Margareta, Principesa mostenitoare a Romaniei

        La 26 martie 1949, la Lausanne se nastea principesa Margareta, cea mai mare fiica a Regelui Mihai I si a sotiei sale, nascute Anna de Bourbon-Parma. Printesa a fost numita in onoarea bunicii materne, extraordinara printesa Margareta a Danemarcei (fiica printului Valdemar si a printesei Marie de Orleans). Principesa a fost foarte apropiata de bunica paterna, Regina-Mama Elena a Romaniei (fiica regelui Constantin I al Greciei si a Sofiei de Prusia) pe care o considera mentorul sau spiritual.

     Principesa mostenitoare isi adora tatal, acel om "destul de puternic ca sa rezolve orice problema". De la Regele Mihai, Principesa a invatat despre Romania, a invatat sa iubeasca aceasta tara inainte de a ajunge pentru prima oara aici "in viata lui era o alta dimensiune, cumva deasupra noastra; era ceva diferit, important, nu ca o meserie sau o slujba, ceva mult mai cuprinzator si mai profund. Si totusi, acel ceva era, intr-un fel, si o parte din noi. Sentimentul de apartanenta a crescut odata cu noi ... "

     
     In 1989, odata cu declansarea revolutiei, Principesa a demisionat din cadrul ONU si a creat fundatia care ii poarta numele. Principesa Margareta a ajuns pentru prima oara pe pamant romanesc la 18 ianuarie 1990. De atunci ea s-a dedicat complet tarii sale, la inceput din  Elvetia si din 2001 din Palatul Elisabeta.

     Imi este foarte greu sa rezum viata acestei femei extraordinare, asa ca va recomand filmul facut de ziua ei in 2009.

LA MULTI ANI !!!

Asasinarea tarului Paul I

        La 23 martie 1801, nobilii rusi si-au croit drum prin Mihailovski Zamok, resedinta fortificata a tarului Paul I, avand  asupra lor actul de abdicare a tarului. Complotistii erau condusi de guvernatorul militar al orasului St. Petersburg, Piotr Pahlen si aveau consimtamantul lui Alexandru Pavlovici, mostenitorul tronului. Desi initial ei planuiau sa il forteze sa abdice, Paul a fost batut cu brutalitate si apoi strangulat cu o esarfa.

 

               Paul Petrovici s-a nascut in 1754, fiind (oficial) fiul Marelui Duce Petru (mai tarziu Petru III) si a sotiei sale Ecaterina (mai tarziu Ecaterina cea Mare). Imediat dupa nastere, Imparateasa Elisabeta l-a luat pe Paul din grija parintilor sai. Mai tarziu, Paul Petrovici a fost martorul uciderii omului despre care se credea ca ar fi tatal sau, in timpul loviturii de stat care a adus-o la putere pe mama sa. In timpul domniei Ecaterinei cea Mare, Paul a fost exclus de la guvernare. 

              Primii ani ai domniei lui Paul I au fost marcati de reforme constructive, dar treptat manierele si obiceiurile de la Gatcina - mosia lui Paul - au fost transferate in capitala, care s-a transformat intr-o tabara militara. Pana in 1799, aristocratii si ofiterii nemultumiti, care respingeau disciplina severa si pericolul demiterilor sumare au inceput sa comploteze rasturnarea lui. 

Bibliografie:
*Warnes David, Cronica tarilor rusi, 

Marea Ducesa Maria-Teresa de Luxembourg

 "Fara indoiala ca luxembourghezii au simtit ca prin casatorie m-am maritat nu numai cu dragostea vietii mele, dar si cu Luxembourgul. Fiind eu insamni dezradacinata, am gasit aici o tara si niste radacini cu care m-as putea identifica"     

      Marele Duce Henri de Luxembourg, descendent al familiilor Bourbon si Nassau, are reputatia de a fi rational, ascultator si respectos fata de traditii. Totusi el comite cea mai mare nazbatie de care se poate face vinovat o Alteta Regala: la 14 februarie 1981 se casatoreste cu Maria-Teresa Mestre y Batista, o plebee ... 

     Maria-Teresa s-a nascut la 22 martie 1956 la Havana, fiind fiica lui Jose Antonia Mestre y Alvarez-Tubio si a Mariei-Teresa Batista y Falla. Revolutia condusa de Fidel Castro alunga familia Mestre (proprietari ai unor mari plantatii) din Cuba. Maria-Teresa si familia ajung in New-York, iar dupa o scurta oprire in Spania, se stabilesc in Geneva. In timp ce tatal sau se angajaza in domeniul bancar, mama sa se dedica celor patru copii: Maria-Teresa, Antonio, Luis si Catalina. Maria-Teresa Batista y Falla, care ar descinde din regii Castiliei, a fost foarte credincioasa, valori care le-a transmis fiicei sale. 

    La universitatea din Geneva, Maria-Teresa l-a cunoscut pe Henri de Luxembourg. Colegi timp de patru ani, cei doi s-au logodit la cateva saptamani dupa ce au terminat universitatea. Marele Duce Jean are multe ezitari si ii cere fiului sau sa reflecteze profund inainte de a face acest pas. Marea Ducesa Charlotte pastreaza o tacere reprobatoare. Carlos Hugo, seful familia de Bourbon Parma declara mariajul inegal. Doar Marea Ducesa Josephine Charlotte (care nu uita durerea produsa de renuntarea la prima sa dragoste) isi sprijina fiul si reuseste sa isi convinga sotul sa accepte casatoria.

   Sarutul pasional schimbat de Maria-Teresa si Henri in balconul Palatului, in ziua casatoriei lor cucereste inima luxemboughezilor. Din acel moment, popularitatea Mariei-Teresa este in crestere; guvernarea inteleapta a dinastiei Nassau a fost depasita de exuberanta latina a marii ducese mostenitoare. Casatoria dintre Henri si Maria-Teresa s-a dovedit a fi o reusita, cei doi avand cinci copii: Guillaume, Felix, Louis, Alexandra si Sebastian.

     Frumoasa, inteligenta, cultivata, sportiva, melomana, catolica, Maria-Teresa a castigat stima supusilor sai. Mai mult Marea Ducesa a dat dovada de multa seriozitate in indeplinirea obligatiilor sale.  In momentul casatoriei lor, Maria-Teresa si Henri creaza "Fundatia Printul Henri-Printesa Maria-Teresa" pentru handicapati (care va deveni "Fundatia Marele Duce si  Marea Ducesa", dupa ce Henri urca pe tron). Din 1997, Marea Ducesa este Ambasadoare de bunavointa a UNESCO. In 2007, Marea Ducesa este nominalizata la "Eminent Advocate for Children" pentru UNICEF, pentru munca sa in ajutorarea copiilor orfani bolnavi de sida si a copiilor soldati. Mai mult, din 2000 Maria-Teresa este Presedinta Crucii Rosii luxembourgheze si a Fundatiei impotriva cancerului.

        In treizeci si unu de ani de casnicie si doisprezece ani de domniei, Maria-Teresa si Henri au traversat momente grele (relatia dificila dintre Maria-Teresa si soacra sa fiind unul dintre ele), dar casatoria lor bazata pe iubire e si temelia unui parteneriat trainic in care cei doi s-au pus in slujba tarii lor. 

 Bibliografie:

*Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi

*http://www.monarchie.lu/fr/famille/grande-duchesse/index.html

Arhiducesa Alexandra a Austriei

         La 16 martie 1801, in Viena se stingea din viata Arhiducesa Alexandra a Austriei, sotia guvernatorului Ungariei, Arhiducele Josef. Arhiducesa s-a nascut Mare Ducesa Alexandra Pavlovna a Rusiei, fiind cea mai mare fiica a lui Paul Petrovici si a sotiei sale Maria Feodorovna. In timp ce fii mai mari ai mostenitorului tronului, Alexandru si Constantin au fost educati sub directa supraveghere a bunicii paterne, Ecaterina cea Mare, fiicele au fost lasate in grija parintilor lor. Alexandra Pavlovna a fost foarte apropiata de sora ei mai mica Elena Pavlovna.

         In 1796, Ecaterina a inceput negocierile pentru casatoria Alexandrei cu regele Gustav IV al Suediei. Alexandru si Gustav s-au indragostit la prima vedere. Cu o zi inainte de logodana, Gustav a descoperit ca in contractul de casatorie era precizat ca Alexandra Pavlovna isi va pastra religia. Pentru Regele luteran acest lucru era imposibil, deci nu a participat la ceremonia logodnei. Alexandra a fost distrusa. Trei ani mai tarziu, Rusia si Austria s-au aliat impotriva Frantei si pentru a cimenta aceasta alianta, tarul Paul I a decis casatoria fiicei sale Alexandra Pavlovna cu Arhiducele Josef, fratele Imparatului Franz II.

           Josef isi adora sotia, dar viata Alexandrei la curtea austriaca a fost una grea. Religia ortodoxa a tinerei Arhiducese a fost privita cu ostalitate de Curtea Austriaca; mai mult bogata zestre a unei Mari Ducese a facut-o sa fie invidiata chiar si de Imparateasa. La mai putin de doi ani de la casatorie, Arhiducesa Alexandra murea dupa ce a dat nastere unei fetite, Alexandrine, care a murit in aceeasi zi.

Printesa Josephine de Leuchtenberg

            Josephine Maximilienne Eugenie Napoleone s-a nascut la 14 martie 1807, fiind primul copil al lui Eugene de Beauharnais si a sotiei sale, nascute Augusta de Bavaria. Mica printesa s-a nascut la Milan, unde tatal sau, numit Vicerege al Italiei de catre Napoleon, locuia. Primul nume al micii printese a fost in onoarea bunicii sale, Imparateasa Josephine. Dupa infrangerea lui Napoleon, Eugene si familia sa se muta la Munich, unde fiul Imparatesei Josephine devine duce de Leuchtenberg.

     In 1823, Josephine se casatoreste cu printul Oskar al Suediei. Nascut Joseph Francois Oscar Bernadotte, printul era fiul unuia din generalalii lui Napoleon (care a fost ales rege al Suediei) si a lui Desiree Clay, una din iubitele Imparatului francez. Unul din motivele pentru care Charles XIV John a ales-o pe Josephine drept sotie pentru fiul sau a fost faptul ca printesa era pe linie materna descendenta din Gustaf I al Suediei si din Charles IX al Suediei. Acest lucru insemana cu viitorii Regi ai Suediei vor fi si ei descendenti din Gustaf Vasa, legitimand noua dinastie Bernadotte.

       Casatoria dintre Josephine si Oskar a fost foarte fericita, cei doi avand foarte multe interese comune si personalitati similare. Josephine si Oskar au avut cinci copii, dintre care doi - Charles si Oskar - vor domni la randul lor.

        In 1844, Oscar I urca pe tronul Suediei si al Norvegiei si Josephine devine Regina, dar este incoronata doar in Suedia, deoarece norvegienii se opuneau incoronarii unei regine catolice. Popularitatea de care se bucurase din momentul casatoriei cu Oscar se accentueaza dupa ce devine regina, in ciuda zvonurilor privind influente politica pe care o exercita asupra sotului sau.

         Josephine isi pierde sotul in 1859, si din acest moment se dedica activitatilor caritabile, fiind exclusa de fiul sau din deciziile politice. In 1873, cu ocazia aniversarii a cincizeci de ani in Suedia, regina este sarbatorita  de catre poporul sau. Moare trei ani mai tarziu.

Louis IV, Mare Duce de Hessa si Rin

        La 13 martie 1892 murea Marele Duce Louis IV de Hesse si Rin. Nascut in 1837, Louis era nepotul Marelui Duce Louis III de Hesse si Rin si la moartea acestuia a urcat pe tronul micului ducat. In 1862, Louis s-a casatorit cu printesa Alice de Saxa-Coburg si Gotha, a doua fiica a reginei Victoria  si a printului-consort Albert a Regatului Unit. 

       In timpul razboiului austro-prusac, ducatul condus de unchiul lui Louis a ales partea Austriei, impotriva Prusiei, ceea ce a insemnat ca Louis si cumnatul sau, Frederick Wilhelm al Prusiei luptau in tabere adverse. In 1878, la un an dupa urcarea pe tron, Louis isi pierde sotia. Regina Victoria va fi un important sprijin in aceasta perioada, contribuind la educatia copiilor sai, care vor considera o a doua mama.

          La moartea lui Louis traiau inca cinci din copii sai: Victoria (casatorita cu printul Louis de Battenberg si bunica ducelui de Edinburg), Elisabeth (sotia Marelui Duce Serghei), Irene (casatorita cu verisorul sau primar, Henrich al Prusiei), Ernest Ludwig (care se va casatori cu Victoria-Melita de Saxa-Coburg si Gotha si apoi cu Eleonore de Solms-Hohensolms-Lich) si Alix (care va deveni Imparateasa Alexandra Feodorovna, prin casatoria cu tarul Nicolae I).

Asasinarea tarului Alexandru al II-lea al Rusiei

Alexandru II nu a fost in niciun caz un om de rand, dar in el convietuiau doua personalitati, ambele puternice, care se luptau intre ele si aceasta lupta a devenit tot mai violenta odata cu inaintarea in varsta. El putea fi fermacator in purtare, pentru ca in momentul urmator sa se manifeste cu o brutalitate nestavilita. Era inzestrat cu un curaj calm, rational in fata pericolelor reale, dar traia cu teama permanenta a unor pericole care existau numai in mintea lui.

 Printul Piotr Kropotkin

 

In 13 martie 1881, la St. Petesburg a fost asasinat Alexandru II, cunoscut sub numele de "Tarul Eliberator". Aceasta nu a fost prima tentativa de asasinarea impotriva tarului rus. In 1866, cand Alexandru era distrus din cauza mortii fiului si mostenitorului sau, Nicolae, un tanar nobil Dmitri Karakozov a incercat sa il omoare. In 1879, un tanra doctor Alexander Soloviev a tras cinci focuri de arma in tar. In acelasi an, a avut loc o tentativa de aruncare in aer a trenului imperial, pentru ca in februarie 1880 o bomba terorista a explodat in sala de banchete a Palatului de Iarna. 

Aceste evenimente l-au facut pe Alexandru sa inteleaga ca a venit vremea unei noi abordari politice. Numindu-l pe Loris Melikov in fruntea Comisiei Administrative Supreme, Alexandru a fost convins ca represiunile imediate combinate cu reformele constructive vor stabiliza situatia politica. Faptul ca nimeni nu mai incercase sa il asasineze de mai bine de un an l-a convins ca aceste reforme erau eficiente. La 1 martie, Alexandru se afla intr-o trasura pe strazile capitalei, cand un terorist a aruncat o bomba in trasura. Scapat nevatamat, Alexandru a coborat sa ii ajute pe raniti si sa-l chestioneze pe autorul atacului. Un al doilea atacator a aruncat o bomba la picioarele lui. Explozia i-a zdrobit imparatului imparatului partea inferioara a trupului. El a fost dus la Palatul de Iarna, unde a murit cateva ore mai tarziu. 

Alexandru II a fost fiul cel mai mare al tarului Nicolae I si al printesei Charlotte a Prusiei, Alexandra Feodorovna. Nascut in 1818, Alexandru a fost mult mai pregatit pentru rolul de conducator al statului decat tatal sau, care era cel de-al treilea fiu al tarului Paul I. Inca de la inceputul domniei, Alexandru parea sa promita o liberalizare generala. In februarie 1861 a publicat Statutul Emanciparii in favoarea inzestrarii cu pamant a serbilor. 

Alexander s-a casatorit din dragoste cu Maria, fiica mai mica a Marelui Duce Ludwig II de Hesse-Darmstadt, in ciuda opozitiei parintilor sai. Zvonurile spuneau ca Maria nu era fiica Marelui Duce, ci a amantului mamei sale. In ciuda pasiunii initiale, Alexandru a avut numeroase aventuri, pentru ca la 50 de ani sa o cunoasca pe Katia Dolgorukaia. Idila nu a putut fi tinuta mult timp secreta, Katia daruindu-i patru copii. Dupa tentativele de asasinat, Maria i-a cerut lui Alexander sa nu mai paraseasca palatul, acceptand ca Katia si copii ei sa se mute in Palat. Tarina a murit in 1880, in apartamentele ce se aflau sub apartamentele Katiei. Cateva saptamani mai tarziu, sfidand legile bisericii si dorintele familiei, Alexander s-a casatorit cu amanta sa.

Moarte lui Alexandru a scos reformele de pe agenda publica, fiul sau considerand ca autocratia e singura solutie.

Frederik IX al Danemarcei

Patru generatii de monarhi danezi: Christian IX si viitorii Christian X, Frederick VII si Frederick IX

           Viitorul rege al Danemarcei s-a nascut la 11 martie 1899, in timpul domniei strabunicului sau Christian IX. Urmand traditia din Familia Regala daneza, prin care mostenitorul tronului este numit fie Frederik, fie Christian. printul este ia numele bunicului sau. Parintii sai sunt printul Christian al Danemarcei (cel mai mare fiu al printului mostenitor Frederik si al sotiei sale Louise a Suediei) si Alexandrine de Mecklemburg-Schwerin (fiica marelui duce Friedrich-Franz III si a marii ducese Anastasia Mihailovna).

             Print mostenitor din 1912, Frederik intra foarte tanar la Scoala Navala. In 1922, Frederik este logodit cu printesa Olga a Greciei si Danemarcei, dar dupa doua amanari, logodna lor se rupe. Frederik se casatoreste abia in 1935 cu printesa Ingrid a Suediei, fiica lui Gustaf IV si nepoata ducelui de Connaught.

            Frederik si Ingrid devin Regele si Regina Danemarcei in 1947. Domnia lui Frederik a fost o perioada de mari schimbari pentru Danemarca. Statul scandinav bazat pe agricultura s-a transformat intr-un centru al protectiei sociale. Mai mult, femeile au intrat in piata muncii. Toate acest schimbari au creat noi cerinte pentru monarhia daneza. Frederik IX a reusit sa se adapteze la aceste schimbari, oferind Danemarcei o Familie Regala moderna.

          Inlaturand orice bariera intre Familia Regala si popor, Frederik si Ingrid au dus o existenta mai degraba burgheza, un model de fericire conjugala si de viata de familiei simpla. "Uman, inainte de a fi suveran", Frederick IX al Danemarcei a incercat si a reusit sa modernizeze imaginea monarhiei daneze; mai mult intr-un stat bazat pe egalitate, el a schimbat legea succesiunii, fiind urmat de fiica sa, actuala Regina Margareta II a Danemarcei.

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 

Tarul Alexandru al III-lea al Rusiei

       La 26 februarie (10 martie) 1845 s-a nascut al doilea baiat al tarului Alexandru al II-lea si al sotiei sale, nascute Maria de Hessa si de Rhin. Daca primul primea numele bunicului sau, tarul Nicolae I, acest baiat a fost numit Alexandru. Alexandru a copilarit impreuna cu fratii sai, Nicolae, Vladimir, Alexei, Serghei, si Paul. Fiind al doilea baiat, Alexandru Alexandrovici a fost destinat unei cariere in armata si educatia sa in alte domenii a fost ignorata. Destinul lui s-a schimbat in 1865, odata cu neasteptata moarte a fratelui sau mai mare Nicolae.

          

          Inainte de muri, Nicolae i-a spus tatalui sau "Papa, ai grija de Sasha, este o persoana atat de buna si de onesta". Mai mult, el a facut un gest, care va avea serioase consecinte: a luat mana fratelui sau si a unit-o cu cea a logodnicei sale, Dagmar a Danemarcei.  Tareviciul isi lasa logodnica in grija iubitului sau frate, care ii ocupa si locul. Desi Sasha si Nixa erau mai mult decat frati, fiind si cei mai buni prieteni, ei erau foarte diferiti. Spre deosebire rafinatul Nixa, Sasha era inalt, puternic avand puterea unui Hercule (fiind capabil sa indoaie copitele de cal cu mana. In acealasi timp, noul tarevici nu era un intelectual.

       Dupa moartea lui Nicolae Alexandrovici, au inceput sa apara zvonuri ca Alexandru al II-lea o sa il numeasca drept succesor pe al treilea fiu, Marele Duce Vladimir Alexandrovici. Mai mult, in timp ce toata lumea astepta ca Alexandru Alexandrovici sa se casatoreasca cu Dagmar a Danemarcei, acesta era indragostit de una din doamnele de onoare ale mamei sale, scriind "Vreau sa refuz sa ma casatoresc cu Dagmar, pe care nu o pot iubi si nu vreau ... Poate ar fi mai bine daca renunt la tron. Ma simt incapabil sa domnesc. Am prea putin respect pentru oameni si ma satur de tot ce are legatura cu pozitia mea." Dezamagit si obosit de renuntarile fiului sau, Tarul Alexandru al II-lea l-a confruntat pe Alexandru Alexandrovici. Cu timpul noul tareveci, a inceput sa isi accepte destinul si sa se pregateasca pentru pozitia pe care o va ocupa intr-o zi. Mai mult, determinat sa rezolve ceea ce parea o situatie imposibila, Sasha a plecat la Copenhaga
           Cand a revazut-o pe Dagmar, Sasha a realizat ca e atras de ea, facandu-si curaj sa o ceara in casatorie. Dagmar a fost primita cu multa bucurie in Rusia, convertindu-se la religia ortodoxa cu numele de Maria Feodorovna. La cateva saptamani dupa casatorie, Sasha scria "Imi iubesc sotia din ce in ce mai mult, pe ea care ma iubeste cu toata inima; o dragoste pentru care sunt foarte recunoscator, la fel pentru sacrificiul sau de a-si parasi parinti si tara pentru mine. Adesea simt ca nu sunt demn de ea, dar chiar daca ar fi adevarat, voi face tot ce imi sta in putinta sa fiu".

         Maria Feorodorovna a fost o influenta pozitiva in viata sotului sau si cei doi au avut o casnicie fericita. Cei doi au avut sase copii: Nicolae, Alexandru, George, Xenia, Mihai si Olga. Mai mult, spre deosebire de tatal sau si de unchii sai, Alexandru Alexandrovici a fost un sot fidel. Cei doi s-au completat reciproc: farmecul si tactul Marie Feodorovna au compesat taciurnismul grosolan al sotului ei. Dupa casatoria sa, Alexandru Alexandrovici a castigat o experienta considerabila in domeniile administrativ si militar, luand parte la sedintele Consiliului de Ministrii si servind in razboiul ruso-turc.

         Alexandru a devenit tar in 1881, dupa asasinarea tatalui sau. Daca Alexandru al II-lea a incercat sa isi liberalizeze tara, fiul sau a devenit convins ca autocratia este singura solutie pentru vastul sau imperiu. La urcarea lui Alexandru pe tron, Rusia era intr-un moment foarte greu, tendintele revolutionale fiind tot mai puternice. Alexandru a gasit putere in credinta, fiind convins - la fel ca tatal sau - ca este trimisul lui Dumnezeu pe pamant: "Nu este nicio indoiala ca coroana Rusiei este cea mai grea de purtat ... Ca un autocrat, tarul poate face orice, dar ramane responsabil pentru ceea ce face in fata lui Dumnezeu ... Departe de a fi un privilegiu nelimitat, autocratia este o reponsabilitate teribila."  
        In aprilie 1881, Alexandru al III-lea publica un Manifest Imperial care afirma hotararea imparatului de a invinge autocratia a spulberat sperantele celor care credeau ca doar prin continuarea reformelor se puteau desparti clasele educate de terorism. Treptat, noul Imparat s-a inconjurat de un grup mic de persoane care au incurajat maniera dominatoare de guvernare abordata de imparat, luand inflexiunea drept putere.  Mai mult, Alexandru era adeptul rusificarii, incercand in timpul domniei sale sa limiteze influenta evreilor si polonezilor; din 1887 s-au introdus primele masuri impotriva evreilor. Pentru Alexandru ortodoxia si Rusia erau inseparabile; atat de inseparabile incat rolul ortodxiei pentru identitatea rusa nu putea fi negat. Daca tatal sau vorbise franceza, Alexandru prefera rusa inainte oricarei alte limbi. Prin inclinatie si temparament, Alexandru al III-lea era Rus, adoptatand ideologia Nationalismului Oficial preferata de bunicul sau Nicolae. Dupa domnia tatalui sau, perioada in care Alexandru a condus Rusia a fost considerata o epoca in care tarismul a instrainat in  cele din urma  clasele educate ale Rusiei. 
           
           In 1888, in timpul unei calatorii cu trenul, trenul a deraiat si Alexandru al III-lea si-a salvat sotia si copiii, sustinand cu umerii tavanul prabusit al imensului salon. Acest accident a contribuit la declinul fizic al Tarului, acesta murind in 1894, in Livadia.

Printul Michel de Bourbon-Parma

             Printul Michel Marie Xavier Waldemar Georg Robert Karl Eymar de Bourbon-Parma s-a nascut la 4 martie 1926, la Paris, fiind al doilea fiu si al treilea copil al printului Rene de Bourbon-Parma si a sotiei sale Margareta a Danemarcei. Bunicul patern al lui Michel a fost ultimul duce de Parma, Robert, in timp ce bunicul matern era Valdemar al Danemarcei, cel mai mic fiu al regelui Christian IX. In ciuda acestor legaturi dinastice, familia lui Michel nu era una bogata.

            In 1940, odata cu ocuparea Frantei de catre germani, familia de Bourbon-Parma s-a mutat in S.U.A. Trei ani mai tarziu, Michel (in varsta de doar 17 ani) a intrat in armata americana. Dupa ce a participat la eliberarea Frantei, Michel a luptat in Indochina, fiind capturat si tinut in captivitate pentru 11 luni. Dupa eliberare, familia s-a reunit la Paris. Michel a fost alaturi de sora sa, Anna, cand aceasta l-a cunoscut pe regele Mihai I al Romaniei.

                       In 1951, Michel de Bourbon-Parma s-a casatorit cu printesa Yolande de Broglie-Revel; cei doi au avut cinci copii inainte de a se desparti in 1966. Printul s-a recasatorit cu printesa Maria-Pia de Savoia in 2003.

From splendor to revolution: The Romanov Woman 1847-1928

Coperta cartii From splendor to revolution

         From splendor to revolution este povestea a patru Mari Ducese unite in dragostea lor pentru Rusia, dar despartite de propriile ambitii si pasiuni  ...  este povestea povestea unei tari in care majoritatea populatiei traieste in cea mai inspaimantatoare forma de saracie   ...   povestea unei dinastii care pare scoasa dintr-o carte de povesti ... povestea unei revolutii, a celor care au dorit-o si a celor care i-au cazut victime ...

                                                                                                                                                                                                                                   La fel ca precedenta carte a Juliei Gelardi, Born to rule, From splendor to revolution nu se vrea o biografie, ci mai degraba o introducere in viata a patru femei extraordinare si in vremurile in care acestea au trait ... Maria Alexandrovna si Olga Constantinovna s-au nascut in mijlocul uimitoarei dinastii Romanov, s-au casatorit in alte tari si au devenit, una Mare Ducesa de Saxa-Coburg si Gotha si cealalta Regina a Greciei. In ciuda faptului ca s-au dedicat complet tarii lor adoptive, nimic nu a putut schimba adoratia pe care o simteau pentru Rusia. Maria Feodorovna si Maria Pavlovna (nascute Dagmar a Danemarcei, respectiv Marie de Mecklenburg-Schwerin) s-au casatorit cu Mari Duci, ajungand sa imparta cu ei bucuriile si greutatile conducerii marelui Imperiu Rus precum si adoratia nemarginita fata de acesta tara atat de diferita de tarile lor natale.

Printesa Dagmar a Danemarcei

          Julia Gelardi isi justifica alegerea acestor patru Mari Ducese prin faptul ca descendentii lor domnesc astazi in Regatul Unit (Printul Philipp este nepotul Olgai Constantinovna), in Spania (Regina Sofia este stranepoata Olgai Constantinovna) si conduc Casele Regale ale Romaniei, Iugoslaviei, Greciei si Casele Imperiale ale Rusiei si Germaniei. Mai mult aceste femei s-au bucurat de toata spendoarea dinastiei Romanov si au fost fortate sa ii vada decaderea, pierzandu-si in acest proces o marte importanta a identitatii lor si uneori unii membrii ai familiei.

         Asa cum in Born to Rule, Maria a Romaniei e personajul principal, si in From Splendor to Revolution Tarina Maria Fedorovana este cea care domina cartea; mai ales Julia Gelardi isi incepe povestirea in 1847, anul nasterii lui Dagmar a Danemarcei si o termina in 1928, anul mortii sale. 

        Dagmar a Danemarcei era a doua fiica a regelui Christian al IX-lea al Danemacei. In tinerete, printesa a fost logodita ca Marele Duce Nicolae Alexandrovici, cel mai mare fiu al tarului Alexandru al II-lea, fiind distrusa la moartea acestuia. Inainte de a muri, Nicky a unit mana logodnicii sale cu cea a fratelui sau mai mic, Alexandru, schimbandu-le acestora destinul pentru totdeauna. Maria Feodorovna - numele luat de Dagmar dupa casatoria cu Alexandru, a fost Imparateasa perfecta, ridicandu-se la inaltimea dinastiei Romanov si in acelasi timp fiind si o mama pentru poporul rus. Dupa asasinarea socrului sau, Maria Feodorovna a trait tot timpul cu teama ... in final ea si-a pierdut fii, nora, nepotii si ratiunea ei de a fi in revolutie.

Printesa Marie de Mecklenburg-Schwerin

         Marie de Mecklenburg-Schwerin este o printesa germana foarte puternica, ce si-a pierdut mama la o varsta frageda. Cand il cunoaste pe Marele Duce Vladimir Alexandrovici, Miechen - cum va ajunge sa fie cunoscuta - decide ca se va casatori cu el ... nu conteaza ca ea e logodita cu altcineva, ca el nu pare sa-si doreasca sa isi schimbe viata ... in ciuda faptului ca doreste sa se casatoreasca cu Vladimir, Maria nu vrea sa renunte la religia ei ... trei ani mai tarziu, curajoasa printesa germana primeste acordul Tarului Alexandru al II-lea, care ii permite sa isi pastreze religia; Miechen decide sa ia numele de Maria Pavlovna pentru a sublinea faptul ca este descendenta tarului Paul I. Vladimir Alexandrovici si Maria Pavlovna au avut o casnicie foarte fericita, fiind uniti de aceleasi ambitii si interese. Foarte puternica, foarte ambitioasa, Miechen a crezut tot timpul ca sotul ei merita mai mult sa fie tar decat Alexandru al III-lea si Nicolae al II-lea. Mai mult, daca pe Maria Feodorovna a respectat-o in ciuda antipatiei reciproce, Maria Pavlovna nu i-a putut ierta niciodata Alexandrei Feodorovna faptul ca nu se ridica la inaltimea rolului sau de Tarina. Miechen a fost printre ultimii Romanovi care au fugit din Rusia, incapatandu-se sa apere mostenirea fiilor sai. Anii petrecuti in Rusia, dupa revolutie au afectat-o foarte mult pe Maria Pavlovna. Cea mai mare dintre Marile Ducese a murit in Franta, inconjurata de copii si nepotii sai, la niciun an dupa ce a fugit din tara sa adoptiva.

Marea Ducesa Maria Alexandrovna

              Marea Ducesa Maria Alexandrovna era singura fiica a tarului Alexandru al II-lea si a sotiei sale Maria de Hesse si Rin. Maria a fost foarte rasfata, atat de familia sa, cat si de curtea imperiala Rusa, care vedea afectiunea pe care tatal sau o care pentru ea. In acelasi timp, Maria Alexandrovna era nedaspartita de fratii ei mai mici: Serghei si Paul. Marea Ducesa s-a casatorit cu Alfred de Saxa-Coburg si Gotha si duce de Edinburg, al doilea fiu al reginei Victoria si a Printului Consort. Maria nu s-a acomodat niciodata cu noua ei tara si cu noua ei situatie. In Anglia, ea era pe locul al doilea dupa Alexandra, Printesa de Wales si sotia mostenitorului tronului. Maria de Edinburg profita de orice situatie pentru a fi departe de tara sotului ei; ea a adorat timpul petrecut in Malta si s-a indragostit de micul ducat Coburg, unde putea sa fie in sfarsit stapana. Maria nu a fost niciodata fericita impreuna cu sotul ei; mama devotata dar foarte stricta, ducesa de Saxa-Coburg si Gotha a fost cea mai puternica influenta din viata fiicelor sale: regina Maria a Romaniei, marea ducesa Victoria Feodorovna a Rusiei, printesa Alexandra de Hohenlohe-Langenburg si ducesa Beatrice de Galliera. Primul razboi mondial a separat-o pe Maria de Rusia si de doua dintre fiicele sale. Ducesa de Saxa-Coburg si Gotha a considerat ca este datoria ei sa fie de partea Germaniei; la final si-a pierdut multi membrii ai familiei si tara adoptiva. Marea Ducesa Maria Alexandrovna a murit la Zurich in 1920, dupa ce a primit o telegrama care era adresata lui Frau Coburg.

           Marea Ducesa Olga Constantinovna este cea mai mare dintre cele doua fiica ele Marelui Duce Constantin Nicolaievici si a Alexandrei Iosofivna. Sora sa mai mica, Vera Constantinovna a fost crescuta de matusa sa, regina Olga de Wurttenberg, asa ca Olga a crescut inconjurata de cinci frati si fiind adorata de tatal sau. Cand Olga Constantinovna avea 15 ani, tanarul Rege al Greciei, George I a venit in Rusia sa isi viziteze sora, pe Maria Feodorovna si sa isi gaseasca o sotie.
                                                            

Marea Ducesa Olga Constantinovna

          In ciuda faptului ca  Olga era aproape un copil, Maria Feodorvna a considerat ca este perfecta pentru a deveni Regina Greciei. Acomodarea a fost foarte grea pentru tanara Regina; in cadrul unei petreceri aceasta a disparut si a fost gasita sub scari imbratisandu-si papusa. Cu timpul insa, Regina Olga s-a dedicat complet tarii sale si cresterii numerosilor sai copii (Constantin, George, Alexandra, Nicolae, Olga, Maria, Andrei si Cristofer). In ciuda dedicatiei fata de Grecia, Olga Constantinovna a ramas mai presus de toate o Mare Ducesa rusa, profitand de fiecare moment liber pentru a-si vizita tara natala. Legaturile cu Rusia au fost stranse si de casatoria a trei dintre copii ei cu alti membrii ai dinastiei Romanov. Regina Olga era in Rusia la declansarea primului razboi mondial, asistand neputincioasa la campania indreptata impotriva fiului sau in Grecia si la anarhia care cuprindea Rusia. Olga a reusit sa fuga din Rusia si si-a reintalnit familia in exil ... In urmatorii ani, atat Rusia cat si Grecia au fost declarate republici si Olga Constantinovna a trait in diferite hoteluri, pana cand s-a retras in Roma, in casa fiului sau Cristoffer, unde a murit in 1926.

       Dincolo de fascinantele vieti ale celor patru femei Romanov, acesta carte povesteste apusul Rusiei Imperiale, care cu toate era in ciuda tuturor relelor o lume fascinanta ... some sau it was a wicked world, an anachronsm that deserved to be swept away, as it was, by the tides of history. So be it. Yet it is too often forgotten that there was much that was good and beautiful in it too, which was swept away, and is fast becoming legend. 

        Marele merit al Juliei Gelardi este ca a reusit sa imi trezeasca interesul fata de Rusia, pentru ca oricat de diferite au fost cele patru femei Romanov, ele au fost unite in dragostea pentru aceata tara ...

Printesa Maria a Greciei si Danemarcei

          Printesa Maria a Greciei si Danemarcei s-a nascut la 3 martie 1876, fiind a doua fiica si al cincilea copil al regelui George I al Greciei si a sotiei sale Olga, nascuta Marea Ducesa a Rusiei. Cei sapte copii ai regelui si reginei Greciei erau uniti de o mare dragoste pentru Rusia. George si Olga si-au educat copiii pentru a servi Grecia. Maria si fratele sau mai mic, Andrei, erau cei mai atasati de pamantul natal.

             La 30 aprilie 1900, Maria se casatoreste cu Marele Duce George Mihailovici. George o iubea de foarte mult timp, dar Maria nu vroia sa isi paraseasca tara si l-a refuzat de mai multe ori. Familia regala greaca si familia imperiala rusa erau inrudite in mai multe moduri, Maria avand in Rusia numerosi verisori, precum si bunicii din partea mamei. In ciuda acestui lucru, ea nu s-a acomodat niciodata in Rusia si petrecea mult timp in strainatate.

              La declansarea primului razboi modial, Maria era la Londra si in ciuda rugamintilor sotului sau, nu s-a intors in Rusia. Dupa revolutia rusa, Maria a incercat din rasputeri sa isi elibereze sotul, dar George Mihailovici a fost asasinat impreuna cu fratele si verisorii sai la 28 ianuarie 1919.

Moartea tarului Nicolae I al Rusiei

"Am vrut sa iau asupra mea toate greutatile si pericolele ca sa-ti la un imperiu fericit si linistit. Destinul a hotarat altfel. Plec acum sa ma rog pentru rusia si pentru voi toti. Am iubit mai intai Rusia si apoi pe voi, cei din familia mea. Sa slujesti Rusia!"

       Tarul Nicoale I a murit la 2 martie (s.v 18 februarie) 1855, la St. Petersburg, dupa ce a insistat sa asiste la o parada militara. Intreaga sa viata, tarul a fost un perfectionist, cu principii fixe de datorie si ordine. In dimineata urcarii sale pe tron, Nicolae a spus "Chiar daca voi fi Imparat pentru o singura ora, o sa ma arat demn de aceasta onoare".

        Nicolae Pavlovici s-a nascut in 1796, fiind al treilea fiu al tarului Paul I al Rusiei si al Mariei Feodorovna. Educatia lui a fost spartana, fiind invatat sa doarma pe un pat militar. Nicolae Pavlovici nu a agreat studiile academice, in schimb i s-a dezvoltat ambitia de a servi ca ofiter si o credinta simpla in Dumnezeu, considerand ca datoria fata de acesta trebuie indeplinita cu un devotament absolut. In timpul unei vizite in Prusia, in 1815, Marele Duce a fost profund impresionat atat de armata prusaca, cat si de printesa Charlotte, fiica regelui Friedrich Wilhelm III. Doi ani mai tarziu, cei doi se vor casatori.

       La moartea lui Alexandru I, Marele Duce Constantin a refuzat sa vina la Moscova sa isi declare public renuntarea la tron (ceea ce facuse in 1819). Nicolae a avut unele ezitari, temanadu-se ca armata nu o sa il accepte, el a avut unele ezitari inainte sa urce pe tron. Cand a fost anuntat ca o revolta militara era iminenta, Nicolae a accepta sa fie declarat Tar. La numai cateva ore dupa autoproclamarea sa drept imparat, trupele conduse de ofiteri dizidenti au ocupat piata Senatului si si-au declarat supunerea fata de Constantin si cereau elaborarea unei constiturii, convinsi de faptul ca abolirea serbiei si sfarsitul autocratiei e calea progresului Rusiei. Revolta a fost inabusita cu pretul a 56 de vieti. Revolta decembristilor - cum a ramas cunoscut in istorie acest episod - l-a convins pe Nicolae Pavlovici de necesitatea unei vigilente si o discipline continue. 

         Nicolae I a ajuns sa fie cunoscut in istorie drept "Jandarmul Europei" datorita reactiei pe care a avut-o la Revolutiile din anul 1848. Temandu-se de tulburari interne, el nu a vrut sa se lanseze in aventuri militare dincolor de granitele vastului sau imperiu. In ciuda acestui lucru, atunci cand a simtit ca interesele Rusiei sunt amenintate el a actionat: in 1848 a impiedicat numirea unui guvern constitutional in Modova si tara Romaneasca, a trimis trupe in ajutorul lui Franz-Josef.
  
          In 1853 s-a declansat Razboiul Crimeei; Nicolae a reafirmat pretentia Rusiei la un protectorat general pentru populatia crestina din Imperiul Otoman, iar amenintarile sale nu au reusit sa ii convinga pe turci. Temandu-se ca Rusia va castiga controlul asupra stramtorilor, Anglia si Franta au intrat in razboi de partea Turciei. Pentru ca izolarea Rusiei sa fie completa, Austria i-a cerut lui Nicolae sa scoata armata din Principatele Romane. Furios, Nicolae s-a conformat constient ca intrarea Austriei in razboi ar fi insemnat sfarsitul Rusiei. Razboiul Crimeei a demostrat inapoierea Rusiei; intre aceasta tara si Occident se crease o prapastie, care nu putea fi anulata decat prin reforme imediate. Nicolae nu a mai trait sa vada deznodamantul acestui razboi, murind la 18 februarie 1855.

Regina Anna a Tarilor de Jos

              La 1 martie 1865, la Haga murea a doua regina a Tarilor de Jos, Anna. Nascuta Mare Ducesa a Rusiei, Anna era cea mai mica fiica a tarului Paul I si a tarinei Maria Feodorovna. Cand Anna Pavlovna avea cinci ani, tatal sau a murit asasinat si fratele sau mai mare a devenit tarul Alexandru I.