miercuri, 18 iulie 2012

Regina Maria a Romaniei

  te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriei şi a durerii mele, 
minunată patrie care locuieşti in inima mea.Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută. Am credința ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit..."

Principii mostenitori Maria si Ferdinand al Romaniei
       
    Alertat de chestiunea Văcărescu, Carol I a hotărât să-l însoare cât mai curând pe moştenitorul tronului, pentru a asigura continuitatea dinastică printr-o căsătorie respectabilă, care să nu facă de râsul Europei tanara monarhie romana. Mai mult, Regele Romaniei priveste spre Germania, la fel cum a facut in urma cu mai mult de doua decenii, la casatoria sa. După mai multe discuţii cu Wilhelm II, Carol se hotărăşte să i-l dea în grijă pe Ferdinand pentru a-l căsători rapid şi conform rangului său.60 Wilhelm II, ajutat de sora sa Charlotte se hotaraste sa il casatoreasca cu  vara sa primară, tânăra şi fermecătoarea Maria de Saxa Coburg si Gotha, fiica ducelui de Edinburgh.

            Tânăra prinţesa de şaisprezece ani, imatură şi privată de sfaturile tatălui şi bunicii ei a căzut în capcana matrimonială care i se întindea. Ea i-a spus „da” lui Ferdinand mai degrabă din delicateţe faţă de timidul tânăr decât din dragoste adevărata 62: “Tânărul prinţ  era de o sfială chinuitoare şi râdea, mai mult ca de obicei, pentru a o ascunde. Lucru ciudat, tocmai această nemaipomenită timiditate mă atrăgea; era într-însul ceva atât de tineresc, îl simţeai plin de o aşa stăpânită lăcomie de viaţa şi poate şi de oarecare slăbiciune. Parcă-ţi venea să-i netezeşti calea, să-l faci să se simtă în largul lui. Regele Carol I a vizitat Londra pentru a-i multumi Reginei Victoria de bucuria pe care i-o face Romaniei, oferindu-i una din nepoatele sale pentru a-i fi Regina. 

Principesa mostenitoare Maria
 a Romaniei
      Căsătoria s-a dovedit a fi un succes diplomatic de scurtă durată pentru Kaiser, căruia viitoarea regina Maria a României îi va aminti într-o zi că n-a încetat niciodată să fie o prinţesa engleză. Pentru monarhia română, în schimb, această căsătorie a fost o nesperată şansă de a accede în primele rânduri ale monarhiilor europene în virtutea strânselor legături ale noii prinţese moştenitoare cu toate dinastiile prestigioase ale vechiului continent. În timp ce Carol I şi nepotul său Ferdinand erau veri îndepărtaţi ai Kaiserului, Maria era vară primară deopotrivă cu Wilhelm II, cu viitorul George V al Angliei,  şi prin mama sa, ea însăşi mare-ducesă rusă, cu viitorul ţar Nicolae II. De altminteri, dinspre ramura Saxa-Coburg, în afară de verii englezi, mai era strâns înrudita cu regele Leopold II şi nepotul său, viitorul Albert I al Belgiei, ca şi cu prinţul Ferdinand I al Bulgariei,  care va deveni rege in 1908. Mai mult, verisoarele sale Maud de Wales, Victoria Eugenia de Battenberg, Sophia de Prusia si Alix de Hessa si Rin vor deveni Regine in Norvegia, Spania, Grecia precum si Imparateasa a Rusiei. Astfel prinţesa moştenitoare aducea ca zestre un inestimabil prestigiul, unei monarhii romaneşti, prea recente pentru a fi luată in considerare. Casatoria a fost sarbatorita la Sigmariengen.

        Primii ani ai casatoriei au fost foarte grei pentru printesa mostenitoare. Regele Carol I exercita un control deplin asupra vietii mostenitorilor sai. La Bucuresti, Maria era singura cu Ferdinand si Carol, fiindu-i interzis contactul cu aristocratia romana. Mai mult, printesa a ramas insarcinata si in octombrie 1893 l-a nascut pe printul Carol. Anul 1893 a marcat si reintoarcerea Reginei Elisabeta la Bucuresti. Daca printesa mostenitoare spera ca atmosfera de la Curtea Regala a Romaniei se va schimba odata cu reintoarcerea Reginei, ea a fost repede dezamagita. Elisabeta vroia sa faca din Maria cel mai stralucitor smarald al curtii sale, fiind dezamagita de refuzul acesteia. In acelasi timp, Missy a vazut doar partile negative ale Reginei; Elisabeta e credula, visatoare, nu are niciun simt practic, nu se gandeste la consecintele actiunilor sale. Un alt motiv al divergentelor dintre Maria si Regele si Regina Romaniei au fost copii sai. Carol si Elisabeta considerau ca printesa mostenitoare este mult prea tanara pentru a avea grija de educatia copiilor sai. 

Principele Carol, Principesa Maria, Principesa mostenitoare Maria cu
principele Nicolae, Principesa Elisabeta, Principele mostenitor Ferdinand
         In aceasta perioda, Maria era foarte fericita cand pleca din Romania. Desi Carol nu le permitea printilor mostenitori sa plece in vacanta, el nu putea impiedica participarea la anumite ocazii familiale. In 1894, Maria si Fedinand au fost la Coburg la nunta surorii preferate a printesei mostenitoare, Victoria Melita de Saxa-Coburg si Gotha cu printul Ernest de Hessa si Rin. In 1896, Printii mostenitori ai Romaniei vor merge in Rusia la incoronarea tarului Nicolae II si a tarinei Alexandra Feodorovna

  În 1897, Ferdinand se îmbolnăveşte de febră tifoidă. Pentru Maria, a cărei frivolitate nevinovată îl enervează pe Rege, moartea lui Ferdinand riscă să însemne sfârşitul aventurii sale în România. Adaptarea este prea nouă, prea fragilă pentru a supravieţui unei crize de acest fel.65 Totuşi, Maria se va bate pentru a-l susţine pe Ferdinand în lupta sa cu boala. Se va bate pentru ca ştie că  acest om, mai mult decât un complice afectuos decât un amant adevărat este cheia destinului său; se va bate pentru ca renunţarea, abandonul în faţa fatalităţii sau a ceea ce laşii numesc fatalitate nu este în natura sa.66 Ferdinand se va face bine, si Maria va incepe sa se gandeasca la Romania ca la tara sa. 
     
        Eduard al VII-lea şi Maria de România sunt singurii care au moştenit cu adevărat talentul politic al tatălui şi al bunicului lor. Calcul –  şi  nu duplicitate – pentru a pune în practică un proiect concret, precis, bine pus la punct. Albert dorea să  facă din Victoria, din aceasta mică floare, o mare Regină. A reuşit. Eduard dorea să-şi apropie ţara de origine Anglia, de cea care a reprezentat pentru el uneori fericirea, dar întotdeauna bucuria de a trăi: Franţa. A reuşit.67 Din momentul in care Maria a inceput sa se gandeasca la Romania ca la tara sa va dori sa facă din această ţărişoară de la marginea Europei un edificiu uriaş care va fi botezat „România Mare”. Din momentul in care va începe să se gândească la acest proiect şi instinctul ii va spune că proiectul este bun, se va lupta şi, asemenea lui Albert şi Eduard, va învinge.

Incoronarea Regelui Ferdinand si a Reginei Maria
la Alba Iulia
          Prinţesa moştenitoare avea darul faptei creatoare. La soţul ei – cel puţin in perioada cât a fost succesor la tron – spiritul de iniţiativa era încă slab dezvoltat; el se subordona de bunăvoie conducerii autoritare pe care o întruchipa regele. Drept urmare, alături de această femeie, pe cât de energică, pe atât de genială, Ferdinand a devenit un alt om. El a înţeles că in lupta vieţii – luptă de care nici măcar un cap încoronat nu este scutit – două energii fac mai mult decât una. Maria isi urma obiectivele fara a se gandi la consecinte, in timp ce sotul ei era cel care, indeplinind rolul unui monarh constitutional, lega puntile rupte de Maria. Timp de aproape 35 de ani, cei doi au fost o echipa unita, punand binele Romaniei in fata dorintelor personale. Maria si Ferdinand au avut sase copii: Carol, Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana si Mircea. 

