Andrei, Print al Iugoslaviei

               Printul Andrei al Iugoslaviei a murit la 7 mai 1990, in California. Moartea sa a fost declarata sinucidere.

Regina Alexandra a Iugoslaviei

La 30 ianuarie 1993 murea Alexandra, sotia ultimului Rege al Iugoslaviei, Petru al II-lea. Alexandra a fost fiica lui Alexandru I al Greciei si a Aspasiei Manos. Bunicii paterni erau Constantin I al Greciei si Sofia, nascuta printesa a Germaniei. Bunicul matern era Colonelul Petros Manos; iar printre stramosii sai se numara conducatori ai luptei grecilor pentru Independenta, lideri eleni in capitala Imperiului Otoman si conducatori ai provinciilor danubiene. Datorita mamei sale, care facea parte din una din cele mai aristocratice familii elene, Alexandra era singura membra a Familiei Regale care avea sange grec.

In 1919, Regele Alexandru I era singur in Atena, in timp ce restul familiei sale era in exil ... el a inceput sa se ataseze de Aspasia Manos. Desi, Aspasia era considerata de multi sotia perfecta, fiind descedenta unei familii ilustre, ea nu avea sange regal, deci se considera ca un mariaj intre cei doi ar fi imposibil. Casatoria lor a fost morganatica, deci nici Aspasia, nici Alexandra nu avea dreptul la titlul de Regina, respectiv Printesa a Greciei. Dupa moartea lui Alexandru si intoarcerea lui Constantin pe tronul Greciei, regina Sofia s-a indragostit de nepoata sa, singurul copil al fiului sau preferat. Regina l-a rugat pe sotul ei sa emita un decret prin care a recunoscut mariajul si le-a acordat un titlu de Printesa Aspasiei si Alexandrei. 

 

Alexandra a fost fortata sa plece in exil cu restul Familiei; in 1943, la Londra ea il cunoaste pe regele Petru al II-lea al Iugoslaviei, care fusese fortat sa isi paraseasca tara. Cei doi s-au casatorit in 1944; in timp ce Iugoslavia era in razboi.  Casatoria Regelui intr-un moment atat de greu pentru tara sa a fost privita cu ostalitate de multi sarbi. Mai mult, mama Regelui, nascuta Printesa a Romaniei si descendenta a Caselor de Saxa-Coburg si Gotha si Hohenzollern-Sigmariengen, credea ca mariajul celor doi e inegal si nu a participat la nunta. Dupa un an se naste primul si singurul copil al celor doi, Alexandru. Pentru ca Regele Iugoslaviei trebuia sa fie nascut pe teritoriu iugoslav, guvernul englez a declarat pentru cateva ore hotelul Claridge's pamant iugoslav. 

Alexandru a fost educat de mama Alexandrei,  Aspasia. Petru nu a reusit sa se adapteze la noua sa viata si asta a ingreunat mariajul sau cu Alexandra, care a cazut in depresie. Curand cei doi au inceput sa aiba probleme finaciare; Petru a plecat din Iugoslavia cu aproape nimic, in timp ce mostenirea Alexandrei de la tatal ei era pe cale sa se termine. Cei doi s-au mutat in SUA si Alexandra a incercat sa se angajeze ca designer interior; dupa cateva luni ea s-a intors in Europa. 

Desi, Alexandra isi iubea foarte mult sotul, cei doi au stat mult timp despartiti. Aspasia avea doua concepte despre casatorie care i-au fost insuflate unicii sale fiice: "In Familiile Regale nu exista divort" si "nu exista casatorie fara dragoste". Urmand aceste concepte, Alexandra nu a divortat nicioadata. Relatia Alexandrei cu unicul sau copil nu a fost foarte stransa, mai ales ca acesta a trait cu bunica sa, Printesa Alexandru al Greciei si Danemarcei.

Regina Iugoslaviei si-a scris autobiografia For a King's Love. Locuind mult timp in Italia, spre sfarsitul vietii, Alexandra s-a mutat in Anglia, unde locuia fiul sau.

Printul Tomislav al Iugoslaviei

^{Cel de-al doilea fiu al regelui Alexandru I al Iugoslaviei si al reginei Maria s-a nascut la Belgrad in 19 ianuarie 1928. Nepotul lui Ferdinand si al Mariei a Romaniei a fost botezat cu numele primului Rege al Croatiei, Tomislav.}

^{Tomislav a fost fiul preferat al tatalui sau; Alexandru, impovorat de grijile regatului sau si-a gasit fericirea in viata de familie.} 

^{Urmatorii ani au fost marcati de instabilitatea Regatului Serbilor, Croatilor si Slovacilor. Fericirea familiei  regale si relativa stabilitate dobandita de Regat a fost scurtata cand Alexandru a fost asasinat in Franta si fratele lui Tomislav a devenit regele Petru al II-lea.}

^{Odata cu declansarea celui de-al doilea razboi mondial, Petru al II-lea a fost fortat sa abdica. In 1941, la varsta de 13 ani, Tomislav isi paraseste tara si isi urmeaza fratele in exil in Anglia.}

^{Tomislav, odata al doilea in linia succesiunii la tronul Iugoslaviei si al 20 in linia succesiunii la tronul Angliei, a cumparat in 1950 o ferma in Sussex, unde avea livezi de meri. Chiar daca si-a petrecut 50 de ani in exil si parea ca a devenit un gentleman englez, Tomislav a fost mereu aproape de comunitatea iugoslava si de religia ortodoxa. In 1966, Tomislav a organizat petrecerea de 21 de ani a nepotului sau Alexandru, printul mostenitor al Iugoslaviei. In acelasi timp, el s-a ocupat de strangerea de fonduri pentru construirea primei biserici sarbe din Marea Britanie, Sf. Lazar din Birmingham.} 

^{Tomislav a fost primul membru al dinastiei Karadjordjevic care s-a intors in Serbia in 1991. Din 1992, Printul s-a mutat definitiv inapoi in Serbia, facand din Oplenac casa sa si incercand sa descopere daca Casa Regala mai are vreun rol de jucat in aceasta tara grav afectata de razboiul civil.}

<sup>In primul drum inapoi acasa, masina lui a fost oprita de multimi care vroiau sa ii ureze bun venit. In primul sau interviu printul Tomislav spunea "Dintr-o data ultimii 50 de ani sunt nimic. E ca si cum nu as fi plecat niciodata." In urmatorii ani, printul Tomislav a infrunta razboiul impreuna cu poporul sau. 


Impreuna cu cea de-a doua sa sotie, Linda (prima sotie a sa a fost printesa Margarita de Baden), printul Tomislav a devenit o figura foarte populara printre soldatii sarbi, pe care ii vizita pe front.


Ultimii cinci ani ai vietii sale au fost marcati de lupta cu o boala terminala. In ciuda acestui lucru a refuza sa isi paraseasca tara in momentul in care fortele NATO au inceput bombardamentul republicii Iugoslave. Vizitele printului Tomislav pe front au continuat chiar daca boala sa s-a inrautatit. Tomislav a murit in 12 iulie 2000 si a fost ingropat in cripta familiei de la Oplenac.


Printul Tomislava a avut patru copii: Nicolae si Katarina (cu Margarita de Baden) si George si Mihai (cu Linda).</sup>

Alexandru I al Iugoslaviei

Alexander I al Iugoslaviei s-a nascut in 16 decembrie 1888 in Muntenegru, fiind fiul lui Petru I al Serbiei si al Zorkai, cea mai mare dintre fiicele printului Nicolae al Muntenegrului. Alexandru si-a petrecut copilaria la curtea bunicului sau, tatal sau fiind alungat din Serbia condusa de dinastia Obrenovic. Dupa moartea sotiei sale, Petru se muta cu cei trei copii: George, Elena si Alexandru la Geneva.

 In 1903, Regele Alexandru si Regina Draga au fost asasinati la Belgrad si tatal lui Alexandru a devenit Regele Petru I al Serbiei. In timp ce Alexandru studia in Corpurile de Paji din Sant Petesburg, el a trebuit sa plece inapoi acasa deoarece fratele sau mai mare isi omorase servitorul si a renuntat la tron: Alexandru devine Printul Mostenitor al Serbiei. In urmatorii ani, printul va fi mereu alaturi de tatat si Regele sau, dovedindu-si vitejia pe campul de lupta, atat in Razboiaele Balcanice, cat si in timpul Marelui Razboi. Cand Serbia a fost atacata de Austro-Ungaria, Regentul Alexandru a lansat un apel catre armata "Soldati nu exista pe lume datorie mai sfanta decat cea de a-ti apara caminul, batranii si pe cei slabi. Sperand asadar, in darul providential si in dreptul nostru, sa pornim inainte, convinsi ca vom dobandi victoria, care ne va impodobi steagurile cu noi lauri."  Victorios in razboi, Alexandru trebuie sa apere in timpul negocierilor de pace de la Paris drepturile tarii sale.

Alexandru a pus bazele Regatului Sirbilor, Croatilor si Slovacilor. In calitatea sa de Regent in numele tatalui sau, Petru I, Printul Mostenitor a incercat sa consolideze noul Regat. Din pacate a avut de trecut peste multe dificultati. 

In august 1921, Alexandru se afla la Paris, cand s-a imbolnavit grav. Inca imobilizat, el a primit vestea mortii tatalui sau. Cand a putut in sfarsit sa se intoarca acasa, el s-a grabit sa ajunga la mormantul tatalui sau. La Paris, Alexandru a cunoscut-o pe Regina Romaniei, care l-a invitat sa petreca Craciunul din anul 1921, la Peles.  Aici el s-a logodit cu cea de-a doua fiica a reginei, Maria. 

Regele si Regina Iugoslaviei au avut trei copii: Petru, Tomislav si Andrei

Petru II, ultimul rege al Iugoslaviei

  In 3 noiembrie 1970, in SUA murea ultimul rege al Iugoslavie, Petru al II-lea. 

Petru s-a nascut la Belgrad, fiind cel mai mare fiu al regelui Alexandru I si al reginei Maria a Iugoslaviei. 

Petru a fost cel de-al doilea nepot al Reginei Maria, si in copilarie si-a petrecut multe vacante in Romania alaturi de verisorul sau Mihai.

Dupa abolirea monarhiei, Petru a plecat in exil in Anglia. Aici, in 1944 se casatoreste cu printesa Alexandra a Greciei si Danemarcei. Casatoria Regelui intr-unul din cele mai negre momente ale istoriei Iugoslaviei a ranit multi iugoslavi. 

Pe de alta parte, Alexandra a Greciei si Danemarcei era fiica regelului Alexandru I al Greciei si al Aspasiei Manos. Casatoria parintilor ei nu a fost aprobata de Rege si daca Alexandra avea titlu de printesa se datora in principal bunicii paterne, Olga. Cei doi au fost foarte tineri la casatorie si mariajul nu a fost unul fericit. Lipsei banilor li se adauga neadaptarea lui Petru la noul sau statut si boala mentala a Alexandrei

Printesa Olga a Iugoslaviei

       Printesa Olga a Iugoslaviei a murit la 16 octombrie 1997, intr-un camin de batrani din Anglia, departe atat de tara sa adoptiva, Iugoslavia, cat si de tara sa natala, Grecia. Olga s-a nascut in 1903, fiind cea mai mare fiica a printului Nicolae al Greciei si a sotiei sale, Marea Ducesa Elena Vladimirovna. Olga a copilarit in Familia Regala Greaca, care era o familie foarte apropiata. Destinul nu a fost foarte generos cu aceasta familie unita. In 1909, tatal si unchii Olgai sunt fortati sa isi dea demisia din armata. In 1913, regele George I, sau Apapa cum il numeau nepotii este asasinat in Salonic. In 1917, regele Constanin este fortat sa isi paraseasca tara si verisorul Olgai, Alexandru devine Rege. Nicole si familia sa il insotesc pe Rege in exil. Incepe una din cele mai grele perioade din viata acestei familii.

Asasinarea Regelui Alexandru I al Iugoslaviei

Pe 9 octombrie 1934, la Marseille avea loc asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei. Asasinarea lui Alexandru era urmarea directa a esecului Regatului Sarbilor, Croatilor si Slavilor.  

Al doilea fiu al Regelui Petru I al Serbiei si al Zorkai de Muntenegru, Alexandru s-a nascut in Muntenegru, la curtea bunicului sau Nicolae I. Moartea Zorkai in 1894 il face pe Petru sa se mute cu copii sai, mai intai in Rusia, apoi in Elvetia. 

Cumplitul asasinat al Regelui Alexandru I si a Reginei Draga din 1903 il aduce aduce pe tronul Serbiei pe Petru I. George, primul sau fiu, devine mostenitorul tronului . In 1908, intr-un acces de furie, George isi ucide servitorul si este obligat sa renunte la tron. Alexandru devine deci printul mostenitor al Serbiei.

In 1903, in timp ce vizita o manastire rusa, Alexandru a atins cu fruntea una din  candele si uleiul i s-a prelins pe crestet ... multi au vazut in aceasta intamplare vointa lui Dumnezeu, care l-a uns ca Rege.

Talentul militar de care a dat dovada in timpul razboielor balcanice, i-a adus lui Alexandru respectul armatei si devotamentul maselor. Victorios la Kumanovo, Uskub, Prilep, Alexandru a urcat cu usurinta in panteonul personalitatilor glorioase ale Serbiei inca din timpul vietii tatalui sau, fara a umbri insa prestigiul batranului suvernan. Multumit de succesorul sau, Petru I a decis in 1914 sa abdice; natiunea sarba nu i-a permis, suveranul s-a retras si Alexandru a devenit Regent.

Dupa atentatul de la Sarajevo si atacul Austriei asupra Serbiei, Alexandru s-a pus in fata trupelor, rezistand eroi in fata armatelor Austro Ungariei. Intrarea in razboi a Bulgariei a fost inceputul martiriului Serbiei. Dupa cucerirea Serbiei de catre Tripla Alianta, Alexandru i-a trimis presedintelui francez urmatorul mesaj "Serbia nu mai e, dar i-a ramas armata. Suntem gata sa venim sa continuam lupta pe pamant francez".

 La sfarsitul razboiului Serbia a disparut pentru a deveni parte a Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. Pentru sarbi invingatori in razboi, acest regat reprezenta in primul rand Serbia Mare, in timp ce croatii si slavi vedeau in el o libera sociere de popoare egale in drepturi. In fruntea acestui Regat a fost incoronat Petru I, dar puterea era detinuta de Regentul Alexandru. Multi sloveni si croati au primit de la bun inceput de sus dinastia sirbeasca de origine rurala si au inceput sa manifeste opinii republicane. Aceasta atitudine nu putea decat sa ii supere pe sirbi, care de la sfarsitul razboiului ii venerau pe Petru I si pe fiul sau Alexandru socotindu-i, alaturi de intreaga lume, eroi nationali. 

Multumita atitudinii sale din timpul razboiului, regatul lui Alexandru a beneficiat de bunavointa aliatilor in timpul Conferintei de Pace. La Paris a cunoscut-o pe Regina Maria a Romaniei si poate tot aici s-a infiripat in mintea acestor mari aliati ai Frantei ideea unei aliante matrimoniale. 

Alexandru, constient ca  absenta unei posteritati directe ar pune capat operei sale si a tatalui sau si poate chiar sl uniunii slavilor, a cerut mana lui Mignon, cea de-a doua fiica a Regilor Romaniei. Acesta casatorie fericita a insemnat si legitimarea pe plan dinastic a tinerii dinastii Karadjordjevic prin aportul prestigios de sange al familiilor Saxa-Coburg-Gotha si Hohenzollern. Prezenta la Belgrad, la botezul printului mostenitor Petru, a veriosorilor Reginei, ducele si ducesa de York, viitorii George al VI-lea si Elisabeta a Angliei a simbolizat introducerea acestei dinastii la un rang superior in almanahul Gotha. 

Vizita lui Alexandru in Franta in 1934 a fost impusa din cauza situatiei politice din Balcani, dar reprezenta si o vizita de agrement pentru Regele care a vazut intodeauna in acesta tara a doua sa patrie. La Marseille a fost intampinat de ministrul afacerilor externe, escorta de onoare fiind formata din supravietuitorii francezi ai armatei Orientului. Un terorist macedonean, ce isi oferise servicilor teroristilor croati, il raneste mortal pe Rege. 

Atentatul de la Marseille nu a avut acelesi urmari ca cel de la Sarjevo, in urma cu douazeci de ani, dar a socat opinia publica, care a vazut in el prevestirea unei teribile fatalitati pentru Balcani.

La moartea lui Alexandru pe tronul Iugoslaviei a urcat fiul sau, Petru in varsta de doar 11 ani. 

Alexandru e descris de ziaristul francez Faure-Biguet astfel "din punct de vedere moral a fost un om integru. S-a spus uneori ca e nemilos. Nu este adevarat. A fost un conducator si, in fata unei misiuni dificile, nu admitea ca ordinele sa-i fie discutate. Inainte insa de a lua o decizie, isi chema cei mai buni consilieri, isi asculta specialistii, prelua toate sugestiile. Nimanui nu-i trecea de altminteri prin cap sa nu-l asculte. Caci era om bun si avea, incontestabil, acel magnetism individual care impune personalitatile. De cate ori i se ofera ocazia sa spuna un cuvant emotional, sa faca un gest binevoitor sau amabil, se grabea s-o faca. Spontan, printr-un soi de automatism al inimii, care ii atragea simpatia tuturor"