Sofia, Principesa a Romaniei

        Cea de-a patra fiica a regelui Mihai si a reginei Ana, Sofia, s-a nascut la 29 octombrie 1957 la palatul Tatoi. Printesa a fost numita in onoarea nasei sale, printesa Sofia a Greciei si Danemarcei, viitoarea regina a Spaniei. Sofia era si numele bunicii materne a regelui Mihai, regina Greciei.

Printesa Maria de Saxa-Coburg si Gotha

 "N-am venit in Romania, ca, dupa 20 de ani, sa renunt la Coroana Romaniei, Nu mi-am sacrificat tineretea si nu m-am ostenit sa dau tarii acesti mostenitori de coroana ca sa-i vad acum ratacind prin lume ca principi germani in exil. Eu de tara asta nu ma despart. Inteleg aspiratiunile ei si le imbratisez. De alminteri, unde sa merg? Eu germana nu sunt, la drepturile mele de principesa engleza m-ati pbilgat sa renunt cand m-am maritat, alta patrie decat Romania nu am."

                                                             - Principesa Mostenitoare Maria a Romaniei

            La 29 octombrie 1875, la Eastwell Park se naste Maria Alexandra Victoria, al doilea copil si prima fiica a ducelui de Edinburgh, Alfred si a sotiei sale Maria, nascuta Mare Ducesa a Rusiei. Printesa a fost numita in onoarea mamei si bunicii materne, tarina Maria Alexandrova. Al doilea nume a fost in onoarea bunicului matern, tarul Alexandru II. Numele de Victoria a fost in onoarea bunicii paterne, Regina Angliei. Regina nu a fost incantata, considerand ca Victoria ar fi trebuit sa fie primul nume al copilului. Parintii ii vor face pe plac Reginei la nasterea celei de-a doua fetite, Victoria Melita. Conform curiosului obicei al diminutivelor din secolul 19, printesei i se va spune Missy. 

               Missy va copilari la Eastwell Park, casa pe care ducesa de Edinburg o prefera resedintei din Londra. Missy a copilarit impreuna cu fratii sai: Alfred, Victoria Melita, Alexandra si Beatrice, sub atenta supraveghere a mamei lor, in timp ce tatal era plecat pe mare.

Sophia, Printeasa Mostenitoare de Lienchestein

            Sophia Elizabeth Marie Gabriella de Wittelsbach s-a nascut la Munich la 28 octombrie 1967. Sophia era cea mai mare fiica a ducelui Max al Bavariei si a sotiei sale, nascuta contesa Elizabeth Douglas. 

            In iulie 1993, Sophia s-a casatorit cu printul Alois de Lienchtenstein. Cei doi au patru copii.      

Regele Mihai I

      Prin decretul regal din 5 septembrie 1940 Carol al II-lea a fost silit să renunţe la principalele sale prerogative – nu numai la cele înscrise în Constituţia din 1938, dar şi la cele stabilite în 1866 şi 1923 – monarhul rămânând doar cu unele funcţii onorifice, mai mult de decor, iar a doua zi a trebuit să abdice în favoarea celui pe care-l detronase la 8 iunie 1930.¹²⁷ 

         Regele Mihai, alături de care se afla mama sa, regina Elena, revenită din exil, a fost izolat complet. Conducătorul a făcut din România “Stat Naţional Legionar”, în care Garda de Fier a lui Horia Sima, succesorul lui Codreanu, devenită “Mişcarea legionară”, juca aproape acelaşi rol cu “Movimiento”-ul falanfist din Spania Franchistă.¹²⁸  In ciuda faptului ca Mihai era Regele Romaniei, Antonescu era cel care lua toate hotararile, inclusiv intrarea Romaniei in razboi impotriva URSS. Antonescu nu s-a mulţumit să redobândească Basarabia şi Bucovina de nord, el a vrut să meargă mai departe alături de nemţi, în speranţa că dacă câştigă războiul, fiind aliaţii lor fideli, ni s-ar fi retrocedat cel puţin o parte din Transilvania de nord.¹³⁰ Îndată ce a luat cunoştiinţa de antrenarea României în război, regele i-a trimis lui Ion Antonescu următoarea telegramă :“În clipa când trupele noastre trec Prutul şi codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta ţara a Moldovei lui Ştefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă catre dumneavoastră, domnule general şi către oştaşii ţarii”.¹³¹ În seara zilei de 8 iulie, Antonescu, fără nici o înştiinţare prealabilă, i-a telefonat regelui la Sinaia şi i-a spus să fie gata în două ore ca să plece într-o inspecţie pe front. Deşi indignat de un asemenea ordin pe ton de comandă, regele nu a vrut să piardă această ocazie.¹³²

Treptat, Mihai I a început să se delimiteze faţa de poziţiile lui Antonescu. Regele a inceput sa angajeze la Palat oameni fideli. Mai mult, el a stabilit legatura cu membri partidelor istorice si a inceput sa se afle tot mai des in opozitie cu Conducatorul. Discursul rostit de rege la radio în noaptea Anului Nou 1943 a avut o semnificaţie aparte: “Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, căruia istoria i-a hărăzit până acum atâtea suferinţe, întretăiate doar de rare luminişuri de dreptate, este ca sfârşitul frământărilor sângeroase care sfâşie omerirea să-i aducă consfinţirea definitivă a drepturilor sale nepieritoare”¹³³ Pentru a da o lecţie celor de la palat, I. Antonescu a decis trimiterea lui I.Mocsonz-Stîrcea, autorul discursului, pe front.¹³⁴ 

Regele Mihai, sprijinindu-se pe un Bloc Naţional Democratic de curând constituit (naţionali-ţarăniştii reprezentaţi de Maniu, liberalii de Dinu Brătianu, social-democraţii de Titel Petrescu şi comuniştii de Lucreţiu Pătrăşcanu), procedează, în după-amiaza lui 23 august 1944, la un fel de lovitură de palat. Antonescu, refuzând să încheie un armistiţiu cu sovieticii, Regele l-a demis din funcţia de prim-ministru şi l-a arestat, a ordonat armatei să inceteze lupta împotriva rusilor şi a cerut germanilor să părăsească ţara. Germanii neacceptând să plece, şi atacând capitala cu unităţiele antiaeriene de la Ploieşti, a trebuit să întoarcem armele împotriva foştilor noştri aliaţi.¹³⁵

În ciuda vechii ostilităţi faţa de Rusia şi a noii antipatii faţa de comunism, poporul român privise forţele sovietice ca fiind cele care făcuseră posibilă eliberarea de sub stăpânirea germană. Dar avea să fie repede şi profund deziluzionat. În cei patru ani cât s-au aflat în România, trupele germane se comportaseră întotdeauna corect. Acum, “eliberatorii” ruşi aduseseră cu ei crima, violul şi hoţia, comise chiar ziua în amiaza mare de trupe de militari beţi, atât soldaţi cât şi ofiţeri. Pe 31 august, ruşii au intrat în Bucureşti, şi în numai câteva ore Regele şi Regina Mamă au aflat cu tristeţe că aceleaşi fapte se întâmplau şi în capitală.¹³ Incercarea de a constitui un guvern democratic se lovea de opozitia comunistilor, sprijiniti de URSS. Regele si partidele istorice priveau cu speranta la Anglia si SUA.  In octombrie 1944, a avut loc Conferinţa de la Moscova privitoare la viitorul Europei eliberate. In timpul negocierilor privind Balcanii, Churchill, vrând să pună capăt unor discuţii interminabile, i-a trimis lui Stalin un bileţel scris in grabă, Pe el scrisese: „Grecia: 90% Regat Unit; România 90% Uniunea Sovietică.” Stalin a fost de acord. Churchill alesese astfel în mod definitiv să salveze eroica monarhie greacă in detrimetul unei monarhii române al cărei rol – ca sa nu spunem decât atât – fusese ambigu in timpul conflagraţiei mondiale.

Mihai I a încercat să domnească într-o ţară în care prezenţa armatei sovietice şi vigoarea organiaţiilor comuniste făceau dificilă viaţa partidelor democratice compromise de patru ani de colaborare, tacită sau nu, cu regimul Antonescu. Guvernele regale de uniune naţională, cel al generalului Sănătescu, apoi cel al generalului Rădescu, au fost nevoite să cedeze locul guvernului progresist al lui Petru Groza, şeful Frontului Plugarilor, în martie 1945. Mihai I, noul “Domn Veto”, a refuzat să sacţioneze decretele acestui guvern favorabil comuniştilor.¹³⁷ Oamenii de rând nu ştianu că doar Uniunea Sovietică recunoscuse guvernul Groza (primul ambasador rus şi-a depus scrisorile de acreditare la 24 august 1945) – Statele Unite şi Marea Britanie refuzaseră deocamdată s-o facă. Erau siguri însă că Regele trecuse la fapte numai după ce primise din Occident asigurări că va avea un sprijin de nădejde.

           La 8 noiembrie, sărbătoarea Sfiinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, guvernul a restrâns cât s-a putut aniversarea onomasticii regelui. Încă din zori, o mulţimea în care se aflau numeroşi studenţi şi ofiţeri cerea permisiunea de a intra în Palat – porţile acestuia fuseseră inchise de poliţie. Au fost aduşi, în camioane, bătăuşi care au încercat să împrăştie grupurile  de manifestaţi. Încăierările s-au ţinut lanţ până  spre prânz.¹³⁹

             Evoluţia situaţiei din România depindea de Marile Puteri. Conferinţa miniştrilor de externe ai SUA, Marii Britanii şi Uniunii Sovietice, desfăşurată la Moscova în perioada 16-26 decembrie 1945, analizând situaţia din România a hotărât :“Cele trei guverne sunt gata să dea M.S reegelui Mihai sfatul pe care l-a cerut [...] un membru al Partidului Naţiona-Ţarănesc şi un mebru al Partidului Naţional-Liberal să fie cuprinşi în guvern /.../ Cele trei guverne iau notă că guvernul român astfel organizat va declara ca alegeri libere şi nestingherite vor fi ţinute cât de curând posibil pe baza votului uhniversal şi secret.”¹⁴⁰ La 8 ianuarie 1946, “greva regală” a loat sfârşit. Încercarea monarhului de a răsturna guvernul Groza a eşuat; cea mai importantă prerogrativă a regelui – aceea de a numi şi demite guvernul – n-a putut fi utilizată cu succes.¹⁴¹

                   În timpul primăverii şi verii lui 1947, Regele şi regina Elena au petrecut tot mai mult timp la Săvârşin. În după-amiaza zilei de 15 iulie, la sfârşitul unei astfel de vizite, Mihai a condus-o pe mama sa la Bucureşti cu avionul Beechcraft. Imediat după aterizarei s+a comunicat că Maniu fusese arestat. Aceată veste cutremurătoare arăta limpede până unde era pregătit Guvernul să meargă. Maniu fusese un mare spijin moral pentu Rege în lupta anticomunistă şi închiderea lui însemna că valurile terorismului aveau cât de curând să lovească şi tronul.¹⁴²

              Izolaţi, neştiind dacă sau când va urma o lovitură, dacă nu cumva vreo acuzaţie inventata nu va duce la dispariţia amândorora în Rusia, Regele şi Regina mamă îşi urmau destinul plin de umilinţe cu capul sus, refuzând să recunoască în faţa lumii ca erau pândiţi de pericol. În octombrie a veni însă vestea care le oferea perspectiva unei ieşiri temporare din această viaţă obositoare, fiindcă Regele şi mama sa au fost înstiinţaţi în secret ca vor primi în curând invitaţiile oficiale la căsătoria prinţesei Elisabeta a Angliei cu vărul de-al doilea al regelui Mihai, prinţul Filip al Greciei.¹⁴³

                  În timpul cât s-a aflat la Londra, regele Mihai a discutat cu diferiţi oameni politici.Toţi considerau că era periculos să se întoarcă în România, dar ezitau să-şi ia răspunderea de a-i da vreu sfat.¹⁴⁴ Potrivit unor informaţii, Churchill şi Smuts i-ar fi spus:“Alegeţi drumul curajos. Oricare ar fi riscul, întoareceţi-vă acasă”¹⁴⁵ La întoarcerea sa de la Londra şi poate pentru că făcuse imprudenţa să-şi anunţe logodna cu prinţesa Ana de Bourbon-Parma, regele a fost întâmpinat de guvern cu răceală.

                La 30 decembrie 1945, Regele îi primeşte la palatul Elisabeta pe Petru Groza şi pe Gheorghe Dej. Groza trece imediat la subiect “Suntem aicea pentru divorţ”, punântu-i în vedere că tergiversarea abdicării l-ar face răspunzător de “o baie de sânge”. Sub aceeste ameninţarii Mihai I semnează abdicare pentru el şi pentru urmaşii săi.

             Abia după trei luni, regele Mihai a putut să facă publice circumstanţe abducării sale: “Acest act mi-a fost impus cu forţa [...] Înlăturarea monarhiei constituie un act de violenţă în cadrul politicii de înrobire a României. În aceste condiţiinu mă consider legat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu credinţa nestrămutată în viitor ţi animat de acelaşi devotament şi dorinţa de muncă, voi continu.a să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil”.¹⁴⁶

Alexandru, Regele Greciei

         La 2 octombrie 1920, Alexandru, tanarul rege al Greciei, a fost atacat si muscat de o maimuta la Tatoi. Chiar daca Alexandru nu a acordat nicio atentie incidentului, in curand a inceput sa aiba febra. Rana a fost infectata si doctorii au ajuns la concluzia ca singura solutie e amputarea piciorului. Din pacate nimeni nu vroia sa isi asume operatia. La 19 octombrie, Alexandru a inceput sa delireze si sa isi cheme mama. Guvernul grec nu i-a permis Reginei Sophia sa revina in tara. In urma protestelor Familiei Regale, guvernul a permis intrarea Reginei Vaduve Olga. Alexandru a murit la 25 octombrie 1920, avand-o alaturi doar pe sotia sa Aspasia Manos. Bunica sa, regina Olga a ajuns abia la doisprezece ore dupa moartea sa.

Piateta Regelui

        Joi, 25 octombrie, la ora 11.00 va avea loc inaugurarea Piatetei Regelui. Situata la intersectia dintre bulevardul Kiseleff si strada Ion Mincu, piateta se afla in apropierea casei unde regele Mihai a copilarit.

Maria, Ducesa de Saxa Coburg si Gotha

           La 24 octombrie 1920 Maria, Ducesa Vaduva de Saxa-Coburg si Gotha se stingea din viata in Germania, tara adoptiva pe care a ajuns sa o iubeasca la fel de mult ca natala Rusie. Ultimii de ani de viata ai veritabilei matroane victoriene au fost marcati de primul razboi mondial, de revolutia Rusa - in care si-au pierdut viata numerosi membri ai familiei sale si de proclamarea republicii Germane. Se spune ca moartea ducesei a fost cauzata de primirea unei telegrame adresate lui Frau Coburg.

Printesa Josephine Caroline a Belgiei

                   Al treilea copil si a doua fiica a contelui si contesei de Flandra a

fost printesa Josephine Caroline a Belgiei. Nascuta la 18 octombrie 1872, Josephine Caroline a fost numita in onoarea surorii sale, moarte cu un an inainte, Josephine Marie. Josephine era si numele bunicii materne, Josephine de Baden, consoarta printului Karl Anton de Hohenzollern. Philippe si Marie au avut o casnicie armonioasa, fiind parinti iubitori, dar stricti pentru cei patru copii: Baudouin, Henriette, Josephine Caroline si Albert.

                      Josephine Caroline si Albert erau foarte uniti, fiind numiti de fiica lui Albert, Maria Jose, "elementul modern" al familiei contelui de Flandra. Cei doi se aflau uneori in contradictie cu ideile conservatoare ale mamei si ale cuplului format din fratii lor mai mari Baudouin si Henrieta.

                    In 1894, printesa Josephine Caroline a Belgiei se casatoreste cu verisorul sau primar, printul Karl-Anton de Hohenzollern-Sigmariengen, fratele mai mic al regelui Ferdinand al Romaniei. Cei doi au avut patru copii: Stephanie, Marie Antoinette, Albrech si Henriette. 

                     Primul razboi mondial a despartit-o pe Josephine Caroline de tara sa natala, condusa acum de fratele sau. La sfarsitul razboiului, printesa a putut sa revada Belgia, dar viata ei a fost in curand umbrita de pierderea sotului sau in 1919. In urmatorii ani, Josephine a fost inconjurata de numerosi nepoti. In anii '30, dupa pierderea fratelui sau, Josephine Caroline, printesa Karl Anton de Hohenzollern Sigmariengen a decis sa se calugareasca. A murit in manastire in 1958.

Imparatul Frederik al III-lea al Germaniei

         La 18 octombrie 1831, la Potsdam s-a nascut Frederick Wilhelm, primul nascut al printului Wilhelm al Prusiei si a printesei Augusta de Saxa-Weimar. Printul William era al doilea fiu al regelui Frederick William al III. In momentul nasterii printului Frederick Wilhelm, fratele lui Wilhelm era casatorit de opt ani si nu avea copii asa ca se astepta ca printul nascut in 1831 sa devina intr-o zi Regele Prusiei.

Marea Ducesa Maria Alexandrova

 "Mamma era acasa aici; Mamma le apartine; sufletul ei este al lor, Mamma este parte din Rusia"

 - Maria a Romaniei

         Familia Imperiala Rusa era cea mai bogata si mai ilustra familie. Timp de trei secole, Romanovii au domnit asupra Rusiei, lasand o profunda impresie asupra acestei tari. In acelasi timp, apartenenta la aceasta familie a dat nastere unor personalitati puternice, care se mandreau familia lor. Pe langa stralucirea curtii imperiale, familia Romanov era ortodoxa ceea ce reprezenta de multe ori o piedica in realizarea unor mariaje. Marile Ducese nu reuseau sa se adapteze in tarile sotilor lor, pastrand o dragoste eterna Rusiei. Maria Alexandrova, unica fiica a tarului Alexandru II, a avut mereu mandria de a fi o Mare Ducesa Rusa, chiar si dupa ce a devenit nora Reginei Victoria a Regatului Unit.

        Nascuta la 5/17 octombrie 1853, la Tsarskoye Selo, Marea Ducesa Maria Alexandrovna era a doua fiica si al saselea copil a tarului Alexandru II al Rusiei si a sotiei sale Maria, nascuta printesa de Hessa si Rin. Sora mai mare a Mariei, Alexandra Alexandrovna a murit in 1849, asa ca nasterea Marii Ducese a provocat o mare bucurie cuplului imperial. Unica fiica printre sase baieti, Maria Alexandrovna a avut o legatura deosebit de stransa cu parintii sai si cu fratii sai mai mici, Seghei Alexandroici si Paul Alexandrovici. Crescand impreuna cu fratii sai, Maria Alexandrova a devenit o fetita baietoasa si foarte directa. In acelasi timp, ea era febletea intregii familii si chiar a intregii Curti Imperiale. Tarina Maria isi adora unica fiica, cele doua avand o relatie foarte apropiata. La fel de apropiata era si legatura Marii Ducese cu tatal sau, care spune ca timpul petrecut cu fiica sa era "Singurul minut placut din ziua mea, singurul moment cand uit de problemele care ma apasa.".

    Rasfatata de toata familia, Maria Alexandrova a devenit obisnuita sa fie in centrul atentiei. Mai mult, ea a devenit foarte incapatanata, aparandu-si parerile in ciuda tututor argumentelor celorlati. Pe masura ce crestea, Maria Alexandrova a continuat sa fie alaturi de tatal sau, multi fiind de parere ca Marea Ducesa il conduce pe Autocratul Tuturor Rusilor. Cand Marea Ducesa a ajuns la varsta casatoriei, nici unul din parintii ei nu vroia sa se desparta de ea. La randul ei, Maria Alexandrova amana alegerea unui pretendent. 

        In 1868, Marea Ducesa Maria Alexandrova il cunoaste pe Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al Reginei Victoria. Un an mai tarziu, Printul Alfred isi manifesta dorinta de a se casatori cu Marea Ducesa Rusa. O parte a interesului lui Alfred pentru Marie isi avea originea in marea sa avere. Negocierile au fost ingreunate de faptul ca familia imperiala rusa nu vroia ca Maria sa isi paraseasca tara. De partea cealalta, regina Victoria se opunea stabilirii cuplului in afara Angliei.

Bibliografie
Gelardi, Julia P. (2011-02-15). From Splendor to Revolution: The Romanov Women, 1847--1928 (Kindle Locations 260-267). Macmillan. Kindle Edition.

Printesa Olga a Iugoslaviei

       Printesa Olga a Iugoslaviei a murit la 16 octombrie 1997, intr-un camin de batrani din Anglia, departe atat de tara sa adoptiva, Iugoslavia, cat si de tara sa natala, Grecia. Olga s-a nascut in 1903, fiind cea mai mare fiica a printului Nicolae al Greciei si a sotiei sale, Marea Ducesa Elena Vladimirovna. Olga a copilarit in Familia Regala Greaca, care era o familie foarte apropiata. Destinul nu a fost foarte generos cu aceasta familie unita. In 1909, tatal si unchii Olgai sunt fortati sa isi dea demisia din armata. In 1913, regele George I, sau Apapa cum il numeau nepotii este asasinat in Salonic. In 1917, regele Constanin este fortat sa isi paraseasca tara si verisorul Olgai, Alexandru devine Rege. Nicole si familia sa il insotesc pe Rege in exil. Incepe una din cele mai grele perioade din viata acestei familii.

90 de ani de la Incoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria

         La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia avea loc incoronarea Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, ca regi ai Tuturor Romanilor. Ferdinand I si-a pus pe cap coroana de fier a unchiului sau, apoi a incoronat-o pe regina Maria. Cu aceasta ocazie, Ferdinand I declara "Prin gratia lui Dumnezeu si vointa Nationala am mostenit Coroana Romaniei, dupa glorioasa domnie a Regelui Intemeietor. Suindu-ma pe Tron am rugat Cerul sa dea rod muncei, ce, fara preget, eram hotarat sa inchin iubitei mele tari, ca bun Roman si Rege. Pronia cereasca a binecuvantat si, prin barbatia poporului si vitejia ostasilor, ne-a dat sa largim hotarele Regatului si sa infaptuim dorul de veacuri al Neamului nostru. Am venit astazi cu Regina - care ne-a fost tovarasa in credinta neclintita la rastriste si la bucurie - ca printr’aceasta sarbatoare sa consacram in fata Domnului si a scumpului nostru Popor legatura ce ne uneste dea-pururea cu dansul. Punand pe Capul Meu, intr’aceasta straveche cetate a Daciei Romane, Coroana de otel de la Plevna, pe care noi si glorioase lupte au facut-o pe veci Coroana Romaniei-Mari, Ma inchin cu evlavie memoriei celor cari, in toate vremurile si de pretutindeni, prin credinta lor, prin munca si prin jertfa lor, au asigurat unitatea nationala si salut cu dragoste pe acei cari au proclamat-o intr’un glas si o simtire de la Tisa pana la Nistru si pana la Mare. (...) Acestei sfinte misiuni, in neclintita unire cu Poporul nostru, voiu inchina toate puterile mele de om si Rege si asupra ei chem, in aceasta zi solemna de inaltare sufleteasca, binecuvantarea celui A-Tot-Puternic. FERDINAND I, Alba-Iulia, 15 Octomvrie 1922'.

           

Regele Carol II al Romaniei

avea într-însul un tainic imbold la domnie de a subjuga şi de a impune restricţii ... butal şi încăpăţânat ... impetos, tiranic ... răsfăţat şi îngânfat, simţ practic, bun organizator; perseverent ... zgârcit şi nepretenţios în gusturi ... inteligent, cu o memorie deosebită, curiozitate naturală, pedant, dispreţuitor ...  ^"   

^{- Regina Maria}

           Cel dintâi fiu al dinastiei născut român, vorbind întâi româneşte şi botezat ortodox, a fost primul bărbat al Casei domnitoare, însămânţat, iar nu răsădit în pământul ţării, născut, iar nu făcut.⁸⁷ Fiul principelui mostenitor Ferdinand si al principesei Maria (nascut printesa a Regatului Unit) a fost numit in onoarea unchiului patern, regele Romaniei. Carol I înregistrează ca pe o dovada a legăturii dintre dinastia sa de obârşie germană şi poporul român numeroasele dovezi de bucurie pentru naşterea micului prinţ, care este chemat „să-i continue opera începută şi să asigure viitorul României”.⁸⁸ Carol I vede in micul principe continuitatea dinastii pe care a fondat-o. Inca de la inceput, micul Carol a fost educat de Regele si Regina Romaniei, cei doi considerand ca printesa mostenitoare este mult prea imatura pentru a avea grija de fiul ei. Aceasta perioada a fost marcata de lupta Mariei pentru independenta, lupta ce a stat la baza relatiei dificile pe care Carol o va avea cu mama sa. 

            Ca mostenitor al tronului, Carol a fost foarte rasfatat. În copilărie, chipul lui de elev, în şcoala militară de la Iaşi, era infinit mai popular decât acela al regelui Carol I şi mai ales decât al moştenitorului prinţ Ferdinand, căruia liberalii îi creaseră un renume antipatic de ofiţer prusac, rigid, distant şi dispreţuitor. (Admirabilul Ferdinand pe care copleşitoarea lui bunătate îl făcea timid şi modest, ca un licean de altă dată într-un salon, încorpora după aceşti intriganţi răceala şi trufia!). Ca orice popularitate, şi aceea a puiului de prinţ era întovărăşită de nenumărate anecdote, între care cea mai gustată pretindea că severul Carol I ar fi spus o dată despre micul “Cărluţă”: “Acesta este un adevărat român; fiindcă înjură şi face datorii!”⁸⁹

   La 11 octombrie 1914, Carol a devenit print mostenitor al Romaniei. La consiliul de coroana care a hotarat intrarea Romaniei in razboi, Carol a fost mesagerul mamei sale, militand pentru intrarea in razboi. Insa, după înfrângerile suferite de România în anul 1917, Carol, principele moştenitor, devenise sceptic în legătură cu perspectivele monarhiei în această ţară. Potrivit unor informaţii, el ar fi declarat: “Ştiu bine că în 20 de ani România, ca toate celelalte ţari, va fi republică; de ce să fiu împiedicat atunci să trăiesc cum vreau?”⁹⁰

In timp ce jumatate din Romania se afla sub ocupatie germana, in timp ce parintii sai incercau din rasputeri sa ii apere mostenirea, Carol face un lucru inadmisibil: în 1918, a parasit ţara ca să se căsătoreasca morganatic în Rusia, la Odessa, cu iubita lui, Zizi Lambrino, aparţinând unei familii de boieri din Moldova. Această acţiune îi păruse lui Ionel Bratianu un foarte prost semn în privitor la maturitatea sa. Casatoria este anulata, iar Carol este trimis in arest la o manastire. Mai multi fruntasi politici incearca sa il convinga pe Ferdinand sa il dezmosteneasca si sa il numeasca mostenitor al tronului pe principele Nicolae. Ferdinand, amintindu-si de iubirea sa neimplinita pentru Elena Vacarescu, precum si de faptul ca in cazul sau onoarea a invins, refuza. Regina Maria organizeaza pentru Carol o calatorie in jurul lumii, in speranta ca o va uita pe Zizi. Initiativa are succes; Zizi paraseste Romania.

          Spre sfarsitul calatoriei, Carol se opreste la Geneva unde se intalneste cu mama sa, care vizita familia regala a Greciei. Aici o cunoaste pe printesa Elena a Greciei si Danemarcei. Fratele Elenei, printul George si sora lui Carol, Elisabeta s-au logodit, asa ca Regina Maria le invita pe Elena si pe Irene in vizita in Romania. Vizita lor este scurtata de vestea mortii fratelui preferat al Elenei, regele Alexandru I al Greciei. Deoarece ducesa de Coburg murise cu o zi mai devreme, regina Maria decide sa le insoteasca pe cele doua printese. Spre surprinderea ei, Carol vine si el. In Elvetia, principele mostenitor o cere in casatorie pe Elena, care accepta. Cei doi se casatoresc la 10 martie 1921, la Atena. 

          Dupa cateva luni de la casatorie se naste unicul copil al cuplui, Mihai. Cu timpul mariajul celor doi incepe sa se destrame. Carol si Elena erau firi complet diferite. Mai mult, familia regala greaca a fost o familie foarte unita si Elena a fost puternic afectata de detronarea, si mai apoi de moartea tatalui sau. In 1923, Elena a parasit Romania mai multe luni pentru a fi alaturi de familia sa in exil. La intoarcere, ea a fost insotita de sora sa, Irene. In aceasta perioada Carol a inceput sa aiba o serie de legaturi. In 1925, nu se mai vorbea despre legaturile printului mostenitor, ci de legatura sa cu Elena Lupescu. Pentru a incerca o despartire intre cei doi, Carol este trimis sa reprezinte Casa Regala a Romaniei la inmormantarea reginei Alexandra a Regatului Unit. Carol se intalneste cu Elena Lupescu la Paris si trimite o noua scrisoare de renuntare la tron. Principesa Elena propune sa mearga sa il convinga sa se intoarca, dar regele Ferdinand ii spune ca el si Regina au mai trecut prin aceasta situatie si il dezmosteneste pe Carol. Fiul sau in varsta de patru ani devine mostenitorul bunicului sau.

            În 1927, când moare regele Ferdinand, principele Carol este deci, în mod legal, dezmoştenit, tronul trecând direct la fiul său, Mihai, care nu are decât 6 ani.⁹¹ În 1930, date fiind dificultăţile economice şi politice în care se zbate ţara, apare o tendinţa din ce în ce mai vădită la marele public şi chiar în sânul partidelor politice: “să-l rechemăm pe principele Carol”. Iar principele dă impreună cu câţiva complici, o lovitură: vine în ţară pe neaşteptate cu avionul, la 6 iunie 1930, într-un moment când Iuliu Maniu este preşedintele guvernului. Maniu are slăbiciunea de a demisiona pentru a lăsa Parlamentul să hotărască, iar Carol este recunoscut de Parlament ca rege al ţării. ⁹²

La 37 de ani, când s-a suit pe tron, Carol avea deja o bogată experienţa de viaţa. Călatoriile îl purtaseră până în Japonia. Citise mult, văzuse multe, avea vaste cunoştiinţe. A continuat să muncească, să-şi studieze cu grijă dosarele. Avea multă prestanţă, deşi silueta îi fusese îngreuiată de o obezitate timpurie. Îi placea meseria de rege şi ar fi fost, desigur apt s-o exercite spre binele ţarii, dacă n-ar fi fost cu totul lipsit de curaj şi de simţ moral. ⁹³ Pe de alta parte, Carol II a urcat pe tron intr-o perioade tulbure pentru Europa.

         Carol a jurat să respecte Constituţia şi să impuna respectarea ei. Odată ajuns pe tron, s-a străduit s-o ocolească. În loc să se mulţumească cu rolul de arbitru între partide, să le încurajeze fuzionarea, să le întărească – cum făcuse regele Ferdinand -, a făcut eforturi să le învrăjbească. A subminat pas cu pas unitatea fiecăruia.⁹⁴ Era vorba de a dovedi opiniei publice că organizaţiile democratice tradiţionale erau incapabile să guverneze. Înşelat de un om pe care-l crezuse pe cuvânt, Iuliu Maniu a intrat în opoziţie, nu înainte de a-l blestema pe rege.⁹⁵ În noiembrie 1933 regele a încredinţat mandatul formării noului guvern lui I.G. Duca, preşedintele Partidului Naţional.⁹⁶ , care a luat imediat măsuri coercitive împotriva legionarilor din Garda de Fier, a căror mişcare a fost dizolvată. La 29 decembrie 1933, după ce periculoasa acţiune a fost încheiată, Duca a fost asasinat într-un mod misterios pe peronul gării din Sinaia, pe când se întorcea de la o întrevedere cu regele. Serviciul de protecţie tocmai fusese redus numeric, iar gara din Sianaia plute în întuneric din cauza unei pene providenţiale de curent, astfel încât crima a putut fi dusă fără dificultate la bun sfârşit. Regina Maria şi-a suspectat fiul de a fi fost la originea dramei, dar Carol a aruncat vina pe Grada de Fier. Într-adevăr, trei asasini având legătură cu mişcarea fascistă au fost judecaţi şi condamnaţi pe viaţă.⁹⁷

 

Dupa ce reuseste sa discrediteze partidele politice, Carol II le desfinteaza si impune o dicatatura de inspiratie fascista. Regimul dictatorial, instituit de Carol II, în 1938, nu se sprijină pe un program, ci pe o camarilă, cu Elena Lupescu în frunte şi din care făceau parte mai mulţi industriaşi şi parteneri de afaceri. Această camarilă încurajează o atmosferă de corupţie şi nu va întârzia să pună regimul într-o stare de criză. Carol guverneză sprijinindu-se pe armată şi poliţie. Opinia publică rămâne mai degrabă apatică, iar un consens al forţelor politice, pe care situaţia externă l-ar fi cerut, nu se realizează. Cu partidele istorice suveranul nu colaborează, acestea neacceptând condiţiile impuse de rege, iar cu legionarii intră în confict.⁹⁸ 

            ^{La începutul celui de-al doilea razboi mondial, nereuşiind să formeze “Blocul Neutrilor”, Carol a constatat că a rămas singur în faţa germanilor şi a ruşilor. Stalin a revendicat Basarabia şi Bucovina, pe care le-a ocupat militar în iunie 1940, în timp ce Hitler impunea României un pact al petrolului ce rezerva Reichului 3 milioane de tone de petrol românesc pe an.101  Complet depăşit de evenimente şi definitiv descreditat în ochii opiniei publice, Carol II a fost constrâns să-l cheme la putere pe generalul Ion Antonescu. 102 Pe fondul continuării manifestaţiilor publice şi obligat de Antonescu, Carol II abdică la 6 septembrie 1940. Împreună cu imensa avere pe care o stânse, Carol s-a refugiat în Portugalia, unde moare in 1953.}

    Regele Carol II ramane si astazi un personaj foarte controversat. Domnia sa a fost caracterizata de camarila stansa in jurul Elenei Lupescu si de o mare coruptie. În cei zece ani cât a purtat coroana României a depus în Bancile stăine aproximativ 50 de milioane de dolari, ceea ce la valoare de atunci a dolarului însemna mult.¹⁰ In acelasi timp, Carol II a domnit intr-o perioada de mare dezvoltare economica si culturala a Romaniei. Sprijinul acordat de el culturii nu a mai fost egalat in istoria acestei tari. Carol II a pus bazele primei dictaturi din Romania, dictatura care a creat contextul celorlalte dictaturi.

 Regele Boris al Bulgarie spunea despre Carol într-o convorbire cu un apropiat de-al său: “Vărul meu din România are mult dintr-un Hohenzollern: pofta de panaş, uniforme, decoraţii. Are si mult dintr-un Romanov: nu poate vedea o fustă fără să fuga după ea. Are şi mult dintr-un Coburg: politeţe, şiretenie”. Să adăugăm că era totodată pătruns de moravurile româneşte şi că nu le alesese chiar pe cele mai bune.

Casatoria Marelui Duce Mostenitor Guillaume de Luxembourg

          La 20 octombrie 2012, la Luxembourg va avea loc casatoria lui Guillaume, Mare Duce Mostenitor de Luxembourg cu contesa belgiana Stephanie de Lannoy. 

Tarina Maria Feodorovna

          La 28 septembrie 2006, trupul tarinei Maria Feodorovna a fost depus Catedrala Sf. Petru si Pavel, alaturi de cel al sotului sau. Aceasta reparatie istorica avea loc la 140 de ani de la venirea printesei Dagmar a Danemarcei in noua ei tara si la 78 de ani de la mortea sa. Maria Feodorovna, Tarina Vaduva a murit la 13 octombrie 1928, la Hvidore, in apropiere de Copenhaga, refuzand sa accepte moartea fiului sau, Nicolae II si a familiei sale.

Kiril Vladimirovici, Mare Duce al Rusiei

         La 12 octombrie 1938  murea Marele Duce Kiril Vladimirovici, cel care in 1924 si-a luat titlu de Imparat si Autocrat al Rusiei.

Principesa Elisabeta a Romaniei

         Al doilea copil al principelui mostenitor Ferdinand al Romaniei si al sotiei sale Maria, o fetita s-a nascut la 12 octombrie (29 septembrie) 1894, la niciun an de la nasterea fratelui sau, Carol. Fetita va purta numele matusii paterne, Regina Elisabeta a Romaniei.

Imparatul Pedro I al Braziliei

      La 12 octombrie 1798, la Lisabona se nastea Pedro, fiul lui Dom Joao (viitorul Joao VI) si a Donei Carlota Joaquina a Spaniei. Pedro va intra in istorie drept Eliberatorul: eliberatorul Braziliei de sub dominatia portugheza si eliberatorul Portugaliei de sub absolutism. In timpul vietii sale, Pedro a fost fortat sa renunte la doua coroane: cea a Portugaliei in favoarea fiicei sale, Maria II da Gloria si cea a Braziliei in favoarea fiului sau, Pedro II.

Printesa Josephine-Charlotte a Belgiei

         La 11 octombrie 1927 se nastea primul copil si unica fiica a regelui Leopold III si a primei sale sotii, printesa Astrid a Suediei. In timpul sarcinii, printesa Astrid a citit biografia Imparatesei Josephine a Frantei si a decis sa isi numeasca fiica Josephine. Printesa Astrid era descendenta primei Imparatese a Frantei, prin nepoata acesteia Josephine de Leuchtenberg. Josephine era si numele surorii favorite a regelui Albert I, bunicul micii printese.

Regina Luise Marie a Belgienilor

          La 11 octombrie 1850, la Laeken murea prima regina a Belgienilor, nascuta Louise-Marie de Orleans.Faimoasa pentru mila, generozitatea si caritatea ei, ea a fost plansa de familia si de poporul sau. Desi mariajul lor nu a fost cel mai fericit, si Leopold I nu a fost un sot credincios, el a fost distrus de moartea reginei sale, spunand "Moartea ei a fost de sfanta, la fel ca viata sa".

          Printesa Louise-Marie de Orleans s-a nascut in 1812 in unita familie a contelui de Orleans. In 1830, tatal sau a devenit regele Louis-Philippe I al Frantei.

Urcarea pe tron a regelui Ferdinand cel Loial si a reginei Maria cea Mare

          La moartea regelui Carol I, pe tronul Romaniei urca nepotul sau de frate, Ferdinand I. Casatorit cu o printesa a Marii Britanii, Maria de Edinburgh, Ferdinand urca pe tron intr-un moment crucial pentru istoria Romaniei.

Carol I, Regele Romaniei

       In toamna anului 1914 in Europa s-a declansat primul razboi mondial. In acest timp, in Romania o mare domniei lua sfarsit. La 10 octombrie (27 septembrie), primul rege al Romanilor, Carol I murea in castelul Peles. Decizia de a cladi leaganul dinastiei atat de aproape de granita cu Austro-Ungaria i-a surprins pe multi dintre conteporanii Regelui, dar Carol si-a mentinut decizia, spunandu-le ca granitele se pot schimba si poate odata Pelesul va fi in centrul tarii. Din pacate, regelul Carol nu a trait sa isi vada indeplinita dorinta de unire a Transilvaniei cu Regatul Romaniei, unire care va fi realizata  in timpul domniei nepotului sau, Ferdinand I.

         Domnia lui Carol I a fost o epoca de mari realizari pentru Romania. Mica provincie, vasala Turciei a devenit una din cele mai importante tari din Balcani.

Printul Charles al Belgiei

        La 10 octombrie 1903 s-a nascut printul Charles, al doilea fiu al regelui Albert I al Belgiei si a sotiei sale, printesa Elisabeta a Bavariei.

Regina Isabella a Spaniei

       Maria Isabella Louisa de Bourbon s-a nascut la 10 octombrie 1830, fiind prima fiica a regelui Fernando VII si a celei de-a patra sotii a acestuia (si nepoata), printesa Maria-Cristina de Bourbon, printesa a Celor Doua Sicilii. Fernando VII nu a avut copii din primele trei casatorii, asa ca Isabella si Maria Fernanda erau singurele sale mostenitoare. Maria Cristina l-a convins sa schimbe legea succesiunii si sa promulge legea semi-salica. Prin aceasta lege, Isabella a devenit mostenitoarea tatalui sau, in defavoarea unchiului sau, Infantele Carlos, Duce de Molina. In 1833 Fernando VII moare si Isabella urca pe tron, sub regenta mamei sale.

Ernest Ludwig, Mare Duce de Hesse

       La 9 octombrie 1937, in Darmstadt murea Ernest Ludwig, ultimul Mare Duce de Hesse. Nascut in 1868, Ernest Ludwig era fiul lui Ludwig IV de  Hesse si a printesei Alice a Regatului Unit.

Asasinarea Regelui Alexandru I al Iugoslaviei

Pe 9 octombrie 1934, la Marseille avea loc asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei. Asasinarea lui Alexandru era urmarea directa a esecului Regatului Sarbilor, Croatilor si Slavilor.  

Al doilea fiu al Regelui Petru I al Serbiei si al Zorkai de Muntenegru, Alexandru s-a nascut in Muntenegru, la curtea bunicului sau Nicolae I. Moartea Zorkai in 1894 il face pe Petru sa se mute cu copii sai, mai intai in Rusia, apoi in Elvetia. 

Cumplitul asasinat al Regelui Alexandru I si a Reginei Draga din 1903 il aduce aduce pe tronul Serbiei pe Petru I. George, primul sau fiu, devine mostenitorul tronului . In 1908, intr-un acces de furie, George isi ucide servitorul si este obligat sa renunte la tron. Alexandru devine deci printul mostenitor al Serbiei.

In 1903, in timp ce vizita o manastire rusa, Alexandru a atins cu fruntea una din  candele si uleiul i s-a prelins pe crestet ... multi au vazut in aceasta intamplare vointa lui Dumnezeu, care l-a uns ca Rege.

Talentul militar de care a dat dovada in timpul razboielor balcanice, i-a adus lui Alexandru respectul armatei si devotamentul maselor. Victorios la Kumanovo, Uskub, Prilep, Alexandru a urcat cu usurinta in panteonul personalitatilor glorioase ale Serbiei inca din timpul vietii tatalui sau, fara a umbri insa prestigiul batranului suvernan. Multumit de succesorul sau, Petru I a decis in 1914 sa abdice; natiunea sarba nu i-a permis, suveranul s-a retras si Alexandru a devenit Regent.

Dupa atentatul de la Sarajevo si atacul Austriei asupra Serbiei, Alexandru s-a pus in fata trupelor, rezistand eroi in fata armatelor Austro Ungariei. Intrarea in razboi a Bulgariei a fost inceputul martiriului Serbiei. Dupa cucerirea Serbiei de catre Tripla Alianta, Alexandru i-a trimis presedintelui francez urmatorul mesaj "Serbia nu mai e, dar i-a ramas armata. Suntem gata sa venim sa continuam lupta pe pamant francez".

 La sfarsitul razboiului Serbia a disparut pentru a deveni parte a Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. Pentru sarbi invingatori in razboi, acest regat reprezenta in primul rand Serbia Mare, in timp ce croatii si slavi vedeau in el o libera sociere de popoare egale in drepturi. In fruntea acestui Regat a fost incoronat Petru I, dar puterea era detinuta de Regentul Alexandru. Multi sloveni si croati au primit de la bun inceput de sus dinastia sirbeasca de origine rurala si au inceput sa manifeste opinii republicane. Aceasta atitudine nu putea decat sa ii supere pe sirbi, care de la sfarsitul razboiului ii venerau pe Petru I si pe fiul sau Alexandru socotindu-i, alaturi de intreaga lume, eroi nationali. 

Multumita atitudinii sale din timpul razboiului, regatul lui Alexandru a beneficiat de bunavointa aliatilor in timpul Conferintei de Pace. La Paris a cunoscut-o pe Regina Maria a Romaniei si poate tot aici s-a infiripat in mintea acestor mari aliati ai Frantei ideea unei aliante matrimoniale. 

Alexandru, constient ca  absenta unei posteritati directe ar pune capat operei sale si a tatalui sau si poate chiar sl uniunii slavilor, a cerut mana lui Mignon, cea de-a doua fiica a Regilor Romaniei. Acesta casatorie fericita a insemnat si legitimarea pe plan dinastic a tinerii dinastii Karadjordjevic prin aportul prestigios de sange al familiilor Saxa-Coburg-Gotha si Hohenzollern. Prezenta la Belgrad, la botezul printului mostenitor Petru, a veriosorilor Reginei, ducele si ducesa de York, viitorii George al VI-lea si Elisabeta a Angliei a simbolizat introducerea acestei dinastii la un rang superior in almanahul Gotha. 

Vizita lui Alexandru in Franta in 1934 a fost impusa din cauza situatiei politice din Balcani, dar reprezenta si o vizita de agrement pentru Regele care a vazut intodeauna in acesta tara a doua sa patrie. La Marseille a fost intampinat de ministrul afacerilor externe, escorta de onoare fiind formata din supravietuitorii francezi ai armatei Orientului. Un terorist macedonean, ce isi oferise servicilor teroristilor croati, il raneste mortal pe Rege. 

Atentatul de la Marseille nu a avut acelesi urmari ca cel de la Sarjevo, in urma cu douazeci de ani, dar a socat opinia publica, care a vazut in el prevestirea unei teribile fatalitati pentru Balcani.

La moartea lui Alexandru pe tronul Iugoslaviei a urcat fiul sau, Petru in varsta de doar 11 ani. 

Alexandru e descris de ziaristul francez Faure-Biguet astfel "din punct de vedere moral a fost un om integru. S-a spus uneori ca e nemilos. Nu este adevarat. A fost un conducator si, in fata unei misiuni dificile, nu admitea ca ordinele sa-i fie discutate. Inainte insa de a lua o decizie, isi chema cei mai buni consilieri, isi asculta specialistii, prelua toate sugestiile. Nimanui nu-i trecea de altminteri prin cap sa nu-l asculte. Caci era om bun si avea, incontestabil, acel magnetism individual care impune personalitatile. De cate ori i se ofera ocazia sa spuna un cuvant emotional, sa faca un gest binevoitor sau amabil, se grabea s-o faca. Spontan, printr-un soi de automatism al inimii, care ii atragea simpatia tuturor"