pe parintii ei sa o indeparteze din Curtea Imperiala a Rusiei. La varsta de noua ani, Marea Ducesa Vera Constantinovna a fost trimisa la cuplului regal al Wurtembergului. Regina Olga, matusa paterna a Verei, nu avea copii, asa ca a primit cu bucurie vestea de a avea grija de nepoata ei. Din pacate, la inceput Vera Constantinovna a continuat sa fie foarte trista, avand atacuri violente atat la adresa propriei persone, cat si la adresa persoanelor din jurul sau.

       In ciuda acestui lucru, Olga si Charles au perseverat. Charles facea lungi plimbari impreuna cu nepoata sa, timp in care ii explica Biblia. In acelasi timp, regina Olga a continuat sa fie alaturi de Vera. Treptat, la curtea din Wurttemberg, Vera s-a transformat intr-o tanara femeie timida, dar foarte intelectuala. In 1871, cuplul regal a oficializat legatura pe care o aveau cu nepoata lor, adoptand-o pe Vera Constantinovna. Nedorind sa isi piarda fiica adoptiva ei au aranjat casatoria Marii Ducese cu Eugene de Wurtemberg. Cei doi au avut o casatorie fericita, dar foarte scurta; dupa trei ani ducele a murit. Ramasa vaduva la varsta de 23 de ani Vera Constantinovna nu s-a recasatorit, dedicandu-se celor doua fiice Elsa si Olga. 

         

       Marea Ducesa Vera Constantinovna si-a petrecut restul vietii in Wurttemberg, aproape de parintii ei adoptivi. Totusi nu si-a uitat nicioadat familia si tara natala; Marea Ducesa a facut numeroase vizite in Rusia, dar si in Grecia unde sora ei mai mare, Olga era Regina. In Stuttgart, Marea Ducesa a sprijinit constructia bisericii ortodoxe Sf. Nicolae. Operele sale de caritate au facut-o foarte populara in Wurttemberg.    

Decizie istorica!? Paul Lambrino recunoscut ca nepot al Regelui Carol al II-lea

Am ramas fara cuvinte ... Inalta Curte de Casatie si Justitie din Romania a recunoscut, irevocabil astazi decizia luata de tribunalul din Lisabona privind recunoasterea lui Carol Mircea Lambrino drept fiu legitim al Regelui Carol al II-lea ... In primul moment, avand  acces doar la afirmatiile lui Paul Lambrino am fost terifiata de consecintele acestei decizii. Timp de 21 de ani Paul Lambrino a folosit in mod abuziv titlul de Print al Romaniei si in primul moment dupa declararea sentintei afirma "Salut cu entuziasm şi responsabilitate decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a recunoaşte o sentinţă pronunţată în urmă cu 57 de ani în Portugalia. Procesul din România, care s-a încheiat, după 21 de ani, a fost unul de onoare pentru familia mea. Îmi exprim speranţa că ceea ce s-a întâmplat astăzi reprezintă un prim pas spre reconciliere şi pace în Familia Regală". Timp de 21 de ani, Paul Lambrino a utilizat toate mijloacele pentru a distruge reputatia membrilor Familiei Regale a Romaniei, a manipulat istoria gandindu-se doar la propiile interese, s-a aliat cu Traian Basescu pentru a arunca cu noroi in omul care timp de 90 de ani s-a jerfit in serviciul Romaniei.  Inca odata Casa Regala a dat dovada de un tact nemaipomeni prin comunicatul publicat pe site. Totusi temerile mele sunt foarte legitime: decizia Curtii de Casatie si Justitie spune ca Mircea Grigore Lambrino e fiu legitim al Regelui Carol si toata presa a relatat stirea spunand ca Paul Lambrino este "recunoscut ca membru al Familiei Regale", mai mult imaginatia debordanta a lui Paul Labrino l-a facut sa declare ca este mostenitorul de drept al Castelului Peles.   Aceasta decizie este pentru Paul Lambrino doar inceputul, deoarece asa cum a fost obisnuit va incepe sa aiba pretentii la un statut la care nu are dreptul si la niste domenii care sunt ale Regelui Romaniei. 

  Nu pot sa nu ma intreb ce a fost in mintea acelor judecatori !? ... sau poate postul Elenei Basescu spune tot

 

Raspunsul Casei Regale la decizia pronuntata la 14 februarie 2012

Avand in vedere decizia pronuntata la 14 februarie 2012 de catre inalta Curte de Casatie si Justitie - sectia civila, referitoare la cererea adresata Curtii de recunoastere a hotararii de la Lisabona asupra descendentei lui Mircea Grigore Lambrino din Regele Carol al II-lea, Casa Regala a Romaniei declara ca:

Aceasta decizie nu creaza niciun drept dinastic, si nici nu stabileste apartenenta persoanei sus-numite, astazi decedata, la Familia Regala. Aceasta este valabil si pentru descendentii sai, indiferent cine ar fi acestia.

In pozitia sa de Sef al Familiei Regale a Romaniei, Majestatea Sa Regele Mihai I este singurul care se poate pronunta asupra chestiunilor dinastice. Mai mult, potrivit prevederilor Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a Romaniei, membrii Familiei Regale sunt:

- Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei;

- Majestatea Sa Regina Ana a Romaniei;

- Alteta Sa Regala Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei;

- Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei;

- Alteta Sa Regala Principesa Elena a Romaniei;

- Alteta Sa Regala Principesa Irina a Romaniei;

- Alteta Sa Regala Principesa Sofia a Romaniei;

- Alteta Sa Regala Principesa Maria a Romaniei;

- Alteta Sa Regala Principele Nicolae al Romaniei.

Nici Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei, si nici fostii Sefi ai Familiei Regale a Romaniei - Regele Ferdinand I si Regele Carol al II-lea - nu au recunoscut sau acordat vreodata vreun titlu lui Mircea Grigore Lambrino sau descendentilor sai.

Folosirea, in orice context, public sau privat, a titlului de Principe al Romaniei, sau a apelativului Alteta Regala ramane prerogativa exclusiva a membrilor Familiei Regale aratati mai sus.

comunicat preluat de pe site-ul Familiei Regale a Romaniei

Printesa Maria Pia a Italiei

        "If you want a queen, you have to pay for her"

       Cea de-a doua fiica a regelui Victorio-Emmanuel al II-lea al Italiei si al sotiei sale Adelaide de Austria, Maria Pia s-a nascut la 14 februarie 1847. In 1861, tatal sau realizeaza unificarea Italiei in defavoarea celorlalti printi italieni. Un an mai tarziu, Maria Pia de Savoia se casatoreste cu regele Luis I, devenind Regina Portugaliei.

        Regina Portugaliei a ajuns sa fie cunoscuta ca " Ingerul milei" si ca "Mama saracilor"

Marele Duce Nicolae Constantinovici

          Primul nascut al Marelui Duce Constantin Nicolaievici si a Marii Ducese Alexandra Iosifovna s-a nascut la 14 februarie 1850 in St. Petesburg. Noul Mare Duce a fost numit dupa bunicul sau, tarul Nicolae I. Nicolae Constantinovici a fost primul Romanov care si-a terminat studiile universitare, obtinand o diploma de la Universitatea Militara din St. Petersburg. La fel ca multi alti Romanovi, Marele Duce a fost un militar de exceptie.

         

      Dupa finalizarea studiilor, Nicolae Constantinovici a calatorit in strainatate si a inceput sa adune o remarcabila colectie de tablouri. In 1870, la un bal mascat, Matrele Duce o cunoaste pe Fanny Lear, o actrita americana casatorita si mama unui copil, cu care incepe o aventura. In 1873, Marele Duce Nicolae Constantinovici are comanda unui esantion in timpul luptelor din Khiva. Acest razboi a constituit botezul de foc al marelui duce. La intoarcerea din Asia, Marele Duce isi continua relatia cu Fanny Lear.

