Moartea tarului Nicolae I al Rusiei

"Am vrut sa iau asupra mea toate greutatile si pericolele ca sa-ti la un imperiu fericit si linistit. Destinul a hotarat altfel. Plec acum sa ma rog pentru rusia si pentru voi toti. Am iubit mai intai Rusia si apoi pe voi, cei din familia mea. Sa slujesti Rusia!"

       Tarul Nicoale I a murit la 2 martie (s.v 18 februarie) 1855, la St. Petersburg, dupa ce a insistat sa asiste la o parada militara. Intreaga sa viata, tarul a fost un perfectionist, cu principii fixe de datorie si ordine. In dimineata urcarii sale pe tron, Nicolae a spus "Chiar daca voi fi Imparat pentru o singura ora, o sa ma arat demn de aceasta onoare".

        Nicolae Pavlovici s-a nascut in 1796, fiind al treilea fiu al tarului Paul I al Rusiei si al Mariei Feodorovna. Educatia lui a fost spartana, fiind invatat sa doarma pe un pat militar. Nicolae Pavlovici nu a agreat studiile academice, in schimb i s-a dezvoltat ambitia de a servi ca ofiter si o credinta simpla in Dumnezeu, considerand ca datoria fata de acesta trebuie indeplinita cu un devotament absolut. In timpul unei vizite in Prusia, in 1815, Marele Duce a fost profund impresionat atat de armata prusaca, cat si de printesa Charlotte, fiica regelui Friedrich Wilhelm III. Doi ani mai tarziu, cei doi se vor casatori.

       La moartea lui Alexandru I, Marele Duce Constantin a refuzat sa vina la Moscova sa isi declare public renuntarea la tron (ceea ce facuse in 1819). Nicolae a avut unele ezitari, temanadu-se ca armata nu o sa il accepte, el a avut unele ezitari inainte sa urce pe tron. Cand a fost anuntat ca o revolta militara era iminenta, Nicolae a accepta sa fie declarat Tar. La numai cateva ore dupa autoproclamarea sa drept imparat, trupele conduse de ofiteri dizidenti au ocupat piata Senatului si si-au declarat supunerea fata de Constantin si cereau elaborarea unei constiturii, convinsi de faptul ca abolirea serbiei si sfarsitul autocratiei e calea progresului Rusiei. Revolta a fost inabusita cu pretul a 56 de vieti. Revolta decembristilor - cum a ramas cunoscut in istorie acest episod - l-a convins pe Nicolae Pavlovici de necesitatea unei vigilente si o discipline continue. 

         Nicolae I a ajuns sa fie cunoscut in istorie drept "Jandarmul Europei" datorita reactiei pe care a avut-o la Revolutiile din anul 1848. Temandu-se de tulburari interne, el nu a vrut sa se lanseze in aventuri militare dincolor de granitele vastului sau imperiu. In ciuda acestui lucru, atunci cand a simtit ca interesele Rusiei sunt amenintate el a actionat: in 1848 a impiedicat numirea unui guvern constitutional in Modova si tara Romaneasca, a trimis trupe in ajutorul lui Franz-Josef.
  
          In 1853 s-a declansat Razboiul Crimeei; Nicolae a reafirmat pretentia Rusiei la un protectorat general pentru populatia crestina din Imperiul Otoman, iar amenintarile sale nu au reusit sa ii convinga pe turci. Temandu-se ca Rusia va castiga controlul asupra stramtorilor, Anglia si Franta au intrat in razboi de partea Turciei. Pentru ca izolarea Rusiei sa fie completa, Austria i-a cerut lui Nicolae sa scoata armata din Principatele Romane. Furios, Nicolae s-a conformat constient ca intrarea Austriei in razboi ar fi insemnat sfarsitul Rusiei. Razboiul Crimeei a demostrat inapoierea Rusiei; intre aceasta tara si Occident se crease o prapastie, care nu putea fi anulata decat prin reforme imediate. Nicolae nu a mai trait sa vada deznodamantul acestui razboi, murind la 18 februarie 1855.