Domnia Regelui Albert II

       Astazi a luat sfarsit domnia de 20 de ani a regelui Albert II al Belgienilor. Albert a urcat pe tron in 1993, la moartea fratelui sau mai mare, regele Baudouin al Belgiei.  Printul Philippe al Belgiei fusese educat sa ii urmeze unchiului sau, dar moartea lui Baudouin a luat pe toata lumea prin surprindere si politicienii belgieni l-au convins pe Albert sa urce pe tron.

Regina Paola si Regele Albert al Belgienilor

       In ultimii ani, regele Albert II a fost vazut drept unica figura unificatoare intr-o tara puternic divizata, oferind un simbol al stabilitatii. Intr-o tara divizata intre comunitatea valona si cea flamanda, Regele Albert II a fost cel care in 2011, in timpul crizei politice a mentinut Belgia unita.

Regele Albert II al Belgienilor

       Prin discursul tinut dupa semnarea actului de abdicare, Albert promoveaza inca odata unitatea tarii in slujba careia si-a pus viata "Ultima mea recomandare, pentru toti cei adunati aici, este sa munciti fara odihna pentru coeziunea Belgiei. Astfel, veti fi mai mult decat arhitecti ai pacii ... Tara noastra va fi o ispiratie pentru Europa, care cauta unitate in diversitate "

Regina Paola, Regele Albert, Printul Philippe si Printesa Mathilde

Regele Philippe I al Belgienilor

              Astazi, printul Philippe a devenit cel de-al saptelea Rege al Belgiei, odata cu abdicarea tatalui sau, regele Albert II. In varsta de 53, Philippe a spus juramantul de Rege al Belgienilor in cele trei limbi ale tarii sale, franceza, olandeza si germana.

              Dupa ce si-a semnat actul de abdicare, regele Albert si-a exprimat intreaga incredere in Philippe spunand "ai toate calitatile de care ai nevoie  pentru a servi tara ... Tu si draga ta sotie Mathilde aveti toata increderea nostra".

          Regele Philippe si Regina Mathilde urca pe tronul Belgiei intr-un moment de cumpana. In contextul situatiei politice problematice, monarhia este privita ca una din putinele institutii care tine Belgia impreuna. Timp de 20 de ani, regele Albert a fost vazut ca figura unificatoare a tarii, iar astazi fiul sau trebuie sa gaseasca forta de a-i urma exemplul.

Abdicarea regelui Albert II al Belgiei

         Timp de 20 de ani, regele Albert II a fost figura ce reprezenta unitatea unei tari marcate de luptele dintre comunitatea flamanda si cea valona. La 3 iulie 2013, el a anuntat ca va abdica in favoarea fiului sau la data de 21 iulie, ziua nationala a Belgiei.

              Regele Albert II este primul rege al Belgiei care a decis sa abdice in mod voluntar. El isi va pastra titlul  de Rege, dar va renunta la cel de Rege al Belgienilor. In timpul ceremoniei solemne in care el a semnat actul de abdicare, Albert le-a multumit liderilor politici si demnitarilor "pentru tot ce ati indeplinit in timpul domniei mele".

"Daca ar fi sa ma intrebati, in acest moment care sunt dorintele mele pentru viitor ... Speranta mea este ca Belgia sa isi pastreze coeziunea"

Regele Albert II al Belgiei anunta ca va abdica

        Regele Albert II si-a anuntat astazi abdicarea, punand capat zvonurilor privind finalul domniei sale. Domnia de 20 de ani a regelui Albert II a fost marcata de lupta politica dintre comunitatea olandeza din Flandra si comunitatea franceza din Valonia.

          Anuntul abdicarii regelui Albert II in favoarea fiului sau, printul mostenitor Philippe, vine la doar cateva luni dupa abdicarea reginei Beatrix a Tarilor de Jos. 

           In declaratia prin care si-a anuntat abdicarea, Albert II a spus :"Am realizat ca varsta si starea sanatatii mele nu imi mai permit sa imi indeplinesc indatoriile asa cum as dori".

Clementine, Printesa Napoleon

           Printesa Clementine Bonaparte, sotia pretendentului la tronul imperial al Frantei se stinge din viata langa Nisa, la 8 martie 1955, la varsta de optzeci si doi de ani. Clementine s-a nascut printesa a Belgiei, fiind cel mai mic copil al regelui Leopold II si al sotiei sale, nascuta Arhiducesa Marie-Henriette de Austria. Clementine a fost fiica preferata a tatalui sau, si din 1902 - anul mortii mamei sale - prima doamna a Curtii belgiene. 

         In adolescenta, Clementine se indragosteste de verisorul sau primar si mostenitorul tatalui sau, Baudouin si este devastata de moartea sa din ianuarie 1891. Sapte ani mai tarziu, printesa Clementine il cunoaste pe printul Victor-Napoleon, seful Casei Imperiale, care traieste in exil la Bruxelles. Victor o cere in casatorie pe printesa, dar este refuzat de Leopold II, care se teme de complicatiile diplomatice pe care le-ar produce o alianta cu familia Bonaparte.

           In ciuda faptului ca printesa Clementine avea treizeci de ani, ea nu a renuntat niciodata la dragostea pentru printul Napoleon. La un an dupa moartea intransigentului suveran, printesa se casatoreste, la varsta de treizeci si opt de ani cu printul Victor. Clementine e foarte indragostita si cuplul e foarte unit, instalandu-se langa Namur, unde se nasc doi copii: Clotilde si Louis-Napoleon.

           Clementine are o viata fericita, avand o casatorie unita, copii superbi si o situatie privilegiata. La 3 mai 1926, Victor-Napoleon moare de atac de apoplexie. Clementine ii supravietuieste inca douzeci si noua de ani, vazand casatoria fiului sau si nasterea actualui sef al Casei Imperiale.

Bibliografie:

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi 

http://query.nytimes.com/mem/archive-free/pdf?_r=1&res=9806E6DD1F3BE533A25757C2A9679C94609ED7CF&oref=slogin

Printesa Louise de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary

          La 1 martie 1924 murea una din cele mai scandaloase printese ale secolului. Louise Marie s-a nascut printesa a Belgiei, fiind prima fiica a regelui Leopold II si a sotiei sale, nascute Arhiducesa Maria Henrieta a Austriei. La 19 ani, printesa, renumita pentru frumuseteaa ei, se casatoreste cu printul Philipp de Saxa-Coburg si Gotha-Kohary. Printesa straluceste la curtea din Viena, dar curand incep sa apara zvonuri care spun ca legaturile Louisei cu anumiti barbati nu sunt tocmai nevinovate. Momentul de apogeu al vietii ei are loc in 1895, cand il cunoaste pe contele Geza Mattacici. Legatura lor era conoscuta de toti si Louise a plecat la Bruxelles pentru a le cere parintilor permisiunea sa divorteze. Cand acestia au refuzat-o, printesa a plecat la Nisa cu Geza si cu fiica ei, Dorothea. Printul si contele se vor duela, si Philipp va fi ranit. Timp de sapte ani, Louise va fi inchisa intr-un spital de alienati mintal la Doebling si apoi transferata la Lindenhof. 

                

              Respinsa atat de familia regala belgiana (doar contesa de Flandra o va vizita in timpul cat a fost inchisa si o va convinge si pe Dorothea sa o vada), cat si de familia sotului ei, Louise reuseste sa fuga cu ajutorului lui Geza. Cei doi amanti se refugiaza in Paris, unde Louise continua sa acumuleze datorii. Relatia cu tatal sau se distruge complet, Leopold isi va considera fiica moarte, iar Louise il va da in judecata in speranta ca va putea sa obtina o parte din milioanele din Congo. In urmatorii ani, printesa Louise va rataci din hotel in hotel in toata Europa in compania lui Geza. Moare intr-o saracie lucie, la un an dupa amantul sau.


Bibliografie: 

Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi    Gelardi Julia, Born to rule

http://www.theroyalarticles.com/articles/74/2/Princess-Louise-of-Belgium-Eve-after-the-Fall-of-Man/Page2.html

Regina Maria Jose a Italiei

 On n'a jamais été heureux 

          La 27 ianuarie 2001 murea Regina Lunii Mai, Maria Jose a Italiei. Nascuta printesa a Belgiei, Maria Jose era fiica regelui Albert I al Belgiei si a sotiei sale, nascute Elisabeta de Bavaria. Bunicii paterni erau Filip, duce de Flandres (caruia i s-a propus tronul Romaniei) si Maria de Hohenzollern-Sigmariengen (sora regelui Carol I al Romaniei si matusa regelui Ferdinand I al Romaniei). Bunicii materni erau Karl-Theodor, duce de Bavaria (fratele imparatesei Elisabeta a Austro-Ungariei) si Maria Jose, Infanta a Portugaliei (cea de-a treia fiica a regelui Miguel I al Portugaliei).

 

 La 8 ianuarie 1930, in Roma, Maria-Jose s-a casatorit cu Printul Mostenitor al Italiei, Umberto. Printul de Piemont era la acea vreme singurul print catolic ce apartinea de o dinastie domnitoare, deci printul perfect pentru descendenta unei familii atat de religioase ca a Mariei Jose. Dupa casatorie, Printesa de Piemont a fost rugata sa isi schimbe numele in Maria Giuseppa, dar a refuzat. In ciuda faptului ca aceasta casatorie parea scoasa dintr-o carte de povesti, Maria Jose si Umberto au fost mult prea diferiti pentru a putea fi fericiti impreuna. Printul si Printesa de Piemont au avut patru copii impreuna: Maria Pia, Victorio Emmanuelle, Maria Gabrielle si Maria Beatrice. 

In 1939, Printesa de Piemont a devenit Presedinta Crucii Rosii Italiene. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, Maria Jose a fost o punte de legatura intre cele doua tabere; un diplomat britanic considerand-o singurul membru al Familiei Regale ce are simt politic. In 1943, ea a incercat sa duca negocieri de pace, dar nu s-a intalnit niciodata cu agentii americani. Dupa aceste incident, Printesa de Piemont a fost trimisa impreuna cu copiii ei in Sarre. Simpatizanta a partizanilor, ea le-a furnizat arme si mancare. Dupa iesirea Italiei din razboi, discreditatul rege Victor Emanuel al III-lea s-a retras din guvernare si Umberto a devenit Locotenent-General. In urmatorii ani, Umberto si Maria Jose au vizitat Italia si au facut o impresie pozitiva. Victor Emanuel a abdicat in 1946 si Maria Jose a devenit Regina; referendumul care a urmat a decis ca Italia va deveni republica (46% au votat sa mentina Regatul). Se presupune ca daca Victor Emanuel abdica in 1943, si Umberto ar fi avut trei ani de domnie, nu doar o luna, cauza regalista ar fi castigat referendumul.  Familia Regala a plecat in exil in 13 iunie 1946.

In exil, monarhii italieni s-au separat, desi nu au divortat niciodata. Decizia de a nu divorta a avut atat cauze politice, Umberto sperand sa isi recapete tronul, cat si religioase, Maria Jose si sotul ei fiind catolici devotati. Regina Maria Jose s-a intors in Italia in 1983. Guvernul italian a permis femeilor din Casa de Savoia sa se intoarca in Italia, dar Regina si fiicele ei s-au intors doar dupa moartea Regelui, considerand ca nu este drept fata de el. Dupa moartea Reginei Maria Jose a Italiei, le-a fost permisa intrarea in Italia si barbatilor din Casa de Savoia.

Imparateasa Carlota a Mexicului

O nunta minunata ... si-apoi, nebunia

       La 19 ianuarie 1927 in castelul Bouchout, din Belgia se stinge din viata o Imparateasa nefericita pe nume Carlota a Mexicului. Nascuta Printesa a Belgiei, Carlota este inmormantata in Biserica Notre Dame din Laeken. Din 1869, cand afla ca sotul sau, Maximilian I a fost asasinat mintile sale se intuneca pentru totdeauna ... Timp de 58 de ani, Carlotta canta cateodata la pian, noaptea, imnul Mexicului. 

        Printesa Charlotte s-a nascut la 7 iunie 1840, fiind singura fiica a regelui Leopold I al Belgiei si a sotiei sale Louise Marie de Orleans. Printesa a fost numita dupa prima sotie a tatalui sau, printesa Charlotte de Wales. Cand Charlotte de Saxa-Coburg si Gotha avea zece ani, mama sa a murit de tuberculoza; din acel moment cea mai apropiata femeie din viata Charlotte a fost bunica materna, Regina Marie Amalie a Frantei. Corespondenta dintre cele doua femei va dura toata viata.

       Singura fiica a lui Leopold I, Charlotte este foarte apropiata de Regele Belgiei, care exercita asupra sa o influenta profunda. Mai mult Charlotte are multe din calitatile acestuia: inteligenta, simtul datoriei, constiinta rangului sau, disciplinata, severitate, dar si vointa si sete de putere. 

            Leopold dorea sa gaseasca un sot demn de singura sa fiica si dupa ce au fost ignorati printul George de Saxa si regele Luis al Potugaliei, Charlotte se logodeste cu Arhiducele Maximilian al Austriei. Dupa nunta, Franz Joseph isi numeste fratele vicerege in Italia. Ambitoasa si mandra, Charlotte nu isi paraseste nicio clipa sotul, chiar daca acesta isi atrage ura statului major austriac si a aristocratiei lombarde: Milano ii reproseaza originea, Viena liberalismul.

         Dupa ce Maximilian este demis, cuplul se stabileste la Castelul Miramar, unde nepotrivirile de caracter dintre cei doi se accentueaza; Charlotte se plictiseste la Miramar dar detesta Viena unde este pe locul doi dupa imparateasa Elisabeta. Cand delegatia mexicana vine la Miramar si ii cere lui Maximilian sa devina Imparat, el accepta tronul. Din pacate Mexicul nu avea un partid monarhist si sprijinul Frantei si al lui Napoleon III nu este suficient pentru a-i asigura tronul. Maximilian si Charlotte debarca in Veracruz la 25 mai 1864. Maximilian, care desi isi vede visul de a domni implinit e distrus si se gandeste ca a facut o greseala renuntand la tot ce il lega de Austria, inclusiv la titlul de Arhiduce, in timp ce Charlotte e fercita, spunand "Maximilian are in sfarsit o ocupatie". Dupa trei ani, acelasi vas care i-a adus in Mexic, va duce in Europa trupul Imparatului Maximilian I al Mexicului. 

              In Mexic, Imparateasa Carlota - cum va fi numita - s-a dedicat complet noii sale tari, inspectand provinciile indepartate, infruntand holera, febrele tropicale, gherilele si dovedind calitati politice mult mai bune decat cele ale sotului sau. 

        In acelasi timp, din cauza problemelor intalnite in Mexic, a disputelor dintre conservatori si liberali, Maximilian isi indeparteaza sotia. Mai mult apar zvonuri ca o insala pe Carlota cu sotia unuia dintre gradinarii sai. Imparateasa este distrusa, mai ales ca afla si de moartea mult iubitului sau tata. Cand situatia din Mexic este critica, Carlota decide sa plece in Europa sa apeleze la Imparatul Napoleon. Imparatul Frantei renuntate de mult la visul mexican si deci Carlota nu obtine nimic de la el. Se intoarce la Miramar de unde ii scrie scrisori de imbarbatare sotului ramas in Ciudat de Mexico. 

            La Roma, Carlota cere sprijinul Papei, dand si primele semne de nebunie cand refuza sa manance de teama sa nu fie otravita de oamenii lui Napoleon III. Intre timp in Mexic, Maximilian este invins de Juarez si condamnat la moarte de un tribunal de razboi. In sfarsit Europa se agita ... prea tarziun, Maximilian este asasinat dupa ce ii scrie sotiei sale "Astept moartea ca un inger al mantuirii. Mor fara agonie. Voi cadea cu onoare ca un soldat, ca un rege infrant, Iar de nu vei putea indura atata sufeinta, daca Dumnezeu mi te va reda curand, voi binecuvand mana sa.  Charlotte a supravietuit 60 de ani dupa moartea sotului sau.

Marea Ducesa Josephine Charlotte a Luxembourgului

      La 10 ianuarie 2005, dupa o lunga batalie cu cancerul moare Marea Ducesa Josephine Charlotte. Nascuta Printesa a Belgiei, Josephine Charlotte si-a pierdut mama in 1935. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, regele Leopold II decide sa ramana in tara sa. Decizia sa, vazuta de multi drept o tradare, este inceputul captivitatii Familiei Regale Belgiene. La sfarsitul raboiului, jumatate din belgini isi vor regele inapoi, jumate nu pot sa il ierte. Printesa isi viziteaza tara si incearca sa creasca sprijinul pentru tatal sau in "Chestiunea regala".

           Dupa  1950, printesa se intoarce in Belgia. Indragostita de un tanar al carui unic defect este acela de a nu fi aristocrat, trebuie sa renunte in urma unui "nu" categoric al tatalui sau, care era insa jignit din cauza criticilor la adresa casatoriei sale cu Liliane Baels. Traumatizata de pe urma rupturii, Printesa accepta sa se casatoreasca in 1953 cu printul Jean de Luxembourg. Aceasta casatorie aranjata nu rupea doar legatura Josephinei-Charlotte, ci si cea a tanarului print cu o tanara americanca. Lacrimile varsate de printesa in timpul nuntii nu prevesteau o casnicie fericita. In ciuda acestui lucru, de-a lungul anilor, uniunea lor se consolideaza datorita unor gusturi comune. Cuplul se instaleaza in castelul de la Betzdorf, unde se nasc cei cinci copii ai cuplului.

          Copilaria marcata de drame a facut-o trista si rezervata, ceea ce uneori a fost interpretat drept raceala. Mai mult, soacra sa, Marea Ducesa Charlotte era simbolul natiunii, o personalitate foarte puternica si foarte populara, ce o eclipsa pe tanara printesa.

        Cu timpul, Josephine-Charlotte se adapteaza in noua ei tara: casatoria motivata politic devine o uniune fericita, printesa blanda si fragila devine o Mare Ducesa energica ce se dedica complet cauzelor in care crede - tineri, familii si sanatate. Ghid-Sef al Ghizilor din Luxembourg, e in acelasi timp presedinta Crucii Rosii luxembourgheze, a Ajutorului luxembourghez pentru persoanele deplasate, a Societatii luxembourgheze de pediatrie, a Federatiei luxembourgheze de sporturi ecvestre, a Societatii luxembourgheze Teihard de Chardin etc.

          Josephine-Charlotte si Jean au fost foarte populari in timpul domniei lor. Desi Marele Duce domneste, dar nu guverneaza, Familia Ducala este un simbol al micului stat european. In timpul domniei lor, cuplul regal a facut numeroase vizite in strainatate: de la Belgia - tara domnesc Baudouin I si Albert II, pana in Regatul Unit, Marele Duce si Marea Ducesa intretin contacte stranse cu sefii de stat si cu personalitatile politice internationale.

         In 1981, poate amintindu-si de povestea ei de dragoste neimplinita, Josephine-Charlotte isi sprijina fiul cand acesta vrea sa se casatoreasca cu Maria Theresa Maestre. Din pacate relatia ei cu nora sa nu a fost niciodata apropiata si in 2002, Maria Theresa tine o conferinta de presa in care isi descrie soacra ca fiind autoritara si dura. Zvonurile privind neintelegerile dintre cele doua mari ducese au continut pana la moartea Josephinei-Charlotte.

Bibliografie:

* Bricard Isabelle, Dinastiile Domnitoare ale Europei, Editura Vivaldi

* http://www.telegraph.co.uk/news/obituaries/1480872/Grand-Duchess-Josephine-Charlotte-of-Luxembourg.html

* http://crossoflaeken.blogspot.com

Leopold II, Regele Belgienilor

"Indiferenta, multimea nu manifesta nici un regret. Presa mondiala de dreapta deplangea disparitia unui mare barbat de sta, cea de stanga se bucura de sfarsitul unui rege capitalist"

- Regina Maria-Jose a Italiei

       In zorii zilei de 17 decembrie 1909, regele Leopold II al Belgiei moare din cauza unei embolii la varsta de saptezeci si patru de ani, dupa o domnie de patruzeci si patru de ani. Leopold va intra in istorie drept Africanul, regele care a schimbat destinul tarii sale prin achizitionarea Congolui. Dupa ce si-a dat seama ca din cauza pozitiei geografice si a neutralitatii sale, Belgia nu poate sa se intinda in Europa, Leopold si-a indreptat atentia spre una din cele mai bogate regiuni din Africa. Mai mult, el a reusit sa o cucereasca fara expeditii si cu ajutorul casetei personale. In 1890, Regele isi schimba testamentul, lasand mostenire Congo "patriei sale mult iubite".

Regele Leopold I al Belgiei

      Leopold Georg Christian Friedrich de Saxa-Coburg-Saalfeld s-a nascut la 16 decembrie 1790, fiind cel mai mic fiu al lui Francis, duce de Saxa-Coburg-Saalfeld si a contesei Augusta de Reuss-Edersdorf. Print german, naturalizat englez, Leopold este ales in 1830 regele belgienilor, fondand o dinastie care conduce si azi aceasta tara.

 

Leopold I, Regele Belgienilor

              La 10 decembrie 1865, la Laeken murea primul rege al belgienilor, Leopold I. Nascut print de Saxa-Coburg si Gotha, Leopold a devenit Rege la 21 iulie 1830, dupa ce a fost ales de Congres cu 152 voturi din 196. 

           In 1831, pentru a asigura continuitatea noii dinastii, Leopold I se casatoreste cu printesa Louise-Marie de Orleans, fiica cea mai mare a regelui Louis-Philippe.

Printesa Astrid a Suediei

             Astrid Sofia Lovisa Thyra s-a nascut la 17 noiembrie 1905, la Stockhlom, fiind cea mai mica fiica printului Carl al Suediei si a printesei Ingeborg a Danemarcei. Mica printesa a fost numita in onoarea bunicii paterne, regina Sofia a Suediei, nascuta printesa de Nassau si in onoarea bunicii materne, regina Lovisa a Danemarcei, nascuta printesa a Suediei. Astrid a copilarit impreuna cu cele doua surori, Margareta si Martha si cu unicul sau frate, Carl. Familia printului Carl era foarte unita, printesa Ingeborg educandu-si copiii sa fie modesti. Astrid si surorile sale erau singurele nepoate ale regelui Oscar II al Suediei, fiind partide prestigioase.

Printul Philippe, Conte de Flandra

             Printul Philippe, conte de Flandra murea la 17 noiembrie 1905. Cel de-al treilea fiu al regelui Leopold I si a printesei franceze, Louise de Orleans, Philippe murea cu patru ani inainte ca fiul sau sa urce pe tronul Belgiei.

Regele Leopold III al Belgiei

        Léopold Philippe Charles, print al Belgiei, s-a nascut la 3 noiembrie 1901, fiind cel mai mare fiu al viitorului rege Albert I si a sotiei sale, nascuta printesa Elisabeth a Bavariei. Printul a fost numit in onoarea unchiului sau, regele Leopold II al Belgiei. Al doilea nume era in onoarea bunicului patern, printul Philippe, conte de Flandra, in timp ce al treilea era in onoare bunicului matern, ducele Karl-Theodor al Bavariei.

Printesa Josephine Caroline a Belgiei

                   Al treilea copil si a doua fiica a contelui si contesei de Flandra a

fost printesa Josephine Caroline a Belgiei. Nascuta la 18 octombrie 1872, Josephine Caroline a fost numita in onoarea surorii sale, moarte cu un an inainte, Josephine Marie. Josephine era si numele bunicii materne, Josephine de Baden, consoarta printului Karl Anton de Hohenzollern. Philippe si Marie au avut o casnicie armonioasa, fiind parinti iubitori, dar stricti pentru cei patru copii: Baudouin, Henriette, Josephine Caroline si Albert.

                      Josephine Caroline si Albert erau foarte uniti, fiind numiti de fiica lui Albert, Maria Jose, "elementul modern" al familiei contelui de Flandra. Cei doi se aflau uneori in contradictie cu ideile conservatoare ale mamei si ale cuplului format din fratii lor mai mari Baudouin si Henrieta.

                    In 1894, printesa Josephine Caroline a Belgiei se casatoreste cu verisorul sau primar, printul Karl-Anton de Hohenzollern-Sigmariengen, fratele mai mic al regelui Ferdinand al Romaniei. Cei doi au avut patru copii: Stephanie, Marie Antoinette, Albrech si Henriette. 

                     Primul razboi mondial a despartit-o pe Josephine Caroline de tara sa natala, condusa acum de fratele sau. La sfarsitul razboiului, printesa a putut sa revada Belgia, dar viata ei a fost in curand umbrita de pierderea sotului sau in 1919. In urmatorii ani, Josephine a fost inconjurata de numerosi nepoti. In anii '30, dupa pierderea fratelui sau, Josephine Caroline, printesa Karl Anton de Hohenzollern Sigmariengen a decis sa se calugareasca. A murit in manastire in 1958.

Printesa Josephine-Charlotte a Belgiei

         La 11 octombrie 1927 se nastea primul copil si unica fiica a regelui Leopold III si a primei sale sotii, printesa Astrid a Suediei. In timpul sarcinii, printesa Astrid a citit biografia Imparatesei Josephine a Frantei si a decis sa isi numeasca fiica Josephine. Printesa Astrid era descendenta primei Imparatese a Frantei, prin nepoata acesteia Josephine de Leuchtenberg. Josephine era si numele surorii favorite a regelui Albert I, bunicul micii printese.

Regina Luise Marie a Belgienilor

          La 11 octombrie 1850, la Laeken murea prima regina a Belgienilor, nascuta Louise-Marie de Orleans.Faimoasa pentru mila, generozitatea si caritatea ei, ea a fost plansa de familia si de poporul sau. Desi mariajul lor nu a fost cel mai fericit, si Leopold I nu a fost un sot credincios, el a fost distrus de moartea reginei sale, spunand "Moartea ei a fost de sfanta, la fel ca viata sa".

          Printesa Louise-Marie de Orleans s-a nascut in 1812 in unita familie a contelui de Orleans. In 1830, tatal sau a devenit regele Louis-Philippe I al Frantei.

Printul Charles al Belgiei

        La 10 octombrie 1903 s-a nascut printul Charles, al doilea fiu al regelui Albert I al Belgiei si a sotiei sale, printesa Elisabeta a Bavariei.

Leopold III, Regele Belgienilor

 "Va amintesc cu tarie ca viitorul patriei depinde de solidaritatea voastra nationala si 

va cer sa va adunati cu fervoare in jurul fiului meu. Va conjur, fiti uniti"  

 - Discursul de abdicare a regelui Leopold III

Regele Leopold III

        Viata regelui Leopold III al Belgienilor a fost marcata de tragedie: accident, tragedie, razboi, durere, tradare, calomnie, inchisoare, exil, dezastru politic, abdicare. In ciuda acestor tragedii, Leopold III a fost un rege devotat tarii sale. Din pacate, viata sa pusa in slujba tarii sale a fost privita de multi cu ingratitudine si respingere. In ciuda acestui lucru, Leopold al III-lea nu si-a pierdut niciodata demnitatea.

          Leopold s-a nascut la 3 noiembrie 1901, fiind primul fiu al regelui Albert I si al sotiei sale, printesa Elisabeth a Bavariei. Regele Albert I si regina Elisabeta au fost parinti stricti, dar iubitori, care si-au educat cei trei copii cu simtul datoriei si al moralitatii. Aceste valori au fost puse la incercare la declansarea primului razboi mondial. In timp ce Albert I si Elisabeta au devenit regele Cavaler si regina Infirmiera, dedicandu-se cu totul cauzei tarii lor, Leopold devine cel mai tanar voluntar in armata belgiana. Leopold, Duce de Brabant, a luptat in regimentul 12 de linie in grad de caporal. Totusi Leopold era viitorul rege al Belgiei, deci educatia sa nu trebuia sa fie ignorata. In 1915, in acelasi timp cu participarea la luptele de pe fron Leopold a devenit student la colegiul Eton. Dupa razboi, ducele de Brabant si-a continuat studiile in SUA si apoi a calatorit in toata lumea. In 1922, este inaltat la gradul de sublocotenent dupa doi ani in scoala militara. Nimic nu a fost neglijat in educatie viitorului rege, el avand cei mai buni profesori.

             In 1926, printul Leopold s-a casatorit cu printesa Astrid a Suediei. A fost o casatorie din dragoste. Cei doi s-au cunoscut la un bal in Copenhaga si din primul moment destinul lor a fost hotarat. Astrid i-a cucerit pe belgieni din primul moment. Cei doi au trei copiii: Josephine Charlotte, Baudouin si Albert. Leopold si Astrid impartasesc toate activitatile, regina avand o mare influenta asupra sotului ei. Acesta le spune colaboratorilor sai "Voi cere avizul sotiei mele". Moartea lui Astrid este o lovitura puternica pentru sotul sau, care spune "Viata mea s-a sfarsit". La 29 august 1935, Leopold III nu si-a piedut doar sotia adorata, ci si cel mai important colaborator si sfatuitor. In ciuda teribilei tragedii personale, Leopold a fost decis sa fie cel mai bun rege si tata posibil.

Josephine-Charlotte, Baudouin,  Astrid, Leopold III,  Albert

               Leopold urca pe tron in 1934, intr-o perioada tulbure pentru Belgia si Europa. Tragediilor personale (moartea tatalui si a sotiei sale) li se adauga criza economica mondiala, cresterea extremei drepte, tensiunile internationale precum si primele tensiuni dintre comunitatea valona si cea flamanda. Inzestrat cu un caracter puternic, incapatanat, Leopold intra imediat in conflict cu ministrii din guvernul sau.

          La urcarea pe tronul Belgiei, Leopold al III-lea a declarat "Ma daruiesc cu totul Belgiei". Pentru restul domniei, el va veghea la binele Belgiei ca un intreg. Confruntat cu pericolul nazismului, Leopold a incercat sa isi protejeze tara. Realizand ca neutralitatea nu este o solutie viabila, Regele Belgiei a incercat sa imbunatateasca armata. Din pacate la 10 mai 1949, Germania invadeaza Belgia. Leopold a incercat sa negocieze un armistitiu, dar capitularea este impusa fara conditii. Guvernul s-a refugiat la Londra si incearca sa il convinga pe rege sa li se alature. Leopold este pus in fata unei situatii fara solutii "Am ales intre sacrificiu si dezonoare". In calitatea sa de comandat al armatei belgienie, Leopold decide sa impartaseasca captivitatea soldatilor sai si sa ramana in Belgia. Niciun istoric adevarat nu se indoieste ca in aceasi situatie, Regele Cavaler ar fi luat aceeasi decizie ca fiul sau, dar Leopold devine "Regele Tradator" pentru francezi.

               Leopold III are domiciliul fixat la castelul Laeken si evita sa i-a parte la activitati publice pentru a nu fi acuzat de colaborare. Are o singura intalnire cu Hitler, pentru a pleda cauza prizonierilor belgieni. Aceasta intalnire ii va fi reprosata cu duritate mai tarziu de adversarii sai politici. Calomniile construite de adversarii politici ai regelui nu au atins poporul belgian, care in marea majoritate i-a ramas fidel. Ceea ce populatia nu i-a iertat a fost a doua casatorie cu  Lilien Baels, care a fost vazuta ca nedemna pentru a-i urma reginei Astrid.

Regele Baudouin si Regele Leopold III

                In 1944, dupa debarcare din  Normandia, Leopold, Lilian si cei patru copii ai lor sunt mutati din Belgia, intr-un castel de land Leipzig si mai apoi in Austria. Dupa eliberarea de catre americani in mai 1945, Leopold se abtine sa revina in Belgia, unde fratele sau Charles este regent. "Chestiunea regala" imparte tara in doua tabere leopoldisti si anti leopoldisti. Prima tabara, formata in principal de catolici, sustine dreptul divin al Regelui, in timp ce cea de-a doua considera cu atitudinea sa din timpul razboiului il impiedica sa exercite atributiile regale. In 1950 se realizeza un referendum care sa hotarasca chestiunea. 57.6% dintre belgieni isi vor regele inapoi. Leopold III impreuna cu fiii sai se intoarce la Bruxelles, dar in tara izbucnesc revolte, care se soldeaza cu trei morti. Pus in fata amenintarii razboiului civil, Leopold decide sa abdice un an mai tarziu, cand fiul sau, Baudouin, va deveni major. La 16 iulie 1951, regele Leopold III abdica si Baudouin urca pe tron. Leopold isi pastreaza titlu de rege si prerogativele de sef al familiei si care se spune ca "Baudouin domneste asupra Belgiei, dar Leopold domneste asupra lui Baudouin". Acesta situatie ia sfarsit in 1960, cand Baudouin se casatoreste cu dona Fabiola de Mora y Aragon.  

            Regele Leopold III al Belgienilor a murit la 25 septembrie 1983. Probabil niciun alt monarh belgian nu a fost nevoit sa treaca prin atatea tragedii personale si nationale ca Leopold III. In ciuda acestui lucru, Regele nu renunata la convigerile lui si la certitudinea ca a procedat bine ... Poate cea mai mare tragedie a acestui om extraordinar este ca a fost un om nobil ce si-a pierdut reputatia si un Rege ce si-a pierdut tara.

Bibliografie:

*http://madmonarchist.blogspot.ro/search?q=leopold+III

*http://crossoflaeken.blogspot.ro/2009/01/tragedy-of-leopold-iii.html

*http://iconicphotos.wordpress.com/tag/leopold-iii/ 

*Bricard Isabelle, Dinastiile domnitoare ale Europei, Vivaldi