Moartea regelui George II al Greciei

 "the most important tool for a King of Greece is a suitcase."

           Cand grecii au primit vestea mortii regelui lor, multi au crezut ca este vorba de o pacaleala de 1 aprilie. George II a murit la cincizeci si sapte de ani in Palatul Regal din Atena, chiar daca o importanta parte a vietii sale a petrecut-o in exil.

          George II s-a nascut in 1890, fiind fiul printului mostenitor Constantin al Greciei si al Sofiei de Prusia. George a avut o copilarie fericita, Familia Regala a Greciei fiind foarte unita. In acelasi timp, regatul Greciei era foarte instabil. In septembrie 1909, printul mostenitor si familia sa au fost fortati sa isi paraseasca tara din cauza Ligii Militare. In 1917, Constantin I a fost fortat sa plece din nou din tara sa. Fara sa semneze un act de abdicare, Constantin a plecat si Alexandru - al doilea fiu al Regelui - a urcat pe tron. George, foarte apropiat de Rege si crescut pentru a fi Rege, a plecat in exil cu tatal sau. Cand Alexandru a murit, Constantin s-a intors pe tron, dar in 1922 a fost fortat sa abdice din nou ... George a devenit Regele Greciei. Dupa nici un an, junta militara care a fortat abdicarea lui Constantin a decis sa supuna plebiscitului problema monarhiei. George a plecat in Romania si apoi in Anglia, unde si-a petrecut urmatorii doisprezece ani. Grecia a fost declarata republica. In urmatoarea perioada anarhia militara a alterat cu puciurile militare. In 1935, generalul Condylis a avut originala idee ca o restabilire a monarhiei va putea asana situatia interna a Greciei. In 1941, frontul grecesc a fost strapuns de germani. George s-a exilat cu ce a mai ramas din guvern in Anglia.

           George II era militar de formatie si exilul nu l-a predispus spre o atitudine deschisa si concilianta fata de opozitia dinastica. Prima domnie a lui George a fost dominata de consecintele razboiului cu Turcia. In timpul exilului, cuplul regal elen s-a dezagregat putin cate putin, si in 1935 Elisabeta si George divorteaza. In a doua domnie a lui George II el a adoptat drept model atitudinea rezervata a bunicului sau si nu s-a implicat in afacerile interne ale tarii. Atitudinea sa din timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost exemplara, Regele fiind singurul reprezentant legitim al statului grec. Cand George s-a intors, Grecia era in plin razboi civil si in ciuda faptului ca 70% din greci au votat pentru revenirea Sa, ostalitatile au continuat. Ca si pe tatal sau, pe George l-a vlaguit o Grecie care nu l-a crutat nici in privinta dramelor, nici a necazurilor.

Bibliografie:
Gauthier Guy, Acvile si lei. O istorie a monarhiilor balcanice, Humanitas, Bucuresti, 2004
Gelardi Julia, From Spendor to Revolution   

Asasinarea regelui George I al Greciei

"Tragic as was the manner of the King's death, he was at least happy in the moment of it. He had seen the edifice he had laboured to construct for fifty years crownes by victories of his army under the leadership of his Son and Succesor. He had the assurance that his dynasty was at last firmly seated upon the throne which he hat often during his long reign been tempted to abandon in despair. He had seen his aspirations realized beyond his most ambitious dreams. He will live on in the memories of his people as a martyr to the national cause.

Sir Francis Elliot 
 

                La 18 martie 1913, in Salonic, Regele George I lua pranzul cu fii sai. El le-a marturisit ca dupa jubileul din octombrie o sa abdice in favoarea fiului sau, Constantin. Dupa cincizeci de ani in fruntea schimbatoarei Grecii, George I a considerat ca are dreptul la putina liniste. Mai mult, el a reusit sa isi vada implinit visul Greciei Mari, dupa eliberarea Salonicului de la turci.

           In timpul unei plimbari, in compania unui aghiotant si a doi soldati Regele a fost agresat de un invatator dezechilibrat mintal pe nume Skinas. Pana sa ajunga la spital, Regele a murit. Orice moarte e absurda, dar asasinarea Regelui a fost cu adevarat lipsita de sens. Ucis in momentul victoriei supreme, Regele nu a mai avut ocazia sa culeaga laurii celei mai lungi si mai stralucitoare domnii din istoria Greciei.

             Nascut print al Danemarcei, George a devenit Regele Greciei la varsta de 17 ani. Pentru aproape cincizeci de ani, George I a domnit in fruntea zbuciumatei Grecii, ca si cum ar fi in fruntea linistitei Danemarcei. In mult, Grecia a profitat foarte mult gratie prezentei la Atena a unui monarh foarte stimat in Europa pentru firea sa echilibrata si respectat in cel mai inalt grad datorita aliantelor sale dinastice de prim plan.

        George I era fiul regelui Christian IX al Danemarcei si a extraordinarei sale sotii, Louise de Hesse-Kassel. Prin sora sa Alexandra, George era cumnat cu regele Edward VII al Regatului Unit, prin sora sa Dagmar, devenita Imparateasa Maria Feodorovna, cumnat cu tarul Alexandru III al Rusiei. Sotia sa era nascuta Mare Ducesa Olga Constantinovna a Rusiei, fiind fiica preferata a fratelui tarului Alexandru II. Desi George a fost numit "Regele Hoinar", el si Olga au fost un cuplu exemplar, care si-au educat copii pentru a fi buni greci. Mai mult toti copiii lor au facut ceea ce numim "partide bune": mostenitorul tronului s-a casatorit cu printesa Sofia de Prusia (nepoata lui Wilhelm I si a reginei Victoria), George s-a casatorit cu printesa Maria Bonaparte (a carei avere a sustinut Familia Regala Greaca in exil), Alexandra s-a casatorit cu Marele Duce Paul Alexandrovici, Nicolae cu Marea Ducesa Elena Vladimirovna (fiica Marelui Duce Vladimir Alexandrovici si sora pretendentului la Tronul Imperial, Kiril Vladimirovici), Maria cu Marele Duce George Mihailovici, Andrei cu printesa Alice de Battenberg (parintii ducelui de Edinburg) si printul Christof cu printesa Francoise de Orleans (fiica ducelui de Guise).

