Printul Philipp de Saxa-Coburg-Gotha-Kohary

Printul Philippe de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary

       Printul Philipp de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary a murit la 3 iulie 1921, la Coburg. In urma cu patruzeci de ani, la moartea tatalui sau, Philipp a mostenit a treia avere din Imperiul Austro-Ungar. Dupa primul razboi mondial si disparitia acestui imperiu, el a pierdut o mare parte a posesiunilor sale imobiliare si s-a retras la Coburg. 

       Philipp s-a nascut in 1844, fiind cel mai mare baiat al printului Auguste de Saxa-Cobourg si Gotha-Kohary si a printesei Clementine de Orleans, formidabila fiica a lui Louis-Philippe I al Frantei. Primii ani ai copilariei au fost petrecuti in Franta, la curtea bunicului sau. Philippe a fost foarte apropiat de fratele sau mai mic, Auguste, impreuna ca care si-a facut studiile si pregatirea militara. In 1872, cei doi printi au realizat o calatorie in jurul lumii. 

       La intoarcere Philippe a inceput sa isi caute sotie. In 1874 s-a logodit cu printesa Louise a Belgiei, cea mai mare fiica a regelui Leopold II. Nunta celor doi a fost un mare eveniment, dar in noaptea nuntii Louise (in varsta de 17 ani) a fugit de sotul ei in bratele mamei sale. Convinsa sa se intoarca in dormitorul matrimonial, Louise a fost primita de Philippe, care a incercat sa o faca sa se relaxeze cu alcol si literatura si arta erotica. Ajutata de el naiva printesa s-a transformat intr-o femeie sofisticata. Cei doi s-au stabilit la curtea vieneza si au avut doi copii, Leopold si Dorothea. Mariajul celor doi a fost profund nefericit. In acelasi timp cei doi erau in centrul societatii vieneze. Mai mult, prestigiul lor a crescut in 1881, cand sora lui Louise, printesa Stephanie a Belgiei, s-a casatorit cu printul mostenitor Rudolf al Austro-Ungariei. Philippe a fost bun prieten cu Printul mostenitor. In 1889, el a fost alaturi de Rudolf la Mayerling , descoperind trupul printului mostenitor si a al amantei sale. 

       In 1895, Louise il cunoaste pe contele Geza Mattachich, cu care are o aventura, ce va ajunge sa fie cunoscuta in curand de toata curtea vieneza. Imparatul Franz-Joseph ii cere sa paraseasca curtea. Toata Europa e de partea lui Philippe, care nu pare deranjat de aventura sotiei sale. La presiunile Imparatului si ale familiei sale, Philipp il provoaca la duel de Matachich, fiind ranit in mana. Philippe refuza sa ii plateasca cheltuielile Louise si dupa ceva timp o inchide pe Louise intr-un spital mintal. Dupa sapte ani, ea scapa cu ajutorul lui Metachich si publica o carte in care printul Philippe apare ca un pervers sexual iar familia Coburg ca personajele nagative ale povestii. Cei doi divorteaza in 1906.

Manuel II, Regele Portugaliei

             Ultimul Rege al Portugaliei, Manuel II a murit la 2 iulie 1932, in Anglia. In ultimii 22 de ani, Regele Portugaliei a trait in exil in Anglia. Manuel s-a nascut in 1889, fiind al doilea fiu al printului mostenitor Carlos al Portugaliei si a sotiei sale, nascute Marie de Orleans. Manuel nu era destinat sa devina Rege, dar asasinarea fratelui si tatalui sau in 1908 l-a fortat sa urce pe tron. 

Regele Manuel II si Regina Augusta Victoria a Portugaliei

      Imediat dupa ce a fost declarat rege, Manuel II a decis demiterea dictatorului Joao Franco; politicile austere ale acestuia au fost considerate responsabile pentru Regicidul din Lisabona. In acelasi timp, Regele a incercat sa respecte in totalitate atributiile unui rege constitutional, temandu-se sa nu aiba soarta tatalui sau care s-a implicat in politica.  

           Manuel era foarte apropiat de mama sa. In acelasi timp, legaturile de familie cu familia regala engleza au ramas la fel de puternice.  La moarte regelui Edward VII, guvernul liberal nu mai avea niciun interes sa il sprijine pe rege. In 1910, dupa caderea a sapte guverne Revolutia l-a fortat pe Rege sa abdice. 

              Regele, impreuna cu bunica si mama sa, a plecat in exil in Anglia, unde a fost primit de George V. In 1912, in timpul unei vizite in Germania, Regele o cunoaste pe printesa Augusta Victoria de Hohenzollern-Sigmariengen. Bunicul regelui, Luis I si bunica miresei, Antonia de Hohenzollern-Sigmariengen erau frati, si monarhistii portughezi au primit cu bucurie vestea casatoriei. Cei doi au avut o casatorie fericita, dar nu au avut copii, asa ca in anii '20, Regele a incercat o reconciliere cu urmasii regelui Miguel I, fara a ajunge la un rezultat. 

           Manuel II a murit la varsta de 42 de ani. Imediat au inceput sa apara zvonuri privind asasinarea Regelui, mai ales ca cu o zi inainte jucase tenis cu regele Alfonso XIII al Spaniei. 

Inmormantarea regelui Edward VII al Regatului Unit

          La 6 mai 1910 murea Edward VII, primul rege din dinastia Saxa-Coburg si Gotha. In tinerete un print desfranat, devenit un rege absolut, Edward VII a fost un rege care intr-o domnie de doar noua ani a reusit sa transforme Anglia. Moartea sa a insemnat sfarsitul unei ere, si multi istorici au lansat ipoteza ca el ar fi putut sa medieze o intelegere cu nepotul sau, Wilhelm II si sa impiedice primul razboi mondial.

Regele Haakon VII al Norvegiei, regele Ferdinand I al Bulgariei, regele Manuel II al Portugaliei, imparatul Wilhelm II al Germaniei, regele George I al Greciei, regele Albert I al Belgiei, regele Alfonso XIII, regele George V, regele Frederick VIII al Danemarcei

             Inmormantarea regelui a avut loc la 20 mai 1910 si a fost ultima mare adunare de capete incoronate. In urma sicriului lui Edward VII, veneau calarea noua regi: George V al Angliei (fiul sau); Wilhelm II al Germaniei (nepotul sau); George I al Greciei (cumnatul sau); Alfonso XIII al Spaniei (nepotul sau prin casatorie); Haakon VII al Norvegiei (ginerele sau); Frederick VIII al Danemarcei (cumnatul sau); Manuel II al Portugaliei, Albert I al Belgiei si Ferdinand I al Bulgariei (verisorii sai).

Margareta, Printesa Mostenitoare a Suediei

                   La 1 mai 1920, la Stockholm murea Margareta, printesa mostenitoare a Suediei. Nascuta printesa a Regatului Unit, Margareta era cea mai mare fiica printului Arthur de Connaught si a sotiei sale Louise Margareta de Prusia. Ea a devenit printesa mostenitoare a Suediei la 15 iunie 1905, cand s-a casatorit cu printul mostenitor Gustaf Adolf. Casatoria celor doi a fost o casatorie din dragoste, care a fost implinita de nasterea a cinci copii: Gustaf-Adolf, Sigvard, Ingrid, Bertil si Carl-Johan.

Clementine, Printesa Napoleon

           Printesa Clementine Bonaparte, sotia pretendentului la tronul imperial al Frantei se stinge din viata langa Nisa, la 8 martie 1955, la varsta de optzeci si doi de ani. Clementine s-a nascut printesa a Belgiei, fiind cel mai mic copil al regelui Leopold II si al sotiei sale, nascuta Arhiducesa Marie-Henriette de Austria. Clementine a fost fiica preferata a tatalui sau, si din 1902 - anul mortii mamei sale - prima doamna a Curtii belgiene. 

         In adolescenta, Clementine se indragosteste de verisorul sau primar si mostenitorul tatalui sau, Baudouin si este devastata de moartea sa din ianuarie 1891. Sapte ani mai tarziu, printesa Clementine il cunoaste pe printul Victor-Napoleon, seful Casei Imperiale, care traieste in exil la Bruxelles. Victor o cere in casatorie pe printesa, dar este refuzat de Leopold II, care se teme de complicatiile diplomatice pe care le-ar produce o alianta cu familia Bonaparte.

           In ciuda faptului ca printesa Clementine avea treizeci de ani, ea nu a renuntat niciodata la dragostea pentru printul Napoleon. La un an dupa moartea intransigentului suveran, printesa se casatoreste, la varsta de treizeci si opt de ani cu printul Victor. Clementine e foarte indragostita si cuplul e foarte unit, instalandu-se langa Namur, unde se nasc doi copii: Clotilde si Louis-Napoleon.

           Clementine are o viata fericita, avand o casatorie unita, copii superbi si o situatie privilegiata. La 3 mai 1926, Victor-Napoleon moare de atac de apoplexie. Clementine ii supravietuieste inca douzeci si noua de ani, vazand casatoria fiului sau si nasterea actualui sef al Casei Imperiale.

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 

http://query.nytimes.com/mem/archive-free/pdf?_r=1&res=9806E6DD1F3BE533A25757C2A9679C94609ED7CF&oref=slogin

Victoria Feodorovna, Mare Ducesa a Rusiei

"There are few who in one person combine all that is best in soul, mind, and body, ... She had it all, and more. Few there are who are fortunate in having such a woman as the partner of their lives -- I was one of those privileged"

Marele duce Kirill Valdimirovici al Rusiei

 

Printesa Victoria Melita de Saxa-Coburg si Gotha

            Marea Ducesa Victoria Feodorovna a fost o femeie deosebit de puternica, care a luptat pentru ceea ce si-a dorit; a fost o printesa care s-a nascut in 1876, la apogeul epocii dinastiilor cand acestea au stralucit mai puternic ca niciodata; a fost o mama care si-a calcat pe mandrie pentru a asigura educatia si supravietuirea copiilor sai; a fost o sotie care si-a iubit sotul mai presus de orice ... de aceea nu i-a putut ierta tradarea. Victoria Melita de Edinburgh s-a nascut la Malta, fiind fiica ducelui de Edinburgh, cel de-al doilea fiu al Reginei Victoria si a Printului Consort, si a Marii Ducese Maria Alexandrovna, unica fiica a tarului Alexandru al II-lea si a Mariei de Hesse si Rin. Inca de mica, printesa era foarte incapatanata, timida, serioasa si sensibila, fiind in acelasi timp si foarte apropiata de sora ei mai mare, dar atat de diferita (viitoarea Maria a Romaniei).

        Casatoria Mariei cu Ferdinand de Hohenzollern-Sigmariengen a schimbat destinul Victoriei Melita. Bunica-Regina a decis ca Ernest de Hesse si Rin este sotul potrivit pentru a doua printesa de Saxa-Coburg si Gotha. Nedorind ca nimic sa ii strice planurile (cum s-a intamplat in legatura cu Missy si ducele de York), Regina Victoria il convinge pe Ernest sa o ceara in casatorie pe verisoara sa primara. Cedand presiunilor familiei, Victoria Melita devine Mare Ducesa de Hesse si Rin. Mariajul celor doi a fost profund nefericit, Ernest, homosexual, isi neglija sotia, in timp ce Victoria Melita nu isi indeplinea indatoriile de Mare Ducesa. Dupa moartea Reginei Victoria, in 1901, cei doi au decis sa divorteze. Desi divortul a fost de comun acord, Victorian Melita a fost considerata responsabila, devenind o paria. 

Marele Duce Kiril Vladimirovici si Marea Ducesa Victoria Feorodovna

          Printesa s-a refugiat la Coburg, alaturi de mama sa si a asteptat. Cu multi ani in urma, la incoronarea lui Nicolae II, Victoria Melita de Hesse si Rin l-a revazut la Moscova pe verisorul sau primar, Marele Duce Kiril Vladimirovici. Cei doi s-au indragostit si Victoria Melita spera ca se pot casatori dupa divortul ei. Daca ducesa de Saxa-Coburg si Gotha a acceptat ideea casatoriei (dupa ce s-a opus peste 10 ani), parintii lui Kiril au incercat sa il convinga sa o paraseasca pe Victoria, sau sa o pastreze drept amanta, dar sa se casatoreasca cu altcineva astfel incat sa nu isi piarta locul in linia de succesiune. In 1904 se declanseaza razboiul ruso-japonez, la care Kiril participa. Vasul sau este atacat si Kiril Vladimirovici este unul din putinii supravietuitori. Acesta experienta il face pe Marele Duce sa se hotarasca sa se castoreasca cu Victoria Melita. Cuplul s-a casatorit la 8 octombrie 1905, la Coburg in prezenta mamei si surorii Victoriei. Dupa casatorie Kiril Vladimirovici s-a intors in Rusia sa il anunte pe verisorul sau, tarul Nicolae al II-lea. Desi ramura Vladimirovna se astepta la o pedeapsa pentru ca Marele Duce s-a casatorit fara acordul tarului, Nicolae este foarte aspru: el il demite pe Kiril din Marina, ii anuleaza statutul militar, ordinele si onorurile si ii ia titlul de Mare Duce. Kiril si Victoria Melita se stabilesc la Paris. In 1907, Victoria melita decide sa se converteasca la ortodoxism. In urmatorii doi ani se nasc cele doua fete ale cuplului Maria Kirilovna si Kira Kirilovna.

        In 1909, Nicolae este obligat sa anuleze pedeapsa lui Kiril, deoarece acesta era al patrulea in linia de succesiune la tronul rus, dupa Alexei Nicolaievici, Mihai Alexandrovici si Vladimir Alexandrovici.  Victoria Melita devine Marea Ducesa Victoria Feodorovna. In St. Petersburg, noua Mare Ducesa se integreaza perfect in curtea neoficiala, dar autotputernica a soacrei sale, Marea Ducesa Maria Pavlovna. Victoria Feodorovna a ajuns sa se inteleaga foarte bine cu Miechen, mai ales ca cele doua aveau caractere asemanatoare, fiind unite si in dragostea pentru frumos "Nici o petrecere nu era considerata completa fara ea, hainele adorabile si adesea neobisnuite pe care le purata erau examinatate cu atentie si adesea copiate, culoarea si decoartiile camerelor sale erau discutate, admirate si invidiate iar petrecerile organizate de erau vanate de toata societatea." In acelasi timp, Marea Ducesa era buna prietena si cu Imparateasa Mama, Maria Feorodovna. Singurii absenti de la petrecerile date de Kiril Vladimirovici si Victoria Feodorovna erau Tarina si Tarul, Alexandra Feorodovna neputand sa isi ierte fosta cumnata. 

   Din 1914, Marea Ducesa Victoria Feodorovna se implica in eforturile de razboi ale Rusiei, conducand mai multe servicii de ambulanta; in acelasi timp, de mai multe ori Victoria a adus trenuri cu provizii si medicamente in Romania, tara unde domnea sora ei. Ducky si Kiril priveau cu ingrijorare miscarile revolutionare din tara lor, incercand impreuna cu alti Romanovi sa il convinga pe Nicolae al II-lea sa isi schimbe politica, fara succes insa. Dupa revolutia din 1917, Marele Duce Kiril Vladimirovici a acceptat guvernul bolsevic, fiind considerat tradator de multi Romanovi. Victoria Feorodovna a fost alaturi de sotul ei, aparandu-l si sprijinindu-l. Ei au reusit sa fuga in Finlanda, unde la 41 de ani, Victoria l-a nascut pe Vladimir Kirilovici, unicul sau fiu si mostenitorul dinastiei. Printesa engleza, Victoria Feodorovna a ajuns sa se departeze de tara sa natala si de familia sa, considerand ca Familia Regala Engleza nu a facut suficient ca sa ii ajute pe Romanovi.

Marele Duce Kiril Vladimirovici si Marea Ducesa Victoria Feorodovna

     In 1919, Victoria Feodorovna a reusit sa ajunga in Germania. In anul urmator, Marea Ducesa si-a pierdut mama si soacra, ducesa Maria de Edinburg murind la Coburg si Maria Pavlovna in Franta. In timpul petrecut in Germania, Kiril si Victoria au simpatizat cu miscarea nazista, vazand in aceasta o modalitate de invingere a comunismului. La inceputul anilor '20, Kiril are o cadere nervoasa, dar cu ajutorul Victoriei reuseste sa se refaca. In acesti ani Victoria Melita se dedica complet familiei sale. Kiril se declara Custode al Coroanei Ruse si incepe sa se comporte ca un Tar. In acest timp, Victoria Melita este cea care se ocupa cu intretinerea familiei sale, fiind nevoita sa isi vanda bijuteriile si picturile. In centrul vietii Victoriei Melitei era fiul sau, ea traind cu teama ca bolsevicii o sa-l rapeasca sau o sa-l omoare.

             Anii de dupa razboi au fost foarte grei, Victoria Melita si familia sa fiind ajutati de Maria, Regina Romaniei. In ciuda greutatilor, Victoria Melita era fericita si multumita fiindca se bucura de dragostea familiei sale. In mijlocul anilor '30, Kiril face o greseala, care o distruge pe Victoria Melita. Motivul rupturii dintre cei doi ramane in mister; regina Maria e unul dintre putinii oameni care l-a cunoscut si isi compatimeste sora care nu poate sa ierte. Indiferent care a fost motivul, din acel moment Marea Ducesa a inceput sa moara putin cate putin. Desi cei doi au continuat sa pastreze aparentele de dragul celor trei copii, din acel moment Victoria Melita si-a considerat sotul mort. 

               Marea Ducesa Victoria Feorodovna, cea care daca istoria ar fi fost scrisa altfel ar fi avut dreptul sa fie Tarina, a murit la 2 martie 1936. Alaturi de ea au fost cei trei copii, sora si sotul ei. Desi a fost foarte fericita ca Maria a fost acolo, ea s-a indepartat de atingerea lui Kiril. Victoria a fost ingropata in Coburg si in 1995, ramasitele ei si ale lui Kiril au fost aduse in Catedrala Sf. Pavel si Petru, unde odihneste alaturi de ceilalti Tari ai Rusiei. 

            La doi ani dupa moarte Victoriei Melita, fiica sa, Kira s-a casatorit cu Louis Ferdinand, seful casei Hohenzollern, unind cele doua dinastii. Kiril a devenit foarte trist dupa moartea sotiei sale si si-a pierdut dorinta de a trai si a murit in 1938.

Printesa Louise de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary

          La 1 martie 1924 murea una din cele mai scandaloase printese ale secolului. Louise Marie s-a nascut printesa a Belgiei, fiind prima fiica a regelui Leopold II si a sotiei sale, nascute Arhiducesa Maria Henrieta a Austriei. La 19 ani, printesa, renumita pentru frumuseteaa ei, se casatoreste cu printul Philipp de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary. Printesa straluceste la curtea din Viena, dar curand incep sa apara zvonuri care spun ca legaturile Louisei cu anumiti barbati nu sunt tocmai nevinovate. Momentul de apogeu al vietii ei are loc in 1895, cand il cunoaste pe contele Geza Mattacici. Legatura lor era conoscuta de toti si Louise a plecat la Bruxelles pentru a le cere parintilor permisiunea sa divorteze. Cand acestia au refuzat-o, printesa a plecat la Nisa cu Geza si cu fiica ei, Dorothea. Printul si contele se vor duela, si Philipp va fi ranit. Timp de sapte ani, Louise va fi inchisa intr-un spital de alienati mintal la Doebling si apoi transferata la Lindenhof. 

                

              Respinsa atat de familia regala belgiana (doar contesa de Flandra o va vizita in timpul cat a fost inchisa si o va convinge si pe Dorothea sa o vada), cat si de familia sotului ei, Louise reuseste sa fuga cu ajutorului lui Geza. Cei doi amanti se refugiaza in Paris, unde Louise continua sa acumuleze datorii. Relatia cu tatal sau se distruge complet, Leopold isi va considera fiica moarte, iar Louise il va da in judecata in speranta ca va putea sa obtina o parte din milioanele din Congo. In urmatorii ani, printesa Louise va rataci din hotel in hotel in toata Europa in compania lui Geza. Moare intr-o saracie lucie, la un an dupa amantul sau.


Bibliografie: 

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi    Gelardi Julia, Born to rule

http://www.theroyalarticles.com/articles/74/2/Princess-Louise-of-Belgium-Eve-after-the-Fall-of-Man/Page2.html

Printesa Clementine de Saxa-Coburg-Kohary

 "King's daughter, no Queen herself, yet King's mother."

         La 16 februarie 1907, la Viena se stingea din viata printesa Clementine de Saxa-Coburg-Kohary, fiica regelui Louis Philippe I al Frantei, sotia printului August de Saxa-Coburg-Kohary (fratele regelui Ferdinand I al Portugaliei si versiorul primar al reginei Victoria si a Printului Consort) si mama Regelui Ferdinand I al Bulgariei. Clementine s-a nascut in 1817, fiind cea mai mica fiica pe care Marie Amalie a Celor Doua Sicilii i le-a daruit sotului ei. 

    Fiica a Regelui Frantei, Clementine era o partida foarte importanta. Cumnatul sau, regele Leopol I al Belgiei a orchestrat casatoria Clementinei cu printul August de Saxa-Coburg-Kohary. In ciuda faptului ca August era inrudit cu familiile regale ale Regatului Unit, Belgiei, Portugaliei, Braziliei, Mexicului si Spaniei, August era o Alteta Serena, cu o mare avere, dar fara un titlu important. Cei doi au avut cinci copii. 

       Pana in 1848, Clementine si August au stat in Paris, Printul demisionand din pozitia de ofiter austriac, pentru a intra in armata Frantei. Dupa revolutia franceza, familia Saxa-Coburg-Kohary s-a stabilit la Viena. caracter foarte puternic, printesa si-a dominat sotul si si-a crescut copii cu ambitia ca merita sa aiba o pozitie importanta. Primul nascut al Clementinei, Ferdinand Philipp s-a casatorit cu printesa Louise Marie a Belgiei, cea mai mare dintre fiicele regelui Leopold II si a avut o cariera stralucita in armata austro-ungara. Al doilea baiat, August a fost trimis impreuna cu verisorul sau Gaston de Eu, in Brazilia pentru a se casatori cu fiicele imparatului Pedro II. August s-a casatorit cu Leopoldina. Maria Clotilde s-a casatorit cu Arhiducele Karl Joseph si a fondat asa numita ramura maghiara a dinastiei de Hasburg, in timp ce Amelie se va casatori cu fratele preferat al Imparatesei Elisabeta, Maximilian al Bavariei.  

     Ferdinand, cel mai mic baiat al Clementinei, va fi si fiul sau preferat, cel care va avea o coroana.  Nascut dupa 13 ani de la nasterea surorii sale Amelie, Ferdinand a fost educat sa devina Rege. Cand tronul Bulgariei a devenit liber, Clementine a luptat pentru alegerea fiului sau ca Print al Bulgariei. Clementine si-a urmat fiul in Bulgaria, continuand sa fie cel mai important sfatuitor al acestuia. Utilizand actiunile caritabile, Printesa Clementine a ajuns sa fie foarte populara in tara fiului sau. Dupa moartea Reginei Maria Louise, Clementine s-a ocupat de educarea nepotilor sai: Boris, Kiril, Eudoxia si Nadejdea.

     Considerate una din cele mai inteligente membre ale regalitatii europene, Clementine a reusit sa asigure recunoasterea fiului sau ca Print al Bulgariei si intarirea recentei Case Regale a Bulgariei .  

Printesa Nadejdea, Ducesa Albrecht de Wurttemberg

       Ducesa Albrecht de Wurttemberg, nascuta Printesa a Bulgariei s-a stins din viata la 15 februarie 1958, la Stuttgart. Nadejdea a fost cea mai mica dintre cei patru copii ai regelui Ferdinand I al Bulgariei si a sotiei sale Maria Louise de Parma. Maria Louise a murit dandu-i nastere Nadejdei. In ciuda faptului ca Ferdinand nu a vrut sa se recasatoreasca, el a considerat ca este important sa o faca pentru cei patru copii ai sai. Eleonore de Reuss-Kostritz a devenit a doua mama pentru Nadejdea.

      Cand Ferdinand a fost nevoit sa abdice dupa primul razboi mondial, Nadejdea, Eudoxia si Kiril il insotesc in exil, in timp ce Boris ramane la Sofia. In 1922, guvernul le permite Eudoxiei si Nadejdei sa se intoarca in Bulgaria. 

 

          Doi ani mai tarziu, printesa Nadejdea a Bulgariei se casatoreste cu Ducele Albrecht Eugen de Wurttemberg, al doilea fiu al ducelui de Wurttemberg. Cei doi au avut cinci copii: Ferdinand Eugen, Margareta, Eugen (casatorit cu Arhiducesa Alexandra a Austriei, fiica a printesei Ileana), Alexander si Sophie. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Boris moare intr-un suspicios accident de avion, in timp ce Kiril este executat. Eudoxia reuseste sa scape din inchisoare si se stabileste in Germania aproape de Nadejdea.

Executia Printului Kiril al Bulgariei

La 28 august 1943, Regele Boris al III-lea al Bulgariei a murit intr-un suspicios accident de avion. Fiul si urmasul sau, Simeon al II-lea avea sase ani, asa ca a urcat pe tron sub o regenta, condusa de unchiul sau, Printul Kiril al Bulgariei. 

Printul mostenitor Boris al Bulgariei si fratele sau, Printul Kiril al Bulgariei

Kiril s-a nascut la 17 noiembrie 1895, fiind al doilea fiu al regelui Ferdinand I al Bulgariei si al Mariei-Louisei de Bourbon-Parma. Pe langa Boris, cel mai mare dintre cei patru copii ai cuplului regal, Kiril a mai avut inca doua surori Eudoxia si Nadejdea. In 1918, cand Ferdinand a fost fortat sa abdice, Boris a devenit Rege, restul Familiei Regale a Bulgariei a plecat in exil. In 1922, cele doua printese s-au intors in Sofia si dupa ceva timp a fost permisa intoarcerea lui Kiril. Desi cei patru frati aveau personalitati diferite, ei erau foarte apropiati. Kiril era mult mai extrovertit decat Boris.

Dupa ce a devenit Regent, Kiril a continuat politica externa a fratelui sau, ramanand credincios aliantei germane. In acelasi timp comunistii bulgari, incurajati de succesele militare ale URSS si-au sporit actiunile de pe plan intern. La fel ca printul Nicolae in Romania, Kiril nu avea nicio inclinatie pentru a conduce, regenta fiind condusa de Bogdan Filov. Filov a permis armatei germane sa se comporte in Bulgaria ca o armata de ocupatie si a fost inlocuit de Bagrianov, apoi de Konstantin Muraviev. La 5 septembrie 1944, U.R.S.S a lansat un ultimatum Bulgariei si a violat frontierele tarii. Armistitiul a fost semnat in 11 septembrie si Armata Rosie a ocupat Bulgaria.  In acelasi timp, noua putere de la Sofia i-a arestat pe cei trei Regenti. La 1 februarie 1945, Filov, Mihov si Printul Kiril au fost asasinati. Daca primii doi au platit pretul unei partide pe care o pierdusera, in schimb Kiril, care nu cerea nimanui nimic si nu isi asumase regenta pentru ca nu se putea face altfel, a fost una din victimele urii antimonarhiste, raspandite de extrema stanga bulgara.

George al V-lea, Regele Regatului Unit

La 20 ianuarie 1936, in Anglia murea primul Rege din Casa de Windsor, George al V-lea.

George Frederik Ernest Albert s-a nascut 1865, fiind al doilea fiu al viitorului Edward al VII-lea si a Reginei Alexandra. De mic, Gerge era destinat unei cariere in armata. Urmand exemplul unchiului sau Alfred de Edinburg, printul de York a ales Marina Militara. Pana in 1891, George a calatorit foarte mult pe mare; a fost sub comanda unchiului sau la Malta (unde s-a indragostit de verisoara sa Maria de Edinburg), a ramas multe luni in Grecia (devenind unul din nepotii preferati ai reginei Olga a Greciei). 

 Destinul lui George se schimba brusc in 1891, odata cu moartea fratelui sau Albert, duce de Clarence, cand devine mostenitorul Tronului Britanic. 

Regina Victoria il convinge pe George sa se casatoreasca cu printesa Mary de Teck, logodnica fratelui sau. Ducele si Ducesa au avut o casatorie fericita; cei doi au avut cinci baieti: Edward VII, George VI, Mary, Printesa Regala, Henric, duce de Gloucester, George, duce de Kent si Printul John. Desi George si Mary au avut o casnicie unita, ei au avut relatii distante cu copii lor; spre deosebire de regina Alexandra, care era Motherdear si care era tot timpul inconjurata de copii sai, Mary si George intrau foarte rar in camerele copiilor. 

George devine Rege in 1910, la moartea tatalui sau Edward al VII-lea.  In anul urmator este incoronat Imparatul Indiei. In 1914, la declansarea Primului Razboi Mondial, Anglia condusa de George al V-lea intra in razboi impotriva Germaniei conduse de verisorul sau primar Wilhelm al II-lea. In fata puternicului sentiment anti-german din Marea Britanie, George decide sa schimbe numele dinastiei sale, din Casa de Saxa-Coburg si Gotha in Casa de Windsor. Exemplul lui George a fost urmat si de alti membri ai familiei sale: Louis de Battenberg a devenit Louis Mountbatten, Adolphus de Teck a devenit Adolphus Cambridge.

Regele George al V-lea si Regina Mary au fost suverani foarte populari, devenind simboluri ale luptei impotriva Puterilor Centrale. 

In 1917 are loc Revolutia Bolsevica si verisorul primar al Regelui, Tarul Nicolae al II-lea abdica, hotarand ca este mai important ca tara sa sa continue razboiul decat sa inabuse revolta populara. In timpul cand Tarul si familia sa erau prizonieri a exista tot timpul speranta ca vor reusi sa scape, ca ajutorul va veni. Ajutorul era Anglia regalista unde domnea verisorul primar al Tarului (Tarina Mama Maria Feodorovna si Regina Mama Alexandra erau surori) si al Tarinei (Regele Edward al VII-lea si Alice de Hesse erau frati).

In Anglia, multi politicieni considerau ca acordarea azilului pentru Tar si Familia sa ar fi o masura foarte nepopulara, deoarece Nicolae al II-lea avea imaginea unui autocrat care si-a distrus poporul pentru a-si pastra nenumaratele bogatii. Mai mult exista temerea ca prezenta unui monarh detronat in Marea Britanie ar incuraja demersurile republicane din acesta tara. George al VI-lea a ascultat sfaturile celor din jur si a refuzat sa acorde azilul. In iunie 1918 au inceput sa apara zvonuri privind asasinarea Familiei Imperiale Ruse. In septembrie George al VI-lea a primit confirmarea masacrului de la Ekaterinburg. In anul urmator, la rugamintile mamei sale, George trimite nava Marlborough pentru a o salva pe matusa sa Maria Feodorovana de la destinul tragic al multor Romanovi. 


Bibliografie:
Isabelle Bricard, Dinastiile Domnitoare ale Europei  

Imparateasa Carlota a Mexicului

O nunta minunata ... si-apoi, nebunia

       La 19 ianuarie 1927 in castelul Bouchout, din Belgia se stinge din viata o Imparateasa nefericita pe nume Carlota a Mexicului. Nascuta Printesa a Belgiei, Carlota este inmormantata in Biserica Notre Dame din Laeken. Din 1869, cand afla ca sotul sau, Maximilian I a fost asasinat mintile sale se intuneca pentru totdeauna ... Timp de 58 de ani, Carlotta canta cateodata la pian, noaptea, imnul Mexicului. 

        Printesa Charlotte s-a nascut la 7 iunie 1840, fiind singura fiica a regelui Leopold I al Belgiei si a sotiei sale Louise Marie de Orleans. Printesa a fost numita dupa prima sotie a tatalui sau, printesa Charlotte de Wales. Cand Charlotte de Saxa-Coburg si Gotha avea zece ani, mama sa a murit de tuberculoza; din acel moment cea mai apropiata femeie din viata Charlotte a fost bunica materna, Regina Marie Amalie a Frantei. Corespondenta dintre cele doua femei va dura toata viata.

       Singura fiica a lui Leopold I, Charlotte este foarte apropiata de Regele Belgiei, care exercita asupra sa o influenta profunda. Mai mult Charlotte are multe din calitatile acestuia: inteligenta, simtul datoriei, constiinta rangului sau, disciplinata, severitate, dar si vointa si sete de putere. 

            Leopold dorea sa gaseasca un sot demn de singura sa fiica si dupa ce au fost ignorati printul George de Saxa si regele Luis al Potugaliei, Charlotte se logodeste cu Arhiducele Maximilian al Austriei. Dupa nunta, Franz Joseph isi numeste fratele vicerege in Italia. Ambitoasa si mandra, Charlotte nu isi paraseste nicio clipa sotul, chiar daca acesta isi atrage ura statului major austriac si a aristocratiei lombarde: Milano ii reproseaza originea, Viena liberalismul.

         Dupa ce Maximilian este demis, cuplul se stabileste la Castelul Miramar, unde nepotrivirile de caracter dintre cei doi se accentueaza; Charlotte se plictiseste la Miramar dar detesta Viena unde este pe locul doi dupa imparateasa Elisabeta. Cand delegatia mexicana vine la Miramar si ii cere lui Maximilian sa devina Imparat, el accepta tronul. Din pacate Mexicul nu avea un partid monarhist si sprijinul Frantei si al lui Napoleon III nu este suficient pentru a-i asigura tronul. Maximilian si Charlotte debarca in Veracruz la 25 mai 1864. Maximilian, care desi isi vede visul de a domni implinit e distrus si se gandeste ca a facut o greseala renuntand la tot ce il lega de Austria, inclusiv la titlul de Arhiduce, in timp ce Charlotte e fercita, spunand "Maximilian are in sfarsit o ocupatie". Dupa trei ani, acelasi vas care i-a adus in Mexic, va duce in Europa trupul Imparatului Maximilian I al Mexicului. 

              In Mexic, Imparateasa Carlota - cum va fi numita - s-a dedicat complet noii sale tari, inspectand provinciile indepartate, infruntand holera, febrele tropicale, gherilele si dovedind calitati politice mult mai bune decat cele ale sotului sau. 

        In acelasi timp, din cauza problemelor intalnite in Mexic, a disputelor dintre conservatori si liberali, Maximilian isi indeparteaza sotia. Mai mult apar zvonuri ca o insala pe Carlota cu sotia unuia dintre gradinarii sai. Imparateasa este distrusa, mai ales ca afla si de moartea mult iubitului sau tata. Cand situatia din Mexic este critica, Carlota decide sa plece in Europa sa apeleze la Imparatul Napoleon. Imparatul Frantei renuntate de mult la visul mexican si deci Carlota nu obtine nimic de la el. Se intoarce la Miramar de unde ii scrie scrisori de imbarbatare sotului ramas in Ciudat de Mexico. 

            La Roma, Carlota cere sprijinul Papei, dand si primele semne de nebunie cand refuza sa manance de teama sa nu fie otravita de oamenii lui Napoleon III. Intre timp in Mexic, Maximilian este invins de Juarez si condamnat la moarte de un tribunal de razboi. In sfarsit Europa se agita ... prea tarziun, Maximilian este asasinat dupa ce ii scrie sotiei sale "Astept moartea ca un inger al mantuirii. Mor fara agonie. Voi cadea cu onoare ca un soldat, ca un rege infrant, Iar de nu vei putea indura atata sufeinta, daca Dumnezeu mi te va reda curand, voi binecuvand mana sa.  Charlotte a supravietuit 60 de ani dupa moartea sotului sau.

Printesa Sybilla de Saxa-Coburg si Gotha

 "She is wonderful. I am full of admiration. May she be granted strength to continue, I fear as time goes on it may be more difficult even than at the present moment. She never lost her moral balance, though it was a devastating blow. I can only repeat: she is an example to all of us."

- Gustaf VI Adolf al Suediei

Sybilla Calma Marie Alice Bathlidis Feodora s-a nascut la 18 ianuarie 1908, fiind fiica ducelui Charles de Saxa-Coburg si Gotha si a printesei Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein. Bunicii paterni erau Leopold, duce de Albany (fiul hemofilic al Reginei Victoria si al Printului Consort) si printesa Helene de Waldeck si Pyrmont , iar bunicii paterni erau Friedrich Ferdinand, duce de Schleswig-Holstein (nepot al regelui Christian IX al Danemarcei) si Karoline Mathilde de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg.

In noiembrie 1931, la nunta verisoarei sale primare May, fiica contelui si contesei Athlone, Sybilla era un din domnisoarele de onoare impreuna cu printesa Ingrid a Suediei. Dupa nunta, Printesa i-l prezinta pe fratele sau mai mare, Gustaf-Adolf, duce de  Vasterbotten. Cei doi se casatoresc in octombrie 1932, la Coburg, presedintele Germaniei, Hindenbug dorind sa dea toate onorurile viitorului Rege al Suediei. Prezenta la nunta a numerosi ofiteri nazisti nu a facut o impresie favorabila in Suedia, Sybilla ajungand sa fie privita ca o germanca si o nazista in tara sa de adoptie. 

Ducele si ducesa de Vasterbotten au avut o casnicie fericita, cei doi avand foarte multe interese comune. Insa Sybilla a avut dificultati de adaptare la noua ei tara, ingreunate de faptul ca nu a reusit sa invete limba. In acelasi timp, Sybila si Gustaf Adolf erau frecvent oaspetii oficialilor germani din Stokholm, ceea ce a facut ca ei sa fie priviti cu suspiciune de catre presa si supusi. Mai mult, nici Ducesa, nici sotul ei nu au avut o relatie buna cu presa. Faptul ca mostenitorul tronului s-a nascut dupa patru surori, a facilitat apropierea de suedezi.

La 26 ianuarie 1947, Sybilla isi pierde sotul, Ducele de Vasterbotten murind in accident de avion in Danemarca.  Dupa pierderea sotului sau, Sybilla s-a dedicat complet educarii celor cinci copii: Margareta, Birgitta, Desiree, Christina si Carl Gustaf. La moartea sotiei socrului sau, Louise de Mountbatten, Sybilla a devenit Prima Doamna a Natiunii, fiind nevoita sa aiba tot mai multe angajamente publice. 

Unul din aceste angajamente a fost asa numitele "Pranzurile doamnelor democratice"; evenimentul a fost initiat de Regina Louise ca sa inlocuiasa prezentarile facute la curte. Alte evenimente la care a participat printesa Sybilla  au fost Premiile Nobel si deschiderea Parlamentului. 

In privat, Sybilla a trait pentru si prin copiii sai. Dupa casatoria celor patru fete s-a dedicat numerosilor nepoti, devenind o bunica adorata. In acelasi timp, Sybilla s-a implicat in decorarea caselor sale, in gradinarit, in pictat.

Printesa Sybilla a murit in 1972, inainte de urcare fiului sau pe tronul Suediei. La moartea sa, jurnalistul suedez,  Barbro Alving a scris "There was warmth in Princess Sibylla´s being, a kind zealousness in her interest for people, which was greater than most people in the country believed."

Printul Arthur, Duce de Connaught

La 16 ianuarie 1942 murea Printul Arthur, Duce de Connaught, cel de-al saptelea copil al Reginei Victoria si al Printului Consort Albert al Marii Britanii. Nascut in 1 mai 1850, printul a fost numit dupa Ducele de Wellington, eroul de la Waterloo, care ii era si nas. 

Inca de mic, Arthur a fost interesat de armata, inscriindu-se in 1869 la Colegiul Militar Regal din Woolwich. In 1893, Printul Arthur devine general in Armata Engleza si doi ani mai tarziu, la pensionarea unchiului sau George, duce de Cambrige spera sa ii ia locul ca si Comandant Sef al Fortelor Armate. Aceasta dorinta i-a fost negata, devenind in 1900 Comandant Sef al Fortelor Armate din Irlanda. 

In 1911, nepotul sau George al V-lea il numeste Guvernator General al Canadei. Arthur a plecat in Canada impreuna cu sotia sa Margaret si cu fiica sa cea mica, Patricia, care va deveni foarte populara in aceasta tara.

Dupa anii petrecuti in Canada, Ducele de Connaught, nu va mai avea niciun post public, dar va continua sa participe la evenimente ale Familiei Regale. 

Arthur a murit la 91 de ani si 8 luni, la 25 de ani dupa moarte sotiei sale si la 22 de ani dupa moartea fiicei sale, Margareta, Printesa Mostenitoare a Suediei. Titlul de Duce de Connaught a a fost mostenit de nepotul sau Alastair, fiul sau Arthur murind in 1938.

Lady Patricia Ramsay

Lady Patricia Ramsay a murit la 12 ianuarie 1974. Nascuta Printesa Victoria Patricia Helena Elizabeth in martie 1886, ea era fiica Printului Arthur, Duce de Connaught si a sotiei sale nascute printesa Louise Margaret de Prusia. Cel de-al doilea nume al Printesei si cel sub care va ajunge sa fie cunoscuta era in onoarea zilei Sf. Patrick, cand s-a nascut. 

Patsy (cum a ajuns sa fie numita Printesa) era cea mai mica dintre copii familie Connaught, fiind nascuta dupa Margaret, viitoarea Printesa Mostenitoare a Suediei si Arthur, tatal celui de-a doilea duce de Connaught. Patricia a fost si cea mai apropiata de parintii ei, fiind alaturi de ei in calatoriile lor si fiind singura dintre copii care i-a insotit in Canada. Printesa a fost foarte populara in aceasta tara, fiind numita Comandant-Sef al Regimentului de Infanterie Printesa Patricia. Patricia a jucat un rol activ in aceasta organizatie pana la moartea sa in 1974.

In 1905, la 19 ani Patricia si Margaret erau unele din cele mai eligibile printese din Europa; pe langa faptul ca erau nepoatele Reginei Victoria, cele doua surori erau si foarte frumoase. Dupa casatoria surorii sale cu Printul Mostenitor al Suediei, s-a planuit casatoria Patriciei cu Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Patricia s-a hotarat inainte sa il cunoasca ca un mariaj cu Regele Spaniei nu intra in discutie. La cina oficiala in cinstea Regelui, erau prezente toate nepoatele Reginei Victoria si Regele a fost atras de Victoria Eugenia de Battenberg, ceea ce l-a distras de la refuzul Patriciei.

Printre potentialii pretendenti ai Patriciei s-au numarat  mostenitorul tronului Portugaliei si Mihai, fratele lui Nicolae al II-lea al Rusiei. In final Patricia s-a casatorit cu Alexander Ramsey, comandant naval si unul din subalternii tatalui sau. Cei doi s-au cunoscut la inceputul anilor 1910, dar s-au casatorit in 1919, la sfarsitul razboiului si la doi ani dupa moartea ducesei de Connaught. Au avut un singur copil, Alexander Ramsay de Mar. La casatoria sa, Patricia a renuntat la titlul de Printesa; in ciuda acestui lucru ea a continuat sa fie membru al Familiei Regale.

Louise, Printesa Regala si Ducesa de Fife

Louise, cea de-a cincea Printesa Regala a Regatului Unit, a murit la 4 ianuarie 1931. Louise Victoria Alexandra Dagmar s-a nascut la 20 februarie 1867, fiind fiica Printului si a Printesei de Wales. Printesa a fost numita dupa bunica materna Louise a Danemarcei, sotia lui Christian al XI-lea si dupa bunica paterna Victoria I a Marii Britanii.

Louise a fost educata impreuna cu surorile ei Victoria si Maud, fiind foarte apropiata de Alexandra, pe care o numea Motherdear. Alexandra a fost foarte protectoare cu fetele ei, pastrand distanta de ceilalti membri ai familiei. In ciuda faptului ca era cea mai mare dintre fiicele mostenitorului tronului, Louise a fost foarte timida, preferand sa nu fie in centrul atentiei. In acelasi timp, ea a avut prestanta unei printese.

In 1889, Printesa Louise s-a casatorit cu al saselea conte de Fife. Cu doua zile inainte de nunta, regina Victoria l-a creat duce de Fife si conte de Macduff. Alexander si Louise au avut trei copii: Alaistar (care s-a nascut mort), Alexandra (care a devenit Ducesa de Fife la moartea tatalui sau) si Maud; copii Printesei Regale au fost primii nepoti ai Printului de Wales.

 In 1905, regele Edward al VII-lea isi numeste fiica Printesa Regala. In acelasi timp, Regele le acorda celor doua nepoate, Alexandra si Maud, titlul de Printese.

In 1911, in Egipt, Printesa Regala si familia sa a fost implicata intr-un accident nautic. Printesa Alexandra a fost pe punctul de a se ineca, fiind salvata de tatal ei. Ca urmare a accidentului Ducele de Fife s-a imbolnavit, murind dupa cateva luni in ianuarie 1920. Printesa Regala i-a supravietuit 19 ani.

Printesa Alice, Contesa de Athlone

La 3 ianuarie 1981, la Kensington Palace murea Printesa Alice, cea mai longeviva printesa de sange din Familia Regala engleza.

Alice s-a nascut la 25 februarie 1883, fiind fiica printului Leopold si a printesei Helene de Waldeck si Pyrmont. Printesa a fost numita dupa matusa paterna, Alice Ducesa de Hesse si de Rin. 

Cand Alice avea un an, tatal ei a murit. Printul Leopold era bolnav de hemofilie, si a transmis aceasta gena si fiicei sale, care la randul ei i-a transmis-o fiului sau Rupert, mor in 1928 din cauza unei hemoragii cauzate de un accident de masina. 

In 1904, Printesa Alice se casatoreste cu Printul Alexander de Teck, fiul printesei Mary Cambrige (verisoara Reginei Victoria) si fratele printesei Mary de Wales, sotia viitorului George al V-lea. Cei doi au avut trei copii: May, Rupert si Maurice.

In 1917, cand George al V-lea schimba numele Casei de Saxa-Coburg si Gotha in Casa de Windsor, cumnatul sau ia numele de Cambridge, dupa numele titlului bunicului sau matern, Adolphus, Duce de Cambridge. Regele il numeste pe Alexander Cambrige conte de Athlone si Alice devine contesa de Atholne. 

Contele a ocupat functia de Guvernator General al Africii de Sud intre 1924 - 1931 si Guvernator General al Canadei intre 1940-1946, fiind insotit in aceste tari de sotia sa.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Contele si Contesa de Athlone au fost foarte implicati in eforturile de razboi. Contele a fost mesagerul nepotului sau, regele George al VI-lea al Marii Britanii in timp ce sotia sa a devenit Comandantul Onorific al Femeilor din Serviciul Regal Naval Canadian si presedintele diviziei de ingrijire a Brigadei Sf. John.

In acelasi timp, Printesa Alice si sotul ei au primit in Canada numerosi membrii ai Familiilor Regale Europene, care au fost alungati de razboi din tarile lor. Printre acesti oaspeti s-au numarat si veriosoara primara a lui Alice, Regina Wilhelmina a Olandei si familia sa, nepotul lui Alice, Printul Mostenitor Olav al Norvegiei si familia sa. 

Dupa razboi, fratele lui Alice, Charles-Edward, duce de Saxa-Coburg si Gotha a fost arestat de americani pentru simpatiile sale naziste. Alice a incercat sa obtina eliberarea sa, dar nu a reusit. 

Contele de Atholne a murit in 1957, Alice traind pana in 1981, cand a murit la varsta de 97 de ani. La moartea sa Printesa Alice a fost ultima nepoata a Reginei Victoria in viata.

Leopold II, Regele Belgienilor

"Indiferenta, multimea nu manifesta nici un regret. Presa mondiala de dreapta deplangea disparitia unui mare barbat de sta, cea de stanga se bucura de sfarsitul unui rege capitalist"

- Regina Maria-Jose a Italiei

       In zorii zilei de 17 decembrie 1909, regele Leopold II al Belgiei moare din cauza unei embolii la varsta de saptezeci si patru de ani, dupa o domnie de patruzeci si patru de ani. Leopold va intra in istorie drept Africanul, regele care a schimbat destinul tarii sale prin achizitionarea Congolui. Dupa ce si-a dat seama ca din cauza pozitiei geografice si a neutralitatii sale, Belgia nu poate sa se intinda in Europa, Leopold si-a indreptat atentia spre una din cele mai bogate regiuni din Africa. Mai mult, el a reusit sa o cucereasca fara expeditii si cu ajutorul casetei personale. In 1890, Regele isi schimba testamentul, lasand mostenire Congo "patriei sale mult iubite".

Regele Leopold I al Belgiei

      Leopold Georg Christian Friedrich de Saxa-Coburg-Saalfeld s-a nascut la 16 decembrie 1790, fiind cel mai mic fiu al lui Francis, duce de Saxa-Coburg-Saalfeld si a contesei Augusta de Reuss-Edersdorf. Print german, naturalizat englez, Leopold este ales in 1830 regele belgienilor, fondand o dinastie care conduce si azi aceasta tara.

 

Regele Ferdinand II al Portugaliei

                       Regele Ferdinand II al Portugaliei a murit la 15 decembrie 1885. Rege al consort al Mariei II da Gloria, tata al regilor Pedro V si Luis I si a Antoniei, Printesa de Hohenzollern-Sigmariengen.