Manuel II, Regele Portugaliei

             Ultimul Rege al Portugaliei, Manuel II a murit la 2 iulie 1932, in Anglia. In ultimii 22 de ani, Regele Portugaliei a trait in exil in Anglia. Manuel s-a nascut in 1889, fiind al doilea fiu al printului mostenitor Carlos al Portugaliei si a sotiei sale, nascute Marie de Orleans. Manuel nu era destinat sa devina Rege, dar asasinarea fratelui si tatalui sau in 1908 l-a fortat sa urce pe tron. 

Regele Manuel II si Regina Augusta Victoria a Portugaliei

      Imediat dupa ce a fost declarat rege, Manuel II a decis demiterea dictatorului Joao Franco; politicile austere ale acestuia au fost considerate responsabile pentru Regicidul din Lisabona. In acelasi timp, Regele a incercat sa respecte in totalitate atributiile unui rege constitutional, temandu-se sa nu aiba soarta tatalui sau care s-a implicat in politica.  

           Manuel era foarte apropiat de mama sa. In acelasi timp, legaturile de familie cu familia regala engleza au ramas la fel de puternice.  La moarte regelui Edward VII, guvernul liberal nu mai avea niciun interes sa il sprijine pe rege. In 1910, dupa caderea a sapte guverne Revolutia l-a fortat pe Rege sa abdice. 

              Regele, impreuna cu bunica si mama sa, a plecat in exil in Anglia, unde a fost primit de George V. In 1912, in timpul unei vizite in Germania, Regele o cunoaste pe printesa Augusta Victoria de Hohenzollern-Sigmariengen. Bunicul regelui, Luis I si bunica miresei, Antonia de Hohenzollern-Sigmariengen erau frati, si monarhistii portughezi au primit cu bucurie vestea casatoriei. Cei doi au avut o casatorie fericita, dar nu au avut copii, asa ca in anii '20, Regele a incercat o reconciliere cu urmasii regelui Miguel I, fara a ajunge la un rezultat. 

           Manuel II a murit la varsta de 42 de ani. Imediat au inceput sa apara zvonuri privind asasinarea Regelui, mai ales ca cu o zi inainte jucase tenis cu regele Alfonso XIII al Spaniei. 

Regicidul din Lisabona

       Regicidul din Lisabona este numele dat asasinarii regelui Carlos I al Portugaliei si al fiului si mostenitorului sau Luis Philippe, duce de Braganza.  La 1 februarie 1908, Regele, Regina si Printul Mostenitor se intorceau dupa o vacanta de o luna in Alentejo, in timp ce printul Manuel se intorsese cu  o zi mai devreme. Tulburarile politice din aceasta tara l-au facut pe rege sa isi scurteze vacanta. In ciuda climatului politic, Regele a decis sa intre in oras intr-o caleasca deschisa, purtandu-si uniforma de General si sperand ca va reusi sa prezinte un aer de normalitate. In timp ce caleasca traversa Piata Palatului, Regele a fost impuscat, murind pe loc. Un al doilea asasin a urcat in caleasca si Regina a incercat sa se apere folosind singura arma pe care o avea, un buchet de flori si strigand "Infamni! Infamni!". Printul Luis Philippe a incercat sa se apare, folosindu-si pistolul, dar a fost impuscat in piept. Fratele sau, Manuel a incercat, fara succes sa opreasca sangerarea. Asasinii au continuat sa traga, impuscandu-l in brat de printul Manuel, pana au fost impuscati de cei care insoteau caleasca regala. 

          Ziarele din Londra au aparut cu titlul Rusinea Lisabonei, in timp ce unchiul lui Carlos I, Edward al VII-lea al Regatului Unit scria "au omorat doi gentlemen ai Ordinului Gardeniei in strada ca pe niste caini si nimanui nu ii pasa".

 

      Imediat dupa regicid, noul Rege Manuel al II-lea  cerut demisia primului ministru, ale carui masuri erau considerate motivul asasinarii. Multi au vazut in aceasta demisie o greseala, deoarece republicanii erau vazuti acum ca cei care au oprit dictatura lui Joao Franco, nu ca cei care l-au omorat pe Rege si pe Mostenitorul Tronului. Spre deosebire de fratele sau, noul Rege nu era atras de armata si daca soldatii il adorau pe Louis Phillipe, ei il dispretuiau pe Manuel al II-lea. Aceasta lipsa de popularitate nu l-a ajutat pe Rege in Revolutia din 1910. 

         In ciuda faptului ca Manuel al II-lea a invatat din greselile tatalui sau si a domnit, dar nu a guvernat, el nu a reusit sa salveze monarhia portugheza, pierzandu-si tronul dupa doi ani.

Regele Ferdinand II al Portugaliei

                       Regele Ferdinand II al Portugaliei a murit la 15 decembrie 1885. Rege al consort al Mariei II da Gloria, tata al regilor Pedro V si Luis I si a Antoniei, Printesa de Hohenzollern-Sigmariengen.

Regele Manuel II al Portugaliei

          ^{Manuel Maria Filipe Carlos Amelio Luis de Braganza s-a nascut la 15 noiembrie 1889, fiind al treilea copil si al doilea fiu al regelui Carlos I al Portugaliei si a sotiei sale, printesa Amelie de Orleans.} 

Regele Miguel I al Portugaliei

                 La 14 noiembrie 1866, la Bronnbach, in Marele Ducat de Baden murea dom Miguel, rege al Portugaliei pentru sase ani. Miguel I a intrat in istorie drept Traditionalistul sau Absolutistul, fiind regele care a condus tabara absolutismului autoritar in razboaiele liberale portugheze impotriva taberei conduse de fratele sau, Pedro si nepoata sa Maria II da Gloria.

Imparatul Pedro I al Braziliei

      La 12 octombrie 1798, la Lisabona se nastea Pedro, fiul lui Dom Joao (viitorul Joao VI) si a Donei Carlota Joaquina a Spaniei. Pedro va intra in istorie drept Eliberatorul: eliberatorul Braziliei de sub dominatia portugheza si eliberatorul Portugaliei de sub absolutism. In timpul vietii sale, Pedro a fost fortat sa renunte la doua coroane: cea a Portugaliei in favoarea fiicei sale, Maria II da Gloria si cea a Braziliei in favoarea fiului sau, Pedro II.

Regina Maria II da Gloria

        Maria da Gloria Joana Carlota Leopoldina da Cruz Francisca Xavier de Paula Isidora, viitoarea regina a Portugaliei s-a nascut la 4 aprilie 1819, la Rio di Janeiro. Maria a fost cea mai mare fiica a lui Pedro, mostenitorul regelui Joao IV al Portugaliei si a arhiducesei Maria Leopoldina, fiica imparatului Francis II al Austriei. 

            Familia Regala Portugheza fusese alungata din Portugalia de Napoleon si traia in Brazilia. In 1820 Cortes-urile portugheze vroiau sa ofere tarii prima constitutie liberala si cereau intoarcerea Regelui. Joao IV a plecat din Brazilia, in timp ce Pedro a fost declarat regent in Regatul Braziliei. La declansarea razboiului de independenta al Braziliei, Pedro a decis sa ramana impreuna cu familia sa in aceasta tara si a devenit primul Imparat al Braziliei. Joao IV moare in 1826 si o numeste Regent pe Isabel Maria, fiica sa favorita pana cand urmasul sau legitim se va intoarce in tara, fara sa specifice despre care dintre cei doi fii este vorba. Pedro, considerat de majoritate mostenitorul legitim, decide sa abdice in favoarea Mariei da Gloria, care se va casatori cu unchiul sau Miguel. Miguel s-a prefacut ca accepta, dar a alungat-o pe Maria da Gloria de pe tron. Mica Regina a fost fortata sa isi paraseasca tara. In urmatorii sase ani, Maria da Gloria a calatorit in mai multe capitale europene in incercarea de a obtine sprijin pentru cauza sa.

        In 1831, Pedro abdica de pe tronul brazilian in favoarea fiului sau, Pedro II si il ataca pe Miguel. In 1834, Maria da Gloria urca din nou pe tronul portughez si obtine alungarea logodnei. Dupa moartea primului sau sot, August de Leuchtenberg, Maria da Gloria se casatoreste cu printul Ferdinand de Saxa-Coburg si Gotha, cu care va avea unsprezece copii. Cea de-a doua regina domnitoare a Portugaliei a murit in 1853, ramanand in istoria tarii sale drept Buna Mama.

Infanta Antonia a Portugaliei

 I must speak of Leopold & Antoinette. I must say now how charmed with her we are. How lovely she is and what a look of dear Aunt Victoire she has. How like her she is - only handsomer perhaps. And so simple & unaffected - and dear Leopold I am so fond of. Oh if Bertie & Alix were like them ! Of if Antoinette was in Alix's place ! she is so much more sympathique and grande dame. 

 - Regina Victoria    

Infanta Antonia a Portugaliei

   Infanta Antonia Maria Fernanda Micaela Gabriela Rafaela Francisca de Assis a Portugaliei, Printesa de Saxa-Coburg si Gotha s-a nascut la 17 februarie 1845, la Lisabona, fiind a treia fata a reginei Maria II si a regelui Ferdinand II al Portugaliei. 

       Maria da Gloria a murit in 1853 si Maria Anna, sora mai mare a Antoniei s-a ocupat de fratii sai. In 1858, Pedro V al Portugaliei se casatoreste cu printesa Stephanie de Hohenzollern-Sigmariengen. Printesa a fost insotita in noua sa tara de fratele sau, Leopold. Dupa moartea Stephaniei, care a fost lovitura foarte dura atat pentru Pedro, cat si pentru familia sa, Leopold a vizitat din nou Portugalia. Infanta Antonia avea 14 ani si a petrecut foarte mult timp alaturi de Print. In urmatoarele vizite ale lui Leopold in Portugalia, cei doi au devenit tot mai apropiati si in 1860 s-au logodit. Infanta Antonia si Printul Leopold s-au casatorit la 12 septembrie 1861. In timpul casatoriei de nunta, Antonia a aflat ca fratii ei Pedro V, Joao si Fernando au murit de holera. Fratele preferat al Antoniei a devenit Luis I. Infanta a fost foarte afectata de moartea fratilor sai. Mai mult, ea a avut dificultati de adaptare in noua sa tara. Antonia isi adora sotul, dar sangele latin al Infantei o facea sa fie mult prea diferita de aceasta familie tipic germana.
  
       Antonia si Leopold au avut trei copii: Wilhelm, Ferdinand si Karl Anton. Cei doi au avut o casnicie fericita, chiar daca Printesa Antonia petrecea foarte mult timp in tara sa natala. Fiica preferata a regelui Ferdinand II, Antonia a fost foarte afectata de casatoria acestuia cu contesa de Edla. La fel ca Maria Alexandrovna, cumnata sa, Infanta Antonia a fost sfasiata intre dragostea pentru tatal sau si dispretul fata de sotia sa. In Hohenzollern, Josephine de Baden, mama lui Leopold, a incercat treptat sa o schimbe pe Antonia, ceea ce a facut-o pe aceasta sa devina mai trista si distanta, dorind sa se intoarca in Portugalia.

Printul si Printesa Leopold de Hohenzollern, si cei trei fii: Wilhelm, Ferdinand si Karl

     In 1880, Romania condusa de cumnatul sau, Carol I devine Regat si pentru ca cuplul regal nu avea copii s-a decis ca mostenitorul Regelui va fi fratele sau, Leopold de Hohenzollern-Sigmariengen. Leopold si Wilhelm au renuntat la tron si Ferdinand, fiul preferat al Antoniei, devine mostenitorul unchiului sau, regele Carol I al Romaniei. Infanta Antonia a fost mereu impotriva plecarii fiului sau in Romania si a sperat ca nu v-a ajunge niciodata Rege. Pentru Antonia, fiul sau a ramas mereu Nando. Maria de Edinburg a fost deranjata de atitudinea soacrei sale, considerand ca Printesa Antonia continua sa isi vada fiul ca un copil. In scrisorile catre fratele sau, Luis I, Antonia scria "El ar fi acceptat un tron oriunde in lume, doar ca sa fie Rege, e atat de copilararos". Antonia, la fel ca Missy, era o femeie foarte puternica care nu intelegea cu Ferdinand nu a putut sa ii spuna niciodata nu unchiului sau.

       Infanta Antonia a incercat sa aduca cat mai mult din tara sa natala in Germania. Printesa Hohenzollern-Sigmariengen a decorat "Galeria portugheza" cu lucrurile mostenite de la Ferdinand II al Portugaliei; dintre toti copii reginei Maria II, Antonia era cea care iubea cel mai mult antichitatile si obiectele traditionale portugheze. 

      Alteta Sa Regala Infanta Antonia, Printesa de Hohenzollern a murit in decembrie 1913, cu putin timp inainte de urcarea fiului sau pe tronul Romaniei.         

Printesa Maria Pia a Italiei

        "If you want a queen, you have to pay for her"

       Cea de-a doua fiica a regelui Victorio-Emmanuel al II-lea al Italiei si al sotiei sale Adelaide de Austria, Maria Pia s-a nascut la 14 februarie 1847. In 1861, tatal sau realizeaza unificarea Italiei in defavoarea celorlalti printi italieni. Un an mai tarziu, Maria Pia de Savoia se casatoreste cu regele Luis I, devenind Regina Portugaliei.

        Regina Portugaliei a ajuns sa fie cunoscuta ca " Ingerul milei" si ca "Mama saracilor"

Imparateasa Amelie a Braziliei

La 26 ianuarie 1873 murea Imparateasa Amelie, sotia primului Imparat al Braziliei Pedro I. Amelie s-a nascut in 1812, fiind al patrulea copil al lui Eugen de Beauharnais si a printesei Augusta de Bavaria. Infrangerea lui Napoleon in 1814 a schimbat destinul familiei de Beauharnais. Nobletea lor a fost asociata cu Imparatul Frantei si deci ei nu erau acceptati de Curtile Regale. Bunicul lui Amelie l-a creat pe Eugen, Duce de Leuchatenberg.

In 1826, Imparatul Pedro I si-a pierdut prima sotie, Arhiducesa Leopodina a Austriei si isi cauta o noua sotie. Imparatul nu avea o imagine buna in Europa din mai multe motive. In primul rand relatia Imparatului cu amanta sa Domitila era notorie, mai ales ca aceasta era considerata responsabila pentru umilinata Mariei Leopodina. Mai mult, socrul Imparatului, Francis II si-a folosit influenta pentru a impiedica un nou mariaj, astfel incat nepotii sai sa nu fie exclusi de la tron. Ducesa Augusta de Leuchatenberg a reusit sa aranjeze casatoria dintre fiica sa si Imparat.

Amelie a ajuns in Brazilia in 1829 si Pedro s-a indragostit de sotia sa. Cei doi au avut o singura fiica, Marie Amelie. In 1831, Brazilia traversa o criza politica, la sfarsitul careia Pedro al II-lea a fost silit sa abdice in favoare fiului sau in varsta de cinci ani. El si Amelie au luat titlu de Duce si Ducesa de Braganza si au plecat in Europa, impreuna cu fiica lor. Copii lui Pedro din prima casatorie au ramas in Brazilia. In Europa, Pedro I a luptat pentru tronul Portugaliei, dar a murit in 1834.

Ducesa de Braganza si-a supravietuit sotul cu 39 de ani si fiica cu 20 de ani, dedicandu-se activitatilor caritabile.