Ernest Augustus IV, Print de Hanovra

                Intaiul nascut al lui Ernest Augustus III, duce de Brunswick si a printesei Viktoria Louise a Prusiei, s-a nascut la 18 martie 1914. Prinul a fost numit in onoarea tatalui sau, iar botezul sau din vara anului 1914 a fost ultima mare adunare a familiilor regale Europene inainte de declansarea marelui Razboi. 

Regina Frederica a Grecilor

 "Freddie was born 50 years too late. In the 1890's she would have been a fabulous royal, but at the time she lived, we were in decay and many of her ideas just did not fit in.  She was tough, had extremely strong opinions, a piece of work even, but she wanted to protect Palo and the children as much as possible.  I have always believed she should have given Tino more space to develop.  is she guilty for the calamity of 67?  I would dare say that perhaps she is, not the only one mind you, but maybe if she had absented herself from Greece after Palo's death, politicians would not have used her figure to attack Tino.  all quite terribly sad if you ask me."

          

         La 6 februarie 1981, in Madrid murea regina Frederica a Grecilor. Regina a fost inmormantata in Tatoi, guvernul grec permitand fostului rege Constantin II sa participe la inmormantare.

        Frederica s-a nascut la 18 aprilie 1917, fiind fiica lui Ernest Augustus, Duce de Brunswick si a printesei Victoria Louise a Prusiei. Bunicul matern era Wilhelm II, ultimul imparat al Germaniei, in timp ce bunicul patern era fiul ultimului Rege al Hanovrei. Bunicul Fredericai, Ernest Augustus, Duce de Cumberland isi pierduse tronul din cauza reunificarii Germaniei sub Casa de Hohenzollern. Mariajul lui Ernest Augustust si al Victoriei Louisa a remediat divergentele dintre cele doua familii, fiind si ultimul mare eveniment la care au participat Casele Regale ale Europei inainte de razboi.

           In 1938, printesa Frederica s-a casatorit cu printul Paul al Greciei si Danemarcei, fratele si mostenitorul regelui George al II-lea al Grecilor. Cei doi au avut trei copii: Sofia (viitoare Regina a Spaniei), Constantin (viitorul Rege al Grecilor) si Irene. 

           Frederica si Paul au devenit Regii Grecilor intr-un moment in care tara lor era in razboi civil. Timp de trei ani armata greaca, sprijinita de britanici si americani a luptat impotriva armatei democratice, comunista. Regele si Regina au apelat la loialitatea poporului lor pentru cauza monarhista. In timpul razboiului, Regina Frederica a creat Taberele Reginei destinate orfanilor de razboi; prin acesta tabere copii au primit adapost, mancare si educatie.

          Dupa razboi, Frederica si Paul au facut numeroase vizite externe pentu a intari monarhia. In 1960, Regina a organizat o croaziera in insulele grecesti, la care au participat numeroase Familii Regale. In acesta croaziera fiica sa Sofia l-a cunoscut pe Juan Carlos al Spaniei, cu care se va casatori in 1962.

          La fel ca soacra sa, Sofia,  Frederica a suferit din cauza originii sale germane. In tinerete Regina a facut parte (la fel ca toti germanii) din Liga Fetelor Germane si adversarii monarhiei au folosit acest lucru impotriva ei. Mai mult, Regina s-a implicat in viata politica; intr-o tara in care regii fusesera invatati sa aiba valiza pregatita, Frederica a fost acuzata ca a fost eminenta cenusie a domniei sotului si fiului sau si vinovata pentru dezvoltarea sentimentului republican din aceasta tara. 

         Dupa aceste zvonuri si dupa casatoria fiului sau cu Anne-Marie a Danemarcei, Frederica s-a retras din prim-plan. In 1974, Constantin al II-lea a fost fortat sa abdice si impreuna cu familia sa a plecat in exil. Frederica s-a stabilit la Madrid, dar a facut si numeroase calatorii in India.

Marea Ducesa Augusta de Mecklenburg-Strelitz

                  La 5 decembrie 1916 murea Augusta, Marea Ducesa de Mecklenburg-Strelitz. Nascuta printesa a Regatului Unit, Augusta era cea mai mare fiica a printului Adolphus, duce de Cambrige si a printesei Augusta de Hessa-Cassel.

Regina Adelaide a Regatului Unit si a Hanovrei

                 Adelaide, Regina Vaduva a Regatului Unit si a Hanovrei a murit la 2 decembrie 1849, in timpul domniei nepoatei sale Victoria.

Ernest Augustus I al Hanovrei

             La 18 noiembrie 1851, in murea regele Ernest Augustus I, primul rege al Hanovrei din 1714 care nu a fost si regele Angliei. Ernest August era al cincilea fiu al regelui George III al Regatului Unit si Hanovrei. Dupa domnia fratilor sai George IV si William IV, coroana Regatului Unit a trecut la nepoata sa, regina Victoria. In Hanovra exista inca legea salica, asa ca Ernest Augustus a urcat pe tron.

Printesa Sophia de Hanovra

            La 3 noiembrie 2001 murea Sofia, printesa a Greciei si Danemarcei prin nastere si printesa a Hanovrei prin casatorie.

Printesa Thyra a Danemarcei

             La 29 septembrie 1853, in Copenhaga s-a nascut printesa Thyra, a treia fiica si al cincilea copil al regelui Christian IX al Danemarcei si a sotiei sale, printesa Louise de Hessa-Cassel. Cu doua luni inainte de nasterea Thyrei, noul act de succesiune a fost promulgat si Christian a devenit mostenitorul verisorului sau, Frederick VII. In ciuda faptului ca Christian era destinat sa urce pe tronul danez, familia Thyrei avea o viata modesta.

Regina Victoria a Regatului Unit

" I will be good"

        Sunt cuvintele rostite de mica printesa Victoria de Kent, cand guvernanta sa i-a aratat arborele genealogic al familiei de Hanovra si a vazut ca doar unchiul sau, ducele de Clarence sta intre ea si tronul Regatului Unit. 

          Alexandrina Victoria, unica fiica a Ducelui de Kent si a sotiei sale, Victoria de Saxa-Coburg si Saalferld s-a nascut la 24 mai 1819. Initial mica printesa a fost numita Georgiana Charlotte Alexandrine Augusta Victoria, dar Printul Regent a ordonat eliminarea numelui pus in onoarea sa si a fiicei sale moarte, precum si numele Augusta. In final, printesa a fost numita in onoare unuia dintre nasii sai, tarul Alexandru I al Rusiei si in onoarea mamei sale, Victoria, Ducesa de Kent. 

Victoria, Regina a Angliei si Imparateasa a Indiei

           La 22 ianuarie 1901, murea Regina Angliei si Imparateasa Indiei. Victoria avea 81 de ani si a avut cea mai lunga domnie din istoria Angliei. Cei 63 de ani in care ea a fost Regina au ajuns sa fie cunoscuti drept epoca victoriana: o lunga perioada de pace, prosperitate, sensibilitate si  incredere in Marea Britanie.

Victoria s-a nascut la 24 mai 1819, ca fiica a lui Edward, duce de Kent si a printesei Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld. Tatal Victoriei era cel de-al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Moartea printesei Charlotte, fiica Printului Regent, a facut ca in linia de succesiune la tronul Marii Britanii sa fie fii lui George al III-lea, toti peste 40 de ani; acesti printi au inceput un veritabil consurs de casatorii pentru ca descendentii lor sa mosteneasca tronul. George si Frederick erau casatoriti si despartiti de sotiile lor, William s-a casatorit si a avut doua fetite care au murit, Ernest si Adolphus au avut fiecare un baiat, dar Edward era fratele mai mare si deci Victoria a devenit mostenitoarea unchiului sau William al IV-lea.

Dupa moartea tatalui sau, Victoria a fost crescuta de mama sa, care a fost foarte mult influentata de John Conroy. Influenta lui Conroy asupra ducesei de Kent a dus la racirea relatiilor dintre mama si fiica, relatii care nu au fost remediate decat dupa casatoria Victoriei si alungarea lui Conroy. O alta influenta in copilaria Victoriei a fost unchiul sau, Leopold I al Belgiei. Saptamanile de vara petrecute impreuna cu Leopold si familia sa erau singurile momente cand Victoria reusea sa scape de sub Kensington System, adica setul de reguli create de Conroy si ducesa de Kent. Leopold I a fost una din figurile paterne din viata Victoriei, ramanand un sfetnic important pentru Regina.

In ciuda influentei negative exercitate de Conroy, anumite reguli stabilite de el au stat la baza  epocii victoriene. Sub influenta lui, Ducesa a impiedicat intalnirea Victoriei cu membrii ai familiei tatalui sau, inclusiv aparitia Victoriei la Curtea lui William IV, unde era crescuti si copii sai nelegitimi. In acelasi timp, Conroy a crescut popularitatea tinerii printese prin organizarea procesiunilor regale, prin care Victoria vizita diferite regiuni ale Angliei. 

Victoria a devenit regina la 18 ani si imediat a cazut sub puterea primului ministru Wing, Lordul Melbourne. Victoria il vedea pe Melbourne ca pe un tata si ii asculta sfaturile; Melbourne, vaduv si fara copii, vedea in tanara Regina, fiica pe care nu a avut-o niciodata. Opinia publica, manevrata de Tory a inceput sa se revolte impotriva Reginei, numind-o doamna Melbourne. Cand Primul Ministru a fost nevoit sa demisioneze si Peel i-a luat locul, Victoria a provocat o adevarata criza politica cand a refuzat sa isi demita doamnele de onoare, care erau sotii ale liderilor Wing. Peel a refuzat sa formeze guvernul in aceste conditii si Melbourne s-a intors la guvernare.
 
Vizita mostenului tronului Rusiei, viitorul Alexandru II, a facut-o pe Victoria sa vada benefiicile unui sot. Regina Angliei era o partida dorita de multi printi, dar cel care a castigat-o a fost verisorul sau primar, Printul Albert de Saxa-Coburg si Gotha. Cei doi se casatoresc in 1840, Victoria scriind ca  ziua nuntii a fost cea mai fericita din viata ei. 

Albert a fost educat de unchiul sau Leopold I al Belgiei sa conduca, dar s-a lovit de puternica personalitate a Victoriei, care in primii ani ai domniei sale avusese o situatie privilegiata, fiind singura femeie din Regat ce nu trebuia sa asculte de niciun barbat. In primele luni ale casniciei lor, Albert a fost foarte frustrat, Regina continuand sa conduca de una singura. Dupa ce a ramas insarcinata, Victoria a ajuns sa se bazeze tot mai mult pe Albert. Dupa numirea lui Peel ca Prim Ministru, Albert a ajuns a lucreze foarte strans cu acesta, ajungand sa fie numit Regent in cazul mortii sotiei sale. Dupa nasterea Printesei Regale, Victoria a continuat sa lase conducerea statului in mainile lui Albert. Dupa nasterea lui Albert Edward, Victoria s-a dedicat complet familiei sale. 

In ciuda imaginii proiectate de Victoria de mama si sotie devotata, pentru Regina Albert a fost mereu pe primul loc. Victoria i-a oferit sotului sau puterea, asteptand in schimb ca acesta sa ii fie complet devotat si sa fie mereu la dispozitia ei. Regina a ajuns sa fie geloasa atat pe munca lui Albert, cat si pe copiii ei. Albert era un tata devotat, care adora sa petreaca timp cu copii sai, in special cu Printesa Regala, in timp ce Victoria isi considera copii obstacole in calea petrecerii timpului cu sotul ei. Victoria a fost modelata dupa asteptarile lui Albert, tanara Regina ce adora sa danseze si sa mearga la petreceri, a devenit o sotie ce isi petrecea fiecare seara in compania familiei sale. Daca la inceputul domniei sale, Victoria era prietena cu doamnele sale de onoare si chiar a vizita casele liderilor Wing, dupa casatoria cu Albert ea a pastrat distanta fata de tot anturajul sau. 

Din cauza dezvoltarii mijloacelor de comunicatie si de transport, Regina si-a permis sa plece tot mai mult departe de Londra, pe care Albert o detesta. Osborne si mai apoi Balmoral au devenit locuri in care Regina traia cu un mic anturaj, facea plimbari incognito si se bucura de diferitele surprize pregatite de printul Albert. In acelasi timp, Victoria a vizitat forte mult din Europa Continentala: Germania, tara natala a iubitului sau Albert, Belgia, unde si-a vizitat unchiul, Franta, unde a fost oaspetele regelui Louis-Phillipe I. Sub influenta lui Albert, Victoria a devenit tot mai implicata in relatiile diplomatice, pe care le vedea ca relatii de familiei. In viziunea lui Albert, viitorul Europei statea intr-o Germanie unita si democratica, de aceea el a dorit casatoria Printesei Regale cu Frederick Wilhelm, fiul mostenitorului tronului german. Desi in timpul logodnei Victoria nu parea foarte afectata de pierderea fiicei sale, in curand ea va incepe o corespondenta zilnica cu acesta, ce se va intinde pana la moartea ei. 

In 1861 Victoria este distrusa de moartea mamei sale. Citind hartiile mamei sale, Victoria a descoperit cat de mult a iubit-o ducesa de Kent si a inceput sa ii invinovateasca pe Lehzen si pe Conroy pentru ca raceala din tineretea ei. In noiembrie, sotul ei imi marturiseste zvonurile ce au inceput sa apara in Londra privind relatia dintre mostenitorul tronului si o actrita din Irlanda. Regina este socata. In decembrie, printul Albert isi confrunta fiul si obtine de la el promisiunea ca relatia va lua sfarsit. La putin timp dupa ce se intoarce de la Cambridge (unde studia Printul de Wales), Albert se imbolnaveste si moare in 14 decembrie. Victoria este distrusa si se retrage la Windsor, purtand negru pentru tot restul vietii si invinovatindu-l pe Bertie pentru moartea tatalui sau. 

 Primii ani dupa moartea lui Albert au fost marcati de refuzul Victoriei de a aparea in public, ceea ce a dus la scaderea prestigiului monarhiei si la cresterea miscarilor republicane. In 1870, dupa declararea celei de-a treia Republici Franceze si numarul tot mai mic de aparitii publice ale Victoriei, sentimentul republican era tot mai puternic in Anglia. La 10 ani de la moartea lui Albert, Bertie se imbolnaveste. Din fericire el supravietuieste si in februarie 1872, mama si fiu participa la o parada publica in Londra. O incercare de asasinare a Victoriei are loc dupa cateva zile; Regina supravietuieste si mai mult castiga din nou respectul si admiratia poporului sau.

In 1876, Primul Ministru Disraeli ii da titlul de Imparateasa a Indiei. Disraeli a fost alaturi de Melbourne, un ministru preferat de Victoria, spre deosebire de Gladstone cu care nu s-a inteles niciodata. Anii acestia ai domniei Victoriei sunt marcati de relatia cu John Brown, servitorul scotian care a aparut in viata ei in mijlocul anilor '50, fiind angajat de Printul Albert.

In 1897, Regina Victoria isi sarbatoreste Jubileul de Diamant; festivitatile organizate cu aceasta ocazie reprezentand o sarbatoare a vastului imperiu pe care Victoria il stapanea. In acelasi timp, Jubileul de Diamant era o ocazie de reuniune a marii familii a Victoriei: mama a 9 copii, bunica a 42 nepoti si strabunica a 85 stranepoti, multi dintre ei devenind Regi sau Regine. 

Astazi descendentii Victoriei si al lui Albert domnesc in Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Danemarca si Spania.

Printesa Charlotte de Wales

La 7 ianuarie 1796 s-a nascut unica fiica a lui George, Print de Wales si a Carolinei de Brunswick. Numita, Charlotte Augusta, dupa cele doua bunici, mica printesa era mostenitoarea tronului Regatului Unit. Mariajul dintre parintii Charlottei a fost foarte nefericit, George interzicandu-i Carolinei sa stea prea mult timp cu fiica ei. Dupa despartirea parintilor sai, Charlotte a ramas cu printul de Wales, desi Caroline putea sa isi vada fiica. Printesa era foarte apropiata de bunicul sau, care sa implicat activ in educatia sa, considerand ca educa viitorul monarh al Regatului Unit.

Printul de Wales, devenit Print Regent,  a fost un tata foarte strict, care ii limita veniturile si ii interzicea sa apara in public. Petrecand tot mai mult timp la Windsor, impreuna cu matusile ei, Charlotte a inceput sa se intalneasca cu Charles Hesse, un locotenent. Povestea lor a luat sfarsit cand Charles a plecat in Spania. Printul Regent nu a stiut nimic, Charlotte fiind protejata de familia care considera ca tatal ei este prea aspru. 

In curand George a decis sa isi casatoreasca fiica. Alesul sau a fost William, Print de Orange, fiul si mostenitorulul Regelui Tarilor de Jos. Acest mariaj ar fi intarit influenta Regatului Unit in Nord-vestul Europei. Desi initial, la insistentele Printului Regent, Charlotte a acceptat cererea in casatorie a lui William. Contractul de casatorie presupunea ca tronul Angliei va fi mostenit de cel mai mare dintre baieti, iar cel al Tarilor de Jos de al doilea. Dupa ce a semnat acest contract, Charlotte i-a spus logodnicului sau ca mama sa trebuie sa vina cu ea, ceea ce era inacceptabil pentru Printul Regent. William si-a refuzat logodnica, care a renuntat la logodna. Cand George a aflat acest lucru a decis ca printesa va fi inchisa la Windsor si ca o va vedea doar pe Regina. Charlotte a fugit de acasa, refugiindu-se in casa mamei sale. 

Charlotte a decis sa se casatoreasca cu Printul Leopold de Saxa-Coburg-Saalfeld. Printul nu era partida pe care Printul Regent ar fi vrut-o pentru fiica sa, fiind cel mai mic fiu al unui mic suveran german. Ofiter in armata rusa, Printul a trebuit sa imprumute bani de la camarazii sai pentru a putea participa la balul in care a cunoscut-o pe Charlotte. Desi nu il iubea, Charlotte s-a incapatanat sa se casatoreasca cu Leopold. Casatoria cu Leopold i-ar fi oferit independenta pe care si-o dorea si in acelasi timp nu trebuia sa isi paraseasca tara. Decisa sa il aiba drept sot, Charlotte a inceput sa se indragosteasca de Leopold. 

Cei doi au avut o casatorie fericita, Leopold scriind "Except when I went out to shoot, we were together always, and we could be together, we did not tire." Dupa ce a pierdut o sarcina, Charlotte a nascut in noiembrie 1817 un baietel mort si a murit a doua zi.

Moartea Charlottei a afectat englezii, care o vedeau ca o raza de speranta dupa domnia bunicului si a tatalui ei, care erau nepopulari. Dupa moartea sotiei sale, Leopold a orchestrat casatoria dintre sora sa Victoria si unchiul Charlottei, Edward duce de Kent si apoi pe cea dintre Victoria si nepotul sau Albert de Saxa Coburg si Gotha.