           In aprilie 1874, Alexandra Iosifovna descopera ca lipseau trei diamante din icoana pe care a primit-o ca dar de nunta de la socrul sau. Furios Constantin Nicolaievici anunta politia. Dupa un  interogatoriu de patru ore, Nicolae Constantinovici a recunoscut ca a furat diamantele pentru a-i face un cadou amantei sale. Alexandru al II-lea a convocat un consiliu de familie, la finalul caruia s-a hotarat sa il declare pe Nicolae Constantinovici bolnav mintal si sa il alunge din St. Petesburg. Fanny Lear este alungata din Rusia.

             Marele Duce Nicolae Konstantinovici se stabileste in Taskent, unde se implica in afaceri. Marele duce a fost proprietarul unei fabrici de sapun, a unor ateliere de fotografie si uzine textile. Pentru a evita conexiunea cu Familia Imperiala, toate proprietatile au fost puse pe numele sotiei, Nadejdea Alexandrovna Dreyer. Cu profitul acestor afaceri, Marele Duce a construit prima cinema din Taskent si un canal de irigatie in stepele din Golodnara. Marele duce s-a implicat in dezvoltarea noii sale case, primind recunostiinta populatiei. Marea colectie de arta a Marelui Duce Nicolae Constantinovici face azi parte din Muzeul de Stat.

Infanta Eulalia a Spaniei

"Stralucind de sanatate, de forta, de tinerete, se simte bine ca nu este fructul unei incrucisari regale si ca in vinele ei curge sange plebeu"

                                                                                                                                   - Paul Cambon

        Cea mai mica fiica a reginei Isabel a Spaniei s-a nascut la 12 februarie 1864. Mica printesa a fost numita Maria Eulalia Francisca de Asis Margarita Roberta Isabel Francisca de Paula Cristina Maria de la Piedad. La fel ca in cazul fratilor sai, se presupune ca don Francisco - sotul Isabelei - nu isi poate revendica paternitatea. Majoritatea istoricilor cad de acord ca tatal sau a fost Miguel Tenorio, la fel ca sora sa mai mare Maria de la Paz. 

       In 1868, Eulalia pleaca impreuna cu restul Familiei Regale Spaniole in Franta, unde isi petrece copilaria. Sase ani mai tarziu, fratele sau Alfonso XII urca pe tronul Spaniei. Eulalia ramane in exil impreuna cu mama sa. Cele doua se intorc in patria lor in 1877, dar Madridul le este interzis pentru inca un an.
  
           La 6 martie 1886, Infanta Eulalia a Spaniei se casatoreste cu Antoine d'Orleans si Bourbon, duce de Galliera, fiul intrigantului duce de Montpensier si a matusii sale Infanta Luisa Fernanda. Eularia si Alfonso au avut doi copii: Alfonso si Luis Fernando, dar mariajul lor s-a dezintegrat treptat si s-au despartit in 1900. 

        Eulalia a fost o femeie puternica, cu o vasta cultura si foarte progresista. Cartea sa "Pe firul vietii" va deveni un best-seller, dar publicarea sa va fi interzisa in Spania si Infanta va fi decazuta din calitatea ei. Eulalia isi va revedea tara natala in 1922, dupa impacarea cu Alfonso XIII si ridicarea pedepsei.

Bibliografie:

* Bricard Isabelle, Dinastiile Domnitoare ale Europei, Editura Vivaldi

Marele Duce Mihai Pavlovici

Ultimul fiu al tarului Paul I si al Mariei Feodorovna, Mihai Pavlovici s,-a nascut la 8 februarie 1798. La moartea tatalui sau, noul imparat, Alexandru I si-a lasat fratii mai mici in grija mamei sale; Nicolae si Mihai au devenit nedespartiti. Dragostea si respectul fraternal au crescut in momentul in care Nicolae a devenit Tar, Mihai Pavlovici scriind "Cat timp voi trai si cand timp o sa am putere, o sa-mi dedic viata spre a va servi cu fidelitate".             Urmanand traditia familiei, Mihai Pavlovici si-a inchinat viata armatei, demostrandu-si calitatile in timpul razboiului franco-rus. Dupa razboi, Marele Duce va comanda o brigata de infanterie in Garda Imperiala, si mai apoi i se va incredinta gestiunea artileriei. In 1820, Marele Duce Mihai Pavlovici va fonda Scoala de Artilerie din Sant Petersbourg, prima scoala de acest tip din Rusia. Dupa participarea la razboiul ruso-turc, Nicolae I vrea sa-si decoreze fratele cu Ordinul Sf. Gheorghe, dar Mihai Pavlovici refuza, considerand ca decoratia este mult prea ridicata pentru ceea ce a facut el. Contributia lui Mihai Pavlovici la dezvoltarea armatei ruse (mai ales artilerie) este deosebit de importanta. Spre deosebire de fratii sai, care s-au casatorit tineri, Mihai Pavlovici sa va casatori la varsta de 27 de ani. Maria Feodorovana o va alege pe una din fiicele nepotului sau Paul de Wuttemberg, printesa Charlotte de Wuttenberg. Charlotte va deveni Elena Pavlovna si cei doi se vor casatori la 2o februarie 1824, intr-o ceremonie modesta din cauza bolii tarului Alexandru I. Casnicia lor nu a fost nu a fericita, Mihai Pavlovici dedicandu-si viata armatei. Marele Duce Mihai Pavlovici a murit la 9 septembrie 1849, dupa ce si-a pierdut patru fiice. Singura sa fiica in viata, Ecaterina Mihailovna si sotia sa i-au fost alaturi inainte de a muri.

The King is dead. Long live the Queen

La 6 februarie 1952 murea regele George VI-lea al Regatului Unit si fiica sa in varsta de 25 de ani devenea Regina Elisabeta a II-a. George al VI-lea a devenit Rege intr-un moment de rascruce pentru Familia Regala britanica. Abdicarea lui Edward al VIII-lea a creat un moment propice pentru dezvoltarea miscarilor republicane. George al VI-lea si fiica sa Elisabeta au reusit sa treaca peste aceasta criza si sa intareasca increderea in Familia Regala.

Dupa o domnie de 60 de ani, Elisabeta a II-a isi sarbatoreste anul acesta Jubileul, declarand:     

     " Today, as I mark 60 years as your Queen, I am writing to thank you for the wonderful support and encouragement that you have given to me and Prince Philip over these years and to tell you how deeply moved we have been to receive so many kind messages about the Diamond Jubilee.

          In this special year, as I dedicate myself anew to your service, I hope we will all be reminded of the power of togetherness and the convening strength of family, friendship and good neighbourliness, examples of which I have been fortunate to see throughout my reign and which my family and I look forward to seeing in many forms as we travel throughout the United Kingdom and the wider Commonwealth.

         I hope also that this Jubilee year will be a time to give thanks for the great advances that have been made since 1952 and to look forward to the future with clear head and warm heart as we join together in our celebrations.

         I send my sincere good wishes to you all.

ELIZABETH R”.

Printesa Mostenitoare Mary a Danemarcei

        Printesa Mostenitoare a Danemarcei s-a nascut la 5 februarie 1972 in Australia, fiind fiica lui John si a Henriettei Donaldson. Mary Donaldson l-a cunoscut pe Frederick, Printul Mostenitor al Danemarcei in timpul Jocurilor Olimpice de Vara din 2000. Timp de un an ei au avut o relatie la distanta, si in decembrie 2001 Mary s-a mutat in Europa. La 24 septembrie 2003, Curtea Regala a Denemarcei a anuntat ca Regina Margareta a II-a si-a dat consimtamantul pentru casatoria celor doi si la 14 aprilie 2004 Mary Donaldson s-a casatorit cu Frederick, devenind Printesa Mostenitoare a Danemarcei.

      Printesa mostenitoarea Mary este mama a patru copii: Christian, Isabella, Vincent si Josephine.

LA MULTI ANI, ALTETA !!!

Antoine, Duce de Montpensier, Infante al Spaniei

     Ducele de Montpensier a murit la 4 februarie 1890, la Madrid. Antoine de Orleans a fost cel mai mic fiu al ultimului Rege al Frantei, Louis Philippe I si al Mariei Amelie a Celor Doua Sicilii. Antoine, cel mai mic dintre copiii cuplului regal, a devenit Alteta Regala in 1830, cand tatal sau a devenit Rege dupa alungarea dinastiei Bourbon. Antoine a facut parte dintr-o familie unita, dar care era foarte constienta de pozitia sa. 