           La izbucnirea primului război mondial, Maria a optat pentru angajarea României de partea Antantei. Convinsă ca Aliaţii vor triumfa, Maria refuză orice tratat ce ar amâna Marea Unire. Într-o discuţie cu I.G Duca, regina Maria spunea: “N-am venit în România ca după 20 de ani să renunţ la Coroana României. Nu mi-am sacrificat tinereţea şi nu m-am ostenit ca să dau ţarii aceşti moştenitori de Coroană ca să-i văd acum rătăcind prin lume ca principi germani în exil70. Dupa urcarea pe tron a sotului sau, Maria va fi alaturi de el, sfatuindu-l si incurajandu-l. Convingerea ca Aliatii vor castiga a ramas la fel de puternica chiar si in perioda exilului din Moldova. Devotamentul de care Regina a dat dovadă în timpul războiului la căpătâiul răniţilor, statornicia sa în orele de zbucium ale anilor 1917 şi 1918 i-au câştigat o preţuire vecină cu veneraţia.  La 1 decembrie 1918, Maria si Ferdinand I se vor intoarce triunfatori la Bucuresti.
     
    Dupa razboi, Romania a trebuit sa isi apere pe cale diplomatica ce a cucerit pe calea armelor. Din cauza pacii de la Bucuresti, Clemenceau, Wilson si Lloyd George nu doreau sa accepte statutul Romaniei ca tara invingatoarea. Crucea de razboi pe care Clemenceau i-o decernase reginei Maria era expresia curajului Reginei, si nu a aliantei cu Romania. La Paris,. Bratianu ingreuna lucrurile cerand respectarea conditiilor sub care Romania a intrat in razboi in 1916. In aceste conditii s-a hotarat vizita particulara a suveranei Romaniei in capitala Frantei. Aceasta vizita incepe in forta, fiind asteptata de presedintele Frantei. Mai mult se spune ca in timpul intalnirii cu Clemenceau acesta i-ar fi zis Majestate, cereti partea Tigrului, la care Regina Maria ar fi replicat E ceea ce Leoiaca cere Tigrului. In urma tratatelor de al Saint German, Neuilly si Trianon, teritoriul Romaniei se dubleaza. Razboiul a fost crud cu Romania si cu familia sa Regala, dar prin acest razboi, Regele Ferdinand cel Loial si Regina Maria cea Mare au reusit sa indeplineasca cea mai de pret dorinta a romanilor, realizarea Romaniei Mari. La 15 octombrie 1922, suveranii Romaniei Mari au fost incoronati la Alba Iulia. 


Printesa Irene a Greciei, Principesa Ileana, Regina Maria, Regina Maria a
Iugoslaviei, Principesa mostenitoare Elena a Romaniei
    In momentul de glorie al vietii sale, Regina Maria era inconjurata de fiicele sale, Elisabeta, Regina Greciei si Maria, Regina Iugoslaviei. Demna nepoata a Bunicii Europei, Maria a Romaniei a reusit sa isi casatoreasca primii trei copii cu  Elena a Greciei, fiica regelui Constantin I, cu George, mostenitorul tronului Greciei si cu Alexandru I al Iugoslaviei. Prin aceaste aliante stralucite, regina Romaniei a ajuns sa fie cunoscuta drept Soacra Balcanilor.  In perioada 1918-1927, monarhia romana a fost din multe privinte o monarhie binecuvatata de zei. Victorioasa intr-un razboi care ar fi putut sa o distruga ca pe multe alte monarhii din zona, ea a reusit sa devina o forta in zona, atat din perspectiva aliantelor matrimoniale, cat si din punct e vedere a diplomatilor romani, ca Take Ionescu si Nicolae Titulescu.  In 1923, regele Ferdinand promulga noua Constitutie care integra in viata Romaniei votul universal si reforma agrara. Un an mai tarziu, Regele si Regina Romaniei au realizat un sir de vizite in Polonia, Franta si Anglia, care le-a permis sa intareasca din nou legaturile cu vechii aliati si sa apeleze la investitorii Romani. In Londra, Regina Romaniei a fost primita ca printesa engleza ce a venit sa isi viziteze tara natala. 

   Perioada fericita a vietii Mariei a luat sfarsit in noiembrie 1925. Carol, printul mostenitor reprezenta Familia Regala a Romaniei la inmormnatrea reginei Alexandra a Angliei, vaduva lui Edward VII. Dupa inmormantare, Carol nu s-a intors in Romania fara amanta sa, Elena Lupescu. Maria si Ferdinand au refuzat ultimatumul intaiului lor nascut. Maria incearca sa il convinga sa isi indeplineasca datoria, dar in fata refuzului acestuia accepta hotararea lui Ferdinand de a-l numi pe micul Mihai, print mostenitor. 


Regina Maria si Regele Ferdinand
 In 1927, Regina Maria, insotita de principele Nicolae si de principesa Ileana realizeaza o vizita in S.U.A. Triumfala vizitat a fermecatoarei Regine i-a sfarsit cand primeste vestea agravarii bolii sotului sau. Ferdinand nu si-a mai revenit dupa drama provocata de Carol si a murit in bratele sotiei sale la 20 iulie 1927. In aceeasi zi, Maria a fost alaturi de nora si nepotul sau, in momentul in care Mihai devenea rege la doar sase ani. După moartea regelui Ferdinand şi excluderea ei din regenţa, Maria se retrage la Balcic şi la Bran. Regina asista neputincioasa la urcarea pe tron a fiului sau. Aceasta democrată convinsă constatase cu disperare ca fiul ei angajase monarhia pe o cale primejdioasă. Răsturnarea lui Mihai I, asasinarea lui Ioan Duca, abolirea constituţiei promulgate de rege Ferdinand in 1923 au fost etapele unui drum al crucii pe care bătrâna suverană a fost nevoita sa-l străbată. Putinele clipe de fericire din timpul domnieiei lui Carol al II-lea erau cele petrecute in Belgrad, la curtea fiicei sale Maria, sau in Spania alaturi de sora si cumnatul sau, Beatrice si Alfonso de Galliera sau in Franta la sora sa preferata Victora Melita. Dupa casatoria Ileanei cu Anton de Hasburg-Toscana, Carol i-a interzis Ileanei stabilirea in Romania, indepartandu-si mama de fiica favorita. In 1938, Maria s-a imbolnavit si a plecat la tratament la o clinica din Germania. Cand doctorii au decis ca nu mai e nimic de facut i-au recomandat sa se intoarca acasa, cu avionul. Carol a refuzat si Maria a fost fortata sa vina in tara cu trenul. La putin timp dupa ce a ajuns la Peles, Regina a murit inconjurta de copii cei mai putin iubiti, Carol si Elisabeta.

   Cezar Petrescu descrie astfel vestea mortii Reginei Maria a Romaniei :Pe unde toate trecerile au fost triumfale, in aclamatii, surasuri si fluturari de batiste, acum drumul cel din urma e cu mainile nemiscate pe piept, cu ochii, cu fata, cu zambetul, cu toata lumina astupata de un negru capac, intr-o cutie dreptunghiulara purtata de un afet de tun.  Imi  amintesc o zi cu soare dulce si molatec de toamna, candva in 1906 ....

Regina Vaduva Maria a Romaniei
   Era numai Principesa, tinuta inadins la o parte de politica vremii, dar trecea ca o Regina aclamata de poporul Ei, dupa scurta clipa de reculegere, de emotie, de infiorata si muta adoratie a multimii. Tot ce era vulgar, baltat, zgomotos pe strada, se inobilase in acea unanima pornire catre faptura care reprezenta supranaturalul, o irealitate in absolut. Au venit mai tarziu, alte vremi, cand acelasi itinerar fixat cortegiului funerar de-acum, trecerile Reginei Maria dezlantuiau aclamatii intr-altfel insufletite. In anii neutralitatii cand tti stiau ca Dansa vecheaza pentru razboiul nostru. In ziua intoarcerii din Moldova. Dupa Incoronare. Atatea si Atatea ceasuri, zile, aniversari, pe care prezenta sa le transfigurase, intr-o magie de zana a basmelor noastre ce umplu Universul intreg cu minuni scoase numai dintr-o gaoace de nuca poleita. Basmul e sfarsit. Minunea e sfarsita. Pe unde a trecut zambind, luminand ziua cu  lumina ochilor de azur, ultimul drum e intr-o mare tacere, in intunericul de sub negru capac, cu mainile reci  pe piept - mana care atat de gingas, aerian, euritmic  raspundea imnurilor de adoratie. Nu vi se pare ca bulevardele si strazile Capitalei noastre  pe unde a trecut, vor ramane de acum pentru totdeauna mai goale, mai triste, mai fara sens, ca intr-o cetate de unde a fost nimicita o frumusete si o armonie, de unde a plecat o Icoana ocrotitoare?


   La 18 iulie 1938, regina văduva Maria, izolată din 1930, supusă la tot felul de umilinţe si constant supravegheată de spionii fiului ei, şi-a dat ultima suflare.  Dispariţia ei a fost pentru poporul român semnul ca România Mare era condamnată.72

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu