Moartea primei Regine a Romaniei

"Regina a murit la Bucuresti, in camaruta ei, unde ajungeai pe o scara atat de stramta, incat nici sicriul nu a putut fi adus pana sus. Doctorul Manulea, ajutat de devotatul Lupin, au coborat-o pe brate, plangand-o pe aceea care fusese stapana lor infinit de buna, o femeie a carei fire atat de bogata in sentimente mari, iesind din cadrul prea conventional al societatii de atunci, avusese cinstea de a fi prima regina a Romaniei, dar niciodata n-a fost inteleasa de poporul pe care-l iubise atat de mult. Acum nu mai era decat un trup neinsufletit, o regina de piatra, ce va fi condusa cu mare alai si asezata in scumpa sa manastire din Arges, alaturi de domnitorii si doamnele peste care veghea lacasul de cult"

- Zoe Camarasescu

Regele Carol I, mandru de tara peste care domnea

Regele Carol mi-a indicat, cu degetul intins, locul unde se gaseau tabulele lui Traian, ramasitele podului de la Severin. Germanul nascut acolo unde izvoraste Dunarea, si pe care soaarta l-a adus sa domneasca pe malul aceluiasi fluviu pana la gurile sale, era tot atat de mandru de trecutul nostru latin, ca si de poporul peste care domnnea.

La Cernavoda, regele, in picioare, privind tinta la pod, ne-a facut semn sa ne apropiem noi, cei tineri si, aratand cu degetul spre arcurile marete ce incalecau fluviul, strajuite de dorobantul de bronz, ce amintea de victoria armatelor noastre din 1877, ne-a spus raspict: "Asta, a opta minune din lume!"

- Zoe Camarasescu

Regele Ferdinand - Botanist de seama

Intr-o zi, pe cand ne jucam prin parc, tot de-a caii se vede, l-am intalnit pe printul Ferdinand care vendea din Gradina Botanica. Tinea in mana sa subtire o floare ciudata ... Printrul ne-a oprit, a ridicat o spranceana, a inchis un ochi, si-a scarpinat barba ascutita si la urma ne-a intrebat daca stim ce nume poarta floarea pe care o tinea in mana ... N-am uitat niciodata floarea albastra, dar nici dragostea cu care omul acela timid, botanist de seama, print mostenitor al tarii, a destainuit unor copii numele florii, ca numele unui prieten scump.

- Zoe Camarasescu

Juramantul lui Carol I

„Punând piciorul pe acest pământ sfânt, am devenit român… cetăţean astăzi, mâine, dacă va trebui, soldat, voi împărţi cu voi soarta cea bună ca şi pe cea rea…”

Programul evenimentelor publice cu ocazia zilei de 10 Mai 2013

Bucureşti şi Sinaia

Maratonul Regal,
vineri, 10 mai 2013

•    La ora 8, în faţa Palatul Elisabeta, va fi dat startul “Maratonului Regal 2013”, eveniment sportiv organizat de asociația “CorporeAnima”, cu sprijinul Casei Regale a României. La eveniment va lua parte ASR Principele Nicolae.
•    La ora 15, va avea loc ceremonia de premiere a câştigătorilor “Maratonului Regal 2013”. La eveniment va lua parte ASR Principesa Moştenitoare.
•     Prezenţa presei este liberă.

Conferinţa “Rolul Monarhiei în modernizarea României”, susţinută de domnul academician Dan Berindei, Aula Academiei Române
vineri, 10 mai

•    La ora 10, Alteţa Sa Regală Principele Nicolae va fi prezent la Conferinţa “Rolul Monarhiei în modernizarea României”, susţinută de domnul academician Dan Berindei în Aula Academiei Române.
•    Cu această ocazie, Alteţa Sa Regală va participa la lansarea lucrării “Academia Română şi Casa Regală a României – două destine paralele 1866 – 1947/8”.
•    În Aula Academiei Române, Alteţa Sa Regală Principele Nicolae va dezveli tabloul Regelui Ferdinand, opera pictorului Valentin Tănase.

Depunere de flori la statuia Regelui Carol I,
vineri, 10 mai 2013

•    La ora 11.30, Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare, Principele Radu şi Principele Nicolae vor depune un buchet de flori la statuia Regelui Carol I din Piaţa Palatului Regal.

Garden Party IV,
vineri, 10 mai 2013

•    La ora 17.30, la Palatul Elisabeta va avea loc evenimentul anual “Garden Party”, la care au fost invitaţi reprezentanţi ai tuturor comunităţilor şi profesiilor din România.
•    Familia Regală a României va fi reprezentată de Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare, Principele Radu, Principele Nicolae şi sora sa, Elisabeta.

Conferirea titlului de Furnizor al Casei Regale,
sâmbătă, 11 mai 2013

•    La ora 17.00, la Palatul Elisabeta, Alteţa Sa Regală Principesa Moștenitoare va conferi, în numele Majestăţii Sale Regelui, calitatea de Furnizor al Casei Regale unui număr de companii şi persoane.
•    Evenimentul se va desfăşura în prezenţa Alteţelor Lor Regale Principele Radu şi Principele Nicolae.
•    Accesul presei este liber.

Concert Aniversar al Societăţii Române de Radiodifuziune,
sâmbătă 11 mai 2013

•    Evenimentul va avea loc la Sala Radio, sâmbătă, 11 mai 2013, la ora 19.
•    Seara este organizată de Societatea Română de Radiodifuziune cu ocazia zilei de 10 Mai.
•    Vor concerta Orchestra Naţională Radio, dirijată de maestrul Christian Badea. Solişti, Mihaela Martin şi Frans Helmerson.
•    Vor lua parte Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare, Principele Radu, Principele Nicolae şi sora sa, Elisabeta.
•    Accesul presei este limitat.

Supercupa României la oină – Cupa Regelui,
duminică, 12 mai 2013

•    La ora 10, Alteţa Sa Regală Principele Nicolae va fi prezent pe stadionul “Arcul de Triumf” la Competiţia “Supercupa României la oină – Cupa Regelui”.
•    Alteţa Sa Regală va deschide meciul şi va oferi echipei câştigătoare trofeul “Cupa Regelui”.
•    Federaţia de oină se află sub Înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regelui.
•    Intrarea este liberă.

Lansarea volumului aniversar “Avioanele Regelui” la Castelul Peleş,
duminică, 12 mai 2013

•    Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare va primi, în numele Majestăţii Sale, de la reprezentanţii Curtea Veche Publishing volumul ,,Avioanele Regelui”, la ora 13.30, la Castelul Peleş.
•    Volumul este publicat de Editura Curtea Veche, într-o ediţie limitată, de 92 de exemplare, cu ocazia apropiatei aniversări de 92 de ani a Regelui.
•    Va fi prezent Alteţa Sa Regală Principele Radu.

Delegaţia Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti la Castelui Peleş,
duminică, 12 mai 2013

•    La ora 13.45, Alteta Sa Regală Principesa Moștenitoare va primi, la Castelul Peleş, delegaţia Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti.
•    Delegaţia va fi condusă de prof. univ.dr. Sorin Dimitriu, preşedintele Camerei.
•    Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare va primi, în numele Majestăţii Sale Regelui, “Trofeul Hermes”. Trofeul va fi înmânat de Preşedintele CCIB.

Decorări ale unor personalităţi la Castelul Peleş,
duminică, 12 mai 2013

•    În ziua de duminică, 12 mai, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare va decora, în numele Majestăţii Sale Regelui, o serie de personalităţi din România, cu ocazia zilei de 10 Mai.
•    La ora 14, în Holul de Onoare, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare va conferi, în numele Majestăţii Sale, Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate şi Ordinul Coroana României în grad de Cavaler.
•    La ora 15, în Holul de Onoare, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare va conferi, în numele Majestăţii Sale, va conferi Ordinul Coroana României în grad de Ofiţer şi Decoraţia Regală Nihil Sine Deo.
•    Accesul presei este liber.

Dineu oficial în onoarea Societăţii Române de Radiodifuziune,
duminică 12 mai 2013

•    Evenimentul va avea loc în Sufrageria Mare a Palatului Elisabeta, duminică, 12 mai 2013, la ora 19.
•    Dineul va fi precedat de ceremonia de decorare a Societăţii Române de Radiodifuziune cu Decoraţia Regală “Nihil Sine Deo” cu ocazia aniversării de 85 de ani de la înfiinţare. Decoraţia va fi înmânată de Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare, în Sala Regilor.
•    Dineul se va desfăşura în prezenţa Alteţelor Lor Regale Principele Radu şi Principele Nicolae.
•    Accesul presei este limitat.

Ceremonie de conferire a titlului de Doctor Honoris Causa,
luni, 13 mai 2013

•    La ora 14, va avea loc ceremonia de învestire a Majestăţii Sale Regelui Mihai cu titlul de “Doctor Honoris Causa” al Universităţii Naţionale de Apărare ,,Carol I”. Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare va reprezenta pe Majestatea Sa Regele.
•    Ceremonia se ve desfăşura în Sala Senatului Universităţii Naţionale de Apărare ,,Carol I”. Va participa Alteţa Sa Regală Principele Radu.
•    Prezenţa presei este limitată.

Decorări ale unor personalităţi
13 și 18 mai 2013

•    În contextul celebrărilor zilei de 10 Mai, Majestatea Sa Regele va conferi Decoraţia Regală Nihil Sine Deo” actriței Carmen Stănescu, la Palatul Elisabeta, şi actriței Olga Tudorache, la Teatrul Mic. Ceremonia de la Teatrul Mic va avea loc sâmbătă, 18 mai 2013 şi va avea caracter public.

Nicolae, Principe al Romaniei

                   Astazi, Principele Nicolae al Romaniei implineste 28 de ani.

La multi ani!!!

Margareta, Principesa Mostenitoare a Romaniei

                 Astazi Margareta, Principesa Mostenitoare a Romaniei implineste 64 ani.

La multi ani!!!

Regina Elisabeta a Romaniei

                   "Tuturor muritorilor li se da dreptul la cuvant si chiar la pana, pentru a se apara. Numai suveranilor li se pretinde sa fie ca Dumnezeu, care indura batjocura in tacere"

- Carmen Sylva

           Astazi se implinesc 97 ani de la moartea primei regine a Romaniei, Elisabeta. Intr-o friguroasa zi de iarna, la 18 februarie 1916, regina Elisabeta se stingea din viata la Curtea de Arges, unde s-a refugiat dupa moartea sotului sau. Ultimii ani de viata ai reginei au fost marcati de primul razboi mondial, cand Elisabeta s-a identificat tot mai mult cu Germania. Carmen Sylva a admirat toata viata cultura franceza, fiind o buna prietena a autorului Piere Loti, dar in 1914 era convinsa ca Germania va triumfa. Prin aceasta decizie, Elisabeta s-a aflat in contradictie cu regina Maria si cu marea majoritate a poporului roman.

Priveşte înapoi cu mânie: 30 decembrie 1947

           un articol aparut azi in cotidianul

Printesa Elisabeta de Wied

"Meseria de suverana nu cere decat trei calitati: frumusete, bunatate, fecunditate"

- Carmen Sylva

             In amiaza zilei de vineri, 29 decembrie 1843, la Neuwied s-a nascut primul copil al printului Hermann de Wied si a printesei Maria de Nassau: o fiica. Dupa nasile sale, regina Elisabeta a Prusiei si Elisabeta Mihailovna, Mare Ducesa a Rusiei si Printesa de Nassau, fetita a fost botezata cu numele de Elisabeta Paulina Otilia Louise.

Bibliografie : 
„Aus Carmen Sylvas Leben“ (Din viaţa Carmen Sylvei) de Natalie von Stackelberg, Heidelberg, 1885. Traducere în româneşte de Silvia I. Zimmermann.

Regina Mama Elena a Romaniei

“Lumea uită, dar eu nu pot să uit că era nepoata împăratului Frederick al Germaniei, că tatăl ei era rege, că trei dintre fraţii ei eu fost regi, l-a avut soţ pe tatăl meu, regele Carol al II-lea. A fost mama mea. Despre câte femei se poate spune acelaşi lucru? Eu nu ştiu o altă persoană legată în felul acesta de monarhie.”

- Regele Mihai I

"Regina Elena a fost ghidul meu spiritual, mentorul meu, steaua calauzitoare. E m-a invatat multe depre viata, mi-a deschis ochii catre tot ce este frumos si bun pe lume"

- Principesa Margareta 

Carol îşi încheie la 17 septembrie 1920 călatoria făcută pentru a o uita pe Zizi, dar nu s-a întors imediat în ţară, ci a rămas în Elveţia unde, prin grija reginei Maria, se afla principesa Elena, fiica regelui Constantin al Greciei. Căsătoria s-a oficiat la 10 martie 1921, iar la 23 octombrie s-a născut Mihai.¹¹⁰ Naşterea a avut loc prematur la Foişor, au fost complicaţii şi un timp s-a crezut ca mama şi copilul vor scăpa cu viaţă.¹¹¹ Familia regală era încântată că succesiunea la tron fusese asigurată prin naşterea unui băiat şi s-a luat hotărârea să fie botezat Mihai, după numele celui mai mare erou din istoria României.¹¹² Principesa Elena nu se putea acomoda cu stilul soţului ei. Constantin Argetoianu scria: “Intimele principesei Elena lăsau să se înţeleagă că motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei soţ era brutalitatea cu care o supunea, zi şi noapte, în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, datoriilor ei conjugale.”¹¹³ Când Carol începe să se întâlnească cu Elena Lupescu, principesa moştenitoare pare uşurată. Se ocupa îndeaproape de creşterea lui Mihai. Fire liniştită şi fără veleităţi, nu întrăznea şi nu intervenea pentru a-şi tempera soţul. De astfel, căpătase convingerea că orice intervenţie ar fi fost zadarnică. Pierdere de timp din partea ei. Toate speranţele îi erau legate de fiul ei. Lângă el îşi găsise şi ea un rost.¹¹⁴

Fuga prinţului moştenitor Carol a produs un şoc cât se poate de neplăcut întregii ţări, întrucât, fiind prinţ, îşi renegase patria, sfidând atât autoritatea Casei Regale, cât şi respectul pe care i-l purta poporul, iar ca bărbat, se purtase urât cu soţia şi copilul său.¹¹⁵

Conform acctului de decădere din drepturi de la 4 ianuarie 1926, succesorul lui Ferdinand I a fost prinţul Mihai. Proclamat rege la 20 iulie 1927, abandonat de tată, dar susţinut de două femei curajoase: mama, prinţesa Elena, şi bunica, văduva regină Maria, a fost asistat de un consiliu de regenţa pe toată durata minoratului.¹¹⁶ Mamă de rege, fără să fi fost ea însăşi regina, Elena cere anularea casătoriei cu principele Carol.

La întoarcerea lui Carol, Iorga şi-a exprimat convingerea că naţiunea ar primi cu bucurie împăcare cuplului regal. Răspunsul lui Carol a fost mai mult decât evazi. Prinţul Nicolae s-a straduit s-o apropie din nou pe prinşesa Elena de Carol.¹¹⁷ Carol însă, refuzase să semneze decretul prin care ei i se conferea rangul şi titlul de Regină. I s-a spus că el scosese stiloul din buzunar şi tăiase personal cuvântul “Regină”, iar apoi, sfătuit de unii simpatizanţi, care considerau că aşa ceva nu va fi pe placul poporului, a aprobat restul, adică “Maiestatea Sa, Elena”. Dar Elena a obiectat că “Maiestatea Sa” “era numai un început de titlu, fără de care formula de adresare nu avea nici o semnificaţie. Era ca şi cum s-ar fi vorbit de Maiestatea Sa, Masa, ori Maiestatea Sa, Lampa. Dându-mi seama că titlul era bătaie de joc, nu am permis nimănui să-l folosească în prezenţa mea, nici măcar în casă. Am preferat să rămân Prinţesa-mamă.”¹¹⁸

            În cele din urmă, separarea celor doi a rămas definitivă. În virtutea aranjamentului secret din 17 februarie 1930, regele asigura fostei sale soţii o pensie anulă de 7200000 lei şi încă 30000000 de lei pentru cumpărarea unui imobil la Florenţa. La rândul ei, fosta soţie promitea să renunţe la orice activitate de defăimare a regelui. Principesa Elena va reveni în ţară în timpul celei de-a doua domnie a regelui Mihai I. Încetează din viaţa în oraşul Lausanne.¹¹⁹

          

Elena, principesa a Romaniei

              ^{La 15 noiembrie 1950, la Lausanne s-a nascut Elena, a doua fiica a regelui Mihai I si a sotiei sale, printesa Anna de Bourbon-Parma. Principesa a Romaniei, ea a fost numita in onoarea bunicii paterne, Regina Mama a Romaniei.}

Regina Elisabeta a Greciei

                 ^{In noaptea de 14/15 noiembrie 1956, la Cannes murea printesa Elisabeta a Romaniei, fosta sotie a regelui George II al Greciei, matusa regelui Mihai I al Romaniei, sora regelui Carol II al Romaniei si a reginei Maria a Iugoslaviei, fiica regelui Ferdinand I si a reginei Maria, verisoara pretendentului tronului Rusiei, Vladimir Kirilovici, a Kirei, printes mostenitoare a Germaniei, a regelui George VI al Angliei, a regelui Leopold III al Belgiei, a regelui Olaf V al Norvegiei.}

Moartea principelui Mircea a Romaniei

"Aici se odihneste cel mai tanar fiu al Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, nascut la 21 decembrie 1912 si mort in octombrie 1916, in timpul razboiului, cat timp soldatii romani isi sacrificau vietile pentru visul uniunii nationale. Pentru doi ani el a ramas singurul paznic al casei parintilor sai, deasupra caruia stegul tarii a incetat sa mai fluture. Plangeti-l pentru ca a impartasit cu noi zilele de suferinta, dar nu a trait sa se bucure de zilele fericite"

               La 2 noiembrie 1916, la Buftea murea principele Mircea al Romaniei, al treilea fiu si al saselea copil al regelui Ferdinand si al reginei Maria.

Sofia, Principesa a Romaniei

        Cea de-a patra fiica a regelui Mihai si a reginei Ana, Sofia, s-a nascut la 29 octombrie 1957 la palatul Tatoi. Printesa a fost numita in onoarea nasei sale, printesa Sofia a Greciei si Danemarcei, viitoarea regina a Spaniei. Sofia era si numele bunicii materne a regelui Mihai, regina Greciei.

Printesa Maria de Saxa-Coburg si Gotha

 "N-am venit in Romania, ca, dupa 20 de ani, sa renunt la Coroana Romaniei, Nu mi-am sacrificat tineretea si nu m-am ostenit sa dau tarii acesti mostenitori de coroana ca sa-i vad acum ratacind prin lume ca principi germani in exil. Eu de tara asta nu ma despart. Inteleg aspiratiunile ei si le imbratisez. De alminteri, unde sa merg? Eu germana nu sunt, la drepturile mele de principesa engleza m-ati pbilgat sa renunt cand m-am maritat, alta patrie decat Romania nu am."

                                                             - Principesa Mostenitoare Maria a Romaniei

            La 29 octombrie 1875, la Eastwell Park se naste Maria Alexandra Victoria, al doilea copil si prima fiica a ducelui de Edinburgh, Alfred si a sotiei sale Maria, nascuta Mare Ducesa a Rusiei. Printesa a fost numita in onoarea mamei si bunicii materne, tarina Maria Alexandrova. Al doilea nume a fost in onoarea bunicului matern, tarul Alexandru II. Numele de Victoria a fost in onoarea bunicii paterne, Regina Angliei. Regina nu a fost incantata, considerand ca Victoria ar fi trebuit sa fie primul nume al copilului. Parintii ii vor face pe plac Reginei la nasterea celei de-a doua fetite, Victoria Melita. Conform curiosului obicei al diminutivelor din secolul 19, printesei i se va spune Missy. 

               Missy va copilari la Eastwell Park, casa pe care ducesa de Edinburg o prefera resedintei din Londra. Missy a copilarit impreuna cu fratii sai: Alfred, Victoria Melita, Alexandra si Beatrice, sub atenta supraveghere a mamei lor, in timp ce tatal era plecat pe mare.

Regele Mihai I

      Prin decretul regal din 5 septembrie 1940 Carol al II-lea a fost silit să renunţe la principalele sale prerogative – nu numai la cele înscrise în Constituţia din 1938, dar şi la cele stabilite în 1866 şi 1923 – monarhul rămânând doar cu unele funcţii onorifice, mai mult de decor, iar a doua zi a trebuit să abdice în favoarea celui pe care-l detronase la 8 iunie 1930.¹²⁷ 

         Regele Mihai, alături de care se afla mama sa, regina Elena, revenită din exil, a fost izolat complet. Conducătorul a făcut din România “Stat Naţional Legionar”, în care Garda de Fier a lui Horia Sima, succesorul lui Codreanu, devenită “Mişcarea legionară”, juca aproape acelaşi rol cu “Movimiento”-ul falanfist din Spania Franchistă.¹²⁸  In ciuda faptului ca Mihai era Regele Romaniei, Antonescu era cel care lua toate hotararile, inclusiv intrarea Romaniei in razboi impotriva URSS. Antonescu nu s-a mulţumit să redobândească Basarabia şi Bucovina de nord, el a vrut să meargă mai departe alături de nemţi, în speranţa că dacă câştigă războiul, fiind aliaţii lor fideli, ni s-ar fi retrocedat cel puţin o parte din Transilvania de nord.¹³⁰ Îndată ce a luat cunoştiinţa de antrenarea României în război, regele i-a trimis lui Ion Antonescu următoarea telegramă :“În clipa când trupele noastre trec Prutul şi codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta ţara a Moldovei lui Ştefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă catre dumneavoastră, domnule general şi către oştaşii ţarii”.¹³¹ În seara zilei de 8 iulie, Antonescu, fără nici o înştiinţare prealabilă, i-a telefonat regelui la Sinaia şi i-a spus să fie gata în două ore ca să plece într-o inspecţie pe front. Deşi indignat de un asemenea ordin pe ton de comandă, regele nu a vrut să piardă această ocazie.¹³²

Treptat, Mihai I a început să se delimiteze faţa de poziţiile lui Antonescu. Regele a inceput sa angajeze la Palat oameni fideli. Mai mult, el a stabilit legatura cu membri partidelor istorice si a inceput sa se afle tot mai des in opozitie cu Conducatorul. Discursul rostit de rege la radio în noaptea Anului Nou 1943 a avut o semnificaţie aparte: “Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, căruia istoria i-a hărăzit până acum atâtea suferinţe, întretăiate doar de rare luminişuri de dreptate, este ca sfârşitul frământărilor sângeroase care sfâşie omerirea să-i aducă consfinţirea definitivă a drepturilor sale nepieritoare”¹³³ Pentru a da o lecţie celor de la palat, I. Antonescu a decis trimiterea lui I.Mocsonz-Stîrcea, autorul discursului, pe front.¹³⁴ 

Regele Mihai, sprijinindu-se pe un Bloc Naţional Democratic de curând constituit (naţionali-ţarăniştii reprezentaţi de Maniu, liberalii de Dinu Brătianu, social-democraţii de Titel Petrescu şi comuniştii de Lucreţiu Pătrăşcanu), procedează, în după-amiaza lui 23 august 1944, la un fel de lovitură de palat. Antonescu, refuzând să încheie un armistiţiu cu sovieticii, Regele l-a demis din funcţia de prim-ministru şi l-a arestat, a ordonat armatei să inceteze lupta împotriva rusilor şi a cerut germanilor să părăsească ţara. Germanii neacceptând să plece, şi atacând capitala cu unităţiele antiaeriene de la Ploieşti, a trebuit să întoarcem armele împotriva foştilor noştri aliaţi.¹³⁵

În ciuda vechii ostilităţi faţa de Rusia şi a noii antipatii faţa de comunism, poporul român privise forţele sovietice ca fiind cele care făcuseră posibilă eliberarea de sub stăpânirea germană. Dar avea să fie repede şi profund deziluzionat. În cei patru ani cât s-au aflat în România, trupele germane se comportaseră întotdeauna corect. Acum, “eliberatorii” ruşi aduseseră cu ei crima, violul şi hoţia, comise chiar ziua în amiaza mare de trupe de militari beţi, atât soldaţi cât şi ofiţeri. Pe 31 august, ruşii au intrat în Bucureşti, şi în numai câteva ore Regele şi Regina Mamă au aflat cu tristeţe că aceleaşi fapte se întâmplau şi în capitală.¹³ Incercarea de a constitui un guvern democratic se lovea de opozitia comunistilor, sprijiniti de URSS. Regele si partidele istorice priveau cu speranta la Anglia si SUA.  In octombrie 1944, a avut loc Conferinţa de la Moscova privitoare la viitorul Europei eliberate. In timpul negocierilor privind Balcanii, Churchill, vrând să pună capăt unor discuţii interminabile, i-a trimis lui Stalin un bileţel scris in grabă, Pe el scrisese: „Grecia: 90% Regat Unit; România 90% Uniunea Sovietică.” Stalin a fost de acord. Churchill alesese astfel în mod definitiv să salveze eroica monarhie greacă in detrimetul unei monarhii române al cărei rol – ca sa nu spunem decât atât – fusese ambigu in timpul conflagraţiei mondiale.

Mihai I a încercat să domnească într-o ţară în care prezenţa armatei sovietice şi vigoarea organiaţiilor comuniste făceau dificilă viaţa partidelor democratice compromise de patru ani de colaborare, tacită sau nu, cu regimul Antonescu. Guvernele regale de uniune naţională, cel al generalului Sănătescu, apoi cel al generalului Rădescu, au fost nevoite să cedeze locul guvernului progresist al lui Petru Groza, şeful Frontului Plugarilor, în martie 1945. Mihai I, noul “Domn Veto”, a refuzat să sacţioneze decretele acestui guvern favorabil comuniştilor.¹³⁷ Oamenii de rând nu ştianu că doar Uniunea Sovietică recunoscuse guvernul Groza (primul ambasador rus şi-a depus scrisorile de acreditare la 24 august 1945) – Statele Unite şi Marea Britanie refuzaseră deocamdată s-o facă. Erau siguri însă că Regele trecuse la fapte numai după ce primise din Occident asigurări că va avea un sprijin de nădejde.

           La 8 noiembrie, sărbătoarea Sfiinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, guvernul a restrâns cât s-a putut aniversarea onomasticii regelui. Încă din zori, o mulţimea în care se aflau numeroşi studenţi şi ofiţeri cerea permisiunea de a intra în Palat – porţile acestuia fuseseră inchise de poliţie. Au fost aduşi, în camioane, bătăuşi care au încercat să împrăştie grupurile  de manifestaţi. Încăierările s-au ţinut lanţ până  spre prânz.¹³⁹

             Evoluţia situaţiei din România depindea de Marile Puteri. Conferinţa miniştrilor de externe ai SUA, Marii Britanii şi Uniunii Sovietice, desfăşurată la Moscova în perioada 16-26 decembrie 1945, analizând situaţia din România a hotărât :“Cele trei guverne sunt gata să dea M.S reegelui Mihai sfatul pe care l-a cerut [...] un membru al Partidului Naţiona-Ţarănesc şi un mebru al Partidului Naţional-Liberal să fie cuprinşi în guvern /.../ Cele trei guverne iau notă că guvernul român astfel organizat va declara ca alegeri libere şi nestingherite vor fi ţinute cât de curând posibil pe baza votului uhniversal şi secret.”¹⁴⁰ La 8 ianuarie 1946, “greva regală” a loat sfârşit. Încercarea monarhului de a răsturna guvernul Groza a eşuat; cea mai importantă prerogrativă a regelui – aceea de a numi şi demite guvernul – n-a putut fi utilizată cu succes.¹⁴¹

                   În timpul primăverii şi verii lui 1947, Regele şi regina Elena au petrecut tot mai mult timp la Săvârşin. În după-amiaza zilei de 15 iulie, la sfârşitul unei astfel de vizite, Mihai a condus-o pe mama sa la Bucureşti cu avionul Beechcraft. Imediat după aterizarei s+a comunicat că Maniu fusese arestat. Aceată veste cutremurătoare arăta limpede până unde era pregătit Guvernul să meargă. Maniu fusese un mare spijin moral pentu Rege în lupta anticomunistă şi închiderea lui însemna că valurile terorismului aveau cât de curând să lovească şi tronul.¹⁴²

              Izolaţi, neştiind dacă sau când va urma o lovitură, dacă nu cumva vreo acuzaţie inventata nu va duce la dispariţia amândorora în Rusia, Regele şi Regina mamă îşi urmau destinul plin de umilinţe cu capul sus, refuzând să recunoască în faţa lumii ca erau pândiţi de pericol. În octombrie a veni însă vestea care le oferea perspectiva unei ieşiri temporare din această viaţă obositoare, fiindcă Regele şi mama sa au fost înstiinţaţi în secret ca vor primi în curând invitaţiile oficiale la căsătoria prinţesei Elisabeta a Angliei cu vărul de-al doilea al regelui Mihai, prinţul Filip al Greciei.¹⁴³

                  În timpul cât s-a aflat la Londra, regele Mihai a discutat cu diferiţi oameni politici.Toţi considerau că era periculos să se întoarcă în România, dar ezitau să-şi ia răspunderea de a-i da vreu sfat.¹⁴⁴ Potrivit unor informaţii, Churchill şi Smuts i-ar fi spus:“Alegeţi drumul curajos. Oricare ar fi riscul, întoareceţi-vă acasă”¹⁴⁵ La întoarcerea sa de la Londra şi poate pentru că făcuse imprudenţa să-şi anunţe logodna cu prinţesa Ana de Bourbon-Parma, regele a fost întâmpinat de guvern cu răceală.

                La 30 decembrie 1945, Regele îi primeşte la palatul Elisabeta pe Petru Groza şi pe Gheorghe Dej. Groza trece imediat la subiect “Suntem aicea pentru divorţ”, punântu-i în vedere că tergiversarea abdicării l-ar face răspunzător de “o baie de sânge”. Sub aceeste ameninţarii Mihai I semnează abdicare pentru el şi pentru urmaşii săi.

             Abia după trei luni, regele Mihai a putut să facă publice circumstanţe abducării sale: “Acest act mi-a fost impus cu forţa [...] Înlăturarea monarhiei constituie un act de violenţă în cadrul politicii de înrobire a României. În aceste condiţiinu mă consider legat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu credinţa nestrămutată în viitor ţi animat de acelaşi devotament şi dorinţa de muncă, voi continu.a să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil”.¹⁴⁶

Piateta Regelui

        Joi, 25 octombrie, la ora 11.00 va avea loc inaugurarea Piatetei Regelui. Situata la intersectia dintre bulevardul Kiseleff si strada Ion Mincu, piateta se afla in apropierea casei unde regele Mihai a copilarit.

90 de ani de la Incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria

         La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia avea loc incoronarea Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, ca regi ai Tuturor Romanilor. Ferdinand I si-a pus pe cap coroana de fier a unchiului sau, apoi a incoronat-o pe regina Maria. Cu aceasta ocazie, Ferdinand I declara "Prin gratia lui Dumnezeu si vointa Nationala am mostenit Coroana Romaniei, dupa glorioasa domnie a Regelui Intemeietor. Suindu-ma pe Tron am rugat Cerul sa dea rod muncei, ce, fara preget, eram hotarat sa inchin iubitei mele tari, ca bun Roman si Rege. Pronia cereasca a binecuvantat si, prin barbatia poporului si vitejia ostasilor, ne-a dat sa largim hotarele Regatului si sa infaptuim dorul de veacuri al Neamului nostru. Am venit astazi cu Regina - care ne-a fost tovarasa in credinta neclintita la rastriste si la bucurie - ca printr’aceasta sarbatoare sa consacram in fata Domnului si a scumpului nostru Popor legatura ce ne uneste dea-pururea cu dansul. Punand pe Capul Meu, intr’aceasta straveche cetate a Daciei Romane, Coroana de otel de la Plevna, pe care noi si glorioase lupte au facut-o pe veci Coroana Romaniei-Mari, Ma inchin cu evlavie memoriei celor cari, in toate vremurile si de pretutindeni, prin credinta lor, prin munca si prin jertfa lor, au asigurat unitatea nationala si salut cu dragoste pe acei cari au proclamat-o intr’un glas si o simtire de la Tisa pana la Nistru si pana la Mare. (...) Acestei sfinte misiuni, in neclintita unire cu Poporul nostru, voiu inchina toate puterile mele de om si Rege si asupra ei chem, in aceasta zi solemna de inaltare sufleteasca, binecuvantarea celui A-Tot-Puternic. FERDINAND I, Alba-Iulia, 15 Octomvrie 1922'.

           

Regele Carol II al Romaniei

avea într-însul un tainic imbold la domnie de a subjuga şi de a impune restricţii ... butal şi încăpăţânat ... impetos, tiranic ... răsfăţat şi îngânfat, simţ practic, bun organizator; perseverent ... zgârcit şi nepretenţios în gusturi ... inteligent, cu o memorie deosebită, curiozitate naturală, pedant, dispreţuitor ...  ^"   

^{- Regina Maria}

           Cel dintâi fiu al dinastiei născut român, vorbind întâi româneşte şi botezat ortodox, a fost primul bărbat al Casei domnitoare, însămânţat, iar nu răsădit în pământul ţării, născut, iar nu făcut.⁸⁷ Fiul principelui mostenitor Ferdinand si al principesei Maria (nascut printesa a Regatului Unit) a fost numit in onoarea unchiului patern, regele Romaniei. Carol I înregistrează ca pe o dovada a legăturii dintre dinastia sa de obârşie germană şi poporul român numeroasele dovezi de bucurie pentru naşterea micului prinţ, care este chemat „să-i continue opera începută şi să asigure viitorul României”.⁸⁸ Carol I vede in micul principe continuitatea dinastii pe care a fondat-o. Inca de la inceput, micul Carol a fost educat de Regele si Regina Romaniei, cei doi considerand ca printesa mostenitoare este mult prea imatura pentru a avea grija de fiul ei. Aceasta perioada a fost marcata de lupta Mariei pentru independenta, lupta ce a stat la baza relatiei dificile pe care Carol o va avea cu mama sa. 

            Ca mostenitor al tronului, Carol a fost foarte rasfatat. În copilărie, chipul lui de elev, în şcoala militară de la Iaşi, era infinit mai popular decât acela al regelui Carol I şi mai ales decât al moştenitorului prinţ Ferdinand, căruia liberalii îi creaseră un renume antipatic de ofiţer prusac, rigid, distant şi dispreţuitor. (Admirabilul Ferdinand pe care copleşitoarea lui bunătate îl făcea timid şi modest, ca un licean de altă dată într-un salon, încorpora după aceşti intriganţi răceala şi trufia!). Ca orice popularitate, şi aceea a puiului de prinţ era întovărăşită de nenumărate anecdote, între care cea mai gustată pretindea că severul Carol I ar fi spus o dată despre micul “Cărluţă”: “Acesta este un adevărat român; fiindcă înjură şi face datorii!”⁸⁹

   La 11 octombrie 1914, Carol a devenit print mostenitor al Romaniei. La consiliul de coroana care a hotarat intrarea Romaniei in razboi, Carol a fost mesagerul mamei sale, militand pentru intrarea in razboi. Insa, după înfrângerile suferite de România în anul 1917, Carol, principele moştenitor, devenise sceptic în legătură cu perspectivele monarhiei în această ţară. Potrivit unor informaţii, el ar fi declarat: “Ştiu bine că în 20 de ani România, ca toate celelalte ţari, va fi republică; de ce să fiu împiedicat atunci să trăiesc cum vreau?”⁹⁰

In timp ce jumatate din Romania se afla sub ocupatie germana, in timp ce parintii sai incercau din rasputeri sa ii apere mostenirea, Carol face un lucru inadmisibil: în 1918, a parasit ţara ca să se căsătoreasca morganatic în Rusia, la Odessa, cu iubita lui, Zizi Lambrino, aparţinând unei familii de boieri din Moldova. Această acţiune îi păruse lui Ionel Bratianu un foarte prost semn în privitor la maturitatea sa. Casatoria este anulata, iar Carol este trimis in arest la o manastire. Mai multi fruntasi politici incearca sa il convinga pe Ferdinand sa il dezmosteneasca si sa il numeasca mostenitor al tronului pe principele Nicolae. Ferdinand, amintindu-si de iubirea sa neimplinita pentru Elena Vacarescu, precum si de faptul ca in cazul sau onoarea a invins, refuza. Regina Maria organizeaza pentru Carol o calatorie in jurul lumii, in speranta ca o va uita pe Zizi. Initiativa are succes; Zizi paraseste Romania.

          Spre sfarsitul calatoriei, Carol se opreste la Geneva unde se intalneste cu mama sa, care vizita familia regala a Greciei. Aici o cunoaste pe printesa Elena a Greciei si Danemarcei. Fratele Elenei, printul George si sora lui Carol, Elisabeta s-au logodit, asa ca Regina Maria le invita pe Elena si pe Irene in vizita in Romania. Vizita lor este scurtata de vestea mortii fratelui preferat al Elenei, regele Alexandru I al Greciei. Deoarece ducesa de Coburg murise cu o zi mai devreme, regina Maria decide sa le insoteasca pe cele doua printese. Spre surprinderea ei, Carol vine si el. In Elvetia, principele mostenitor o cere in casatorie pe Elena, care accepta. Cei doi se casatoresc la 10 martie 1921, la Atena. 

          Dupa cateva luni de la casatorie se naste unicul copil al cuplui, Mihai. Cu timpul mariajul celor doi incepe sa se destrame. Carol si Elena erau firi complet diferite. Mai mult, familia regala greaca a fost o familie foarte unita si Elena a fost puternic afectata de detronarea, si mai apoi de moartea tatalui sau. In 1923, Elena a parasit Romania mai multe luni pentru a fi alaturi de familia sa in exil. La intoarcere, ea a fost insotita de sora sa, Irene. In aceasta perioada Carol a inceput sa aiba o serie de legaturi. In 1925, nu se mai vorbea despre legaturile printului mostenitor, ci de legatura sa cu Elena Lupescu. Pentru a incerca o despartire intre cei doi, Carol este trimis sa reprezinte Casa Regala a Romaniei la inmormantarea reginei Alexandra a Regatului Unit. Carol se intalneste cu Elena Lupescu la Paris si trimite o noua scrisoare de renuntare la tron. Principesa Elena propune sa mearga sa il convinga sa se intoarca, dar regele Ferdinand ii spune ca el si Regina au mai trecut prin aceasta situatie si il dezmosteneste pe Carol. Fiul sau in varsta de patru ani devine mostenitorul bunicului sau.

            În 1927, când moare regele Ferdinand, principele Carol este deci, în mod legal, dezmoştenit, tronul trecând direct la fiul său, Mihai, care nu are decât 6 ani.⁹¹ În 1930, date fiind dificultăţile economice şi politice în care se zbate ţara, apare o tendinţa din ce în ce mai vădită la marele public şi chiar în sânul partidelor politice: “să-l rechemăm pe principele Carol”. Iar principele dă impreună cu câţiva complici, o lovitură: vine în ţară pe neaşteptate cu avionul, la 6 iunie 1930, într-un moment când Iuliu Maniu este preşedintele guvernului. Maniu are slăbiciunea de a demisiona pentru a lăsa Parlamentul să hotărască, iar Carol este recunoscut de Parlament ca rege al ţării. ⁹²

La 37 de ani, când s-a suit pe tron, Carol avea deja o bogată experienţa de viaţa. Călatoriile îl purtaseră până în Japonia. Citise mult, văzuse multe, avea vaste cunoştiinţe. A continuat să muncească, să-şi studieze cu grijă dosarele. Avea multă prestanţă, deşi silueta îi fusese îngreuiată de o obezitate timpurie. Îi placea meseria de rege şi ar fi fost, desigur apt s-o exercite spre binele ţarii, dacă n-ar fi fost cu totul lipsit de curaj şi de simţ moral. ⁹³ Pe de alta parte, Carol II a urcat pe tron intr-o perioade tulbure pentru Europa.

         Carol a jurat să respecte Constituţia şi să impuna respectarea ei. Odată ajuns pe tron, s-a străduit s-o ocolească. În loc să se mulţumească cu rolul de arbitru între partide, să le încurajeze fuzionarea, să le întărească – cum făcuse regele Ferdinand -, a făcut eforturi să le învrăjbească. A subminat pas cu pas unitatea fiecăruia.⁹⁴ Era vorba de a dovedi opiniei publice că organizaţiile democratice tradiţionale erau incapabile să guverneze. Înşelat de un om pe care-l crezuse pe cuvânt, Iuliu Maniu a intrat în opoziţie, nu înainte de a-l blestema pe rege.⁹⁵ În noiembrie 1933 regele a încredinţat mandatul formării noului guvern lui I.G. Duca, preşedintele Partidului Naţional.⁹⁶ , care a luat imediat măsuri coercitive împotriva legionarilor din Garda de Fier, a căror mişcare a fost dizolvată. La 29 decembrie 1933, după ce periculoasa acţiune a fost încheiată, Duca a fost asasinat într-un mod misterios pe peronul gării din Sinaia, pe când se întorcea de la o întrevedere cu regele. Serviciul de protecţie tocmai fusese redus numeric, iar gara din Sianaia plute în întuneric din cauza unei pene providenţiale de curent, astfel încât crima a putut fi dusă fără dificultate la bun sfârşit. Regina Maria şi-a suspectat fiul de a fi fost la originea dramei, dar Carol a aruncat vina pe Grada de Fier. Într-adevăr, trei asasini având legătură cu mişcarea fascistă au fost judecaţi şi condamnaţi pe viaţă.⁹⁷

 

Dupa ce reuseste sa discrediteze partidele politice, Carol II le desfinteaza si impune o dicatatura de inspiratie fascista. Regimul dictatorial, instituit de Carol II, în 1938, nu se sprijină pe un program, ci pe o camarilă, cu Elena Lupescu în frunte şi din care făceau parte mai mulţi industriaşi şi parteneri de afaceri. Această camarilă încurajează o atmosferă de corupţie şi nu va întârzia să pună regimul într-o stare de criză. Carol guverneză sprijinindu-se pe armată şi poliţie. Opinia publică rămâne mai degrabă apatică, iar un consens al forţelor politice, pe care situaţia externă l-ar fi cerut, nu se realizează. Cu partidele istorice suveranul nu colaborează, acestea neacceptând condiţiile impuse de rege, iar cu legionarii intră în confict.⁹⁸ 

            ^{La începutul celui de-al doilea razboi mondial, nereuşiind să formeze “Blocul Neutrilor”, Carol a constatat că a rămas singur în faţa germanilor şi a ruşilor. Stalin a revendicat Basarabia şi Bucovina, pe care le-a ocupat militar în iunie 1940, în timp ce Hitler impunea României un pact al petrolului ce rezerva Reichului 3 milioane de tone de petrol românesc pe an.101  Complet depăşit de evenimente şi definitiv descreditat în ochii opiniei publice, Carol II a fost constrâns să-l cheme la putere pe generalul Ion Antonescu. 102 Pe fondul continuării manifestaţiilor publice şi obligat de Antonescu, Carol II abdică la 6 septembrie 1940. Împreună cu imensa avere pe care o stânse, Carol s-a refugiat în Portugalia, unde moare in 1953.}

    Regele Carol II ramane si astazi un personaj foarte controversat. Domnia sa a fost caracterizata de camarila stansa in jurul Elenei Lupescu si de o mare coruptie. În cei zece ani cât a purtat coroana României a depus în Bancile stăine aproximativ 50 de milioane de dolari, ceea ce la valoare de atunci a dolarului însemna mult.¹⁰ In acelasi timp, Carol II a domnit intr-o perioada de mare dezvoltare economica si culturala a Romaniei. Sprijinul acordat de el culturii nu a mai fost egalat in istoria acestei tari. Carol II a pus bazele primei dictaturi din Romania, dictatura care a creat contextul celorlalte dictaturi.

 Regele Boris al Bulgarie spunea despre Carol într-o convorbire cu un apropiat de-al său: “Vărul meu din România are mult dintr-un Hohenzollern: pofta de panaş, uniforme, decoraţii. Are si mult dintr-un Romanov: nu poate vedea o fustă fără să fuga după ea. Are şi mult dintr-un Coburg: politeţe, şiretenie”. Să adăugăm că era totodată pătruns de moravurile româneşte şi că nu le alesese chiar pe cele mai bune.