    In septembrie 1846, ducele de Montpensier se casatoreste cu Infanta Maria Louise Fernanda, cea de-a doua fiica a regelui Fernando VII si sora reginei Isabella II a Spaniei. In 1848, Franta e cuprinsa de Revolutie, Louis Philippe I este nevoit sa abdice si Familia Orleans se refugiaza in Anglia. Antoine decide sa plece impreuna cu Louise Fernanda in Spania. Cuplul se stabileste in Sevillia.

      In 1858, Antoine de Orleans este numit de cumnata sa, Isabelle I, mare comandant al Aragonului si capitan general al armatei spaniole. La 10 octombrie 1859, Antoine devine Infante al Spaniei. Foarte ambitios si considerand ca este mult mai indreptatit sa fie Rege decat cumnata sa, Ducele de Montpensier intra in conflict cu Isabella, care il exileaza. In 1868, la declansarea revolutiei generalului Juan Prim y Prats, Infantele Antonio se afla inca odata impotriva cumnatei sale. Ducele spera sa devina fie Print Consort (prin inlocuirea Isabellei cu Louisa Fernanda), fie Regent, dar noul guvern il exileaza si familia Montensier se stabileste in Portugalia. 

       In 1870, Infantele Henri de Bourbon publica un manifest prin care o apara pe Regina si denunta comploturile Ducelui de Montpensie. Antoine il provoaca la duel si il omoara. Cateva luni mai tarziu, cand Cortes-urile aleg un nou rege, si in ciuda comploturilor Ducelui, e ales Amadeo de Aosta. Infantele Antoine este exilat intr-o fortareata militara si exclus din armata pentru ca a refuzat sa ii jure fidelitate Regelui.  
       Dupa trei ani Spania este din nou in revolutie si Amadeo I este fortat sa abdice. Nepotul prin alianta al Ducelui devine rege sub numele de Alfonso XII. In 1875, Regele ii acorda ducelui de Montpensier si familiei sale permisiunea sa se intoarca in Spania. Unul din motivele pentru care le-a permis sa se intoarca este faptul ca Alfonso era indragostit de verisoara sa primara Maria de las Mercedes de Orleans. In ciuda opozitiei guvernului spaniol (care isi dorea o Regina straina), a Isabellei care nu si-a iertat cumnatul pentru comploturile sale, Alfonso si Mercedes se casatoresc. Statul lui Antoine de socru al Regelui este de scurta durata, Mercedes murind la cinci luni de la nunta. Antoine incearca sa il casatoreasca pe Alfonso cu o alta fiica de-a sa, Marie Cristine, dar aceasta moare in 1879. 
          Prin casatoria fiicei sale Marie-Isabelle cu verisorul sau Philippe de Orleans, Antoine este stramosul actualului Conte de Paris, pretendentul la tronul Frantei si a regelui Juan Carlos I al Spaniei

Louise Fernanda, Ducesa de Montpensier

        La 2 februarie 1897, in Sevilia murea Infanta Louisa Fernanda, matusa si soacra regelui Alfonso XII al Spaniei. Ultimii ani de viata ai Infantei au fost marcati de moartea copiilor: Marie Amelie (1870), Fernando (1873), Luis (1874), Maria de las Mercedes (1878), Maria Cristina (1879) si mai apoi de cea a sotului sau Antoine, duce de Montpensier. 

           Ducesa de Montpensier s-a nascut la 30 ianuarie 1832, fiind cea de-a doua fiica a regelui Ferdinand VII si a sotiei sale Maria Cristina a Celor Doua Sicilii. Cand Louisa Fernanda avea un an, tatal sau moare si pe tronul Spaniei urca sora sa mai mare Isabella, sub regenta mamei lor. Copilaria celor doua Infante a fost marcata de razboaiele carliste. In 1846 se stabileste nunta dubla dintre Isabela si verisorul sau primar Francisco, duce de Cadiz si dintre Luisa Fernanda si Antoine de Orleans, cel mai mic fiu al Regelui Frantei. 

            Louise Fernanda petrece primii ani de casatorie in Franta, dar dupa Revolutie se intoarce in tara natala. La inceput Isabella este darnica cu familia Montpensier acordandu-le cumnatului si nepotilor ei titlu de Infanti ai Spaniei. Comploturile ambitiosului duce de Montpensier o fac pe Isabella sa isi exileze sora si pe familia acesteia.  Datorita acestui lucru, relatii dintre cele doua surori au ramas incordate, chiar daca fiul Isabellei, Alfonso s-a casatorit cu fiica Louisei, Mercedes si fiica Isabelei, Eularia s-a casatorit cu fiul Louisei Fernanda, Antonio, duce de Galliera. 

       Chiar daca doar doi dintre copiii Louisei Fernandei au avut la randol lor descendenti, Ducesa de Montpensier este stramoasa regelui Juan Carlos I al Spaniei, al Contelui Henri de Paris si  al Ducelui Amadeo de Aosta.

Printul Andrei al Greciei si Danemarcei

Printul Andrei al Greciei si Danemarcei s-a nascut la 2 februarie 1882, fiind cel de-al saptelea copil si al patrulea baiat al regelui Greciei George I si al sotiei sale, nascute Mare Ducesa Olga Constantinova a Rusiei. Bunicii paterni erau Christian IX al Danemarcei , iar bunicii materni erau Marele Duce Constantin Nicolaievici si Marea Ducesa Alexandra Iosofina. In ciua atasamentului pe care George si Olga l-au avut pentru tarile lor natale, ei si-au educat copii sa fie printi greci. Andrei va fi cel care se va atasa cel mai mult de tara sa, refuzand sa vorbeasca alta limba decat greaca. 

In 1902, la incoronarea unchilor sai Edward al VII-lea si Alexandra a Regatului Unit, Andrei o cunoaste pe Alice de Battenberg. Cei doi se casatoresc si in urmatorii 20 de ani vor avea cinci copii: Margarita, Theodora, Cecile, Sophie si Phillip. 

In 1909, in urma protestelor Ligii Militare, Andrei si fratii sai au fost fortati sa demisioneze din armata. Cativa ani mai tarziu, dupa declansarea razboaielor balcanice, Printii isi primesc posturile inapoi. In timpul neutralitatii Greciei din primul Razboi Mondial, Andrei si fratele sau Nicolae  sunt trimiti de Rege in Anglia si Franta, pentru a sustine motivele neutralitatii. Ei sunt vazuti ca agenti germani si nu reusesc sa impiedice abdicarea lui Constantin I din 1917.

Dupa ce Constantin I se intoarce pe tron, Andrei primeste comanda unui corp al armatei. Dezastroasa participare a grecilor in razboiul Greco-Turc duce la a doua abdicare a Regelui, care este nevoit sa fuca din tara. In acelasi timp, numerosi conducatori ai armatei, printre care si Andrei sunt arestati si acuzati de tradare. Regina Olga si Alice au apelat la regele George V pentru a-l salva. Amintindu-si ce s-a intamplat cu varul sau rus Nicolae al II-lea cand a refuzat sa ii acorde exil in Regatul Unit, Regele a trimis vasul HMS Calypso pentru a-i salva varul grec.

Exilul a insemnat si distrugerea familiei lui Andrei. Alice a avut o cadere nervoasa si a fost internata, cele patru fete s-au casatorit in Germania, Phillip a fost crescut in Anglia si Germania de familia mamei sale, Mountbatten, iar Andrei a trait in Riviera Franceza. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Printul nu si-a mai vazut nici fiul, nici sotia, murind in Monte Carlo, la 3 decembrie 1944.

Ducesa Sophia Charlotte de Oldenburg

               Prima fiica a printului mostenitor Frederick Augustus de Oldenburg si a primei sale sotii, printesa Elisabeth Anna de Prusia s-a nascut la 2 februarie 1879. Printesa a fost numita in onoarea stramoasei sale, printesa Sophia Charlotte a Hanovrei, prima regina a Prusiei. Cunoscuta drept "Lotte", ducesa a fost copil unic, fiind foarte apropiata de parintii sai, in special de tatal sau. Sophia Charlotte si-a petrecut vacantele impreuna cu familia mamei sale, in Anglia, cu matusa sa printesa Louise Margaret, ducesa de Connaught si in Italia, cu bunica sa, Maria Anna, printesa Frederick de Prusia.

Marea Ducesa Elena Pavlovna

 Marea Ducesa Elena Pavlovna a murit la 2 februarie 1873, in Stuttgart. Marea Ducesa s-a nascut printesa Charlotte de Wurttemberg, fiind fiind fiica printului Paul de Wurttemberg si a Charlottei de Saxa-Hildburghausen. Mariajul parintilor sai nu a fost unul fericit si dupa moartea mamei sale, Charlotte s-a mutat la Paris, impreuna cu tatal si sora ei Pauline. Casa lor nu se ridica la standardele la care traiau membrii Familiilor Regale, dar cele doua fete su intrat in contact cu numerosi intelectuali. 

La 15 ani, Charlotte se logodeste cu Marele Duce Mihai Pavlovici, cel mai mic fiu al Tarului Paul I si al Mariei Feodorovna, nascuta Sophia Dorothea de Wurttemberg. Un an mai tarziu, Charlotte se converteste la religia ortodoxa primind numele de Elena Pavlovna.

 

Mariajul celor doi nu a fost unul fericit, Mihai Pavlovici fiind dedicat armatei. Marea Ducesa a avut cinci fete: Maria Mihailovna, Elisabeta Mihailovna (casatorita cu Marele Duce al Luxemburgului, Adolphe), Ecaterina Mihailovna (casatorita cu Ducele George de Mexklenburg-Strelitz), Alexandra Mihailovna si Anna Mihailovna.

Dupa moartea sotului sau, Marea Ducesa Elena Pavlovna s-a implicat tot mai mult in organizatiile caritabile si in arte. A fondat Conservatorul din Sant Petersburg si un grup de surori asistente, care va reprezenta baza pentru crearea Crucii Rosii din Rusia.

Printesa Alexandrine de Prusia

Printesa Frederica Wilhelmina Louise Elisabeth Alexandrine a Prusiei s-a nascut la 1 februarie 1842, fiind cel mai mic copil al printului Albert de Prusia si a printesei Marianne a Tarilor de Jos. Cand Alexandrine avea trei ani, Marianne si-a parasit sotul si s-a mutat cu Johannes van Rossum, amantul sau. In 1848 a fost pronuntat divortul dintre Albet si Marianne, copii celor doi fiind incredintati tatalui; dar cei care vor avea grija de Alexandrine si cei doi frati vor fi crescuti de regina Elizabeth Ludovica si sotia unchiului lor Frederick William IV al Prusiei.

Alexandrine era o partida foarte eligibila, fiind nepoata Regilor Prusiei si a Tarilor de Jos. Mai mult, datorita mamei sale, Alexandrine avea o mare avere. Printesa Regala si doamnele sale de onoare aveau o adevarata agentie matrimoniala, si Vicky a incercat sa o casatoreasca pe Alexandrine cu fratele ei Albert Edward si cu George, ducele de Cambrige. In ciuda acestor zvonuri, Alexandrine s-a casatorit cu verisorul sau primar Ducele William de Mecklenburg-Schwerin, care era cu 15 ani mai mare decat ea. 

Casatoria era o modalitate prin care Alexandrine ar fi avut securitate financiara, dar Printesa a plans tot timpul nuntii. Wilhelm era oaia neagra a familiei: era betiv, a pierdut de doua ori comanda sa din armata prusaca si existau zvonuri ca ar fi cerut-o de sotie pe o faimoasa balerina. Cei doi au avut o singura fiica Charlotte, dar mariajul a fost foarte nefericit, Alexandrine incercand sa isi paraseasca sotul. Matusa si soacra sa, Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin a fost cea care impiedicat repetarea scandalului din 1845 (cand mama ei i-a parasit tatal). Dupa moartea lui William in 1879, Alexandrine s-a dedicat fiicei sale. Printesa Alexandrine de Prusia, ducesa William de de Mecklenburg-Schwerin a murit in 1906.