Asasinarea tarului Alexandru al II-lea al Rusiei

Alexandru II nu a fost in niciun caz un om de rand, dar in el convietuiau doua personalitati, ambele puternice, care se luptau intre ele si aceasta lupta a devenit tot mai violenta odata cu inaintarea in varsta. El putea fi fermacator in purtare, pentru ca in momentul urmator sa se manifeste cu o brutalitate nestavilita. Era inzestrat cu un curaj calm, rational in fata pericolelor reale, dar traia cu teama permanenta a unor pericole care existau numai in mintea lui.

 Printul Piotr Kropotkin

 

In 13 martie 1881, la St. Petesburg a fost asasinat Alexandru II, cunoscut sub numele de "Tarul Eliberator". Aceasta nu a fost prima tentativa de asasinarea impotriva tarului rus. In 1866, cand Alexandru era distrus din cauza mortii fiului si mostenitorului sau, Nicolae, un tanar nobil Dmitri Karakozov a incercat sa il omoare. In 1879, un tanra doctor Alexander Soloviev a tras cinci focuri de arma in tar. In acelasi an, a avut loc o tentativa de aruncare in aer a trenului imperial, pentru ca in februarie 1880 o bomba terorista a explodat in sala de banchete a Palatului de Iarna. 

Aceste evenimente l-au facut pe Alexandru sa inteleaga ca a venit vremea unei noi abordari politice. Numindu-l pe Loris Melikov in fruntea Comisiei Administrative Supreme, Alexandru a fost convins ca represiunile imediate combinate cu reformele constructive vor stabiliza situatia politica. Faptul ca nimeni nu mai incercase sa il asasineze de mai bine de un an l-a convins ca aceste reforme erau eficiente. La 1 martie, Alexandru se afla intr-o trasura pe strazile capitalei, cand un terorist a aruncat o bomba in trasura. Scapat nevatamat, Alexandru a coborat sa ii ajute pe raniti si sa-l chestioneze pe autorul atacului. Un al doilea atacator a aruncat o bomba la picioarele lui. Explozia i-a zdrobit imparatului imparatului partea inferioara a trupului. El a fost dus la Palatul de Iarna, unde a murit cateva ore mai tarziu. 

Alexandru II a fost fiul cel mai mare al tarului Nicolae I si al printesei Charlotte a Prusiei, Alexandra Feodorovna. Nascut in 1818, Alexandru a fost mult mai pregatit pentru rolul de conducator al statului decat tatal sau, care era cel de-al treilea fiu al tarului Paul I. Inca de la inceputul domniei, Alexandru parea sa promita o liberalizare generala. In februarie 1861 a publicat Statutul Emanciparii in favoarea inzestrarii cu pamant a serbilor. 

Alexander s-a casatorit din dragoste cu Maria, fiica mai mica a Marelui Duce Ludwig II de Hesse-Darmstadt, in ciuda opozitiei parintilor sai. Zvonurile spuneau ca Maria nu era fiica Marelui Duce, ci a amantului mamei sale. In ciuda pasiunii initiale, Alexandru a avut numeroase aventuri, pentru ca la 50 de ani sa o cunoasca pe Katia Dolgorukaia. Idila nu a putut fi tinuta mult timp secreta, Katia daruindu-i patru copii. Dupa tentativele de asasinat, Maria i-a cerut lui Alexander sa nu mai paraseasca palatul, acceptand ca Katia si copii ei sa se mute in Palat. Tarina a murit in 1880, in apartamentele ce se aflau sub apartamentele Katiei. Cateva saptamani mai tarziu, sfidand legile bisericii si dorintele familiei, Alexander s-a casatorit cu amanta sa.

Moarte lui Alexandru a scos reformele de pe agenda publica, fiul sau considerand ca autocratia e singura solutie.