          La urcarea pe tron, George spunea "Puterea mea sta in dragostea poporului meu. Vreau sa fac din Grecia un model pentru statele balcanice." Din pacate, dupa cum spunea Guy Gauthier, Regatul Greciei a fost un "Regat la mila zeilor". 

Bibliografie:
Gauthier Guy, Acvile si lei. O istorie a monarhiilor balcanice, Humanitas, Bucuresti, 2004
Gelardi Julia, From Spendor to Revolution   

Paul I, Regele Greciei

        La 6 martie 1964, la Atena murea regele Paul I al Grecilor. Paul a fost al treilea fiu al regelui Constantin I si al sotiei sale Sofia de Hohenzollern. Fiind al treilea fiu, Paul nu trebuia sa domneasca, asa ca o mare parte a vietii sale Paul a fost ofiter naval. 

             Paul a crescut intr-o familie foarte unita, care a gasit in aceasta unitate puterea sa treaca peste toate incercarile la care au fost supusi. In 1911, Printii Mostenitori ai Greciei au fost fortati sa plece in exil, din cauza unei lovituri militare indreptate impotriva Regelui George I. In 1917, Constantin I a fost fortat sa plece in exil, in timp ce fiul sau Alexandru a fost declarat Rege. La moartea lui Alexandru, guvernul i-a cerut lui Paul sa urce pe tron, dar acesta a refuzat spunand ca tatal lui este Rege si daca acesta ar muri, fratele sau mai mare, George ar fi mostenitorul sau. In 1921, Constantin este fortat sa plece in exil si dupa cateva luni moare. Paul devine mostenitorul fratelui sau mai mare, care este fortat sa abdice in 1923. Timp de 12 ani, Familia Regala Greaca isi petrece viata in exil, pana cand in 1935 norocul se schimba la Atena si George al II-lea isi recapata tronul. Deoarece din casatoria cu Elisabeta a Romaniei, George nu a avut niciun copil, Paul devine Print Mostenitor. In 1941, Paul impreuna cu familia sa pleaca in exil in Egipt, unde raman pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

                In 1938, Paul se casatoreste cu Frederica de Hanovra, fiica verisoarei sale primare, Victoria Louise de Hohenzollern. Cei doi au trei copii: Sofia, Constantin si Irene. In 1947, la moartea lui George al II-lea, Paul si Frederica devin Regele si Regina Grecilor.

Printesa Irene a Greciei si Danemarcei

         La 13 februarie 1904, la Atena se nastea Irene, cea de-a doua fiica al Sofiei si a lui Constantin, Printii Mostenitori ai Greciei. Irene a fost foarte apropiata de fratii sai, mai ales de sora sa, Elena, devenita printesa a Romaniei. Sofia, demna fiica a Printesei Regale si-a crescut fiicele ca niste printese engleze, nestirbind cu nimic legatura acestora cu Grecia. Vara, printii Greciei isi petreceau vacanta in Anglia, unde Alexandru, Paul, Elena si Irene mergeau la scoala. 

        In 1917, Irene a fost fortata sa fuga impreuna cu familia sa in Elvetia. Aici, drama exilului a fost amplificata de faptul ca fratele mai mare al Irenei, Alexandru a ramas singur in Atena. Cand Alexandru a murit, poporul grec i-a cerut lui Constantin sa se intoarca pe tron. Inainte sa se intoarca in Grecia, Irene si cei doi frati mai mari, George si Elena, au fost oaspetii Reginei Romania, la Sinaia. Dupa casatoria Elisabetei cu George si a Elenei cu Carol, Irene a petrecut tot mai mult timp in Romania. In 1921, Constantin a fost fortat sa abdice inca odata si fratele mai mare al Irenei a devenit George II al Greciei. Doi ani mai tarziu, Grecia a fost proclamata republica si Irene s-a mutat in Italia impreuna cu mama sa si sora sa mai mica Katharine. Irene a fost apropiata de cele patru fiice a Regelui Italiei.

        In 1927, George al II-lea a anuntat casatoria Irenei cu Christin de Schumburg-Lippe. Dupa cateva saptamani logodna a fost rupta. Dupa cinci ani, Irene si-a pierdut mama "pierderea iubitei noastre mame si agonia ultimelor luni este mai mult decat putem suporta si sunt inca impietrita de aceasta cruda lovitura"; cei sase frati au continuat sa fie foarte apropiati, iar legatura dintre Elena si Irene a crescut odata cu trecerea timpului. In 1935, George al II-lea si-a recapatat tronul si Irene s-a intors in Grecia. George divortase de Elisabeta a Romaniei si Irene era cea mai importanta femeie a Curtii Regale din Atena.

      La 35 de ani Irene s-a casatorit cu printul Aimone de Savoia, verisorul Regelui Italiei si fiul ducelui Emmanuel-Philibert si a Helenei de Orleans. La 27 septembrie 1943 se naste singurul lor copil, Amadeo Umberto.

    In 1942, Aimone accepta coroana Croatiei si devine Tomislav II. Irene nu dorea aceasta coroana, dar si-a sprijinit sotul. Dupa o vizita de cinci zile in noul sau regat, Aimone se intoarce la Roma si isi continua viata linistita. Dupa un an, la moartea fratelui sau mai mare, Amadeo, Aimone devine duce de Aosta si seful ramurei mai tinere a Casei Regale a Italiei. Cand germanii au ocupat Italia, noul duce a reusit sa scape in teritoriu aliat, dar Irene si Amadeo au fost capturati de Germani.

         Dupa razboi, Irene s-a stabilit impreuna cu fiul sau in Elvetia. In 1948, sotul ei a murit si micul Amadeo in varsta de cinci ani a devenit duce de Aosta. Cativa ani mai tarziu, Irene s-a intors in Italia, recuperand proprietatile familiei Aosta. Ducesa s-a stabilit in vila Domenico, aproape de vila Sparta, unde locuia Regina-Mama Elena a Romaniei. Ducesa de Aosta a murit in aprilie 1974.

Printul Nicholas al Greciei si Danemarcei

La 8 februarie 1938, in Hotelul Grand Bretagne din Atena murea printul Nicolae al Greciei si Danemarcei. Printul era bolnav de zece zile si alaturi de el erau sotia sa, printesa Elena a Greciei*, fiica lor, printesa Olga a Iugoslaviei si nepotul sau, regele George II.

         Printul Nicolae s-a nascut la Atena in 22 ianuarie 1872, fiind al treilea fiu al regelui George I si a reginei Olga. Familia Regala Greaca era foarte apropiata; cei opt frati ajungand sa fie uniti si in dragostea lor fata de Grecia. Familia lui Nicky nu era foarte bogata si el era al treilea fiu, deci cand a cerut-o de sotie pe Marea Ducesa Elena Vladimirovna, mama ei, Maria Pavlovna a fost foarte revoltata. Totusi dupa doi ani a fost fortata sa le accepte casatoria si cei doi s-au casatorit in 1902.

          Nicolae a fost alaturi de fratele sau in timpul primului razboi mondial, fiindu-i aparator in fata acuzatiilor ca acesta ar fi pro-german. Cand cauza regalista a fost infranta si Constantin a fost fortat sa plece in exil, Printul Nicolae si familia sa l-a insotit. Ei s-au stabilit in Elvetia, intorcandu-se din nou in Grecia in 1920. Dupa doi ani Constantin a fost fortat sa plece din nou; mai mult un alt frate al Regelui, printul Andrei a fost arestat si acuzat de tradare. Cu ajutorul regelui George al V-lea, Andrei a fost gratiat. De data asta, Nicolae si familia sa s-au stabilit in Paris, unde traiau "intr-un modest apartament in Passy". In acesta perioada, Nicky s-a dedicat picturii si scrisului. Din cauza ca in 1924 monarhia a fost abolita din Grecia, vanzarea tablourilor lui Nicky reprezentau o mare parte a veniturilor lor. In aceste conditii, pentru Nicolae si Elena era foarte important sa isi casatoreasca bine cele trei fete, ceea ce au facut. Olga s-a casatorit cu printul Paul al Iugoslaviei, Regent in numele nepotului sau Petru al II-lea. Elisabeta s-a casatorit cu contele Carl Teodor de Toerring-Jettenbach, un bogat print german inrudit cu Casa Regala a Belgiei si cu cea a Bavariei. Marina va face cel mai stralucitor mariaj casatorindu-se cu George, Duce de Kent.



*Sotia printului Nicolae a Greciei si Danemarcei s-a nascut Mare Ducesa Elena Vladimirovna a Rusiei; pentru fiica Regelui Constantin I si mama Regelui Mihai I vezi: Printesa Elena a Greciei si Danemarcei

Regina Frederica a Grecilor

 "Freddie was born 50 years too late. In the 1890's she would have been a fabulous royal, but at the time she lived, we were in decay and many of her ideas just did not fit in.  She was tough, had extremely strong opinions, a piece of work even, but she wanted to protect Palo and the children as much as possible.  I have always believed she should have given Tino more space to develop.  is she guilty for the calamity of 67?  I would dare say that perhaps she is, not the only one mind you, but maybe if she had absented herself from Greece after Palo's death, politicians would not have used her figure to attack Tino.  all quite terribly sad if you ask me."

          

         La 6 februarie 1981, in Madrid murea regina Frederica a Grecilor. Regina a fost inmormantata in Tatoi, guvernul grec permitand fostului rege Constantin II sa participe la inmormantare.

        Frederica s-a nascut la 18 aprilie 1917, fiind fiica lui Ernest Augustus, Duce de Brunswick si a printesei Victoria Louise a Prusiei. Bunicul matern era Wilhelm II, ultimul imparat al Germaniei, in timp ce bunicul patern era fiul ultimului Rege al Hanovrei. Bunicul Fredericai, Ernest Augustus, Duce de Cumberland isi pierduse tronul din cauza reunificarii Germaniei sub Casa de Hohenzollern. Mariajul lui Ernest Augustust si al Victoriei Louisa a remediat divergentele dintre cele doua familii, fiind si ultimul mare eveniment la care au participat Casele Regale ale Europei inainte de razboi.

           In 1938, printesa Frederica s-a casatorit cu printul Paul al Greciei si Danemarcei, fratele si mostenitorul regelui George al II-lea al Grecilor. Cei doi au avut trei copii: Sofia (viitoare Regina a Spaniei), Constantin (viitorul Rege al Grecilor) si Irene. 

           Frederica si Paul au devenit Regii Grecilor intr-un moment in care tara lor era in razboi civil. Timp de trei ani armata greaca, sprijinita de britanici si americani a luptat impotriva armatei democratice, comunista. Regele si Regina au apelat la loialitatea poporului lor pentru cauza monarhista. In timpul razboiului, Regina Frederica a creat Taberele Reginei destinate orfanilor de razboi; prin acesta tabere copii au primit adapost, mancare si educatie.

          Dupa razboi, Frederica si Paul au facut numeroase vizite externe pentu a intari monarhia. In 1960, Regina a organizat o croaziera in insulele grecesti, la care au participat numeroase Familii Regale. In acesta croaziera fiica sa Sofia l-a cunoscut pe Juan Carlos al Spaniei, cu care se va casatori in 1962.

          La fel ca soacra sa, Sofia,  Frederica a suferit din cauza originii sale germane. In tinerete Regina a facut parte (la fel ca toti germanii) din Liga Fetelor Germane si adversarii monarhiei au folosit acest lucru impotriva ei. Mai mult, Regina s-a implicat in viata politica; intr-o tara in care regii fusesera invatati sa aiba valiza pregatita, Frederica a fost acuzata ca a fost eminenta cenusie a domniei sotului si fiului sau si vinovata pentru dezvoltarea sentimentului republican din aceasta tara. 

         Dupa aceste zvonuri si dupa casatoria fiului sau cu Anne-Marie a Danemarcei, Frederica s-a retras din prim-plan. In 1974, Constantin al II-lea a fost fortat sa abdice si impreuna cu familia sa a plecat in exil. Frederica s-a stabilit la Madrid, dar a facut si numeroase calatorii in India.

Regina Alexandra a Iugoslaviei

La 30 ianuarie 1993 murea Alexandra, sotia ultimului Rege al Iugoslaviei, Petru al II-lea. Alexandra a fost fiica lui Alexandru I al Greciei si a Aspasiei Manos. Bunicii paterni erau Constantin I al Greciei si Sofia, nascuta printesa a Germaniei. Bunicul matern era Colonelul Petros Manos; iar printre stramosii sai se numara conducatori ai luptei grecilor pentru Independenta, lideri eleni in capitala Imperiului Otoman si conducatori ai provinciilor danubiene. Datorita mamei sale, care facea parte din una din cele mai aristocratice familii elene, Alexandra era singura membra a Familiei Regale care avea sange grec.

In 1919, Regele Alexandru I era singur in Atena, in timp ce restul familiei sale era in exil ... el a inceput sa se ataseze de Aspasia Manos. Desi, Aspasia era considerata de multi sotia perfecta, fiind descedenta unei familii ilustre, ea nu avea sange regal, deci se considera ca un mariaj intre cei doi ar fi imposibil. Casatoria lor a fost morganatica, deci nici Aspasia, nici Alexandra nu avea dreptul la titlul de Regina, respectiv Printesa a Greciei. Dupa moartea lui Alexandru si intoarcerea lui Constantin pe tronul Greciei, regina Sofia s-a indragostit de nepoata sa, singurul copil al fiului sau preferat. Regina l-a rugat pe sotul ei sa emita un decret prin care a recunoscut mariajul si le-a acordat un titlu de Printesa Aspasiei si Alexandrei. 

 

Alexandra a fost fortata sa plece in exil cu restul Familiei; in 1943, la Londra ea il cunoaste pe regele Petru al II-lea al Iugoslaviei, care fusese fortat sa isi paraseasca tara. Cei doi s-au casatorit in 1944; in timp ce Iugoslavia era in razboi.  Casatoria Regelui intr-un moment atat de greu pentru tara sa a fost privita cu ostalitate de multi sarbi. Mai mult, mama Regelui, nascuta Printesa a Romaniei si descendenta a Caselor de Saxa-Coburg si Gotha si Hohenzollern-Sigmariengen, credea ca mariajul celor doi e inegal si nu a participat la nunta. Dupa un an se naste primul si singurul copil al celor doi, Alexandru. Pentru ca Regele Iugoslaviei trebuia sa fie nascut pe teritoriu iugoslav, guvernul englez a declarat pentru cateva ore hotelul Claridge's pamant iugoslav. 

Alexandru a fost educat de mama Alexandrei,  Aspasia. Petru nu a reusit sa se adapteze la noua sa viata si asta a ingreunat mariajul sau cu Alexandra, care a cazut in depresie. Curand cei doi au inceput sa aiba probleme finaciare; Petru a plecat din Iugoslavia cu aproape nimic, in timp ce mostenirea Alexandrei de la tatal ei era pe cale sa se termine. Cei doi s-au mutat in SUA si Alexandra a incercat sa se angajeze ca designer interior; dupa cateva luni ea s-a intors in Europa. 

Desi, Alexandra isi iubea foarte mult sotul, cei doi au stat mult timp despartiti. Aspasia avea doua concepte despre casatorie care i-au fost insuflate unicii sale fiice: "In Familiile Regale nu exista divort" si "nu exista casatorie fara dragoste". Urmand aceste concepte, Alexandra nu a divortat nicioadata. Relatia Alexandrei cu unicul sau copil nu a fost foarte stransa, mai ales ca acesta a trait cu bunica sa, Printesa Alexandru al Greciei si Danemarcei.

Regina Iugoslaviei si-a scris autobiografia For a King's Love. Locuind mult timp in Italia, spre sfarsitul vietii, Alexandra s-a mutat in Anglia, unde locuia fiul sau.

Printul Christopher al Greciei si Danemarcei

La 21 ianuarie 1940, la Atena murea Printul Christopher al Greciei, cel mai mic dintre cei opt copii ai regelui George I si al reginei Olga. Nascut dintr-o mama rusoaica si un tata danez, printul Christopher a fost crescut si educat sa serveasca Grecia.

Printul Christopher s-a nascut in Rusia, fiind cu 20 de ani mai mic decat Constantin, printul mostenitor al Greciei. Cel mai apropiat frate ca varsta era Andrei, dar tovarasii sai de joaca au fost George, fiul lui Constantin, si Olga, Elisabeta si Mariana, fiicele lui Nicolae. 

Pentru regina Olga, timpul de joaca al copiilor era teroarea zilnica. La Atena, salile de bal deveneau piste de biciclete, unde copiilor i se alatura adesea si tatal lor. Copiii vorbea intodeauna greca unul cu celalalt si engleza cu parintii lor. In acelasiti timp ei au invatat daneza si rusa, limbile materne al parintilor lor si bineinteles franceza. In timp ce restul fratilor sai puneau pe primul loc Grecia si ignorau tarile parintilor sai (in special Andrei, care a refuzat sa vorbeasca alta limba acasa), Christopher a fost intodeauna atras de tara mamei sale. Cei mai buni prieteni ai tanarului print au fost Marele Duce Mihai Alexandrovici si Marea Ducesa Olga Alexandrovna, Christopher fiind apropiat si de copii surorii sale Alexandrea, Maria si Dimitri.

Dupa o scurta logodna cu Alexandra de Fife, ce a fost impiedicata de parintii sai, Christopher se casatoreste cu o americanca divortata Nancy Leeds. Cei doi au avut o lunga logodna de sase ani, atat din cauza razboiului, cat si din cauza dificultatilor casatoriei dintre o americanca divortata cu fiul regelui Greciei. Dupa ce banii lui Nancy a ajutat Familia Regala sa supravietuiasca in exil, Constantin I (la intoarcerea la Atena) i-a acordat titlul de Printesa Anastasia a Greciei si Danemarcei. Familia Regala a primit-o cu bratele deschise pe Nancy, dar ea a murit de cancer in 1923. Regina Olga scria "Inima imi este sfasiata in bucati cand ma gandesc la baiatul meu scump! A fost atat de fericit cu draga Nancy". Dupa moartea sotiei sale, Christofer isi invita mama la Vila Anastasia din Roma.

In 1929, printul Christopher se casatoreste cu Francoise de Orleans. In 1939, cu cateva luni inainte de moartea Printului, se naste fiul lor Mihai.

Regina Sofia a Greciei

"Poor misjudged Queen Sophie is one of the best of women.  Her patience in adversity was wonderful, and her stoical philosophy enabled her to regard life as entirely a state of omnia vanitas, in which nothing was lasting."

- Eularia, infanta a Spaniei

In 13 ianuarie 1932, la Frankfurt, dupa o lunga lupta cu cancerul murea Sofia, cea de-a treia Regina a Elenilor, nepoata Reginei Victoriei si a Imparatului Wilhelm I, fiica Imparatului Frederick III si a Printesei Regale Victoria, verisoara Reginei Maria a Romaniei,  a Reginei Victoria Eugenia a Spaniei, a reginei Maud a Norvegiei si a Tarinei Alexandra aRusiei, a Regelui George V al Angliei, mama a trei Regi si a reginei Romaniei, bunica Regelui Mihai I al Romaniei, a Reginei Alexandra a Iugoslaviei, a Reginei Sofia a Spaniei si a Regelui Constantin II al Greciei. 

Sofia a devenit printesa  mostenitoare a Greciei in 1889 cand s-a casatorit cu printul mostenitor Constantin (Tino). Initial, mama lui Constantin, Regina Olga nu a vrut sa permita casatoria fiului sau cu o persoana care nu e ortodoxa, dar in final le-a dat binecuvantarea. Pentru monarhia greaca, o printesa mostenitoare inrudita cu majoritatea Caselor Regale ale Europei aducea un prestigiu dinatic important. 

Dupa nasterea primului ei fiu, George, printesa mostenitoare a decis sa se converteasca la religia ortodoxa, considerand ca este important sa aiba aceeasi religie ca si copii sai. Totusi decizia sa l-a infuriat pe Wilhelm II, care nu a mai vorbit mult timp cu ea. Mai mult, decizia Sofiei a suparat-o foarte mult pe Dona, care l-a nascut prematur pe printul Joachim. Atat Dona, cat si Wilhelm au invinovatit-o pentru acest lucru pe Sofia. Relatiile dintre cei doi frati (care nu au fost niciodata foarte calde, din cauza ca Wilhelm fusese crescut de bunicii sai intr-o spirit german si Sofia avusese o educatie englezeasca) nu au fost refacute niciodata. Dupa ce si-a schimbat religia pentru a fi mai aproape de copiii sai si de poporul sau, Sofia a inceput sa invete limba greaca, pe care o va vorbi ca un nativ.

Printesa mostenitoare a Greciei a fost prinsa in mijlocul luptelor interne din Grecia. In timpul razboiului cu turcii din 1897, Wilhelm al II-lea a dat ajutor dusmanilor grecilor, ceea ce a generat un val de ura la adresa Sofiei in noua ei tara, ea fiind vazuta ca o germanca si deci straina in noua ei tara. Eforturile Sofiei in ajutarea soldatilor raniti au fost complet ignorate de greci. Urmand exemplul mamei si soacrei sale, Sofia a imbunatatit sistemul sanitar din Grecia, aducand medici si infirmiere engleze. Mai mult Printesa Mostenitoare s-a implicat in ajutare Uniunii Femeilor Elene.

Zvonurile cu care s-a confruntat Printesa Mostenitoare a Greciei, au urmarit-o si dupa ce a devenit Regina. In 1914, la inceputul primului razboi mondial, Regina a fost tinta atacurilor franceze ce urmarea sa il forteze pe Constantin sa se alature Aliatilor. In 1915, cand Sofia isi ingrijea sotul, grav bolnav, in Atena au inceput sa apara zvonuri ca ea il atacase cu un cutit deoarece Regele nu vroia sa intre in razboi de partea Germaniei. Regina a fost fortata sa plece in exil si sa il lase la Atena pe Alexandru, fiul sau preferat. Regele si Regina au fost obligati sa plece de Marile Puteri, dar grecii nu a fost intrebati si multimea care a incercat sa impiedice plecarea Familiei Regale dovedeste adevaratele lor sentimente.

Exilul Sofiei a fost ingreunat de faptul ca Alexandru a ramas singur la Atena. Spre deosebire de fratele sau mai mare, cel de-al doilea fiu al Sofiei nu a fost niciodata educat sa devina Rege. Mai mult, au inceput sa apara zvonuri cu privire la logodna, apoi casatoria lui Aspasia Manos. Regina a fost devastata cand a aflat de moartea fiului sau. Printul Nicolae povesteste ca momentele care au urmat anuntului mortii fiului sau sunt prea sacre pentru a putea vorbi despre. Sofia a trait inca 12 ani, dar nu trecut niciodata peste moartea lui Alexandru.

In decembrie 1920, grecii doreau intoarcerea Regelui Constantin si a Reginei Sofia pe tron. Intr-un interviu dat in acelasi an, Sofia marturiseste bucuria ce a cuprins-o odata cu posibilitatea de a se intoarce acasa. Odata cu intoarcerea acasa, Sofia pregateste nuntile celor doi copii mai mari, George si Elena, care erau logoditi cu Carol si Elisabeta a Romaniei. Dupa nici un an de la aceste doua nunti, Sofia este din nou bunica.

In 1922, Regina infrunta din nou exilul, apoi moartea sotului ei. In anii care au urmat ea va vedea abdicarea fiului sau, George al II-lea, apoi schimbarea formei de guvernamant din Grecia, pierderea averii sale, separarea casniciilor Elenei si a lui George, divortul fiicei sale si exilul acestei (mai ales ca Elena a fost fortata sa isi lase fiul in Romania). In ciuda acestor lucruri, familia Sofiei a fost foarte puternica si au fost mereu alaturi unul de celalalt.

Constantin I, Regele Greciei

" Cand Constantin va domni din nou, catedrala Sfinta Sofia va redeveni crestina"

 In martie 1913, la urcarea pe tron a lui Constantin I al Greciei, in popor a inceput sa circule aceata veche profetie din Europa Orientala. Desi profetia se referea la ultimul suveran al Imperiului Bizantin, Constantin XI Paleologul, care a fost masacrat de turci, climatul politic din anul 1913 si recentele victorii ale Greciei pe plan militar si diplomatic au facut ca aceasta profetiei sa fie pomenita tot mai des odata cu urcarea pe tronul Greciei a lui Constantin si a Sofiei.

Constantin s-a nascut in 2 august 1868, la Atena, ca fiul regelui George I al Greciei si al reginei Olga, nascuta Olga Constantinova. Nasterea lui Constantin a fost privita cu entuziasm de greci, fiind primul mostenitor nascut pe pamant grecesc. Cel mai mare dintre cei opt copii (cinci baieti si trei fete), Constantin a fost numit dupa bunicul sau matern, marele duce Constantin Nicolaevici al Rusiei. Numit duce de Sparta, Constantin si-a facut studiile in Grecia si Germania. 

Constantin a reprezentat Grecia la Jubileul Reginei Victoria a Angliei. La Londra, el a cunoscut-o pe Sophia, fiica imparatului Frederick III al Germaniei si al Victoriei, Printesa Regala. In timpul bolii tatalui ei si dupa moartea acestuia, Sophia a trait intr-o atmosfera trista la Berlin. Constantin, tanar, frumos si cu joie de vivre a parut barbatul perfect pentru printesa germana. 

Cei doi s-au casatorit in Atena, la 27 octombrie 1889. In urmatorii 14 ani, printii mostenitori au avut sase copii, trei baieti (care vor devenit toti Regii Greciei) si trei fete ( intre care si Regina Elena a Romaniei).

Perioada fericita ce a urmat urcarii pe tron a lui Constantin a disparut brusc odata cu declansarea primului Razboi Mondial. La fel ca multi monarhi din regiune, Constantin a decis sa isi puna regatul la adapost. Grecia luptase in nu mai putin de trei razboie in mai putin de 20 de ani; desi aceste razboaie fusesera victoroase, nu este mai putin adevarat ca au insemnat moartea a mii de oameni si ca au afectat grav bugetul tarii. Regele a intrat rapid in contradictie cu Presedintele Consiliului de Ministrii, Venizelos, francomason, francofil si republican. 


Ajutat de Franta, Venizelos a inceput campania de denigrare a Familiei Regale. Constantin a devenit simplu Cumnatul Kaiserului, ignorandu-se ca era verisor primar cu Regele Angliei, Tarul Rusiei, Regele Danemarcei si Regele Norvegiei. Sofia a devenit Prusaca, fara sa se ia in considerare ca ea a fost crescuta de Printesa Regala cu o puternica admiratie pentru Anglia.

In final, Franta si Venizelos au castigat si in iunie 1917 Regele Constantin pleca in exil. Pe tronul Greciei urca Alexandru I, cel de-al doilea fiu al cuplului regal. Diadohul George a plecat in exil impreuna cu tatal lui, Venizelos considerandu-l mult prea apropiat de tatal sau pentru a putea fi manevrat de el. 


Moartea lui Alexandru I in 1920 inseamna intoarcerea lui Constantin si a Sofiei pe tronul Greciei. Printre mesajele cu care fusese primit Constantin la intoarcerea in Grecia era si Bun Venit Cezare, prin care el era recunoscut nu doar ca Rege al Greciei, ci si ca Imparat al Imperiului Bizantin. Visul de recucerire al Constantinopolului parea ca se implineste odata cu razboiul cu Turcia din 1921. Din pacate armata reorganizata de Mustafa Kemal a masacrat mii de greci si a distrus aceste sperante. Grecii s-au intors din nou impotriva Regelui Lor. A avut loc o lovitura de stat si Constantin a abdicat a doua oara. .


La 11 ianuarie 1923, la mai putin de patru luni de la noul sau exil, Constantin I al Greciei a murit la Palermo.

Regele George I al Greciei

                 In 1862, dupa detronarea lui Otto I, Grecia era din nou in cautarea unui Rege. Ca si in 1830-1832 au fost fost prevazuti mai multi candidati: ducele de Leuchtenberg, nepotul lui Alexandru II, printul Alfred de Saxa-Coburg si Gotha, fiul reginei Victoria si printul Wilhelm George de Schleswig-Holstein. Primii doi au fost dati la o parte din cauza intelegerii nescrise dintre Marile Puteri de a nu facilita alegerea unui membru a Familiilor Regale asa ca printul danez a devenit regele George I al Greciei.

                Christian Wilhelm Ferdinand Adolf George s-a nascut la 24 decembrie 1845, fiind al doilea fiu al printului Christian de Schleswig-Holstein si al printesei Louise de Hessa-Cassel. Printul a fost numit in onoarea bunicilor sai, printul Ferdinand Wilhelm, Duce de Sxleswig-Holstein si printul Wilhelm de Hessa-Cassel. In 1852, printul Christian a devenit print mostenitor al Danemarcei, dar viata familiei sale nu s-a modificat foarte mult. Educatia primita de Wilhelm si de fratii sai a fost stricta, dar familia era foarte unita. Pentru tot restul vietii sale, Wilhelm va ramane foarte apropiat de surorile sale Alexandra si Dagmar.

              Cariera sa in marina daneza ajunge la final in 1862 cand Marile Puteri hotarasc urcarea sa pe tronul Greciei. Printul Christian, constient de instabilitatea tronului grec, a vrut sa refuze, dar s-a lovit de opozitia regele Frederick VII si de cea a lui Wilhelm. Regele Frederick VII era incantat de onoarea pe care Marile Puteri a facut-o casei sale, in timp ce Wilhelm, al doilea fiu, visa sa urce pe un tron si la optsprezece ani nu vedea spinii din coroana Greciei. 

                  In momentul urcarii pe tron, noul rege a decis sa foloseasca numele de George, mult mai ortodox. El si-a pastrat insa religia luterana. Domnia tanarului rege a inceput sub auspicii fericite. George a avut sprijinul Marii Britanii, unde sora sa Alexandra era casatorita cu Albert Edwar, print de Wales. Marea Britanie a decis sa returneze Greciei insulele Ionice, castigand simpatia grecilor si recunostiinta noii dinastii. 

                Prevenit de exemplul predecesorului sau, George I n-a cautat sa schimbe modul de a fi a noului sau popor. Nerenuntand la atitudinea sa rezervata, foarte scandinava, s-a multimit sa observe desfasurarea evenimentelor. Domnind, fara sa guverneze, el a fost cam distant pentru Grecia. 

               Fin diplomat, stiindu-se prea marcat dinspre Marea Britanie, el a decis sa se casatoreasca cu o Mare Ducesa rusa. In 1867, cand o vizita pe Dagmar, casatorita cu tareveciul Alexandru Alexandrovici, George o cunoaste pe Marea Ducesa Olga Constantinova. Unirea unui monarh grec de confesiune luterana cu o printesa ortodoxa rusa a fost o excelenta intitiativa, nu numai pentru ca il multumea pe tar, dar si pentru ca permitea transformarea totala a unei dinstii straine intr-o dinastie nationala prin adoptarea religiei practicate de majoritatea poporului grec. Cuplul regal a avut sapte copii: Constantin, George, Alexandra, Nicolae, Maria, Andrei si Christof.

Bibliografie

Guy Gauthier, Acvile si Lei. O istorie a monarhiilor balcanice

Marea Ducesa Maria Georgievna

           La 14 decembrie 1940 murea Marea Ducesa Maria Georgievna.

Printesa Marina a Greciei si Danemarcei

                  Printesa Marina a Greciei si Danemarcei s-a nascut la 30 noiembrie/ 13 decembrie 1906 la Atena, in timpul domniei bunicului sau, regele George I. Marina era cea mai mica fiica a printului Nicolae al Greciei si Danemarcei si a marii ducese Elena Vladimirovna a Rusiei. Printesa a fost botezata la sfarsitul anului, avandu-i drept nasi pe regele George I (bunicul patern), regele Edward VII al Angliei (unchiul patern), Mary, printesa de Wales (matusa paterna), printul Andrei al Greciei si Danemarcei (unchiul patern), marele duce Boris Vladimirovici (unchiul matern) si printesa Victoria Melita de Saxa-Coburg si Gotha (matusa materna.

Regina Mama Elena a Romaniei

“Lumea uită, dar eu nu pot să uit că era nepoata împăratului Frederick al Germaniei, că tatăl ei era rege, că trei dintre fraţii ei eu fost regi, l-a avut soţ pe tatăl meu, regele Carol al II-lea. A fost mama mea. Despre câte femei se poate spune acelaşi lucru? Eu nu ştiu o altă persoană legată în felul acesta de monarhie.”

- Regele Mihai I

"Regina Elena a fost ghidul meu spiritual, mentorul meu, steaua calauzitoare. E m-a invatat multe depre viata, mi-a deschis ochii catre tot ce este frumos si bun pe lume"

- Principesa Margareta 

Carol îşi încheie la 17 septembrie 1920 călatoria făcută pentru a o uita pe Zizi, dar nu s-a întors imediat în ţară, ci a rămas în Elveţia unde, prin grija reginei Maria, se afla principesa Elena, fiica regelui Constantin al Greciei. Căsătoria s-a oficiat la 10 martie 1921, iar la 23 octombrie s-a născut Mihai.¹¹⁰ Naşterea a avut loc prematur la Foişor, au fost complicaţii şi un timp s-a crezut ca mama şi copilul vor scăpa cu viaţă.¹¹¹ Familia regală era încântată că succesiunea la tron fusese asigurată prin naşterea unui băiat şi s-a luat hotărârea să fie botezat Mihai, după numele celui mai mare erou din istoria României.¹¹² Principesa Elena nu se putea acomoda cu stilul soţului ei. Constantin Argetoianu scria: “Intimele principesei Elena lăsau să se înţeleagă că motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei soţ era brutalitatea cu care o supunea, zi şi noapte, în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, datoriilor ei conjugale.”¹¹³ Când Carol începe să se întâlnească cu Elena Lupescu, principesa moştenitoare pare uşurată. Se ocupa îndeaproape de creşterea lui Mihai. Fire liniştită şi fără veleităţi, nu întrăznea şi nu intervenea pentru a-şi tempera soţul. De astfel, căpătase convingerea că orice intervenţie ar fi fost zadarnică. Pierdere de timp din partea ei. Toate speranţele îi erau legate de fiul ei. Lângă el îşi găsise şi ea un rost.¹¹⁴

Fuga prinţului moştenitor Carol a produs un şoc cât se poate de neplăcut întregii ţări, întrucât, fiind prinţ, îşi renegase patria, sfidând atât autoritatea Casei Regale, cât şi respectul pe care i-l purta poporul, iar ca bărbat, se purtase urât cu soţia şi copilul său.¹¹⁵

Conform acctului de decădere din drepturi de la 4 ianuarie 1926, succesorul lui Ferdinand I a fost prinţul Mihai. Proclamat rege la 20 iulie 1927, abandonat de tată, dar susţinut de două femei curajoase: mama, prinţesa Elena, şi bunica, văduva regină Maria, a fost asistat de un consiliu de regenţa pe toată durata minoratului.¹¹⁶ Mamă de rege, fără să fi fost ea însăşi regina, Elena cere anularea casătoriei cu principele Carol.

La întoarcerea lui Carol, Iorga şi-a exprimat convingerea că naţiunea ar primi cu bucurie împăcare cuplului regal. Răspunsul lui Carol a fost mai mult decât evazi. Prinţul Nicolae s-a straduit s-o apropie din nou pe prinşesa Elena de Carol.¹¹⁷ Carol însă, refuzase să semneze decretul prin care ei i se conferea rangul şi titlul de Regină. I s-a spus că el scosese stiloul din buzunar şi tăiase personal cuvântul “Regină”, iar apoi, sfătuit de unii simpatizanţi, care considerau că aşa ceva nu va fi pe placul poporului, a aprobat restul, adică “Maiestatea Sa, Elena”. Dar Elena a obiectat că “Maiestatea Sa” “era numai un început de titlu, fără de care formula de adresare nu avea nici o semnificaţie. Era ca şi cum s-ar fi vorbit de Maiestatea Sa, Masa, ori Maiestatea Sa, Lampa. Dându-mi seama că titlul era bătaie de joc, nu am permis nimănui să-l folosească în prezenţa mea, nici măcar în casă. Am preferat să rămân Prinţesa-mamă.”¹¹⁸

            În cele din urmă, separarea celor doi a rămas definitivă. În virtutea aranjamentului secret din 17 februarie 1930, regele asigura fostei sale soţii o pensie anulă de 7200000 lei şi încă 30000000 de lei pentru cumpărarea unui imobil la Florenţa. La rândul ei, fosta soţie promitea să renunţe la orice activitate de defăimare a regelui. Principesa Elena va reveni în ţară în timpul celei de-a doua domnie a regelui Mihai I. Încetează din viaţa în oraşul Lausanne.¹¹⁹

          

Printul George al Greciei si Danemarcei

             La 25 noiembrie 1957 murea printul George al Greciei si Danemarcei. Printul a fost inmormantat la cimitirul Regal din Tatoi.

Nunta reginei Elisabeta si a ducelui de Edinburgh

          La 20 noiembrie 1947, la Londra avea loc casatoria printesei Elisabeth a Regatului Unit si a locotenentului Philipp Mountbatten. Philipp, nascut in 1921, a renuntat la titlu de Print al Greciei si Danemarcei si a adoptat numele de familie al mamei sale, Mountbatten.

Accidentul aviatic de la Ostend

          La 16 noiembrie 1937, in Ostend, Belgia a avut loc un accident aviatic in care si-au pierdut viata ducele mostenitor Georg Donatus de Hessa, sotia sa nascuta printesa Cecilie de Grecia si Danemarca (care era insarcinata in momentul accidentului), copiii lor Ludwig si Alexandru, mama ducelui Printesa Eleonore de Solms-Hohensolms- Lich, baronul Joachim Riedesel si Lina Henal, dadaca copiilor. Grupul calatorea la Londra pentru casatoria fratelui ducelui mostenitor, Louis de Hessa cu Margaret Geddes.

Regina Elisabeta a Greciei

                 ^{In noaptea de 14/15 noiembrie 1956, la Cannes murea printesa Elisabeta a Romaniei, fosta sotie a regelui George II al Greciei, matusa regelui Mihai I al Romaniei, sora regelui Carol II al Romaniei si a reginei Maria a Iugoslaviei, fiica regelui Ferdinand I si a reginei Maria, verisoara pretendentului tronului Rusiei, Vladimir Kirilovici, a Kirei, printes mostenitoare a Germaniei, a regelui George VI al Angliei, a regelui Leopold III al Belgiei, a regelui Olaf V al Norvegiei.}

Printesa Sophia de Hanovra

            La 3 noiembrie 2001 murea Sofia, printesa a Greciei si Danemarcei prin nastere si printesa a Hanovrei prin casatorie.

Regina Sofia a Spaniei

        Regina Sofia a Spaniei s-a nascut la 2 noiembrie 1938, la Atena, fiind cea mai mare fiica a regelui Paul si a sotiei sale, nascute Frederica de Hanovra. Printesa a fost numita in onoarea bunicii paterne, regina Sofia a Greciei. Dupa doi ani s-a nascut fratele Sofiei, viitorul rege Constantin II, iar in 1942 printesa Irene. La declansarea celui de-a doilea razboi mondial, familia regala a Greciei a plecat in exil in Africa. Sofia a a mers la scoala in exil, inainte de a se intoarce acasa in 1946.

          In 1947, regele George II a murit si tatal Sofiei a devenit Regele Greciei. Acesti ani au fost marcati de incertitudine si luptele civile. In aceasta perioada, printesa Sofia a fost la scoala la Schule Schloss Salem, aceeasi scoala unde studiase unchiul sau, viitorul printul Philipp, duce de Edinburgh. La Atena, printesa a studiat muzica si arheologie.