"Prima data l-am
văzut pe Regele Mihai în 1992, când peste un milion de oameni, unduind
şi vuind ca o mare agitată, îi ieşiseră în întâmpinare pe bulevardele
centrale ale Bucureştiului. Cei mai mulţi nu aveau cum să zărească un
fir din creştetul regal, dar se lăsau împinşi, înghesuiţi, înghiontiţi,
sufocaţi de semenii lor doar spre a simţi că participă la extraordinarul
eveniment al întoarcerii în patria mamă, după 45 de ani de exil, a
ultimului suveran român şi a avea, astfel, ce povesti urmaşilor [...] În
prag, s-a ivit un bărbat în vârstă, înalt şi foarte drept, îmbrăcat
într-un costum albastru. Avea un aer grav şi înainta încet, emanând
siguranţă şi linişte, într-un contrast izbitor cu tumultul de afară. În
prag, s-a oprit o clipă, a schiţat un zâmbet şi i-a întins mâna
portarului. Apoi, a pornit pe coridorul viu, lăsând în urma sa un om
fericit.
Pentru portarul de la Continental, care strălucea de bucurie în uniforma lui ternă, aceea a rămas drept ziua
în care a dat mâna cu regele. Am asistat, de-atunci, la multe scene cu
şefi de stat şi de partide, prim-miniştri români trecând pe lângă
portari în poziţie de drepţi, dar nu-mi amintesc ca vreunul să se fi
apropiat de ei ori să le răspundă la salut. Erau prea grăbiţi, prea
importanţi, prea ocupaţi spre a desprinde fiinţele umane oarecare din
decor. Ori trebuia să se simtă ei înşişi oameni obişnuiţi pentru a băga
de seamă alţi oamenii obşnuiţi.
Cu toate titlurile, legăturile dinastice, suita şi protocolul strict
din jurul său, Regele Mihai părea să-şi abordeze semenii simplu, cu
naturaleţe, putând să vadă ceea ce puterea democratică nou-instalată
începuse deja să uite. Am înţeles, atunci, de ce lui Ion Iliescu i s-a
făcut frică şi, vreme de cinci ani, i-a interzis să mai calce în
România. Peste câteva zile, împlneşte 90 de ani şi unii parcă încă se
mai tem. Cu oricât dispreţ l-ar acoperi preşedintele Traian Băsescu,
care l-a etichetat drept "trădător", fostul suveran al României şi
ultimul rege interbelic în viaţă a făcut istorie şi a rămas în istorie,
un deziderat dificil de împlinit pentru actualul şef de stat, care ar
putea fi doar figurant. Deşi departe de ţară o jumătate de veac şi cu
apariţii rare în viaţa publică după întoarcerea acasă, nonagenarul
monarh rămâne o prezenţă puternică, una la apariţia căreia, chiar dacă
eşti republican convins, tot te ridici în picioare, ceea alţi lideri
politici nu-ţi prea induc.
[...] fostul suveran
va vorbi din Parlamentul României, după 60 de ani. Va fi ultima pagină a
unei cărţi de istorie, în care acest om obişnuit are ceva de spus."
- Rodica Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu