Regina Victoria-Eugenia a Spaniei

         "I have always belived that the Spanish people were extremely unjust with Dona Victoria, who was never held in high esteem in spite of her extraordinary personality"

  La 15 aprilie 1969, cu sase ani inainte de reinstaurarea monarhie in Spania, murea Regina Victoria-Eugenia a Spaniei. Cu un an in urma, Regina a revenit in Spania pentru botezul stranepotului ei, infantele Felipe fiind primita de multimi entuziasmate. In timpul acestei vizite, Regina Spaniei s-a intalnit cu Franco. Dupa acesta intrevedere, au inceput sa circule zvonuri care spuneau ca Victoria Eugenia i-a cerut generalului sa decida viitorul Spaniei si al dinastiei, deci sa isi numeasca succesorul. Mai mult, se spune ca Regina a spus "Pntru mine Rege este don Juan, da noi toti suntem batrani si nimeni nu stie ce se va intampla daca lucrurile nu sunt rezolvate. In primul rand e Spania, in al doilea Monarhia, in al treile rand dinastia si abia apoi persoana. Si printul [don Juan Carlos] e matur". La sfarsitul vietii, regina Victoria-Eugenia isi ajuta pentru ultima oara poporul, contribuind la urcarea pe tron a lui Juan Carlos, si deci intr-o mica masura la instaurarea democratiei in Spania.

       Victoria-Eugenia s-a nascut in 1887, fiind fiica printesei Beatrice de Saxa-Coburg si Gotha si a printului Henry de Battenberg. In ciuda faptului ca familia de Battenberg erau considerati rudele sarace la curtea de la Saint James, Victoria-Eugenia era  una din nepoatele preferate ale Reginei Victoria. Ena, cum a ajuns sa fie cunoscuta printesa si-a petrecut copilaria la Windsor, Balmoral si Osborne. In 1905, la o cina oficiala in cinstea Regelui Spaniei, Ena il cunoaste pe Alfonso XIII. La cina erau si alte nepoate ale Reginei Victoria, dar tanarul Rege nu are ochi decat pentru blonda, tanara si incantatoare Victoria-Eugenia de Battenberg.

             Alfonso XIII si Victoria-Eugenia se casatoresc la 31 mai 1906, nunta fiind sarbatorita cu un fast nemaintalnit. In timpul procesiunii de la catedrala pana la palat, caleasca in care se aflau regele si regina Spaniei s-a oprit; dintr-un balcon a fost aruncat un buchet de flori, care a cazut langa calesca. In buchet era o bomba, care a omorat douazeci si sapte de oameni; rochia alba a Enei era acoperita de sange. Dupa explozie, Victoria-Eugenia a dovedit mult curaj si stapanire de sine. Spaniolii, foarte superstitiosi, nu sunt incantati de nunta insangerata care nu lasa sa se prevada o domnie pasnica si nici o casatorie fericita.

       Victoria-Eugenia si Alfonso XIII au sase copii: Alfonso, Jaime, Beatriz, Maria-Cristina, Juan si Gonzalo. Alfonso si Gonzalo sunt bolnavi de hemofilie, iar Jaime devine surdo-mut. Drama bolii copiilor lor ar fi putut sa ii apropie pe cei doi soti, dar Alfonso se indeparteaza de regina, care cade intr-o stare de deprimare, in timp ce el cauta sa se amageasca aruncandu-se in multiple aventuri galante. "Boala regala", mostenita de la regina Victoria a avut o influenta coplesitoare in viata femeilor care au transmis-o copiilor sai ... spre deosebire de regina Victoria si de tarina Alexandra Feodorvna, a caror casnicii nu au fost influentate de aceasta boala (mai mult in fata acestei drame, atat Albert, cat si Nicolae s-au apropiat si mai mult de sotiile lor), lumea Victoriei-Eugenia a fost distrusa. 

     Spre deosebire de verioara sa Alexandra, care s-a autoexilat dedicandu-se complet fiului sau bolnav, Ena nu s-a ascuns de societate. Considerata cea mai eleganta regina din Gotha, Victoria-Eugenia isi pastreaza o silueta impecabila in ciuda numeroaselor nasteri. Numita Englezoaica, Ena isi indeplineste indatoriile de regina in mod exemplar. In ciuda acestui lucru, spaniolii o considera putin prea rece si nu ii iarta faptul ca nu-i plac coridele. 

        La 14 aprilie 1931, familia regala a Spaniei pleca in exil; aceasta plecare reprezinta si separarea definitiva a suveranilor spanioli. Alfonso se stabileste la Roma, iar Victoria-Eugenia in Lausanne. In urmatorii ani, Victoria-Eugenia isi va pierde doi fii, Alfonso si Gonzalo fiind invinsi de hemofilie. Regina va ramane pentru tot restul vietii in exil, continuand sa mentina o curte plina de stralucire, inconjurata de doamne de onoare care vin din Spania pentru a-si asuma cu randul functii onorifice. 

           Victoria Eugenia a fost crescuta intr-o epoca in care responsabilitatea, dedicatia, sacrificiul si datoria fata de ceilalti au devenit cele mai inalte idealuri si abilitati indispensabile in meseria de Regina. Demnitatea, curajul si puterea sa au sustinut-o in cele mai grele momente ale vietii sale si i-au asigurat un loc aparte in istoria Spaniei.

Bibliografie: 
Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 
Gelardi Julia, Born to rule

Regina Louise a Suediei

        La 7 martie 1965 murea Regina Louise a Suediei. A doua sotie a Regelui Gustaf VI Adolf, Louise s-a nascut in 1889, fiind fiica printului Louis de Battenberg si a sotiei sale Victoria de Hessa si de Rin. In 1917, tatal sau, amiral in Marina Engleza a renuntat la titlurile germane si Louise a fost cunoscuta drept Lady Louise Mountbatten. Din cauza carierei tatalui sau in marina, Louise si fratii sai (Alice, George si Louise) au calatorit foarte mult in copilarie in teritoriile engleze, dar Darmstadt a fost considerat mereu caminul lor. Dupa primul razboi mondial, familia s-a stabilit in Regatul Unit.

        In timpul primului razboi mondial, Louise a lucrat ca infirmiera; dupa razboi ea si-a continuat activitatea caritabila. In acelasi timp, dupa casatoria surorii sale mai mari cu Printul Andrei al Greciei si Danemarcei, a venit randul lui Louise sa se casatoreasca. Desi familia Battenberg era privita drept ruda saraca a Curtii de la Saint James, Luise era inrudita cu majoritatea familiilor domnitoare ale Europei. Dupa ce refuza cererea in casatorie a regelui Manuel II al Portugaliei si este fortata sa rupa logodna cu printul Christof al Greciei si Danemarcei, Louise se logodeste cu printul Gustaf-Adolf al Suediei. La 3 noiembrie 1923, la trei ani dupa decesul primei sale sotii, cei doi se casatoresc.

         Dupa moartea reginei Victoria, in 1930, Louise a fost nevoita sa isi asume rolul de prima doamna a Suediei cu douazeci de ani inainte de urcarea sotului ei pe tron. In aceasta perioada Printesa-mostenitoare Louise asigura patronatul multor organizatii, desi ea prefera sa se implice in mod direct.

           Louise era o adevarata democrata si era incomodata de rolul sau de regina. In 1962 ea a reformat curtea suedeza prin instituirea pranzurilor femeilor democrate, traditie continuata de printesa Sibylla. Louise s-a indragostit de noua ei casa si s-a dedicat complet realizarii operelor de caritate, interaesandu-se in mod special de soarta handicapatilor.

           Louise si Gustaf-Adolf au avut o casatorie fericita, cei doi avand foarte multe interese comune. Cei doi au colaborat indeaproape in sapaturile arheologice realizate de Rege, dar si in horticultura. Cei doi nu au avut copii (in afara de o fiica care s-a nascut moarta), dar Louise a fost o mama dedicata pentru copii Regelui din prima casatorie: Gustaf-Adolf, Sigvard, Ingrid, Bertil si Carl-Johan. Regina Suediei a murit in 1965, cu opt ani inainte de moartea sotului sau. 

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 

Contesa Julia Hauke

             La 12/24 noiembrie 1825, in Polonia se nastea contesa Julia Hauke. Astazi printre descendentii contesei poloneze se numara regele Juan Carlos I al Spaniei si printul Philipp, duce de Edinburg.       

Nunta reginei Elisabeta si a ducelui de Edinburgh

          La 20 noiembrie 1947, la Londra avea loc casatoria printesei Elisabeth a Regatului Unit si a locotenentului Philipp Mountbatten. Philipp, nascut in 1921, a renuntat la titlu de Print al Greciei si Danemarcei si a adoptat numele de familie al mamei sale, Mountbatten.

Printul Maurice de Battenberg

      Ultimul nepot al reginei Victoria a Regatului Unit s-a nascut la 3 octombrie 1891, fiind fiul printesei Beatrice si a printului Henry de Battenberg. Printul a fost numit Maurice Victor Donald. Maurice era in onoarea tatalui sau, Victor in onoarea bunicii materne, in timp ce Donald era un omagiu adus Scotiei si castelului Balmoral, unde Maurice s-a nascut.

        Regina Victoria a acceptat casatoria fiicei sale doar dupa ce a obtinut promisiunea ca Beatrice si Henry vor locui alaturi de ea, asa ca Maurice, impreuna cu fratii sai Alexander, Victoria Eugenia si Leopold vor copilari in casele Reginei Victoria. Maurice isi pierde tatal la varsta de patru ani, cand printul Henry moare in Africa.

Victoria Mountbatten, Marchiza de Milford Haven

           La 24 septembrie 1950, la Kensington Palace murea o femeie formidabila, Victoria Mountbatten, Marchiza de Milford Haven. Victoria s-a nascut in 1863, in ducatul de Hessa, dar dupa casatoria cu printul Louis de Battenberg, si-a petrecut viata in locurile unde sotul ei, ofiter in marina, a fost detasat.

Printesa Julia de Battenberg

               La 19 septembrie 1895 murea printesa Julia de Battenberg. Nascuta contesa Julia de Hauke, ea s-a indragostit de printul Alexander de Hesse si Rin. Diferenta de rang dintre cei doi a constituit motivul pentru care mariajul lor a fost interzis de tarul Nicolae I. Julia si Alexander au fugit, si  dupa cateva luni au reusit sa se casatoreasca. Marele Duce Louis III le-a oferit Juliei si copiilor sai, titlu de printi de Battenberg. Printesa Julia de Battenberg este stramoasa regelui Juan Carlos al Spaniei si al printului Philipp, duce de Edinburgh. 

Printul Alexander de Hessa si Rin

Printul Alexander de Hessa si de Rin

       Printul Alexander Ludwig George Friedrich Emil de Hesse s-a nascut la 15 iulie 1823, fiind al treile a fiu si al patrulea copil al lui Louis II, Mare Duce de Hesse si a sotiei sale Wilhelmina de Baden. Dupa nasterea primilor doi copii, Louis III si Karl (tatal viitorului Louis IV), Wilhelmina a trait departe de sotul ei. Din 1820, marea ducesa de Hesse si Rin a trait impreuna cu sambelanul sau August von Senarclens de Grancy. Din acest motiv paternitatea ultimilor patru copii (dintre care doar doi vor ajunge la maturitate) este atribuita lui Grancy.

       In 1841, sora mai mica a lui Alexander, Marie s-a casatorit cu mostenitorul tronului imperial al Rusiei, Alexandru Nicolaievici. Alexander a insotit-o in Rusia si dupa nunta a ramas in aceasta tara, fiind introdus in cercul interior al cumnatului sau. Aici, Alexander o cunoaste pe doamna de companie a surorii sale, contesa Julia Hauke. Cei doi se indragostesc si incapatanarea lui Alexander de a se casatori cu Julia ii distruge cariera in Rusia. Nicolae I le interzice sa se casatoreasca, dar cei doi fug si se casatoresc. 

       Louis III le permite celor doi sa se intoarca in Hesse, si desi nu a recunoscut mariajul ca dinast i-a oferit Juliei si copiilor celor doi, titlu de conte de Battenberg. La cateva luni dupa nunta, de ziua lui Alexander, s-a nascut primul lor copil, o fetita ce va purta numele matusii paterne tarina Maria Alexandrovna. Maria va fi urmata de patru baieti: Louis, Alexander, Henry si Francis. 

        Dupa ce fratele sau a acceptat mariajul, Alexander a intrat in armata austriaca. Primind o comanda importanta in razboiul austro-prusac, Alexander a fost de parte invinsilor. Dupa ce Maria Alexandrovna a devenit Tarina a Rusiei, ea a facut numeroase vizite in Marele Ducat, ramanand la resedinta lui Alexander si Julia. Alexander este stramosul regelui Juan Carlos I a Spaniei si a lui Philipp, duce de Edinburg.

Printul Philip, Duce de Edinburgh

         "Viitorul meu este sublim si stralucit, dar semanat din abundenta cu spini"

- Printul Consort Albert al Regatului Unit

              Gandurile printului Albert de Saxa-Coburg si Gotha impartasite jurnalului in timpul pregatirilor pentru casatoria sa cu regina Victoria, pot fi atribuite si stranepotului sau, printul Philipp al Greciei si Danemarcei (devenit Philipp Mountabatten) un secol si jumatate mai tarziu. La 20 noiembrie 1947, mostenitoarea tronului englez, printesa Elisabeta se casatoreste cu locotenentul Philipp Mountbatten, la catedrala Westminster, in mare pompa.

                 Printul Philipp se naste dupa patru surori (Margarita, Theodora, Cecile si Sophie), la 10 iunie 1921, pe insula Corfu, fiind fiul printului Andrei al Greciei si Danemarcei si a printesei Alice de Battenberg. Inca din copilarie, printesa Alice a fost surda din cauza unei rubeole, dar cu ajutorul extraordinarei sale mame, printesa Victoria, a invatat sa vorbeasca si sa citeasca pe buze.

                In 1922, o junta militara il detroneaza pe regele Constantin I al Greciei si exileaza intreaga familie regala greaca din tara. Fratele Regelui, printul Andrei, este arestat si condamnat la moarte. Doar interventia regelui George V l-a salvat pe printul grec. Regele britanic a trimis o nava de razboi care il salveaza pe printul Andrei si pe familia acestuia. La inceputul acestui exil, Philipp si familia sa se instaleaza pe insula Saint-Cloud, pe proprietatea unchiului sau, printul George al Greciei. In exil, casatoria lui Andrei si a lui Alice se destrama, iar dupa casatoriile fiicelor lor, cei doi au vieti separate. Philipp este educat de familia mamei sale, iar tutorele lui este unchiul sau George, marchiz de Milford Haven. Moartea acestuia in 1938, a fost o lovitura puternica pentru Philipp. Din acel an, Louis de Mounttbaten devine tutore si tata de substitutie. 

              Printul Philipp intra in colegiul naval de la Dartmouth, unde la 22 iulie 1939 o cunoaste pe printesa Elisabeta a Regatului Unit. Aceasta intalnire a fost orchestrata de lordul Louis Monuntabatten, care ii da nepotului sau sarcina de a le distra pe printesele Elisabeth si Margaret. Philipp, in varsta de optsprezece ani, blond, frumos si atletic o impreseioneaza pe printesa mostenitoare de doar treisprezece ani. 

                    La declansarea celui de-al doilea razboi mondial, printul Philipp, cetatean al unei tari neutre nu este trimis pe front. In 1940, Italia invadeaza Greca asa ca printul este repartizat pe un vas pe Mediterana si participa la prima sa batalie in 1941. In 1943 devine cel mai tanar ofiter din marina regala. 

                  In timpul unei permisii la Londra, printul Philipp o reintalneste pe printesa si cei doi incep sa corespondeze si sa se vada. Printesa este foarte indragostita, spre satisfactia lordului Mountabatten care nuteste speranta de a-si uni familia cu casa de Windsor. Regele George VI nu il priveste cu ochi buni pe pretendent, mai ales ca informatiile adunate nu creioneaza portretul unui print sobru si cast. Elisabeth accepta cererea in casatorie a printului si tatal sau, pus in fata faptului implinit ii cere sa astepte majoratul inainte de a se marita. Dupa un an, timp in care hotararea printesei se intareste si cea a tatalui sau incepe sa cedeze, Palatu; anunta logodna. Sfatuit de unchiul sau, Philipp renunta la cetatenia graca si la religia ortodoxa. Mai mult el decide sa isi abandoneze drepturile dinastice si numele de Schleswig-Holstein, luand numele mamei sale, Mountabatten.


Bibliografie:
Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei  

Printesa Beatrice a Regatului Unit

Printesa Beatrice

          La 14 aprilie 1857, regina Victoria a Regatului Unit dadea nastere ultimului sau copil, printesa Beatrice Mary Victoria Feodora. Dupa nasterea lui Leopold, printul consort a fost avertizat ca un nou copil ar putea sa-i puna viata in pericol Reginei, dar dupa nasterea lui Beatrice, Victoria va scrie in jurnala "ma simt mai bine si mai puternica decat altadata". Nasii micii printese erau sora sa, Victoria, Printesa Regala si logodnicul Frederick Wilhelm, printul mostenitor al Prusiei. 

          Fiind ultimul copil, Beatrice opupa un loc aparte in inima parintilor sai. Pentru Victoria, ea va ramane mereu "Baby", in timp ce ultimele luni de viata ale Printului Consort au fost inseninate de veselia ei. Moartea lui Albert a fost o lovitura puternica pentru printesa de patru ani; vesela si amuzanta fetita a devenit tacuta si retrasa. In noaptea mortii Printului Consort, Regina a alergat in camera lui Beatrice si a luat-o in brate. In urmatorii ani, Baby va ramane mereu alaturi de mama sa. Regina o caracteriza ca "neobisnuit de draga, blanda, foarte tacuta, intodeauna multumita si cu o personalitate extraordinara". Fiind permanenta insotitoare a mamei sale, lui Beatrice ii era negata o existenta specifica varstei sale. Devenind secretara neoficiala a Reginei, Beatrice va deveni indispensabila pentru suverana.

        

          La nunta printesei Alice, Beatrice va spune ca nu ii plac nuntile si ca nu se va casatori niciodata. In 1885, printesa Beatrice avea 28 si parea ca isi va indeplini promisiunea din copilarie. In ciuda faptului ca Louis Napoleon, Printul Imperial si Louis de Battenberg au fost numiti ca pretendenti, Victoria a reusit sa impiedice formarea unui atasament mai puternic, dorind sa isi fereasca fiica de ororile mariajului. Dupa nunta nepoatei sale Victoria, printesa de Hessa si de Rin cu Louis de Battenberg, Beatrice isi socheaza mama anuntand-o ca s-a indragostit de fratele mirelui, Henry si ca doreste sa se casatoreasca cu el. 

Printesa Beatrice in ziua nuntii sale

         Victoria si Beatrice au comunicat prin scrisori; Regina incercand sa isi descurajeze fiica si Beatrice dovedind ca are o vointa proprie si ca va lupta pentru ceea ce isi doreste. Situatia a fost rezolvata prin intervetia lui Vicky. Printesa Mostenitoare a Prusiei i-a amintit mamei sale ca Printul Consort si-a dorit ca toti copii sai sa fie fericiti. Mai mult, Printesa Regala a facut o comparatie intre situatia Victoriei inainte de casatorie si cea a lui Beatrice, convingandu-si mama sa accepte casatoria. Regina a sfarsit prin a accepta cu conditia ca Liko sa renunte la pozitia sa in armata prusaca si sa se stabileasca in Anglia. 

           Dupa casatoria din 23 iulie 1885, Liko a adus inapoi un aer de fericire in viata Reginei si a lui Beatrice. Henry era adorat de Regina si el si Beatrice au avut o casatorie fericita, avand si patru copii: Alexander, Victoria Eugenia, Leopold si Maurice. Din pacate fericirea lor a fost de scurta durata. Cu timpul, Liko a devenit nelinistit din cauza lipsei de activitate si in 1885 a convins-o pe regina sa ii permita sa participe la lupta impotriva regatului Ashanti. In Africa, printul s-a imbolnavit de malarie si a murit la 20 ianuarie 1896. 

            Beatrice a ramas alaturi de mama sa pana la moartea Reginei in 1901. Ea a fost cea care a transcris jurnalul Reginei si distrugand originalele. Printesa Beatrice a continuat sa aiba angajamente regale si dupa moartea mamei sale, in timpul domniei fratelui si nepotului sau. In 1906, fiica sa s-a casatorit cu regele Alfonso XIII al Spaniei. Beatrice a pierdut un copil in timpul Marelui Razboi cand fiul sau Maurice a murit pe front. In timpul razboiului, Beatrice si cumnata sa, Helene au condus un serviciu de infirmiere. In acelasi timp, fii lui Beatrice au renuntat la numele Battenberg, luand numele Mountbatten. Printesa Beatrice a murit la 26 octombrie 1944.

Printesa Victoria de Hessa si Rin

            Printesa Victoria Alberta Elisabeth Mathilde Marie s-a nascut la 5 aprilie 1863, fiind fiica marelui duce Louis IV de Hessa si Rin si a printesei Alice de Saxa-Coburg si Gotha. Printesa a fost numita in onoarea bunicilor materni, regina Victoria I si printul consort Albert al Regatului Unit. Alice si-a educat copii in aceeasi maniera in care printul Albert a educat-o pe ea, deci Victoria si fratii sai au beneficiat de o educatie liberala. Mai mult, Alice i-a facut constienti de beneficiile de care se bucura din cauza pozitiei lor, dar si de responsabilitatile care decurg din acesta. Pana la casatoria sa, Victoria a impartit camera cu sora ei mai mica, Ella (viitoarea Mare Ducesa Elisabeta Feodorovna).

               In 1878, marea ducesa Alice moare. Victoria, fiind cea mai mare dintre copii lui Alice, devine responsabila pentru fratii sai: Elisabeta, Irene, Ernest si Alix "moartea mamei mele a fost o pierdere ireparabila ... copilaria mea s-a terminat cu moartea ei pentru ca era cea mai mare si cea mai responsabila".

               Printesa Victoria de Hesa si Rin s-a casatorit in 1884 cu printul Louis de Battenberg, verisorul tatalui sau. Cei doi se cunosteau din copilarie, dar Marele Duce de Hesse si Rin a acceptat foarte greu casatoria fiicei sale deoarece Louis era membru a unei ramuri morganatice a dinastiei de Hessa si nu avea avere. Mai mult, Louis a devenit cetatean britanic ceea ce insemna ca noul cuplu va locui in Regatul Unit, ceea ce l-ar face sa piarda compania fiicei sale. Dupa casatorie,Victoria a calatorit foarte mult, deoarece Louis era ofiter naval, dar familia sa a considerat Darmstadt drept acasa. Louis si Victoria au avut patru copii: Alice, Louise, George, Louis. 

                 In timpul primului razboi mondial, Louis de Battenberg, First Sea Lord, a fost fortat sa demisioneze din cauza originii sale germane. Dupa ce verisorul Victoriei, George V a schimbat numele dinastiei sale cu cel de Windsor, Louis si Victoria au luat numele Mountbatten. Dupa cateva luni, Regele l-a creat pe Louis Marchiz de Milford Haven. In timpul razboiului, Victoria si-a pierdut o mare parte a familiei atunci cand surorile sale Elisabeta Feodorovna si Alexandra Feodorovna si familia ei au fost ucisi de bolsevici.

                 Dupa moartea sotului sau, in 1921, Victoria a devenit punctul de sprijin al familiei sale: ea a avut grija de fiica sa Alice, atunci cand aceasta a fost spitalizata, s-a ocupat impreuna cu fii sai de educatia nepotului sau Philip al Greciei si Danemarcei, viitorul Duce de Edinburg. In acelasi timp, Victoria, marchiza de Milford Haven a trebuit sa treaca peste moarte fratelui sau, a nepoatei sale, Cecile de Hesse, a familiei acestei, si a fiului sau George.

Printul Alexander de Battenberg

                

      Alexander Joseph s-a nascut la 5 aprilie 1857, fiind al doilea fiu al printului Alexander de Hessa si de Rin si a sotiei sale morganatice, contesa Julia Hauke. Alexander era fratele printului Louis de Battenberg si a Printului Henry de Battenberg, casatoriti cu nepoata, respectiv fiica Reginei Victoria. Tatal printului era fratele preferat al tarinei Maria Alexandrovna, sotia lui Alexandru II. In copilarie, Alexandru a petrecut mult timp in St. Petersburg, fiind apropiat de Tar.

            

     Ofiter inflexibil, fara fomare politica si cu atitudine deschis antiliberala, Alexander devine in 1878 suveranul Bulgariei. Sprijinit de ofiterii rusi, el se loveste de reprezentarea populara. 

       Dupa asasinarea tarului Alexandru II, cneazul Bulgariei pierde sprijinul Rusiei si in cativa ani e fortat sa abdice. Dupa abdicare, Alexander, conte de Harteneau devine general in armata austro-ungara. Moare in 1893.

Printesa Alice de Battenberg

       La 25 februarie 1885 s-a nascut Victoria Alice Elisabeth Julia Marie, cea mai mare fiica a printesei Victoria de Hesse si Rin si a sotului sau Louis de Battenberg. Primul nume al mici printese a fost in onoarea strabunicii sale, regina Victoria a Regatului Unit, Alice era numele bunicii sale materne care a murit in 1878, Elisabeth era in onoarea nasei si matusii materne Marea Ducesa Elisabeta Feodorovna, Julia era in onoarea bunicii paterne, contesa Julia Hauke in timp ce ultimul nume era in onoarea nasei si matusii paterne Printesa Marie de Erbach-Schonberg. 

         Louis de Battenberg era ofiter in Fortele Navale engleze si a petrecut foarte mult timp in strainatate. Victoria si copii sai si-au impartit timpul intre Darmstadt (principat condus de bunicul patern al Alicei), Londra, Jugenheim sau Malta (unde Louis era uneori stationat). Printesa Victoria a observat ca Alice avea dificultati in a invata sa vorbeasca, iar printesa Julia de Battenberg a descoperit ca este surda. Cu sprijinul mamei sale, Printesa Alice a invatat sa citeasca pe buze si sa vorbeasca in engleza si germana, iar mai apoi in franceza si greaca.
         
          In 1901, la incoronarea unchiului sau Edward al VII-lea al Regatului Unit, Alice de Battenberg l-a cunoscut pe printul Andrei al Greciei si Danemarcei, cel de-al patrulea baiat al regelui George I al Greciei si al Olgai Constantinovna. Cei doi s-au casatorit in octombrie 1903, avand cinci copii: Margarita, Theodora, Cecile, Sophie si Phillip. Dupa casatorie, Andrei a continuat sa activeze in armata greaca, in timp ce Alice s-a implicat in actiuni caritabile. Munca de infirmiera desfasurata de Alice in razboiele balcanice l-a facut pe Regele George V al Regatului Unit sa ii acorde Crucea Rosie Regala. In timpul primului razboi mondial, Constantin I al Greciei a dus o politica de neutralitate ceea l-a facut sa fie nevoit sa fuga din tara sa. Alice si Andrei au plecat in exil impreuna cu Regele si restul familiei lor. Dupa trei ani s-au intors inapoi si Andrei a fost numit comandant in razboiului greco-turc, o noua incercare de creare a Greciei Mari. Dupa infrangerea suferita de trupele grecesti, Andrei a fost arestat si doar intervetia verisorului sau, George V-lea a impiedicat Guvernul Revolutional sa il omoare. Familia printului Andrei al Greciei si Danemarcei s-a stabilit la Paris, unde au locuit intr-o casa detinuta de printesa Maria Bonaparte, sotia fratelui mai mare a lui Andrei, George al Greciei si Danemarcei.
 
       In urmatorii ani, Alice a inceput sa fie tot mai credincioasa, hotarand sa se converteasca la religia ortodoxa. Imediat ea a inceput sa auda voci si in 1930 s-a descoperit ca are schizofrenie. A fost internata intr-un sanatoriu si pentru urmatorii  sase ani a ramas in legatura doar cu mama sa. Familia sa s-a destramat treptat: cele patru fete s-au casatorit cu printi germani, Philip s-a mutat in Anglia, unde a fost educat de unchii sai George si Louis de Mountbatten si de bunica materna, iar Andrei s-a stabilit in sudul Frantei. 
         
       Dupa ce Printesa Alice si-a revenit a decis sa se mute in Grecia si sa se dedice muncii caritabile. Andrei a ramas in Franta, casnicia lor luand sfarsit. Alice a incercat sa se implice in viata fiului sau, dorind ca acesta sa ramana cu ea in Atena. Philipp fusese deja introdus de Louis de Mountbatten Familiei Regale Engleze si a decis sa se dedice serviciului in Regatul Unit. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Alice a ramas in Atena impreuna cu Elena, Printesa Nicolae al Greciei, in timp ce restul familiei regale era in exil in Africa. In anii de razboi, printesa a trait in conditii precare, marturisindu-i lui Philip ca nu mai avea ce manca. Dupa eliberare Greciei, Alice a aflat ca sotul ei a murit.

       In 1947, Printese Alice a Greciei si Danemarcei a participat la nunta fiului sau Philip cu printesa Elizabeth, mostenitoarea tronului Regatului Unit. Dupa exilarea regelui Constantin al II-lea din Grecia, Alice a fost invitata de fiul sau si de Regina Elisabeta sa traiasca in Londra. Printesa Alice a Greciei si Danemarcei a murit la 5 decembrie 1969. 

Printul Henry de Battenberg

In 1884, la nunta printesei Victoria de Hesse si Rin si a printului Louis de Battenberg, fratele mirelui, Henry de Battenberg o cunoaste pe matusa miresei, printesa Beatrice de Saxa-Coburg si Gotha, cea mai mica fiica a Reginei Victoria. Dupa casatoria surorilor sale mai mari, Beatrice a ramas alaturi de mama sa. Desi Printesa a avut numerosi admiratori, Victoria a descurajat-o, dorind ca Beatrice sa ramana alaturi de ea. Cand Beatrice se intoarce de la nunta nepoatei sale ii spune mamei sale ca planuieste sa se casatoreasca cu Henry. Regina nu a mai vorbit sapte luni cu Beatrice, fiind convinsa sa accepte casatoria doar dupa ce Henry accepta sa renunte la cetatenia germana si sa locuiasca alaturi de Regina.

Printul Henry de Bettenberg si Printesa Beatrice a Regatului Unit

 Henry s-a nascut in 5 octombrie 1858, fiind fiul Printului Alexander de Hesse si de Rin si al contesei Julia de Hauke. Casatoria parintilor sai a fost morganatica, deci Henry si fratii sai nu aveau dreptul la titlul tatalui lor. Alexander era fratele preferat al Mariei de Hesse si de Rin, Tarina Rusiei, care il vizita in fiecare zi in Hesse. Henry si fratii sai, desi nu aveau statutul de Alteta Regala, au traiti in apropierea Caselor Regale ale Europei.

Henry de Battenberg si Beatrice de Saxa-Coburg si Gotha s-au casatorit la 22 iulie 1885. Dupa o scurta luna de miere, cei doi s-au intors alaturi de Regina Victoria, care a fost implicata in fiecare aspect al vietii lor.

Printul Henry a avut patru copii: Alexander, Victoria-Eugenia, Leopold si Maurice. Relatia dintre Beatrice si Henry este comparata de multi cu relatia dintre Victoria si Albert; dragostea lui Beatrice pentru sotul ei a crescut odata cu casatoria lor, suportand foarte greu despartirile de Henry. 

Henry devine plictisit de viata la curte si de a nu a avea alta functie decat aceea de insotitor al Reginei, de aceea Victoria il numeste Guvernator al Insulei de Wight. In 1895, la declansarea razboiului cu burii, Printul o convinge pe regina Victoria sa ii permita sa merga in Africa. Fiind secretarul militar al comandantului General al Forteleor Armate Britanice din Africa, Printul se imbolnaveste de malarie si moare la 20 ianuarie 1896. Beatrice, care il astepta la Maidera primeste vestea ca a murit dupa doua zile si este devastata.