Ferdinand I

Ferdinand Victor Albert Meinard s-a nascut la 24 august 1865, la Sigmaringen ca al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmariengen si a infantei Antonia de Portugalia.

Ferdinand era nepotul unor suverani puternici, unor suverani care au pus mereu interesul patriei lor in fata interesului propriu. 

Carol Anton, bunicul patern, a primit cu bucurie unirea micului sau stat Sigmaringen cu regatul german, deoarece era un partizan hotarat al unirii neamului sau. Credinta ca nimeni nu are dreptul de a opri o natie sa traiasca in hotarele ei firesti a fost transmisa si viitorului Rege al Romaniei.

Maria a II a Portugaliei, bunica materna, a luptat cu curaj, in ciuda tineretii, pentru tronul Portugaliei.  Dupa ce l-a obtinut, a luptat pentru imbunatatirea conditiilor de trai a poporului sau, ceea ce i-a atras numele de "Buna Mama". 

Ferdinand al II lea al Portugaliei, bunicul patern, a fost perechea potrivita pentru tanara Regina a Portugaliei. Conducand Portugalia ca rege unic in timpul numeroaselor sarcini ale sotiei sale, Ferdinand era un adept al ideilor liberale. 

 Ferdinand I al Romaniei, impreuna cu verisorul sau Albert I al Belgiei

 In septembrie 1914 a inceput Primul Razboi mondial. Consiliul de Coroana, intrunit de regele Carol I, a decis neutralitatea Romaniei. Cateva saptamani mai tarziu, in 10 octombrie se stinge din viata primul rege al Romaniei. Ferdinand devine Rege la 49 de ani, jurand in fata membrilor Parlamentului ca va fi "un bun roman".

Isi va indeplini aceasta promisiune chiar daca asta va insemna sa pierderea majoritatii familiei sale. Familia Hohenzollern va purta doliu, considerand ca de la intrarea Romaniei de partea Antantei, Ferdinand a murit. El va pastra legatura cu verisorul sau Albert I al Belgiei, un alt rege greu incercat de primul razboi mondial. 

Odata cu inaintarea armatei germane pe teritoriul Romaniei, Ferdinand I pleaca in exil in Moldova. Dupa imensele sacrificii de la Marasti, Marasesti si Oituz, din vara anului 1917, Romania se vede singura in fata Puterilor Centrale, datorita retragerii Rusiei, bulversata de revolutie si nu are alta optiune decat negocierea unei paci pe care regele Ferdinand nu a ratificat-o niciodata.

La 18 noiembrie 1918, regele Ferdinand se intoarce din refugiu, la Bucuresti, in fruntea oastei sale, trecand pe sub Arcul de Triumf.  In timpul receptiei oferite, in aceeasi zi, oficialitatilor romane si generalului Berthelot, regele a afirmat: ,,Cand am luat mostenirea intemeietorului Romaniei moderne am fagaduit inaintea reprezentantilor natiunii ca voi fi bun roman; cred ca m-am tinut de cuvant. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar stralucita a fost rasplata si astazi pot spune cu fruntea senina: fata de Dumnezeu si de poporul meu am constiinta curata”, continuand apoi: ,,dupa Basarabia si Bucovina, Ardealul, frumosul leagan al poporului roman, de unde au descalecat intaii voievozi ai tarilor romanesti, a votat la Alba – Iulia unirea cu Regatul Roman”.

23 august

In luna iunie a acestui an, Traian Basescu a provocat o "mica criza internationala" prin declaratiile facute impotriva Regelui Mihai I. La o emisiune de televiziune, acesta a declarat ca ar fi luat aceeasi decizie ca si Antonescu si ar fi trecut Prutul si ca Regele Mihai este un tradator pentru ce l-a arestat pe maresal.

Actul de la 23 august a marcat domnia regelui Mihai I si istoria Romaniei.  La 23 august 1944 un tanar Rege intraznea sa-l aresteze pe cel mai puternic om din Romania ... trebuia onoarea militara sa fie mai importanta decat viitorul tarii sale? trebuia sa fim pana la capat alaturi de niste aliati care nu ne-au adus decat neajunsuri sau trebuia sa luam decizia care era cea mai buna pentru viitorul Romaniei? Regele Mihai a decis sa riste si sa intoarca armele impotriva germanilor; a decis asta stiind ca isi risca nu numai propria sa viata ci si viata mamei sale si a apropiatilor sai. 


Desi arestarea maresalului fusese discutata impreuna cu cei patru mari - liderii partidelor politice Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, Constantin Titel Petrescu si Lucretiu Patrascanu - acestia nu erau in Bucuresti in momentul in care Regele a fost nevoit sa il aresteze pe Maresal.  

Multi ani dupa aceste evenimentele Regele spunea "exista momente dificile in viata, cand decizia iti devine clara si nu incetosata. Nu stiu cum, e ca si cum ai fi o persoana diferita. Cat despre frica, nici nu a fost vorba; emotie, da, dar nu frica."

Legiunea de merit

"His Majesty King Mihai I of Rumania rendered exceptionally meritorius conduct in the performance of outstanding service to the cause of the Allied Nations in their struggle against Hitlerite Germany. In July and August, 1944, his Nation, under the dominance of a dictatorial regime over which the King had no control, having allied herself with the German aggressors, he, King Mihai I, succeeded in giving purpose, direction and inspiration to the theretofore uncoordinated internal forces of opposition to the rulling dictator.  

 In culmination of his efforts, on 23 august 1944, although his capitol was still dominated by German troops, he personally, on his own initiative, and in complete disregard for his own safety, gave the signal for a coup d'etat by ordering his palace guards to arrest the dictator and his chief ministers. Immediately thereafter, in an inspired country-wide radio address, he proclaimedto the Nation his decision to release Rumania for the Nazi yoke and called upon his Army to turn upon the German troops, and to kill, capture or drive them from the country.

Confronted with this forthright and aggressive action on the part of their sovereign, the responde of the Rumanian people and the Rumanian Army was wholehearted and immediate, with the result that, in the space of a few days, the greater part of the Rumania's territory was liberated from Nazi control, and the main line of the German resistance on the Southeastern front was withdrawn over five hundred kilometers to the Northwest. By his superior judgement, his boldness of action and the high character of his personal leadership, King Mihai I has made an outstanding contribution to the cause of freedom and democracy"

 - Harry Truman