In 3 octombrie 1893, o printesa de 18 ani devenea mama unui baietel cu ochi albastri si parul blond, care a reprezentat speranta tinerei dinastii romane. Baietelul a primit numele de Carol, dupa unchiul sau Regele Romaniei. Inca de la nastere, Carol s-a bucurat de cea mai mare grija din partea fondatorului dinastiei, care vedea in el un urmas mult mai demn decat Ferdinand. Carol considera ca Maria si Ferdinand sunt mult prea tineri pentru a avea grija de un copil, deci el este cel care hotaraste totul in legatura cu mostenitorul tronului. Inclusiv in legatura cu religia. Carol, fiul unui catolic si al unei protestante, este botezat in religia ortodoxa. Carol I vrea astfel sa linisteasca clerul romanesc, care nu i-a iertat faptul ca a ramas fidel credintei sale. La cateva luni de la nasterea lui Carol, printesa mostenitoare este din nou insarcinata, deci grija educatiei tanarului print este incredintata Reginei. Educatia copiilor ei va constitui tot timpul un motiv de disputa intre Maria si Regii Romaniei. Prima mare batalie este data cu ocazia alegerii unei guvernante pentru micutii Carol si Elisabeta. Carol o alege pe doamna de Winter, recomandata de familia de Wied. Maria refuza sa accepte acest lucru, isi face bagajele si pleaca la Coburg. Isi paraseste sotul si copii. De fapt, Maria a vrut sa-si copii, dar Carol I i-a interzis acest lucru. La Coburg, Maria isi ingrijeste fratele si tatal, care mor in urmatoarea luni. In Romania, insa, Carol este bolnav de febrea tifoida: la sase ani, baiatul este trezit de cosmaruri si isi cheama mama. Maria il ingrijeste, dar apoi pleaca din nou. In ciuda lacrimilor fiului si fiicei sale, Maria lupta pentru libertate si nu se va intoarce in tara pana nu o va avea.
Nu stim ce efect a avut asupra lui Carol despartirea de mama sa la o varsta atat de tanara. Relatia dintre Carol si Maria a fost mereu foarte complicata. In perioada cand avea cea mai mare nevoie de o mama, Maria se lupta pentru libertatea ei si a lasat ca mintea tanarului sau fiu sa fie otravita de persoanele din anturajul Regelui si a Reginei. Cand Maria s-a intors si a fost pregatita sa fie mama, era prea tarziu.
Carol I vede in el urmasul ideal, incercand sa il educe astfel incat sa ii poata continua munca. Din pacate, tot Carol vede ca nepotul sau se apropie mult prea mult de caracteristicile unui roman: Asta e un adevarat roman, care injura si face datorii. Inca de mic, Carol a fost pasionat de viata de militar; pasiunea pentru armata si mai ales pentru uniforme nu il va parasi niciodata. In 1914, Familia Regala Romana primea vizita Familiei Imperiale Ruse. Vizita de la Constanta a fost organizata atat pentru a se vedea daca Romania ar putea fi scoasa din Tripla Alianta, cat si pentru o eventuala casatorie intre Carol si Marea-Ducesa Olga. Olga era foarte apropiata de familia sa si nu dorea sa paraseasca Rusia. Intre cei doi nu a existat nicio atractie si deci alianta matrimoniala ruso-romana nu s-a realizat.
La declansarea razboiului, Carol a fost alaturi de tatal sau. In acelasi timp, el era cel care transmitea parerile Reginei.
In cel mai cumplit moment al razboiului, cand jumatate din tara era sub ocupatie germana, cand guvernul si Familia Regala erau refugiati la Iasi, Carol fuge din regimentul sau, impreuna cu Ioana Doletti. La Odessa, cei doi se casatoresc. Casatoria va fi anulata, dar ea va avea ca urmare un fiu Mircea-Grigore Lambrino, care nu va fi niciodata recunoscut de catre Carol al II-lea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu